Cercetare sau inovare

Vreau să subliniez diferenţa dintre aceşti doi termeni, utilizaţi în diferite contexte şi în Bruxelles-ul european, de multe ori greşit.

Dacă aşa cum este definită şi teoretic, cercetarea este „căutarea sistematică, uneori accidentală, de noi cunoştinţe şi se desfăşoară de regulă în cadrul disciplinelor academice. Prin definiţie, activitatea de cercetare se referă la producerea de noi cunoştinţe, care pot fi noi numai dacă sunt recunoscute ca atare pe plan internaţional. În caz contrar, nu poate fi vorba de o activitate de cercetare, ci de documentare”.

Pe de altă parte, definiţia dată de aceeaşi sursă pentru inovaţiei este „o noutate, schimbare, prefacere”, sau „rezolvarea unei probleme de tehnică sau de organizare a muncii cu scopul îmbunătăţirii (productivităţii) muncii, perfecţionării tehnice sau raţionalizării soluţiilor aplicate”. Dicţionarul Merriam-Webster Online oferă o definiţie cu sens larg a inovaţiei: „introducerea a ceva nou” sau „o idee nouă, o metodă nouă sau un dispozitiv nou”.

„Inovaţia nu se limitează la ştiinţă şi tehnologie. În sens larg, inovaţia poate fi şi socială (în sisteme sociale), artistică, în domeniul administrativ, în afaceri, în îngrijirea medicală etc. În sociologie, inovaţia este definită ca un proces de influenţă care conduce la o schimbare socială şi al cărei efect este respingerea normelor sociale existente şi adoptarea unor norme noi”. Aici am putea să particularizăm, şi să vorbim chiar şi de o „inovare politică”.

O inovaţie a fost Clubulul „Romania-UE” Bruxelles, înfiinţat în 2003, iar un alt exemplu concret în acest sens este Organizaţia Social Democraţilor Români din Bruxelles – o inovaţie în politica românească datând din 2008.

Dan LUCA / Bruxelles