Dan LUCA – articol în Republica: “Ce fel de lider trebuie „să scoată” Europa”

Conceptul de manageri europeni e repus pe agenda. Am detaliat această idee în articolul semnat astăzi în Republica.

 

---

 

Mă bucur că discutăm serios la nivel european despre educație și competențe. Are legătură mare cu economia, cu societatea în care trãim. Acum vreo 10 ani, când faimosul concept de Industry 4.0 apărea, am încercat să înțeleg cu ce resursă umană se va face această revoluție industrială. Să fiu sincer, erau puține răspunsuri concrete, atât din partea sistemelor educaționale, dar și din punct de vedere al liderilor europeni.

 

Ceea ce m-a fascinat însă, iar anii petrecuți în Asociația Studenților Europeni au avut un impact enorm, a fost conceptul de EUROMANAGER. Adică, mai direct spus, ce abilități sunt necesare pentru a conduce structuri europene, în special cele din sectorul privat. Poate să fie o multinaţionalã, un “campion industrial european” chiar, dar poate să fie și un IMM care prestează servicii în două, trei țări europene. Aceste locuri de muncă nu sunt doar la Bruxelles, le întâlnim peste tot la nivelul țărilor membre, cu siguranță și în România.

 

Ce competențe trebuie să aibă un astfel de manager european și cum poate să le dobândească?

 

Recomandarea principală este de a avea o abordare integrată, vizualizând în permanenţã cele trei paliere ale educației: formală, nonformală și informală. În sistemul educațional clasic, e nevoie de o ofertã care prezintă noțiunile de bazã : instituții, sisteme politice, istorie, economie, legislație și chiar elemente de cultură.

 

˝Pentru a înțelege Europa este important să îți cunoști țara ta, așa cum este, cu bune și rele˝, îmi preciza cineva în primele întâlniri din Bruxelles. Sistemul educațional trebuie să realizeze conexiuni permanente între ecosistemul european și țesutul național, atât la nivel de administrație, cât și în sectorul privat și la nivel de societate civilă.

 

Partea de mobilități europene este fantastică și nu este nicio surpriză că Erasmus este unul dintre cele mai notorii și plăcute branduri de-a lungul continentului european. Programul trebuie să evolueze, să fie mult mai inclusiv, să devină un program pentru tineretul european, nu doar pentru studenți.

 

Puțini înțeleg în mod real aportul educației nonformale în construcția Europei. A lucra în rețele deschise, în care interacționezi încă de la o vârstă fragedă cu alte culturi, te schimbă. A înțelege că toate națiile Europei sunt minorități în simfonia europeană necesită o schimbare de atitudine, necesară, cred eu, pentru a avea cu adevărat un euromanager. Proiectul Universităților de Vară este ceva pe care îl voi recomanda cu dragă inimã toată viață. E o adevărată terapie de grup cu final așteptat, mentalitatea europeană.

 

Educația informală cuprinde învățarea continuă din experiență, interacțiuni și autodidacticism. E nevoie de lectură constantă despre economie, afaceri și tendințe europene. Recomand chiar, progresiv, prezentarea publică a ideilor. Nu rămâneți doar la stadiul de receptor, deveniți o voce, colaborați constant cu profesioniști din diferite culturi.

La nivel european este de apreciat o persoană care are inițiativã, e sinceră și disponibilă. Nimeni nu dorește să interacționeze cu oameni închistați, că cică așa e cultura țării din care vin ei, sau cu unii care se plâng în permanenţă. Ne lăsăm problemele acasă și privim spre viitor. Asta e Europa! Nu există un „Big Brother” care să dicteze fiecare pas, iar succesul unui manager european vine din autonomie, viziune și înțelegerea profundă a structurilor pe care le conduce. A fi lider într-un mediu european nu înseamnă doar aplicarea unor reguli fixe, ci capacitatea de a naviga printre complexități, de a lua decizii strategice și de a construi echipe solide într-un cadru multicultural.

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – contribuție la un articol publicat de către Ziarul Financiar: “Politica industrială în domeniul sănătății”

Mi-a făcut o mare plăcere să lucrez împreună cu Prof. Univ. Dr. Alexandru Rafila, Ministrul Sănătății, pentru a publica un articol în Ziarul Financiar.

 

---- 

Noua Comisie Europeană, condusă de Ursula von der Leyen, și-a propus să consolideze competitivitatea economică a Europei, urmând o agendă inspirată de rapoartele Letta și Draghi. În același timp, autonomia strategică deschisă este un proiect ambițios care vizează întărirea capacității UE de a acționa independent, menținând în același timp colaborarea internațională. Succesul său depinde de capacitatea UE de a naviga între interesele interne divergente și dinamica geopolitică globală.

 

La nivelul politicii de sănătate, cel mai probabil în ziua de 11 martie 2025, Comisia Europeană va lansa "Critical Medical Act" (Actul privind Medicamentele Critice), cu scopul declarat de a consolida producția farmaceutică în UE. Documentul va acoperi medicamente esențiale, în cazul cărora aprovizionarea insuficientă poate duce la consecințe grave pentru pacienți și se va aplica și altor medicamente de interes comun. Inițiativa va facilita investițiile pentru îmbunătățirea capacităților de producție, dar și va permite achizițiilor publice să includă criterii legate de securitatea și diversitatea aprovizionării.

 

Acest act ar urma exemplul "European Chips Act" și "Critical Raw Materials Act", având ca scop reducerea dependenței de țări terţe și încurajarea producției și aprovizionării în interiorul UE. De asemenea, în 2020, în Statele Unite a fost introdus "Critical Medical Infrastructure Right-to-Repair Act", care urmărea eliminarea anumitor restricții legate de proprietatea intelectuală pentru repararea sau întreținerea infrastructurii medicale critice, permițând copierea materialelor de service necesare pentru astfel de activități în timpul stării de urgență declarate COVID-19.

