Mã intereseazã
foarte mult relaţionarea cu cetãţenii României. Incã din 1997, de când am început
sã lucrez în Bruxelles, am scris opinii despre Uniunea Europeanã şi despre
modul cum românii sunt afectaţi de shimbãrile europene contemporane.
Pe aceeaşi
coordonate se poziţioneazã şi noua colaborare cu presa localã din judetul Dâmboviţa.
În prima corespondenţă pentru Jurnal
de Dâmboviţa am vorbit cititorilor despre cum se poate face racordarea
României la Uniunea Europeană.
Redau în
continuare materialul integral:
...............
Există la
români sentimentul apartenenţei cu adevărat la Uniunea Europeană? Chiar suntem
pe picior de egalitate cu italienii sau nemţii? Sau nu trebuie să fim? România
este membră a Uniunii Europene de peste 6 ani şi jumătate, însă întrebarea care
se pune este dacă înţelegem cu adevărat în ce am intrat aderând la UE? Racordarea
unei ţări de peste 20 milioane de locuitori la Uniunea Europeană reprezintă un
lucru foarte complex, greu de realizat.
Deşi este
paradoxal, „procedura macro” de relaţionare naţional-european este în mare
majoritate un algoritm tehnic, necesitând expertize multiple în anumite
sectoare specifice (legislaţie, social, sector de afaceri etc). Voinţa politică
este importantă, dar trebuie sprijinită de o componentă tehnică puternică.
România în prezent „joacă” în această piesă europeană cu sute de mii de actori,
dar este oscilantă, imprevizibilă şi nesustenabilă. Vrem, nu vrem, dar peste
75% din legislaţia aplicată în România îşi are originea la Bruxelles. Această legislaţie nu priveş- te în mod necesar securitatea naţională,
politica externă sau apărarea. Este vorba despre
consumator şi pieţe, despre calitatea aerului, gestionarea apei şi despre
mâncare.
Merită atenţie
şi această Europă a noastră, a temelor „mărunte”, ale cărei decizii se
adresează mai degrabă cotidianului cetăţeanului decât treburilor de Stat. În
anumite dosare poziţia României este foarte bine fundamentată, în vreme ce în
altele poziţionarea ţării noastre este în cel mai bun caz circumstanţială, dacă
nu una amintind de o politică a „scaunului gol”. Instituţiile statului român
trebuie ajutate de structuri şi mecanisme complementare. Cei aproximativ 100 de
români din Reprezentanţa Permanentă a României pe lângă UE nu pot face miracole
în faţa avalanşei de documente tehnice rezultate din malaxorul european.
Trebuie clădite
„filtre puternice”, implicând în acest mecanism sutele de funcţionari români de
la Comisia Europeană, ajunşi acolo fiindcă ţara lor e membră a Uniunii
Europene, dar care acum, aşa cum bine ştim, reprezintă Uniunea. Se poate
consolida asociaţia românilor din Bruxelles-ul european, făcând-o mult mai
funcţionabilă, având suportul a cel puţin un Centru de Gândire românesc plasat
la nivelul capitalei europene.
Acum câteva
zile am fost invitat la Bruxelles la o dezbatere a francezilor din mediul
european. A fost un bun prilej în a evalua influenţa franceză la nivel
decizional în Uniunea Europeană, dar şi de a identifica de ce fel de
politicieni are nevoie Franţa pentru a juca mai pragmatic cartea europeană, dar
şi cea a politicii externe în general. „Trebuie să ne trezim la realitate,
Franţa a pierdut din influenţă şi va continua să o facă atâta timp cât
eurodeputaţii noştri nu sunt capabili – decât cu mici excepţii – să comunice în
limba engleză. Nu poţi să faci negocieri subtile şi alianţe strategice, dacă ai
nevoie de interpret sau translator”, zicea un reprezentat al sectorului de
afaceri francez reprezentat la instituţiile europene.
Mai avem doar
câteva luni până la alegerile pentru Parlamentul European din 2014.
Eurodeputatul este reprezentantul cetăţeanului. Rolul acestuia nu trebuie să se
mărginească în a activa în anumite comisii parlamentare, iar în week-end în a
explica cetăţenilor de pe sticla televizorului activitatea Parlamentului
European. Parlamentarul european trebuie să fie acel pivot care să explice
Guvernului şi Parlamentului României iniţiativele de la nivel comunitar. Este
persoana care înţelege cum se poziţionează sectorul de afaceri, şi, în special,
cel românesc, pe subiecte europene, este într-un permanent contact cu
societatea civilă organizată pentru a asculta opinia cetăţenilor.
Eurodeputatul
ştie cum să interacţioneze cu funcţionarii români din Comisia Europeană pentru
a afla fiecare iniţiativă care priveşte România. Este acea persoană care
înţelege că integrarea României nu este doar un proiect instituţional, iar cei
2.500 de români din Bruxelles sunt parte a dezvoltării ţării noastre.
Cetăţeanul român este şi el derutat de actuala Europă, mult mai eurosceptic pe
fondul crizei financiare. Trebuie însă să
înţeleagă mecanismul european, trebuie să i se explice că implicarea este
necesară.
Concluzia
generală? Statul Român al următorilor 10-20 ani trebuie regândit, iar dacă
reuşim să ne folosim optim resursele, vom juca un rol important în Europa! Cred
însă în capacitatea poporului român de a gândi şi acţiona european!
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu