Dan LUCA – invitat la TVR Info: alianțele politice, taxe americane, războiul din Ucraina

Recent, am avut bucuria de a reveni în emisiunea „Europa mea” de la TVR Info.

 

Timp de o oră, am discutat despre principalele teme ale actualității europene: alianțele politice din Parlamentul European, noile inițiative fiscale ale lui Donald Trump și, inevitabil, despre războiul din Ucraina.

Am analizat toate aceste subiecte dintr-o perspectivă europeană, dar și cu accent pe implicațiile pentru România:

Ø  Așa cum era de așteptat, moțiunea de cenzură împotriva Comisiei Europene nu a avut nicio șansă reală. A fost respinsă fără emoții, inclusiv de europarlamentari critici față de actuala conducere, dar care nu puteau susține un demers inițiat de extrema dreaptă. Cert este că Ursula von der Leyen rămâne figura centrală a politicii europene, un lider cu o susținere solidă în marile capitale ale UE, în ciuda presiunilor tot mai mari din partea extremelor.

Ø   Europa se află într-un moment de cotitură. Este timpul ca Uniunea să iasă din umbra altor puteri globale și să-și asume un rol de lider, nu prin forță, ci prin valori: democrație, cooperare, stat de drept. Europa nu doar că are oportunitatea, ci și responsabilitatea istorică de a propune o nouă viziune globală.

Ø  Din păcate, nu există în acest moment o soluție realistă pentru încetarea ostilităților în Ucraina. Niciuna dintre părți nu dă semne clare de retragere, iar apelurile internaționale la pace sunt adesea fie retorice, fie blocate de interese geopolitice divergente. Este un conflict de uzură, cu implicații profunde, atât regionale, cât și globale. Cu cât durează mai mult, cu atât va fi mai dificil de reconstruit — nu doar Ucraina, ci și încrederea în ordinea internațională.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

 

 

Dan LUCA – articol în Ziarul Financiar: “Europa socială în era autonomiei”

În editorialul publicat astăzi în Ziarul Financiar, propun o viziune social-democrată asupra autonomiei strategice europene.

 

---
Într-o lume marcată de incertitudini, conflicte și transformări tehnologice rapide, Uniunea Europeană este chemată să-și regândească modelul de dezvoltare. Pandemia, criza energetică, războiul din Ucraina și tensiunile comerciale globale au pus sub semnul întrebării dependențele externe și fragilitatea economică a continentului. În acest context, ideea de autonomie strategică deschisă a câștigat teren: nu un pas spre izolare, ci o formă de reafirmare a capacității europene de a acționa independent, fără a renunța la principiile deschiderii și cooperării internaționale.

Dar autonomia nu este posibilă fără prosperitate economică durabilă. Iar în această ecuație complexă, discutam si despre modelul social european. Nu doar pentru că susține o Europă mai echitabilă, ci pentru că propune un model de dezvoltare economică care pune accentul pe investiții publice, inovare, solidaritate și echilibru între interesele pieței și cele ale societății.

Autonomia strategică nu poate însemna doar reconstrucția unei industrii militare sau a unor capacități tehnologice de vârf. Ea trebuie să însemne refacerea capacității Europei de a-și genera propria prosperitate, printr-o economie competitivă, dar și echitabilă. Înseamnă reconsolidarea unor sectoare strategice – de la energie și agricultură la microelectronică și inteligență artificială – în paralel cu protejarea lucrătorilor, crearea de locuri de muncă bine plătite și combaterea inegalităților.

Autonomia strategică trebuie să fie pentru cetățeni, nu doar pentru elitele economice. Ea presupune ca fiecare stat membru, fiecare regiune, fiecare comunitate să aibă acces real la oportunitățile dezvoltării. O Europă care produce și inovează în interior, dar redistribuie în mod echitabil în exterior, este o Europă capabilă să fie cu adevărat autonomă – și respectată în lume.

Proiectele strategice ale UE trebuie să fie transparente, discutate public, controlate democratic. Fără implicarea cetățenilor, a sindicatelor, a societății civile, autonomia poate deveni o decizie tehnocratică, înstrăinată de nevoile reale ale oamenilor. O Europă autonomă trebuie să fie și o Europă participativă, în care vocea cetățeanului contează. Dacă vrem o Uniune Europeană capabilă să reziste șocurilor externe și să-și definească viitorul cu încredere, avem nevoie de un nou contract economic și social european. Unul bazat pe prosperitate durabilă, pe solidaritate între regiuni și generații, pe inovație responsabilă și pe democrație reală.

Proiectul european nu poate avansa coerent fără un dialog constant între nivelul național și cel european. Această legătură este cu atât mai importantă cu cât valorile pe care le promovează – justiție socială, solidaritate, protecția muncii și echilibru economic – trebuie să fie aplicate unitar, nu doar enunțate în declarații de principiu. Coerența între discursul european și cel național este esențială pentru a păstra credibilitatea și sprijinul cetățenilor.