 

Un segment din politica de sănătate a Uniunii Europene este din ce în ce mai mult privit ca o politică industrială europeană, având obiectivul de a reduce dependențele externe, de a consolida capacitatea de producție și de a asigura accesul la medicamente și tehnologii medicale inovatoare. Având în vedere acest context, România, ca stat membru UE, joacă un rol proactiv în aceastã dezbatere. Grupul de lucru inter-instituțional între Ministerul Sănătății și Ministerul Economiei, înființat în luna mai a anului 2024, care include şi reprezentanți ai organizațiilor producătorilor de medicamente, cu scopul stimulării investițiilor în producția de medicamente în România, este în prima linie.

 

Actul privind Medicamentele Critice poate aduce beneficii semnificative României în ceea ce privește securitatea sanitară, independența strategică și dezvoltarea economică. Dorim să dezvoltăm capacități industriale mai competitive pentru producția de medicamente. În ultimul an România a inițiat demersuri pentru revitalizarea industriei farmaceutice, inspirându-se din modelul de succes al Spaniei. O delegație a Ministerului Sănătății si a grupului de lucru inter-instituțional s-a deplasat la Madrid pentru a discuta accesul pacienților la medicamente, problematica medicamentelor critice şi modalitățile de acordare de stimulente pentru industria farmaceutică pentru extinderea capacitaților de producție si noi investiții, inclusiv pentru producerea de materii prime.

 

Avem în vedere și dezvoltarea unui mecanism similar, inspirat din industria farma, la nivelul segmentului de aparatură medicală. România este deficitară în segmentul producerii aparaturii medicale, dar potențialul si interesul investitorilor este mare.

 

Să nu uităm de investiția necesară în resursa umană calificată pentru a continua dezvoltarea competențelor pentru o industrie medicalã puternicã. Urmărim cu mult interes dezvoltările europene pe acest segment.

 

Ne implicăm pentru o viziune realistă asupra spațiului european, iar țările candidate la statutul de membru UE, multe dintre ele vecine ale României, trebuie capacitate încă de acum la transformările si parteneriale economice necesare. Este bine de analizat conectarea mecanismului UE la dezvoltarea segmentului de producție farmaceutică în țările candidate. De exemplu, experții europeni consideră că începerea negocierilor de aderare a Republicii Moldova la UE este un semnal bun din punct de vedere al industriei farmaceutice. Republica Moldova poate avea o creștere economică semnificativă pe acest sector.

 

Dorim dezvoltarea unui ecosistem de IMM-uri românești care să poată sprijini marile companii, în special pe segmentul de furnizori de componente, dar și de soluții digitale. Inițiativele trebuie bazate pe o balanță corectă între companii mari și IMM-uri.

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Stereotipuri”

Despre stereotipuri și pericolele lor în materialul semnat astăzi în Făclia.

 

---

Cunoaștem multe lucruri. Ne informăm rapid și acoperim orice subiect. Facem conexiuni și avem opinia noastră despre subiecte care păreau de neabordat în alte vremuri.

Prindem din zbor idei și devenim fanatici. Nu e nici un interes personal de cele mai multe ori, măcar așa pare. Totuși, mai există și momente în care cădem în capcane. Normal, preferăm să o lăsăm baltă și poate e mai bine așa.

Haideți să vedem câteva exemple, poate devin mai puțin filozofic și continuă clujenii să citească materialul acesta până la capăt.

"Eu nu îmi voi cumpăra niciodată o mașină chinezească, rămân la Volvo toată viața!", îmi zicea un prieten. Pare serioasă afirmația, Volvo, automobil solid suedez, dar ce facem acum că 22% din acțiunile Volvo sunt în mâna chinezilor acum?

În urmã cu vreo 15 ani era multă tevatură pe partea de depozitare a datelor. "Baza mea de date nu o voi ține în cloud american", brava o persoană. L-am întrebat ce adresa de email folosește? Utiliza un cont în Yahoo. I-am zis că automat baza de date de depozitare a conținutului din emailuri este americană...

De vreo doi ani avem nebunia cu inteligenţa artificială. Au apărut experți, dar și mulți deontologi. "Nu cred în AI, eu nu voi utiliza astfel de tehnologii!". L-am întrebat dacă utilizează Google Maps. "Normal, zilnic!", a zic. Păi algoritmul aplicației este AI, ce facem?

Nu cred că e nevoie să mai continui cu exemplele, ați înțeles direcția abordată. Trăim într-o lume interconectată, globalizată, de multe ori imposibil de știut sau depistat.

Să fim atenți însă la stereotipurile care pot patina în zone sensibile. Ele pot fi pozitive, dar de cele mai multe ori sunt negative și pot duce la prejudecăți.

Stereotipurile sunt omniprezente, dar prin conștientizare și educație putem să le depășim și să construim o societate mai tolerantă și mai echitabilă. E bine să analizăm informațiile înainte de a le accepta ca adevăruri universale.

Mi-a plăcut subiectul și am zis să îl prezint în editorialul de azi. Pare discuție de pahar, dar are ramificații enorme în tot ceea ce facem. În anul 2025 e nevoie de astfel de conversații!

 

Dan LUCA / Bruxelles

De la o autonomie strategică deschisă în UE la o Europă independentă

Conceptul de autonomie strategică deschisă al Uniunii Europene a fost formulat ca un echilibru între consolidarea independenței UE în sectoare-cheie și menținerea unei economii deschise la parteneriate globale. Cu toate acestea, în contextul geopolitic actual – marcat de tensiuni comerciale, crize energetice și conflicte regionale – această abordare are nevoie de o reevaluare. În acest sens, este nevoie de a trece de la autonomie strategică deschisă la o Europă cu adevărat independentă. Acest drum necesită o serie de transformări structurale și politice, de demarat în cel mai scurt timp. Aceasta trebuie sã fie tema de discuţie actualã, in Bruxelles, dar şi în capitalele ţãrilor din UE.

