Dan LUCA – editorial în FĂCLIA: “Inima și papilla”

Mâncarea românească nu se explică, se trăiește. Despre acest adevăr este editorialul de astăzi din Făclia.

 

---
Dacă România ar avea un profil nutrițional, cu siguranță nu s-ar încadra în nicio dietă modernă. Gustul nostru nu este unul subtil, te ia pe nepregătite, îți trage scaunul sub tine și îți spune răspicat: „Stai jos, mănâncă și mai vorbim după ce terminăm farfuria”. Mai ales de Sărbători, românul – indiferent de fusul orar sub care se află – suferă de o amnezie selectivă în fața caloriilor, dar își amintește cu o precizie de ceasornic elvețian rețeta străbună și ritmul meselor care nu se mai termină.

Mâncarea românească nu se explică, se trăiește. Ea cere, uneori, un stomac antrenat și un spirit curajos. În avangarda mesei stau „diplomații”: salata de boeuf, vinetele și zacusca. Ele sunt puntea noastră de legătură cu restul lumii, preparate care pot fi prezentate unui oaspete străin fără avertismente prealabile. Însă, imediat după ele, vin „greii” tradiției. Cârnații afumați, caltaboșul și toba nu sunt doar alimente, ci teste de rezistență. Ele vin cu o clauză de confidențialitate și un sfat neoficial: „Consumați doar cu murături la îndemână și pe proprie răspundere”.

La capitolul ciorbe, suntem o putere mondială neînțeleasă. Nu recomandăm ciorba de burtă începătorilor; ea este centura neagră în gastronomia balcanică. În schimb, ciorba de perișoare sau cea de văcuță face rapid prozeliți, în timp ce supa de găină cu tăiței de casă rămâne singurul nostru cetățean universal.

Când ajungem la felul principal, lucrurile devin serioase. Micii rămân cel mai de succes produs de export spiritual, un liant social care funcționează impecabil lângă un muștar generos. Cât despre sarmale, ele sunt coroana mesei, chiar dacă varza călită ar avea nevoie de un departament de marketing mai eficient pentru a cuceri generația Z.

Finalul nu este niciodată negociabil. Papanașii, cu muntele lor de smântână și râurile de dulceață de afine, câștigă orice dezbatere gastronomică prin K.O. tehnic.

Gustul României nu e perfect, nu e „ușor” și cu siguranță nu e minimalist. Este gustul meselor lungi, al glumelor care se nasc între feluri și al acelei minciuni frumoase pe care ne-o spunem toți la final: „Mai merge doar un pic”. Și poate că tocmai acest „un pic” este esența ospitalității noastre.

Vă puteți imagina cum ar fi arătat acest editorial dacă l-am fi stropit, încă de la primele rânduri, cu o țuică aspră de prună, servită din degetar, și cu un vin de casă care curge în pahare direct din damigeana casei?

Dacă v-am făcut poftă de o masă întinsă și de un „noroc” spus din tot sufletul, înseamnă că mi-am atins scopul. Gustul României nu se simte doar în farfurie, ci și în sclipirea din ochi după primul pahar de tărie, cel care deschide apetitul și inima. Să trăiți, să aveți masa plină și mintea limpede cât să prețuiți fiecare clipă alături de cei dragi! La mulți ani!

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Monetizarea atenției”

Un editorial în Făclia de astăzi despre atenție.

 

-----

 

Atenția a devenit resursa centrală a epocii noastre. Nu se vede, nu se măsoară ușor, dar este vânată constant. Politicieni, companii, presă, creatori de conținut sau escroci concurează pentru același lucru: câteva secunde din timpul nostru. Într-o lume suprasaturată de mesaje, cine reușește să capteze atenția câștigă influență, iar cine o poate menține ajunge să dicteze direcții.

 

Tehnicile de comunicare s-au adaptat acestei lupte. Mesajele sunt mai scurte, mai clare, mai emoționale. Titlurile sunt construite să provoace reacții imediate, imaginile să declanșeze empatie sau furie, poveștile să simplifice realitatea până la punctul în care devin ușor de consumat. Personalizarea a devenit regulă, nu excepție. Fiecare notificare, email sau apel pare să vină exact la momentul potrivit, cu formularea potrivită, pentru persoana potrivită.

 

Scopul este mereu același: transformarea atenției în acțiune. Un click, un vot, o donație, o semnătură, o loialitate. Atenția nu mai este un scop în sine, ci moneda prin care se obține comportament.

 

Fenomenul nu este nou. Comunicarea a fost întotdeauna legată de influență. Doar că astăzi viteza și amploarea sunt fără precedent. Algoritmii favorizează conținutul care provoacă reacții puternice, iar emoțiile devin combustibilul principal. Frica, indignarea, validarea și speranța sunt distribuite masiv, pentru că funcționează. Spațiul public se transformă astfel într-un teren de competiție emoțională continuă.

 

În acest context, distincția dintre mesaj autentic și manipulare devine tot mai fragilă. Există inițiative reale care au nevoie de sprijin, dar și o avalanșă de cereri false, povești fabricate și identități construite special pentru a capta atenția și încrederea. Fără o poveste convingătoare, nimeni nu este auzit. Cu o poveste bună, aproape orice devine posibil.

 

Aici intervin narativele. Ele nu apar întâmplător. Sunt construite, testate, ajustate și repetate. Nu se limitează la a explica realitatea, ci o filtrează. Spun ce contează, ce trebuie ignorat, cine este de partea bună și cine nu. Mai mult decât atât, ele ne indică ce ar trebui să simțim și cum ar trebui să reacționăm. În timp, aceste structuri devin reflexe colective.

