Iniţiativa în presã

Ultimii 10 ani au fost marcaţi de o explozie a iniţiativelor în presă, iar segmentul online a fost dominant. Puţini credeau că vor deveni editori de presă, dar actuala tehnologie permite iniţiative îndrăzneţe pe un sector considerat până acum câţiva ani doar pentru “oameni cu bani”.

Care este actuala filiozofie şi unde greşesc cei mai mulţi? Pentru a deveni editor peste noapte poţi să achiziţionezi contra câteva zeci de euro pe an un domeniu web. Poţi să începi să publici pe site şi chiar să ai succes - sute şi mii de cititori. La început ca hobby, treptat – desigur dacă te ocupi – îţi ia tot mai mult timp. Şi începi să compari: conţinutul meu e mai bun, eu am scris primul/prima despre acest subiect, etc. Poate chiar numărul tău de cititori “bate” presa mare pe anumit sector. Şi începi să te frustrezi şi să arunci vorbe grele pe la colţuri: lumea nu ştie, eu sunt mai bun, etc.

Cheia nu este nici măcar în a-i implica pe alţii pentru a scrie pentru web-ul pe care îl actualizezi cu informaţie. Un proiect bun nu este automat sustenabil financiar. Succesul produsului, chiar şi acela numit “presă”, trebuie să treacă printr-un plan de afaceri. Trebuie studiu de piaţă, identificarea competitorilor posibili, resurse umane necesară şi - desigur - balanţa bugetului de “intrări” şi “ieşiri”. Foarte bune proiecte au eşuat din lipsa de capital şi finanţare...

Şi pentru a încheia pe un tot mai optimist, nu trebuie să fim reţinuţi în a încerca. E exemplu, americanul Russel Davies, care a avut deosebita iniţiativă de a lansa un ziar, tipărind blogurile prietenilor. În ciuda evoluţiei spectaculoase a online-ului şi pierderea de teren a printului în faţă acestuia, informaţia tipărită nu va muri, aşa cum spune el, cum nici radioul nu a dispărut după apariţia televiziunii. Şi acesta a fost doar începutul, pentru că pe parcurs s-au publicat sute de astfel de “ziare personale”, iar ţelul proiectului Newspaper Club este să ajungă la o acoperire globală.

Dan LUCA / Bruxelles