 

Redefinirea autonomiei strategice UE / Autonomia strategică a fost inițial asociată în principal cu sectorul apărării, dar astăzi se extinde și asupra:

Energiei – reducerea dependenței de importuri.

Tehnologiei – reducerea dependenței de infrastructura digitală a altor puteri.

Industriei farmaceutice – producție locală pentru a preveni crizele de aprovizionare.

Provocări și dependențe externe / UE rămâne profund dependentă de:

SUA pentru securitate și apărare.

China pentru componente industriale esențiale.

Rusia (în trecut) și Orientul Mijlociu pentru resurse energetice.

Pentru a deveni cu adevărat independentă, Europa trebuie să își dezvolte capabilități proprii, inclusiv o politică externă și de apărare comună.

Construirea unei Europe independente / Europă independentă ar însemna:

Suveranitate tehnologică: Programe masive de inovare și producție industrială europeană.

Armată europeană: O forță de apărare comună, dar complementară NATO.

Politică externă unitară: O singură voce în relațiile internaționale.

Această tranziție este complexă și necesită unitate politică, voință strategică și investiții majore. Autonomia strategică deschisă este un pas intermediar, dar obiectivul final trebuie să fie o Europă capabilă să își apere interesele fără dependențe critice de actori externi.

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – contribuție la un articol publicat de către AGERPRES : ˝Experți de la Bruxelles evaluează perspectivele relațiilor UE-SUA în noul mandat al lui Trump˝

Despre materializarea intențiilor lui Donald Trump de a introduce taxele vamale pentru produsele din țările UE în interviul acordat celor de la AGERPRES.

 

-----

Președintele american, Donald Trump, va avea o politică agresivă față de țările UE în ceea ce privește introducerea de taxe vamale, dar nu se va ajunge la un război comercial între cele două părți, au declarat luni pentru AGERPRES experți în afaceri europene din Bruxelles. Cu toate acestea, estimează ei, parteneriatul de durată dintre SUA și blocul comunitar va continua să fie caracterizat în următorii ani de diferențe de abordare, care acum ies la iveală în mod pregnant.

Dorința declarată a lui Donald Trump de a introduce taxe vamale pentru produse din țările UE a provocat îngrijorare în țările membre după începerea celui de al doilea mandat al liderului de la Casa Albă, iar măsurile mai noi sau mai vechi ale instituțiilor UE împotriva unor platforme online precum X și Meta, inclusiv în contextul discuțiilor despre ingerințele externe în alegeri, se anunță a fi încă o problemă în relațiile dintre Washington și Bruxelles. AGERPRES a discutat luni cu doi experți în afaceri europene de la Bruxelles despre aceste probleme punctuale, precum și despre perspectivele relațiilor între cei doi vechi parteneri în noul mandat al lui Donald Trump.

 

Majorarea taxelor vamale, între promisiune și incertitudine

'Situația este mai complexă decât pare, dar cu siguranță va exista o politică agresivă de tarife a SUA față de țările europene. Trump a promis și asta va face. În plus, președintele american va încerca deschis să dezbine țările europene, nuanțând la nivelul fiecărei țări tarife dedicate. Având în vedere cadrul legal, se va ajunge la o tarifare pe anumite produse dintr-o țară specifică', a declarat luni Dan Luca, expert în afaceri europene care activează la Bruxelles de peste 25 de ani, referitor la noile taxe vamale cu care amenință președintele american.

 

'Știm că Statele Unite pot impune tarife comerciale diferite pentru țările membre ale Uniunii Europene. SUA nu sunt obligate să trateze fiecare stat UE în mod identic, dar există un aspect important de luat în considerare, și anume politica comercială comună a UE. Statele membre ale UE nu își stabilesc propriile tarife vamale individuale pentru SUA; în schimb, UE acționează ca un bloc comercial unitar și negociază acorduri comerciale în numele tuturor membrilor săi', a adăugat el.

Dan Luca a explicat că 'SUA pot impune tarife specifice anumitor țări din UE în cazuri justificate, cum ar fi măsuri antidumping, subvenții ilegale sau măsuri de retorsiune într-un litigiu comercial - de exemplu, taxele impuse de SUA asupra produselor europene în cazul disputei Airbus-Boeing'.

În plus, a precizat el, mai există o 'portiță' pentru SUA de a dezbina UE. 'Dacă SUA ar încheia un acord comercial special cu o anumită țară din UE - ceea ce este puțin probabil fără aprobarea UE - , tarifele ar putea varia. De urmărit relația dintre Bruxelles și anumite capitale pe acest dosar', a mai afirmat Luca.

Alina Gîrbea, expertă în politici europene care activează de peste 15 ani în instituțiile UE, susține că subiectul e înconjurat de 'foarte multă incertitudine' și că Trump 'a retras în al doilea mandat foarte multe dintre amenințări'.

 

'Trebuie să vedem cât mai merge strategia asta, în care el amenință cu taxe pentru a obține alte câștiguri pe care le vrea de la partenerii Statelor Unite. Dar diferiți lideri europeni au spus clar că suntem pregătiți și pentru scenariul acesta la Bruxelles, ca și Uniune Europeană. Să sperăm că nu se va ajunge acolo, interesul Uniunii Europene este să apere schimbul liber, o lume deschisă pentru comerț, pentru că atunci când începe un război comercial au de pierdut consumatorii și de o parte și de alta a celor două părți implicate în conflict', a declarat ea luni pentru AGERPRES.

Alina Gîrbea a atras atenția că SUA trebuie să țină cont că acesta 'nu e un joc cu doi jucători, e un joc cu mai mulți jucători'.