 

Privind spre viitor, competiția pentru atenție va deveni și mai intensă. Comunicarea va fi tot mai precisă, direcționată către grupuri mici sau chiar indivizi. Fiecare va primi propria versiune a realității, adaptată profilului său emoțional și cognitiv. Mesajele vor deveni mai simple la suprafață, dar mult mai sofisticate în profunzime. Emoțiile vor fi dozate cu precizie, aproape invizibil.

 

Marea provocare nu este doar să învățăm cum să atragem atenția, ci cum să nu devenim captivi ai acestui mecanism. Să înțelegem când suntem informați și când suntem împinși subtil spre o reacție prestabilită. Și, mai ales, să construim comunicare care nu exploatează slăbiciuni, ci creează încredere și relații reale.

 

Atenția nu va deveni mai abundentă. Dimpotrivă, va fi tot mai valoroasă. Viitorul va aparține celor care știu să o câștige fără a o abuza și celor care învață să și-o protejeze într-o lume care trăiește din ea.

 

Dan LUCA / Bruxelles

Curs academic la FSEGA Cluj

Astãzi am avut bucuria de a fi invitat de prof. Mihaela Luţaș de la FSEGA (fostul ISE), din cadrul Universitãţii „Babeș-Bolyai”.

 

Am susținut o prezentare în cadrul programului de Master în Afaceri Internaționale, abordând legătura dintre sectorul de afaceri și ecosistemul instituțional european.

 

A fost o reală plăcere să interacționez cu studenții și să discutăm despre aceste teme.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

Un an 2025 cu sens: realizări, călătorii și repere personale

La final de an îmi place să rememorez proiectele care au dat sens ultimelor 12 luni — profesionale, academice, editoriale, dar și cele legate de călătorii și hobbyuri. A fost, fără îndoială, un an dens și memorabil.

 

La nivel profesional, două realizări ies clar în evidență. Prima este consolidarea produsului Euractiv PRO, lansat acum un an și adoptat deja de peste 100 de organizații, într-un model de abonament care depășește venitul de un milion de euro.

A doua este una personală și emoționantă: am ajuns la al 25-lea meu sezon la Euractiv — un sfert de secol dedicat unui proiect care continuă să evolueze.

În 2025 am coordonat, tot în cadrul Euractiv, un studiu despre rolul asociațiilor europene, realizat în dialog cu 100 de lideri din ecosistemul asociativ.

Rutina mea universitară, începută în 2008, continuă cu aceeași bucurie. Am calculat de curând că, în cei 17 ani de predare, am avut câteva mii de studenți — o responsabilitate și o satisfacție aparte.

Un punct important al acestui an a fost colaborarea cu Guvernul României, în calitate de Consilier Onorific al Ministrului Sănătății, Prof. Univ. Dr. Alexandru Rafila. Am contribuit în special la revizuirea dosarului european privind legislația farmaceutică și la analiza impactului conceptului de „autonomie strategică deschisă” asupra industriei farma și a aparaturii medicale.

Proiectul editorial continuă „ca un metronom”: articole săptămânale în Făclia, opinii lunare în Ziarul Financiar, plus invitații constante la TVR Info și TVR Moldova.

 

O săptămână petrecută în China, în luna mai, a fost un adevărat privilegiu — intensă, surprinzătoare, memorabilă.

Vacanța de vară a însemnat, ca în fiecare an, o lună întreagă petrecută în familie, de această dată într-un colț de paradis: Australia, cu o scurtă escapadă în Bali.

Anul acesta am alergat din nou semi-maratonul de la Bruxelles — la 15 ani după prima participare. O promisiune făcută mie însumi la început de an și pe care mă bucur că am reușit să o îndeplinesc.

În iunie, am avut bucuria să mă reîntâlnesc cu profesorii și colegii de la Liceul „Emil Racoviță” din Cluj, la 35 de ani de la absolvire — o revenire plină de nostalgie și lumină.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – contribuţie la un articol publicat în Ziarul Financiar: “Fereastra 2025 - 2030: Competitivitate sau stagnare pentru România”

Am întrebat românii din Bruxelles cum percep dezvoltarea României în contextul competitivității europene, iar răspunsurile lor au stat la baza unui articol publicat astăzi în Ziarul Financiar.

 

---

 

Perioada 2025–2030 reprezintă o fereastră reală de oportunitate pentru ca România să se repoziționeze ca actor industrial strategic în Uniunea Europeană. Pentru a valorifica acest moment, este esențial un Plan Național de Competitivitate autentic interinstituțional – nu limitat la un singur minister –, aliniat la viitoarele instrumente europene pentru cadrul financiar 2028–2034, inclusiv la Fondul European de Competitivitate, și orientat către industrii cu valoare adăugată ridicată și consolidarea rezilienței economice.

 

În prezent, sute de români activează în sectorul privat la Bruxelles, în organizații europene solide, implicate direct în analiza politicilor și oportunităților de dezvoltare economică generate de contextul UE. Le-am adresat două întrebări-cheie: care sunt, din perspectiva lor, sectoarele strategice ale României pentru competitivitatea europeană și ce ar trebui să facă România, chiar acum, pentru a obține rezultatele pe care le așteptăm cu toții?

