Românul e creativ şi implicit plin de idei. E foarte bine că există un astfel de potenţial şi nu multe naţii se mândresc cu această calitate (cel puţin ne place să credem asta).
În ultimii ani, şi Internetul a accentuat enorm această tendinţă, numeroase idei sunt lansate de cãtre români, dar majoritatea – şi unele chiar bune - se pierd din lipsă de strategie. O lipsă de strategie a celor care lansează ideile şi o carenţă a sistemului asociativ românesc - toţi sunt lideri, dar prea puţini doresc să respecte munca în echipă.
M-am gândit să prezint o posibilă soluţie a acestei probleme, foarte complexă şi plină desigur de controverse. Dogma pe care o prezint este cea a managerului de proiect. Să trecem practic de la o IDEE, aruncată pe una dintre listele “miracolului online”, la ceva palpabil, care să aibă şanse de reuşită.
Este foarte important să avem o structură clară a ceea ce dorim să facem. Sunt 4 piloni principali care trebuie să ne ghideze strategia: conţinut, administrativ, comunicare şi buget. Adică mai direct spus, avem ideea, “conţinutul”, cum o gestionăm? De ce echipă avem nevoie pentru a administra proiectul? Iar dacă expresii de genul, “îmi trebuie 2-3 persoane care să fie 8 ore pe zi într-un birou şi să...” e bine, dar intrăm deja pe palierul 4, bugetul. Cine plăteşte biroul, oamenii, aparatura tehnică, etc? Partea de atragere de fonduri pentru proiect reprezintã de multe ori (şi mă refer în special la structurile ONG din care fac parte de 17 ani) 90% din timpul alocat proiectului. O idee, fie ea chiar genială, “îmbrăcată” desigur într-un proiect, nu “se vinde” singură. Superficialitatea şi aroganţa nu ajută în strângerea fondurilor.
Am sărit peste pilonul 3, cel al comunicării. Mă refer în special la comunicarea externă. Suntem o naţie extrovertită, dar comunicarea avem impresia că e ceva banal. A mediatiza un proiect din faza incipientă, până la încheierea sa, ia timp şi nu se întâmplă automat. A considera presa un partener al proiectului e ceva vital.
Iar peste tot e nevoie de un manager de proiect, o persoană care să ia responsabilitate, nu cineva care lansează doar idei, iar apoi dispare fiindcă este ocupat cu alte treburi. Dacă totul are o supleţe, e plăcut şi lumea începe să se intereseze de proiectul pe care îl derulaţi – şi implict de faimoasa idee – fiindcă cineva coordonează acest mecanism.
Trecând puţin la “lumea mare”, cea a afacerilor, mi-a plăcut mult un material recent publicat în revista Cariere, despre meseria de „Business Process Manager”, care prezintă importanţa acesteia în ţările occidentale şi carenţele de implementare în sistemul românesc.
Dan LUCA / Bruxelles
vineri, 20 august 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Salut!
Iti multumim pentru mentionarea articolului aparut in Revista Cariere.
Mihai-Cristian Stirbu
Trimiteți un comentariu