'Și Uniunea Europeană știa de data asta la ce să se aștepte, dacă e să comparăm cu primul mandat a lui Trump, și se poate orienta spre alți parteneri comerciali și a fost clar mesajul că asta vrem să facem. Și de aceea am și văzut că (președinta Comisiei Europene) Ursula von der Leyen a pus accent pe terminarea negocierilor cu MERCOSUR și nu numai. Acorduri comerciale care erau discutate de mai multă vreme au primit o nouă preponderență', a afirmat Alina Gîrbea.

 

'Cum îl oprești' pe Elon Musk?

Ar putea măsurile luate de Comisia Europeană în cazul unor platforme precum X sau Meta să tensioneze suplimentar relațiile cu SUA, în contextul în care Elon Musk, proprietarul X, are un rol de prim-plan în noua administrație a lui Donald Trump? Dan Luca susține că 'este un cadru clasic de mulți ani', deși actorii de prim-plan s-au mai schimbat.

'UE încearcă să limiteze influența și practicile monopoliste ale Big Tech prin reglementări stricte, în timp ce companiile americane și guvernul SUA consideră aceste măsuri ca fiind protecționiste. Tensiunile sunt mari, iar viitorul relației depinde de compromisurile pe care ambele părți le pot accepta. Conflictul nu este nou și doar va escalada, cel mai probabil', a explicat Dan Luca.

El a reamintit că UE a aplicat deja amenzi record companiilor Big Tech pentru practici anticoncurențiale. 'De exemplu, Google a fost amendată cu miliarde de euro pentru favorizarea propriilor servicii în căutări și publicitate. UE și unele state membre - Franța, Spania, Italia - au încercat să impună o taxă digitală marilor companii americane, argumentând că acestea nu plătesc impozite echitabile în țările unde obțin venituri. SUA au reacționat negativ la aceste măsuri', a detaliat el.

În ceea ce privește influența lui Elon Musk, chiar și în viața politică europeană, expertul de la Bruxelles a declarat că aceasta nu trebuie să surprindă.

'Într-un context în care noul președinte american conduce SUA precum o companie, oamenii de afaceri prosperi, mai ales proveniți din segmentul tehnologiei, sunt stăpânii lumii. (...) Big Tech este 'armada' americană. Elon Musk este liderul acestei 'armade' ', a afirmat el.

Alina Gîrbea se declară și ea convinsă că activitatea platformelor digitale va fi unul dintre 'principalele subiecte între Statele Unite și UE și nu numai'.

'Oricum e un subiect major pe agenda politică, reglementarea platformelor, pentru că am văzut că noi acum în România suntem un studiu de caz, din păcate. (...) Deci e un subiect care oricum e pe agendă, este și o competiție comercială, evident, să nu ne ascundem, aici, în spate', a apreciat ea.

Alina Gîrbea a explicat că 'Europa nu stă așa de prost cum își imaginează unii' și că există platforme digitale și în Europa. ' (...) Trebuie să găsim un punct comun prin dialog, prin negociere, despre ce e permis totuși pe aceste platforme și ce nu e permis. Pentru că nu este un 'vest sălbatic', epoca în care internetul era 'vest sălbatic' a trecut. Acum ce e ilegal în viața reală trebuie să fie ilegal și online și asta este poziția Uniunii Europene', a pledat ea.

În ceea ce-l privește pe Elon Musk, experta a spus că întrebarea care se pune este 'cum îl oprești?' și 'care e puterea statelor tradiționale față de acești giganți care au și extrem de multă putere și operează pe o scenă internațională?'.

'Am văzut declarații politice care au condamnat ce a făcut Musk și eu cred că este inacceptabil ceea ce a făcut, dar în realitate poți să faci apel public să fie boicotată rețeaua sa, dar cu mai mult sau mai puțin succes. Eu nu cred în boicot, pentru că eu cred că trebuie să fii acolo unde este dialogul. Multă vreme instituțiile europene au fost împotriva TikTok, dar vedem că de fapt, dacă nu suntem pe TikTok, nu facem decât să lăsăm acest spațiu neocupat pentru populiști', a spus ea.

Până la urmă, chiar și în privința acțiunilor lui Elon Musk, soluția este tot negocierea. 'Liderii politici trebuie să se așeze la masă și să negocieze. Și Trump cred că va face asta, pentru că dincolo de această imagine de persoană cu declarații foarte stridente, e totuși foarte rațional și, la finalul zilei, cred că va veni la masă și va discuta cu conducerea instituțiilor europene și nu numai'.

Relația UE-SUA, 'supusă unor provocări constante'

Cât de mult va fi însă afectată relația UE-SUA de aceste probleme, precum și de altele, precum îndemnul lui Donald Trump ca statele UE membre NATO să crească cheltuielile pentru apărare la 5% din PIB? Nu mult mai mult decât în trecut, cred experții citați.

'Relația UE-SUA este una dintre cele mai importante parteneriate internaționale, dar este supusă unor provocări constante, și trebuie adaptată la realitățile geopolitice în schimbare. Să nu uităm că UE și SUA sunt aliați de lungă durată, având interese comune în promovarea democrației, drepturilor omului și economiei de piață', a declarat Dan Luca.

El a explicat că 'deși negocierile pentru un Acord Transatlantic de Comerț și Investiții (TTIP) au fost suspendate, cooperarea economică rămâne încă foarte puternică'.

De asemenea, 'SUA sunt cel mai important aliat al UE în cadrul NATO' și 'cele două părți colaborează în combaterea terorismului, securitatea cibernetică și gestionarea conflictelor internaționale'.

'Alocarea bugetelor pentru apărare este un subiect pe agenda președintelui Trump. Să vedem procentul solicitat și răspunsul țărilor membre', a mai afirmat Dan Luca.

El a atras atenția și asupra 'diferențelor de abordare' în probleme globale, 'cum ar fi schimbările climatice - de exemplu Acordul de la Paris - sau politica față de China și Rusia, care au dus uneori la neînțelegeri'.