 

Materialul de față se bazează pe răspunsurile a opt profesioniști români cu expertiză relevantă la nivel european: Alexandru Marchiș (expert în politică agricolă), Vlad Olteanu (Healthcare Director, EuropaBio), Vlad Vîță (Policy Advisor, Ecommerce Europe), Andreea Gulacși (Director Policy & External Affairs, CEN și CENELEC), Filip Dimitriu (Director, FEDARENE – rețeaua europeană a agențiilor regionale și locale de energie), Claudia Gherman (Digital Transformation Senior Manager, Aerospace, Security and Defence Industries Association of Europe – ASD), Roxana Caba (Communication Manager, EPRA – European Public Real Estate Association) și Alexandra Tamaș (Director EU Public Affairs, Novartis).

 

Agrifood și bioeconomie: de la materie primă la valoare adăugată

 

Pentru Alexandru Marchiș, expert în politică agricolă, unul dintre cele mai subevaluate atuuri ale României rămâne industria alimentară. România dispune de resurse agricole semnificative, însă competitivitatea europeană nu se mai joacă la nivel de producție primară, ci de procesare, inovare și diferențiere. „Industria alimentară reprezintă un sector cu mare potențial de competitivitate, dacă este susținută de politici care încurajează inovarea și dezvoltarea de produse cu valoare adăugată ridicată”, subliniază el. O astfel de strategie ar contribui nu doar la creșterea economică internă, ci și la consolidarea poziției UE ca principal exportator global de produse alimentare procesate.

 

Această logică se extinde către bioeconomie: materiale bio-based, integrarea în lanțuri de aprovizionare verzi și utilizarea tehnologiei – de la agritech la date satelitare – pentru creșterea productivității și sustenabilității.

 

Sănătate, biotech și farma: de la piață de consum la furnizor de soluții

 

Sectorul life sciences apare constant în răspunsurile experților ca pilon strategic pentru competitivitatea europeană. Vlad Olteanu, Healthcare Director la EuropaBio, subliniază că România poate „juca inteligent” în biotehnologii, farma, dispozitive medicale și digital avansat, având atât talentele necesare, cât și o fereastră de oportunitate într-o Europă preocupată de reziliență și autonomie strategică.

 

România poate deveni furnizor de capacitate industrială și inovare în noile inițiative europene pentru securitate sanitară, producția locală de medicamente esențiale și utilizarea datelor biomedicale. Dar acest lucru nu se va întâmpla spontan. „Pentru a transforma avantajele potențiale într-o poziționare reală, România are nevoie de un Plan Național de Competitivitate care să funcționeze ca un cadru coordonat, nu ca o listă de intenții”, avertizează Olteanu.

 

Alexandra Tamaș, Director EU Public Affairs la Novartis, aduce date concrete: „Industria farmaceutică bazată pe cercetare și dezvoltare este deja un motor economic important pentru Europa: cel mai mare exportator mondial de medicamente, cu investiții anuale de zeci de miliarde de euro în R&D și milioane de locuri de muncă. România are exemple de succes, cum este fabrica Novartis de la Târgu Mureș, însă pentru a atrage noi investiții este nevoie de un ecosistem de inovare solid: parteneriate între universități, spitale și industrie, hub-uri de inovație, o Agenție a Medicamentului mai bine digitalizată și politici publice care să recompenseze valoarea adusă de inovație.”

 

Digitalizare, e-commerce și standarde: infrastructura invizibilă a competitivității

 

„Digitalizarea este un fir roșu care traversează toate sectoarele. Obiectivul esențial al României rămâne digitalizarea accelerată, în special pentru IMM-uri, care încă se situează mult sub media UE. Digitalizarea nu este doar o chestiune de tehnologie, ci de competitivitate sistemică: reduce birocrația, creează un mediu de afaceri echitabil și facilitează integrarea în piețele europene”, subliniază Vlad Vîță, Policy Advisor la Ecommerce Europe.

În paralel, e-commerce-ul și curieratul devin motoare economice importante, cu sinergii puternice și potențial regional, mai ales datorită poziției geografice a României și contextului aderării la Schengen.

 

Pentru Andreea Gulacși, Director Policy & External Affairs la CEN și CENELEC, competitivitatea României este strâns legată de capacitatea sa de a înțelege și influența standardele europene. IT-ul, inteligența artificială, industria avansată și securitatea cibernetică sunt domenii în care respectarea standardelor este condiție de acces pe piață. „Statele care sunt la masa unde se stabilesc regulile sunt cele care atrag investiții și își protejează companiile”, spune ea. România trebuie să investească în capacități tehnice naționale – laboratoare, centre de testare – și să folosească achizițiile publice pentru a crea cerere internă pentru produse conforme cu standardele UE.

 

Energie, regiuni și orașe competitive

 

Filip Dimitriu, director la FEDARENE, subliniază un aspect esențial: “Competitivitatea nu este doar națională, ci se construiește la nivel local. Orașele și regiunile combină infrastructura, capitalul uman și investițiile pentru a sprijini industria, iar primarii din România dețin deja competențe legale care le permit să joace un rol crucial în dezvoltarea companiilor și a industriei locale”. În mod special, competența de planificare urbanistică poate facilita dezvoltarea zonelor industriale și comerciale, cu un accent pe hub-uri industrial-energetice. Primarii au la dispoziție instrumente legale și acces la fonduri europene pentru a crea astfel de hub-uri, a colabora cu universitățile și a stimula inovația locală.

 

Un Plan Național de Competitivitate eficient trebuie implementat descentralizat, permițând regiunilor să definească strategii adaptate avantajelor lor comparative. Chiar și reforma teritorială, intens discutată, poate deveni un vector important pentru creșterea competitivității locale.

 

Apărare, digital și tehnologii cu dublă utilizare

 

Claudia Gherman, de la ASD, subliniază că Europa intră într-o perioadă fără precedent de investiții în apărare, iar România are atât capacități industriale, cât și un rol strategic la frontiera estică a NATO. Viitorul competitivității în acest sector nu ține doar de producție, ci de tehnologie: drone, sisteme autonome, comunicații criptate, analiză de date.

 

“România ar putea face un salt strategic prin lansarea unui program național pentru tehnologii cu dublă utilizare, prin implicare activă în negocierile privind Fondul European de Competitivitate și prin crearea unui centru regional dedicat testării, cercetării aplicate și accelerării industriale”, sublinia Gherman.

 

Capital, urbanizare și infrastructură

 

Din perspectiva Roxanei Caba, Communication Manager la EPRA, “Competitivitatea României este strâns legată de infrastructură, energie și capacitatea de a mobiliza capital privat”. Parcurile logistice moderne, certificate ESG, infrastructura pentru industrie și comerț, precum și dezvoltarea unui cadru robust pentru vehicule imobiliare listate (REIT-uri - Real Estate Investment Trust) pot canaliza economisirea și investițiile către regenerare urbană, industrie, sănătate și educație.

 

Un Plan Național de Competitivitate trebuie să includă digitalizarea radicală a proceselor de autorizare, un program „brown-to-green” pentru clădiri ineficiente și o viziune clară asupra urbanizării inteligente ca factor de competitivitate.

 

Concluzie

 

Mesajul comun al acestor voci este limpede: România dispune de sectoare strategice, talente și acces fără precedent la resurse europene. Ce lipsește însă este coerența, coordonarea și capacitatea de a transforma aceste oportunități într-o strategie aplicată constant. Dacă acest pas este făcut acum, între 2025 și 2030, România nu doar că va reduce decalajele economice, ci poate deveni un actor industrial indispensabil în Uniunea Europeană.

 

Prin acțiune consecventă, România poate evolua de la statutul de piață emergentă la cel de motor industrial necesar în arhitectura europeană.

Dan LUCA / Bruxelles

 

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Vă urez un An Nou Lucid!”

O perspectivã a anului 2026 în editorialul meu de astăzi.

 

---

Decembrie este luna în care, aproape ritualic, privim înapoi. Dar poate că mult mai fertil intelectual este să privim înainte, cu o curiozitate bine temperată. Nu cu predicții îndrăznețe, nu cu oracole moderne, ci cu întrebări palpabile – întrebări care ne obligă să rămânem ancorați în realitate. Într-o lume care accelerează, igiena intelectuală începe cu onestitatea de a recunoaște că nu știm.

Camus spunea să „intrăm în idei”: înseamnă să ne confruntăm cu ele, nu să le consumăm superficial. Să le punem la treabă, să le întoarcem pe toate fețele, să le deschidem.

De la Bruxelles, viitorul pare complex. Dar complexitatea arată la fel și din Cluj, și din Roma, și din Tokyo. Nu există un balcon privilegiat al înțelegerii. Fiecare oraș, fiecare comunitate, fiecare individ simte tensiunea dintre vechi și nou, dintre inerție și transformare. De aceea, poate că 2026 nu are nevoie de promisiuni, ci de întrebări bine puse.

Va găsi conducerea Uniunii Europene o abordare coerentă pentru relansarea economică a continentului? Putem vorbi despre o reindustrializare inteligentă sau doar despre ajustări punctuale? Cum se împacă nevoia de competitivitate cu imperativele tranziției verzi? Și mai ales: poate Europa să devină un actor economic de prim rang fără o viziune comună asupra tehnologiei, energiei și pieței unice? Sau vom continua să avansăm în ritmuri naționale, fragmentate, așteptând miracole care nu vin?

Apoi, apărarea europeană. Care este costul real al securității noastre? Cine îl va suporta? Poate UE să-și construiască o capacitate militară proprie fără a dilua NATO? Sau este această ambiție o formă de redundanță strategică într-o lume în care alianțele se rescriu constant? Cât de mult depinde Europa de umbrela militară americană și cât de mult își asumă să fie propriul garant al păcii? Ce înseamnă, în fond, „autonomie strategică” într-o lume interdependentă?

Relațiile dintre marile puteri adaugă alte griuri. Cum vor evolua dinamica SUA–China, rivalitatea lor tehnologică, economică și geopolitică? Va deveni Europa un pol autonom sau un teren de competiție? Ce rol va juca Rusia într-un context global în care ambițiile sale se redefinesc? Cum se vor adapta economiile și societățile la un climat internațional tot mai volatil? Suntem pregătiți să discutăm despre costurile unei lumi multipolare, nu doar despre principiile ei?

Și poate marea întrebare a epocii: cum gestionăm integrarea inteligenței artificiale în economie și în viața cotidiană? Ce loc mai are munca umană într-o economie automatizată? Cum protejăm creativitatea, autenticitatea și autonomia personală într-un univers tehnologic care devine tot mai anticipativ? Cine deține puterea datelor și cine o controlează? Cum menținem democrația într-un mediu informațional în care adevărul devine negociabil, iar percepțiile sunt modelate de algoritmi?

Aceste întrebări nu sunt un inventar al anxietăților, ci un exercițiu de luciditate. Ele nu cer răspunsuri imediate. Cer doar atenție, onestitate și prezență. Într-o epocă dominată de viteză, poate că cea mai radicală acțiune este să ne permitem să întrebăm. Să luăm realitatea ca sevă a cunoașterii, nu ca obstacol. Să intrăm în idei, nu să le privim de la distanță.