Alina Gîrbea a declarat la rândul ei, că 'relația între UE și SUA a fost mereu complicată' și că între ele 'tot timpul au fost tensiuni, frecușuri, rivalități'. Ea susține că singura diferență este că acum se pot vedea 'în mod clar, mult mai pregnant, care sunt tensiunile'.

În plus, în opinia sa, faptul că acum în UE se discută mai serios despre cheltuielile pentru apărare este un rezultat pozitiv. 'Nu tot ce zice Trump este greșit. Aici are dreptate. Sunt de părere că statele europene trebuie să investească și nu acum, trebuiau de mult să investească un mai mare procent în apărare. Nu o să vină mereu altcineva să ne salveze (...)', a spus ea, apreciind că 'dacă asta o să reiasă în Europa din mandatul lui Trump va fi foarte bine'.

În același timp, ea s-a declarat încrezătoare că nu se va ajunge la un război comercial care să dăuneze cetățenilor, 'dacă nu pentru alt motiv, pentru motivul că totuși SUA este o democrație și l-ar costa electoral pe Trump să facă asta'.

Dan LUCA / Bruxelles

 

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Practica nu ne omora”

Cine își mai amintește de practica agricolă? Câteva gânduri despre acest subiect în editorialul semnat astăzi în Făclia.

 

----

Scopul acestor editoriale nu este de a călători în permanenţă în trecut, spre disperarea tinerei generații. Suntem prea trecuți prin viață ca să ne mai complicăm cu astfel de metehne. Totuși însă, la cererea spectatorilor, cum se zice, niște povestiri clujene de prin anii '80 sper să trezească interes.

Este vorba de faimoasa practică efectuată de elevi, care a fost obligatorie pentru toți cei prinși în sistemul educațional din acele timpuri. Nu sunt eu acela să critic sau să laud ceea ce s-a întâmplat atunci. A fost ceea ce a fost, cu bune și rele.

Deja în clasa a VII-a, elev fiind la Școala Generală nr. 15 din cartierul Grigorescu, am fost duși la munci agricole. Pe terenurile de lângă Florești culegeam cartofi, morcovi sau castraveți. Era o tehnică specială, așteptam să treacă un tractor care răscolea pământul cu niște lame uriașe. Zeci de morcovi sau cartofi ieșeau la suprafață. Îi adunam și treceam apoi la rândul următor.

Clasa a IX-a am început-o tot la munci agricole. Mi-am cunoscut colegii de liceu pe dealurile Clujului, la ferma Steluța, la cules de mere. Ni se dădeau niște saci speciali de pânză și procedura era ușoară. Aveam și obiectiv, ceva de genul 20 de saci pe zi. Iar ca premiu, la sfârșitul zilei, ne lăsau să luăm acasă două mere.

Pe undeva prin iunie, venea partea și mai interesantă. Eram angrenați în culesul cireșelor. Clasa noastră era repartizată după masa, deci va puteți imagina atmosfera. Trebuia să umplem ceva lădițe cu cireșe, dar nu eram noi prea eficienți. Ne zicea diriginta că în cele patru ore de program să umplem măcar o lădiță de persoanã...

Pe lângă practica agricolă, chiar dacă eram la un profil de clasã de matematică-fizică, o săptămânã pe lunã se făcea și practică de producție. La un moment dat mergeam chiar la Elecrometal, în hale. Cu niște halate albastre, eram implicați să facem nu știu ce piulițe fluture, atât de necesare producție industriale de atunci. Cel mai amuzant a fost să transportăm o roabă plină cu așa ceva de la Liceul Emil Racoviță la fabrică. Vã puteți imagina poza celor 4 elevi, în halate albastre, împingând o roabă prin fața Teatrului Național.

Amintirile acestea rămân, la fel ca și chefurile din căminele studențești, mersul la Costinești vara, revelioanele de la munte sau prima vizã în pașaport pentru a putea călători în Occident. Cu siguranță că, măcar pentru o clipă, am trezit nostalgie unor colegi de generație. Și asta e important, credeți-mă.

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – la Radio France International despre impactul administrației americane asupra UE

Astăzi, 5 februarie 2025, am revenit la Radio France International la emisiunea Decriptaj, moderată de Ovidiu Nahoi.

 

Am discutat deschis despre situația actuală, noul președinte american arătând vulnerabilitățile economice și politice ale lumii în care trăim. O consecință imediată este ridicarea gradului de vigilenţã al unor țări și abordări realiste, adaptate situației existente.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

                                                                            

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Vraja alegerilor în 2025”

Despre anul electoral 2025 în articolul semnat astăzi în Făclia.

 

-----

 

După anul super electoral 2024 credeam că am scăpat de alegeri. Așa credea și Europa, dar o analiză mai atentă, la nivelul statelor membre UE, ne arată că dinamica alegerilor continuă și în 2025.

 

Dacă analizăm primele șapte state ca mărime din Uniunea Europeanã, observăm situații de alegeri clare, planificate, dar și potențial de instabilitate în celelalte ţãri.

 

Sã începem cu cele mai mediatizate alegeri, cele federale, din Germania, care vor avea loc pe 23 februarie 2025. Conform sondajelor recente, Uniunea Creștin-Democrată (CDU) a lui Friedrich Merz, conduce cu 31% din intențiile de vot, urmată de Alternativa pentru Germania (AfD) cu 19% și Partidul Social-Democrat (SPD) cu 15%. Dacă citim printre rânduri, e cel mai probabil vom avea un nou cancelar, de centru dreapta. Deja lumea începe să se familiarizeze cu numele lui Friedrich Merz. Chiar dacă mulți spun că problema principalã este ascensiunea extremei drepte (AfD), e bine să precizăm subiectul principal de discuție al campaniei. Cea mai mare economie a Europei se află oficial în recesiune de doi ani, Biroul Național de Statistică confirmând acum câteva zile o contracție economică de 0,2% în 2024. Slăbiciunea Germaniei este o preocupare majoră pentru restul Europei – în special pentru țările din Europa Centrală și de Est care depind de industria germană pentru locuri de muncă și investiții.