2026 ne așteaptă. Noi suntem cei care trebuie să-l întrebăm.

 

Dan Luca / Bruxelles

Dan Luca la TVR Info – Relația UE–Big Tech, Noua Strategie de Securitate a SUA și Situația din Ucraina

Astăzi am avut plăcerea să revin la TVR Info, la emisiunea „Europa mea”, pentru a analiza trei teme majore care definesc direcția în care se mișcă Europa: relația dintre Comisia Europeană și Big Tech, noua strategie de securitate a Statelor Unite și evoluțiile dramatice din Ucraina.

 

În ceea ce privește relația UE–Tech America, am subliniat la TVR Info faptul că asistăm la o tranziție a puterii de reglementare europene: de la protecția pieței, dominantă în anii dosarelor Microsoft, către protecția cetățeanului în era digitală. Acțiunile recente împotriva platformei X trebuie citite în cheia securității digitale, nu doar a reglementării economice. Am discutat și despre „Efectul Bruxelles”, prin care legislația europeană impune standarde globale companiilor americane, dar și despre provocarea reală: poate Europa să compenseze prin reglementare lipsa proprie de giganți tehnologici?

 

A doua temă a fost reorientarea strategică a SUA. Am evidențiat faptul că Washingtonul, în logica noii Strategii de Securitate, își mută centrul de greutate spre emisfera vestică, lăsând Europa într-o poziție secundară. Pentru UE, acest lucru reprezintă un semnal clar: autonomia strategică nu mai este un concept teoretic, ci o necesitate practică.

 

În final, am abordat situația dramatică din Ucraina. Războiul rămâne intens, costurile umane sunt enorme, iar soluțiile diplomatice sunt blocate.

 

Intervenția de la TVR Info a fost o oportunitate excelentă de a aduce în prim-plan aceste teme critice și de a argumenta de ce Europa trebuie să își consolideze rapid atât securitatea digitală, cât și pe cea militară, pentru a rămâne un actor global relevant.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

Dan LUCA - Interviu în Agerpres

Mă bucur că am avut ocazia să contribui la dialogul cu Agerpres despre Fondul European de Competitivitate; răspunsurile mele au fost integrate în materialul de astăzi.

 

Interviu.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

 

Experience and Innovation: A Quarter Century at Euractiv

Today is a special day in my professional evolution. I arrived at Euractiv almost by chance, but after 25 years, I continue to work with the same brand. It is a universe at the intersection of European policies, communication and technology, a field that manages to bring something new every day. Perhaps it is precisely this dynamic that makes me remain dedicated to the area of ​​​​monetization of a media brand. 

The experience acquired in strategic communication and European affairs connects me with thousands of people interested in the future trends of a European system in constant transformation. The story goes on, and I am happy to be part of it.

Dan LUCA / Brussels

Experiență și inovație: un sfert de secol la Euractiv

Astăzi este o zi specială în evoluția mea profesională. Am ajuns la Euractiv aproape întâmplător, însă, după 25 de ani, continui să lucrez cu același brand. Este un univers aflat la intersecția politicilor europene, comunicării și tehnologiei, un domeniu care reușește să aducă zilnic ceva nou. Poate tocmai această dinamică mă face să rămân dedicat zonei de monetizare a unui brand media.

Experiența dobândită în comunicare strategică și afaceri europene mă conectează cu mii de oameni interesați de tendințele viitoare ale unui sistem european în permanentă transformare. Povestea merge mai departe, iar eu sunt bucuros să fac parte din ea.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Locuința”

Despre cum abordează UE criza locuințelor, în editorialul semnat astăzi în Făclia.

---

 

Europa traversează o criză a locuinţelor care nu mai poate fi ignorată. De la tineri care nu își permit o garsonieră în marile orașe până la clasele de mijloc împinse tot mai aproape de pragul precarității, accesul la o locuință decentă a devenit o problemă structurală. Prețurile cresc, salariile nu țin pasul, iar piața imobiliară, lăsată ani la rând să funcționeze aproape nereglementat, a produs o realitate în care locuitul decent este tratat ca un privilegiu și nu ca un drept. În fața acestui blocaj, Europa este obligată să redescopere un actor esențial: statul responsabil.

 

În ultimele decenii, multe guverne europene au mizat pe ideea că piața liberă va echilibra singură cererea și oferta de locuințe. Dar piața nu construiește pentru cei care au nevoie, ci pentru cei care pot plăti. Iar în orașele unde cererea depășește cu mult oferta — Paris, Berlin, Madrid, București — prețurile explodează. Tocmai de aceea, statul trebuie să intervină nu printr-o întoarcere la modelul rigid al locuințelor exclusiv de stat, ci printr-o formă modernă de parteneriat public-privat: locuințe construite de sectorul privat, dar garantate, reglementate și cofinanțate de stat.

 

Acest model funcționează deja în Austria, Olanda sau Danemarca, unde mii de locuințe sunt dezvoltate de firme private, dar la standarde sociale: prețuri plafonate, chirii predictibile, criterii transparente de atribuire. Statul își asumă o parte din risc prin garanții, granturi sau scutiri de taxe, în schimbul unor angajamente clare privind accesibilitatea. Este un model realist și eficient, care mobilizează capital privat în interes public și reduce presiunea speculativă asupra pieței imobiliare.