 

Să vedem cum stăm în Polonia acum. Aici avem alegeri prezidențiale în 18 mai. Acest scrutin este esențial pentru guvernul premierului Donald Tusk, oferind oportunitatea de a avea un președinte aliat care să sprijine reformele pro-europene și să consolideze poziția Poloniei în Uniunea Europeană.

 

Desigur, cunoaștem situația din România, cu alegerile prezidențiale din mai, dar să încercăm să vedem cum stãm în Franța, Italia, Spania și Olanda. Deși nu avem programate alegeri în aceste țări, situațiile sunt departe de stabilitate, cu posibile alegeri anticipate chiar în 2025.

 

François Bayrou a fost numit prim-ministru al Franței pe 13 decembrie 2024, înlocuindu-l pe Michel Barnier, al cărui guvern a căzut rapid. La 16 ianuarie 2025, guvernul lui Bayrou a supraviețuit unei moțiuni de cenzură. Deși a trecut de prima moțiune de cenzură, viitorul său politic rămâne incert, având în vedere provocările cu care se confruntă societatea contemporanã si componenţa Parlamentului francez.

 

Giorgia Meloni, lidera partidului Fratelli d'Italia, a devenit prima femeie prim-ministru a Italiei în octombrie 2022, conducând o coaliție de dreapta alături de Liga (Lega) și Forza Italia (FI). Totuși, formarea și menținerea acestei coaliții implică gestionarea unor relații complexe între partidele componente. Apropierea de preşedintele american poate sã fie un factor de stabilitate, dar şi un bumerang politic.

 

Pedro Sánchez, liderul Partidului Socialist Muncitoresc Spaniol (PSOE), a fost numit prim-ministru al Spaniei în iunie 2018 și a continuat să conducă guverne succesive. Totuși, există o guvernare fragilă în Spania, unde Pedro Sánchez trebuie să gestioneze atât provocările politice interne, dosarul catalan, cât și situațiile de urgență cauzate de dezastre naturale, mențînând în același timp stabilitatea economică și relațiile internaționale.

 

În iulie 2024, Dick Schoof, un înalt funcționar public fără afiliere politică, a fost numit prim-ministru al Țărilor de Jos, conducând un guvern de coaliție de dreapta. Schoof, în vârstă de 67 de ani, a deținut anterior funcții de conducere în diverse agenții guvernamentale, inclusiv în cadrul Serviciului de Informații și Securitate Generală. Coaliția actuală este formată din patru partide cu ideologii diverse, inclusiv Partidul Libertății (PVV) al lui Geert Wilders, cunoscut pentru pozițiile sale de extremă dreapta. Această diversitate ideologică face ca procesul decizional să fie îngreunat, iar menținerea coeziunii interne reprezintă o provocare constantă.

 

Contextul nu este dătător de speranțe, desigur, dar aceasta este situația și este bine să cunoaștem realitatea. Legaţi-vã centurile de siguranţã, urmeazã anul politic 2025!

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – editorial în Fãclia: “Armada americanã”

Despre puterea politica a lui Elon Musk în editorialul semnat astãzi în Fãclia.

 

 

Vã mai amintiți de a treia revoluție industrială? Totul a început practic în cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea și se întrepătrunde într-o oarecare măsură cu cea de-a patra, care se desfășoară chiar în zilele noastre. Și-au făcut apariția atunci produsele electronice, odată cu inventarea tranzistorilor și apoi a microprocesorului (1970) și, nu în ultimul rând, s-a dezvoltat industria de telecomunicații și industria de computere. A luat naștere o nouă eră a automatizării proceselor de producție și apariția roboților industriali.

 

De ce despre acest subiect acum, într-un editorial de cotidian? Fiindcă Statele Unite ale Americii sunt considerate câștigătoarele celei de-a treia revoluții industriale. SUA nu a fost singurul jucător important. Alte țări, precum Japonia, Coreea de Sud și Germania, au avut contribuții semnificative în automatizare, robotică și tehnologii de producție avansată. Cu toate acestea, influența globală și capacitatea SUA de a integra rapid tehnologiile în toate aspectele vieții le-au oferit un avantaj decisiv.

 

Rapid a apărut și termenul Big Tech America, folosit pentru a descrie cele mai mari și influente companii de tehnologie din Statele Unite, care domină sectoarele digitale, economice și culturale la nivel global. Aceste companii au revoluționat modul în care oamenii interacționează cu tehnologia și au devenit actori cheie în domenii precum inteligența artificială, cloud computing, publicitate digitală, comerț electronic și social media.

 

Mulți afirmă că Uniunea Europeană este acum „prizoniera tehnologiei SUA”. Există o preocupare la Bruxelles, de vreo 20 de ani chiar, legată de dependența UE de companiile americane din sectorul tehnologic și lipsa unor alternative europene competitive la scară globală. Această situație este rezultatul mai multor factori economici, tehnologici și geopolitici. Deși UE face progrese în reducerea dependenței sale tehnologice, este încă departe de a concura cu SUA în sectoare-cheie.

 

Iar acum, prin contextualizare, ne întrebăm de ce Elon Musk este așa de influent la nivel european, chiar și pe segmentul politic? Fiindcă poate! El este unul dintre învingători! El reprezintă, împreună cu Jeff Bezos sau Mark Zuckerberg, feţele victoriei americane. Paradoxal, Elon Musk este născut în Africa de Sud, nu în Statele Unite, ceea ce face ca el să fie totuşi în imposibilitatea de a-i succede lui Donald Trump la Casă Albă în 2029.