 

Uniunea Europeană începe, la rândul ei, să înțeleagă că locuirea nu mai este doar o chestiune socială, ci una economică. Fără locuințe accesibile, competitivitatea europeană scade, mobilitatea forței de muncă este blocată, iar tinerii amână întemeierea unei familii. Fonduri uriașe precum noul Fond European pentru Competitivitate poate finanța construcția de locuințe accesibile și infrastructura aferentă. Tot mai multe state pregătesc scheme prin care proiectele private primesc garanții publice în schimbul unor chirii controlate sau a vânzării locuințelor la prețuri limitate.

 

Această abordare nu exonerează statul, ci îl responsabilizează. Statul devine arhitectul unei piețe a locuirii funcționale: stabilește reguli clare, combate specula, investește în infrastructură, monitorizează calitatea și accesibilitatea. Nu construiește singur, dar nici nu lasă piața să se autoreglementeze haotic. Într-un ecosistem mixt, în care resursele publice și cele private conlucrează strategic, Europa poate recupera decalajele create în ultimele două decenii.

 

Locuințele nu sunt doar ziduri și acoperișuri — sunt infrastructura socială a unei vieți demne. Fără o politică coerentă a locuirii, Europa riscă să transforme orașele în enclave ale celor privilegiați și să sacrifice mobilitatea, creativitatea și solidaritatea care au stat la baza proiectului european. Un stat responsabil, sprijinit de instrumente europene și de investiții private reglementate, poate reda locuirii statutul care îi aparține: un drept fundamental și un pilon al dezvoltării sustenabile.

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Să atacăm!”

În editorialul de astăzi, subliniez că lupta cu dezinformarea nu poate fi doar defensivă: adevărul trebuie spus proactiv, clar și constant.

 

---
Îmi amintesc un meci de rugby urmărit cu ani în urmă: Anglia contra Noii Zeelande. Kiwi conduceau, dar un moment de tensiune a schimbat dinamica — un jucător neozeelandez este eliminat pentru zece minute. Era de așteptat ca englezii să profite și ca Noua Zeelandă să se apere disperată. Dar s-a întâmplat exact invers: în inferioritate numerică, neozeelandezii au construit un atac furibund, au dominat terenul și au marcat un eseu. Au învins.

A fost o lecție despre asumare, despre curajul de a nu aștepta pasiv ca furtuna să treacă, ci de a o înfrunta direct.

Această imagine mi-a revenit în minte de multe ori când mă gândesc la felul în care ne raportăm, ca societate, la fenomenul dezinformării. De prea multe ori jucăm defensiv: reacționăm la manipulări, demontăm știri false, încercăm să „curățăm terenul”. Dar, între timp, cei care cultivă confuzia câștigă terenul cel mai important — mintea și încrederea oamenilor.

Lupta cu dezinformarea nu poate fi doar o reacție. Trebuie să fie o strategie de atac. Nu propagandă, nu manipulare, ci informare proactivă — clară, constantă și credibilă. Adevărul trebuie spus înainte ca minciuna să se instaleze.

Este nevoie ca instituțiile statului să-și asume acest rol de lider în spațiul public. Nu prin controlul mesajelor, ci prin transparență, promptitudine și educație. Într-o lume saturată de zgomot informațional, tăcerea devine complicitate. Iar când oamenii nu primesc răspunsuri oficiale clare, se refugiază în narațiunile simple, dar false.

La fel de important, mediul de afaceri are și el o responsabilitate. Companiile nu pot fi doar spectatori ai haosului mediatic. Ele trebuie să explice cu voce limpede cum funcționează economia reală, ce înseamnă sustenabilitatea, cum se construiește prosperitatea. O societate informată nu e doar mai sigură, e și mai performantă.

Știu, știrile pozitive nu se vând. E o frază pe care o aud de 25 de ani, de când lucrez în acest domeniu. Dar adevărul e că nu trebuie să vindem optimismul, ci să-l cultivăm. O societate care trăiește permanent în frică și suspiciune devine vulnerabilă. Una care are încredere și curaj devine imună la manipulare.

Nu putem să stăm doar defensivi, plângându-ne că „nu avem ce face”. Ba avem. Putem juca în atac. Putem ocupa spațiul public cu fapte, nu cu scuze. Putem vorbi clar, empatic și constant.

Dacă e să pierdem, măcar să pierdem demni — în atac, nu în retragere. Pentru că, la fel ca neozeelandezii din acel meci, victoria nu e garantată celor mai numeroși, ci celor care cred în jocul lor până la capăt.

Iar, în lupta pentru adevăr, credința asta face toată diferența.

 

Dan LUCA / Bruxelles

Asociațiile europene: practicã şi teorie

De peste 25 de ani studiez și lucrez în ecosistemul asociațiilor europene, iar experiența teoretică și practică stă la baza volumului Mapping the Influencers in EU Policies, o analiză a influenței și reprezentării în capitala UE. Link carte

 

În Bruxelles, cele circa 3.000 de organizații europene formează „Piața celor 3000”, o rețea nevăzută care alimentează procesele politice ale UE. Link articol

 

În 2025, am coordonat la Euractiv un studiu despre rolul asociațiilor europene. Concluzia: aceste organizații contribuie discret la stabilitatea europeană, conectând voci, expertiză și soluții. Link articol Euractiv

 

Acest ecosistem dens formează „piața ascunsă a locurilor de muncă din Bruxelles” – un spațiu profesional puțin vizibil, dar extrem de dinamic. Link articol

 

Rezultatele studiului au fost prezentate în septembrie 2025, într-un eveniment cu 100 de lideri ai asociațiilor europene. Link eveniment

 

Asociațiile europene unesc organizații naționale și sectoriale într-o voce comună, transformând fragmentarea în forță și expertiza sectorială în instrument decizional. Link articol

 

Comunicarea rămâne strategică: jumătate dintre asociații alocă peste 25.000 € anual, însumând aproape 150 de milioane €. Expertiza contează doar dacă poate fi transmisă eficient. Link articol

 

Predau cursuri despre asociațiile europene în două programe de master, oferind studenților instrumente de analiză a rolului acestora în politica europeană. Link articol

 

Prin cursul „Media Entrepreneurship and Innovation” arăt cum afaceri, comunicare și tehnologie se pot combina cu activitatea asociațiilor pentru produse media cu impact real. Link articol

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Puterea tăcută”

Despre efectele pe care le are folosirea termenului «reformă» asupra cetățenilor în editorialul meu de astăzi din Făclia.