 

Într-un context în care noul președinte american conduce SUA precum o companie, oamenii de afaceri prosperi, mai ales proveniți din segmentul tehnologiei, sunt stăpânii lumii. Ca și comparație, în secolul al XVI-lea, Spania a fost una dintre cele mai puternice și influente națiuni ale lumii, iar Armada spaniolă (Flota spaniolă) simboliza puterea sa navală și ambițiile imperiale. Acea perioadă a fost marcată de dominăția Spaniei asupra mărilor, de explorări geografice și de extinderea unui imperiu global. Big Tech este armada americana? Chiar dacã un arc peste timp de 500 de ani pare enorm, totuşi, aceastã comparaţie îşi are sensul aici... Şi este doar începutul adevãratei ere Trump!

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

 

Dan Luca - Honorary Advisor to the Romanian Minister of Health

With great pleasure I can announce that I have the honour of working directly with the Government of Romania as Honorary Advisor to the Minister of Health, Prof. Univ. Dr. Alexandru Rafila.

 

I believe that my 25 years of experience in the world of European affairs will be beneficial to my home country of Romania. We are living a very busy period in terms of public health policies. I am referring here in particular to the revision of the European file on pharmaceutical legislation, but also to the impact of the open strategic autonomy policy towards pharmaceutical and medical device industries.

 

For transparency reasons, I would like to mention that the position is honorary, so not remunerated. Therefore, my main activity remains at Euractiv as Vice President for Strategic Innovations.

 

In parallel, I will continue to lecture at various European universities on my favourite topics: European communication and media innovation. Of course, I will present my views on the dynamics of European politics through materials hosted by the Romanian media, the House of Europe blog or specialized books.

 

Dan Luca - Consilierul Onorific al Ministrului Sănătății

Cu mare plãcere vã anunţ cã am onoarea de a lucra direct cu Guvernul României în calitate de Consilier Onorific al Ministrului Sănătății, Prof. Univ. Dr. Alexandru Rafila.

Cred cã experiența mea de peste 25 de ani în lumea afacerilor europene este benefică României. Trăim o perioadã foarte aglomerată la nivelul politicilor de sănătate publică. Mă refer aici în special la revizuirea dosarului european pe legislația farmaceutică, dar și la impactul politicii de autonomie strategică deschisă asupra industriei farma și cea a aparaturii medicale.

Pentru transparență, menționez că funcția este onorifică, nerenumeratã. Prin urmare, activitatea mea principalã rămâne la Euractiv Bruxelles în calitate de vicepreședinte pentru Inovații Strategice.

Voi continua în paralel să conferenţiez la diverse universități europene pe subiectele preferate: comunicarea europeană și inovația în media. Desigur, îmi voi prezenta opiniile despre dinamica politicilor europene prin materiale găzduite de media românească, blogul Casei Europei sau cărți de specialitate.

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Gorizia”

Despre prima capitală culturală europeană transnațională și despre amintiri deosebit de plăcute în editorialul meu de astăzi din Făclia.

 

----

Scopul acestor editoriale, de presă locală, este de a informa și de a realiza anumite conexiuni utile cititorilor. Se întâmplă lucruri interesante în lume, nu neapărat totul este legat de ceea ce a spus președintele Donald Trump.

Pentru astăzi, un subiect european, cu un pic de melancolie, dar și o ancorare la anul 2025. Vã mai amintiți de subiectul Capitală Culturală Europeană? Timp de vreo 10 ani, Clujul s-a tot mobilizat să câștige această competiție pentru ediția 2020, care treptat a devenit 2021. De fapt era o ambiție, de apreciat, desigur, după surpriza oferită de Sibiu în 2007. Ca să scurtăm povestea, până la urmă Timișoara a fost orașul românesc desemnat în 2021 ca și capitală culturală europeanã, dar nu a fost nimic remarcabil. Clujul a rămas însă cu fantastica ediție a Capitalei Europene a Tineretului din 2015. Ce repede trece vremea, 10 ani sunt de atunci. Da, Untoldul a fost lansat cu acest prilej... și ce impact!

Revenind la Capitala Europeană, aici avem ceva de povestit. În 2025, Gorizia/Nova Gorica este prima Capitală Culturală Europeană transnațională. Care este însă simbolistica? În urma Tratatului de Pace de la Paris din 1947, Gorizia a fost împărțită între Italia și Iugoslavia. Orașul a rămas în Italia, dar zonele periferice și teritoriile din jur au fost anexate de Iugoslavia. Granița a trecut prin oraș, separând comunități și familii. Partea iugoslavă a devenit cunoscută ca Nova Gorica, care este acum parte a Sloveniei.

Am avut plăcerea de a vizita orașul Gorizia de douã ori, în 2008 și în 2009. Drumul până acolo a fost fantastic, un avion de linie până pe aeroportul Marco Polo din Venezia, o șalupă rapidă care traversa Laguna Albastră și un tren de vreo două ore până în Gorizia. Un oraș cochet, cu un castel medieval care domină orașul, ceva de genul celui din Edinburgh-ul scoțian. Țînând cursuri la universitatea din oraș, la un moment dat i-am întrebat pe studenți unde este Slovenia. Mi-au arătat pe fereasta, cum frontiera trecea prin curtea instituției. Da, în 2008 granița italiană-slovenă era ușor de trecut. Slovenia era membră a Uniunii Europene din 1 mai 2004, iar din 21 decembrie 2007 era inclusă în spațiul Schengen.

E fascinant acest subiect, să locuiești într-o țară și să poți să te duci să bei o cafea, cum se zice, în altă țară. Am avut această experiență la Maastricht, în Olanda. În 10 minute ajungeai pe jos la un restaurant din Belgia.

Evenimentele politice mondiale au impact asupra localului. Uniunea Europeană a unit din nou comunități precum cea din Gorizia, iar simbolistica de capitală culturală europeană este și pentru a sublinia acest fapt.

Există însă orașe încă divizate, chiar la nivelul UE. Nicosia cipriotă e un exemplu clasic de soluții reci, pentru situația actuală. Frontierele dintre state rămâne un subiect fascinant, cu istorii reale, cu drame chiar. Povestea continuă!

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – invitat la TVR Info

Pe 18 ianuarie 2025, am revenit cu mare plăcere în emisiunea ˝Europa mea˝ de la TVR Info.

 

Timp de o orã am discutat despre Elon Musk în Europa, despre alegerile din țările membre UE în anul 2025 și, desigur, despre războiul din Ucraina.

 

Am contextualizat totul la nivelul intențiilor președintelui american ales, Donald Trump. Este evident cum SUA își consolidează statutul de lider global și datorită câștigării de necontestat a celei de-a treia revoluții industriale.

Dan LUCA / Bruxelles

 

 

The new European jump: consolidated budgets and competencies for defense and economy

Regardless of the geographical area, whether it is Europe, North America, Asia or the Near East, important mutations are taking place at societal level that determine paradigm shifts in the political sphere, with implications, of course, on the economy. Spheres of influence are being re-established, poles of power are being reconfigured.

 

In this regard, the European Union has its place, consecrated and confirmed by the evolution of the last decades, that of a pole of peace and stability, despite the multiple challenges it has faced since its establishment until now: the galloping inflation of the 1970s, Euroscepticism, economic crises, Brexit, political and military events with a significant impact on the European space such as the war in Ukraine, and more.

 

However, systemic inertia seems to have a negative impact on the further development of the European structure. The purpose of this material is not to blame, but, on the contrary, to recognize the results and send an alarm signal for the future. A strengthening of the positive perception of the European idea is necessary to increase its relevance in the member states and to have the desired impact. Economy, defense and – above all – a shared vision is what the European Union must clarify in 2025 in order to strengthen its position as a global economic and political player.

 

In the current context, the European project is undermined by both internal and external factors. There is no space here for an exhaustive analysis, but the far-right movements, coming from the member countries, are becoming more and more radical, even anti-system, attacking the foundations of European values. We do not like to admit it, but the refusal to become founding members of the Eurozone by Denmark and Great Britain (1992), or the position of the Netherlands and France vis-à-vis the European constitution (2005) represented strong signals, hidden at the time, by a political class unwilling to understand the true causes of these specific forms of Euroscepticism. The bureaucratization of the functioning of the European institutions, the decrease in flexibility in decision-making generated a cumbersome and costly development of the allocation of resources, mainly financial ones, and led to a decrease in transparency of this process.

 

In the early years of the millennium, the European Union faced the growing economic power of China, with concerns about competition breeches, but with President Donald Trump's first term in office, a new danger emerged: an economic war between the United States and China, in which the European Union became a collateral victim. The Russian invasion of Ukraine showed the European continent how unprepared it was as a common military power. And when Trump, recently re-elected, expressed his foreign policy ideas, whether it was an increase in NATO members' contributions to 5% of GDP or the plan for Greenland, his ideas fuelled extremism in some of the Union's member states, inducing the idea that the new world order would be based on other foundations than those established in the post-war period.

 

Three pillars are essential in guiding the entire mechanism of transformation of the EU.

 

European defense policy is at a crossroads. Will we go for a defense within NATO, as before, and are we prisoners of the American system? Or do we develop separate capacities, including troops, not just common policies? It is hard to believe that, in the short and medium term, this process is achievable, especially if we refer to the necessary budget and the capacities of defense industrial production at the European level.

 

From an economic point of view, it is indisputable that the membership of the member states in a supranational structure such as the Community space has allowed them to reap the benefits of the size of the market, with important gains for each of them. The transfer of decision-making power from the national to the supranational level has allowed for the application of common policies but also the coordination of some national policies at the Community level. The Eurozone and the need for a common monetary policy within it, accompanied by common institutions grouped within the Eurosystem, demonstrate that an integrated economic and monetary space can overcome moments of crisis without affecting the well-being of citizens.

 

The question arises, however, to what extent should the power of common decision-making be extended, beyond the monetary area or that of the already existing common policies? Currently, economic competences are, in their quasi-totality, under national control. Fiscality, employment, industrial, environmental or transport, energy and environment policies are managed by national governments, responding, specifically, fragmentedly, to the challenges generated by a potential economic crisis. This means that the so-called diffusion effect, i.e. the impact of measures taken unilaterally by a state towards the other member states, cannot be controlled in a unitary manner, the results being similar to those generated by the 2008 crisis, or the post-pandemic ones. Strengthening the Single Market, as conceived by Jacques Delors and developed on the basis of established treaties (Single European Act, Maastricht, Lisbon) could be one of the answers to the question of strengthening the competitiveness and position of the Union as an important actor on the global market. Rethinking the way the Community budget is formed, by allocating a significant percentage of national budgets (for example 10%) alongside the way the funding is allocated to cover common problems of the member states would be another answer. However, this implies an additional surrender of sovereignty, which in the current political context of some of the Member States of the Union would generate tensions and could be an obstacle to the deepening of the integration process. We practically have the second European dilemma, do we continue European integration on an economic level or are we doomed to failure?

 

The great European jump is necessary but will not happen without a mobilizing approach, assumed by all the actors involved both at supranational and member state level. European leaders need to present a concrete and coherent long-term vision for the economic, social and political development of the European Union. At the same time, there is a need for immediate accountability on all societal issues by finding a formula through which supranational institutions and structures can cooperate effectively with member states to identify solutions to the problems that European citizens face in the current context.

 

Article signed together with Dr. Mihaela Luţaş (Babeş-Bolyai University in Cluj-Napoca / Romania) and published in Ziarul Financiar.