 

----

 

Reforma a ajuns să sune ca o alarmă. De fiecare dată când apare în discursuri, tensiunea crește. Oamenii se încruntă, opoziția se pregătește să atace. Parcă urmează o tăiere, o pierdere, un haos inevitabil. Dar oare chiar asta înseamnă reforma? Sau e doar modul în care am ajuns să o percepem, influențați de frică, de inerție și de spectacolul politic?

 

Poate ar fi mai bine să vorbim mai simplu, mai direct – despre o guvernare mai bună, legi adaptate, sisteme actualizate. Dar aceste expresii nu sună la fel de spectaculos. Reforma are ecou, atrage atenția, creează dramatism. Promite totul, dar de multe ori schimbă doar forma, nu și fondul. E ambalajul, nu conținutul.

 

În realitate, reforma ar trebui să fie un act de curaj, dar și de echilibru. Populiștii profită de teamă și transformă orice inițiativă într-o amenințare pentru oamenii simpli. Între timp, guvernarea rămâne ineficientă. Autoritățile, temătoare, amână deciziile, iar promisiunile se tot rostogolesc dintr-un mandat în altul. Oamenii își pierd încrederea.

 

Problema nu e reforma, ci felul în care o gestionăm. Se fac anunțuri grăbite, promisiuni vagi, fără explicații clare. Se schimbă hârtii, dar nu realitatea de pe teren. Ritmul european – consecvent, colectiv, solid – contrastează puternic cu obiceiul nostru de a improviza și de a prefera soluții spectaculoase, dar temporare.

 

Reforma ar trebui să fie ceva normal. O guvernare care repară, adaptează, actualizează. Pași mici, clari, fără dramatizare. Mai puține declarații, mai multă muncă. Mai multă responsabilitate. Puterea adevărată nu înseamnă să te afișezi, ci să faci ce trebuie, chiar și atunci când nimeni nu aplaudă. Să-ți asumi deciziile, să construiești, să repari, să adaptezi.

 

Poate e timpul să schimbăm și limbajul. Cuvintele mari sperie. Oamenii nu se tem de schimbare, ci de incertitudine, de haos, de promisiuni neclare. Spusă calm și explicată clar, reforma poate redeveni ceea ce ar trebui să fie: grijă reală pentru viitor, responsabilitate concretă, acțiune vizibilă în rezultate, nu doar în vorbe. O putere care nu se afișează, ci construiește.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

Contribuție la un articol publicat de Ziarul Financiar: “Viitorul României prin prisma lucidității strategice”

Împreună cu profesorul Vasile Pușcaș, am publicat astăzi în Ziarul Financiar o analiză despre oportunitățile europene ale României.

 

---
Într-un context global dinamic, înregistrând transformări rapide în economie, tehnologie, şi relații internaționale, este esențială o reflecție asupra direcției strategice a României până în 2030. Evoluțiile contemporane sunt pline de incertitudini, Uniunea Europeană promite schimbări structurale de aproape două decenii, liderii de la Bruxelles asigurându-ne că UE va deveni un actor mondial major, iar competiția marilor jucători ai lumii este mai acerbă decât în primii ani ai epocii post-Războiul Rece. Context complicat și de faptul că accelerația evoluției istorice ne-a găsit cu garnituri de lideri politici care ne arată zilnic, cei mai mulți, că nu mai pot face față noilor împrejurări. Românii au mai trecut prin etape istorice de defetism și au suferit enorm. De aceea, credem că trebuie să privim lumea de astăzi ca un mediu care ne-ar putea contura și oportunități pentru dezvoltare și proiectarea statutului de țară cu viziune optimistă despre potențialul ei și viitorul societății românești.

 

Să ne referim în primul rând la Uniunea Europeană ca un proiect comun în continuă redefinire, deoarece și România este parte a Uniunii Europeane de aproape două decenii și ne-am legat destinele în credința de progres. Acum, Uniunea Europeană deși și-a dedicat o mare parte a efortului în rezolvarea unor mari probleme dinafara Uniunii, dar grave și din vecinătatea imediată, este și în situația de a proiecta devenirea ei din perspectiva evoluțiilor globale actuale. Pentru că mai mult a vorbit decât a înfăptuit, actualmente Uniunea Europeană este presată să abordeze serios tema competitivității. Și nu doar a celei economice, ci și a competitivității societale care va fi în măsură să definească liniile civilizației europene în secolul al 21-lea. În centrul acestui proces, deja liderii europeni au propus un Fond European pentru Competitivitate, creat pentru a răspunde provocărilor venite dinspre Statele Unite, China, dar chiar și unele state de dimensiuni mai reduse. Să nu subestimăm chiar contribuția statelor europene nordice, în acest domeniu, care pot constitui bune exemple și pentru alte state-membre ale Uniunii Europene.

 

Scopul acestei noi inițiative a Bruxelles-ului este reconstrucția unei baze economice solide, bazată pe avansarea autonomiei științifico-tehnologice și asigurarea capacității de operare distinctă și prin cooperare nu doar în interiorul Uniunii, ci și în competiția competitivității internaționale. Pentru România, intensificarea politicilor de integrare inteligentă și eficientã, nu doar prin mimetism și contagiune, ar deschide perspective de accesare consistentă a amintitului Fond, dar ar reprezenta și o probă că, după două decenii de apartenență la proiectul european, este capabilă a se manifesta matur, constructiv, aducând și cetățenilor români beneficiile unei dezvoltări susținute și concordantă aspirațiilor din anii când priveau cu admirație spre Uniunea Europeană. Propunerea noastră nu reprezintă doar un demers administrativ, ci o oportunitate de a ne reafirma cu optimism rolul de actor implicat în reconstrucția fundației economice și sociale a Europei.

 

Accesul la resursele Fondului cere viziune, coerență și determinare. Țările vestice s-au pregătit deja cu strategii clare. România are nevoie de o abordare care să valorifice propriile avantaje-de la poziția geografică, resursele materiale și energetice, forța de muncă talentată până la creativitate, inovare și disponibilitatea mobilizării construcției unei societăți moderne. Participarea la proiecte europene nu trebuie să se limiteze doar la statutul de beneficiar imediat. Este esențială o strategie națională compatibilă cu obiectivele amintitului obiectiv european și o coordonare eficientă între stat, mediul privat, grupări epistemice, instituții educaționale și de cercetare științifică, dar și cu parteneri din statele membre, cu piața de capital autohtonă și internațională, cu instituțiile europene.

 

O altă direcție majoră privește consolidarea autonomiei europene în domeniul apărării și securității spațiului Uniunii Europene. Contextul geopolitic actual a demonstrat că securitatea continentală depinde tot mai mult de existența capacităților proprii de apărare ale statelor UE și NATO. Parteneriatul transatlantic rămâne esențial, dar susținerea dezvoltării unei industrii europene de apărare se dovedește a fi absolut necesară. Desigur, domeniul poate căpăta accente ‘suveraniste’, ceea ce îi determină pe adepții perspectivei federaliste să fie mult mai prudenți și să lase impresia unei evidente lipse de argumente convingătoare. Dar dacă ne-am reaminti că obiectivul Uniunii Europene este integrarea europeană, ca suport al dezvoltării și progresului civilizației europene, atunci am putea porni și de la conceptul de securitate integrativă pentru a estompa reținerile monadiștilor și a găsi formule colaborative și convergente în materia apărării Spațiului Economic European.

 

România ar trebuie să fie parte activă și nu doar declarativă a acestui efort, contribuind la convergența intereselor de apărare a statelor membre, la armonizarea diferențelor de opinii și atitudini prin negocierea europeană care a adus atâtea rezultate favorabile Uniunii. Revenirea la stilul și metodele care au consacrat negocierea europeană ar avea efecte pozitive nu doar pentru stabilitatea regională, ar putea contribui și la construirea unei baze de cooperare în industria europeană de apărare, ar găsi căile convergenței înspre o securitate integrativă europeană. Ceea ce ar putea fi folositor și pentru interesul României, dar și pentru o evoluție industrială, științifică și tehnologică a aceluiași Spațiu Economic European, cu efecte benefice inclusiv pentru starea socială a cetățenilor europeni.

 

Nu în utimul rând atenționăm că România a pierdut aproape două decenii din șansele oferite de programele europene de dezvoltare rurală. Acestea aveau rolul de a introduce mediile sătești și agricole în vârtejul economiei de piață, cu avantaje sigure pentru locuitorii din aceste așezări. Acum, sub presiunea unor urgențe competiționale globale, lideri ai Comisiei Europene propun să fie periferizate sau chiar eliminate finanțările europene pentru programele de dezvoltare rurală. Ceea ce înseamnă că politicile guvernamentale de la București au defavorizat cu bună știință o resursă socio-economică de maximă importanță, favorizând grupări de interese care au diminuat contribuția agriculturii și mediului rural la avansul venitului național.

 

Poate că acum, în ceasul al unsprezecelea, liderii de la București vor fi preocupați să aplice o strategie agricolă care să ridice standardele de viață ale agricultorilor, să asigure securitatea alimentară a populației țării și să avanseze real într-o politică agricolă europeană care să aducă prosperitate și civilizație cetățenilor români din mediul rural. Atâția cât au mai rămas! Cu certitudine, în această epocă a senzațiilor științifico-tehnologice, a Inteligenței Artificiale și călătoriilor în spații extra-terestre, o strategie aplicată cinstit pentru încurajarea celor care ne oferă roadele pământului va fi benefică tuturor cetățenilor români, dar și a celor europeni.

 

Într-un spațiu tipografic redus, ne-am permis să sugerăm guvernanților României să privească și să acționeze strategic, așa cum se cuvine în relațiile parteneriale dintre membrii Uniunii Europene, în câteva domenii care ar putea deschide țării oportunități de dezvoltare, dacă sunt concepute realist și sunt aplicate cu inteligență și determinare. Și mai ales dacă doresc sincer binele României!

 

Autori:
Prof. dr. Vasile Puşcaş a fost negociatorul-şef al aderării României la UE şi ministru pentru afaceri europene, publicând numeroase volume de specialitate.

Dan Luca este expert în afaceri europene şi comunicare strategică, derulându-şi activitatea în Bruxelles încă din 1997.

 

Dan LUCA / Bruxelles