 

Statele membre sunt cele care transpun în practică marile direcții europene. Dacă ele nu reușesc să demonstreze că integrarea europeană aduce prosperitate reală și protecție socială, proiectul UE își pierde forța politică. O Uniune Europeană solidã nu poate exista fără partide social-democrate puternice și responsabile la nivelul fiecărui stat membru. Legătura dintre cele două niveluri este mai mult decât una ideologică – este una de responsabilitate politică comună.

 

În fața inegalităților crescânde, a insecurității economice și a retragerii tot mai vizibile a statului din rolul său de garant al echității, cetățenii caută soluții. Nu lozinci, nu promisiuni goale, ci direcție clară și acțiune concretă. Iar această direcție poate veni doar de la lideri ancorați în realitate, care știu că demnitatea socială nu se negociază, ci se apără.

 

Este momentul ca liderul social-democrat să devină arhitectul unui nou contract social, fundamentat pe încredere, echitate și solidaritate. Să revalorizeze ideea unui stat activ – nu ca instrument de control, ci ca partener al cetățeanului. Să pună în centrul acțiunii politice binele comun, nu interesele clientelare sau personale.

 

Dar poate cea mai mare provocare este să demonstreze că social-democrația nu aparține trecutului, ci viitorului. Un viitor în care Uniunea Europeană nu este percepută ca un mecanism birocratic distant, ci ca un proiect politic viu, al tuturor cetățenilor. În acest sens, liderul social-democrat trebuie să fie atât vocea unei Europe sociale, cât și puntea de legătură între Bruxelles și satul românesc, între Parlamentul European și strada din cartierul muncitoresc.

 

Europa are nevoie de o stângă care să inspire, nu doar să administreze. O stângă care începe cu un lider capabil să vorbească despre egalitate într-o lume a cinismului, despre solidaritate într-un timp al fragmentării, despre umanitate într-o eră a algoritmilor.

 

Astăzi, mai mult ca oricând, nu doar doctrinele contează, ci oamenii care le întruchipează. Iar viitorul social-democrației europene se scrie în fiecare capitală, în fiecare parlament național, în fiecare oraș. Este timpul liderilor care nu se ascund, ci inspiră încredere – fără aroganță, fără metode fanariote.

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Moțiunea”

Despre moțiunea recentă din Parlamentul European și ecoul ei la Bruxelles – în editorialul din Făclia, semnat astăzi.

 

---

 

Zilele trecute, România a fost menționată în Parlamentul European – dar nu pentru o inițiativă diplomatică, un proiect legislativ relevant sau vreo contribuție strategică. Nu. A fost menționată pentru că un eurodeputat român, membru AUR, a inițiat o moțiune de cenzură împotriva Comisiei Europene, condusă de Ursula von der Leyen.

 

La prima vedere, pare un act de curaj politic. În realitate, a fost doar un gest populist. O mișcare care a urmărit mai mult zgomotul decât rezultatul. Și care, dincolo de aparențe, nu a adus niciun câștig – nici pentru Europa, nici măcar pentru inițiatorii ei. Dimpotrivă: AUR a ratat ocazia de a fi luat în serios la Bruxelles.

 

Să fie clar: moțiunea a fost perfect legală, democratică, admisă de regulamentul Parlamentului European. Dar asta nu înseamnă că a avut vreo șansă.

 

Comisia Europeană, cu von der Leyen în frunte, beneficiază de sprijinul majorității grupurilor politice pro-europene. Chiar și cei care critică activitatea Comisiei – și sunt destui – nu au fost dispuși să se asocieze cu o moțiune lansată de un partid de extremă dreaptă. A fost, în esență, o acțiune fără miză, fără strategie, fără vreo coaliție în spate.

 

Von der Leyen nici măcar nu a așteptat votul și a plecat de la Strasbourg. Nu din dispreț, ci pentru că rezultatul era previzibil. Moțiunea a fost respinsă categoric, cu o majoritate largă, fără emoții.

 

Inițiativa AUR nu e o formă de curaj. Este o dovadă clară a neînțelegerii felului în care funcționează politica europeană. Dacă intri într-un joc cu reguli clare – moțiuni, negocieri, alianțe – și insiști să joci după logica de talk-show, nu doar că nu câștigi, dar te descalifici în ochii partenerilor.

 

În Parlamentul European, gesturile teatrale nu impresionează. Nu pentru că Europa nu tolerează opoziția – dimpotrivă, critica este parte vitală a mecanismului democratic –, ci pentru că opoziția are nevoie de argumente, nu de lozinci.

 

AUR a încercat să transforme o instituție în teren de campanie. A făcut-o în România, o face acum și la Bruxelles. Dar în forul european nu câștigi teren cu scandal, ci cu proiecte, cu idei, cu coerență. Și cu alianțe. Nu cu postări pe rețele sociale și declarații tăioase în plen.

 

Moțiunea recentă a fost, în realitate, un test. Nu pentru Ursula von der Leyen – al cărei mandat este susținut ferm de majoritatea europeană –, ci pentru cei care au inițiat-o.
Și l-au picat. Cu zgomot, dar fără efect. A fost un exercițiu de imagine, nu de politică. Iar în politica europeană, imaginea fără substanță te lasă pe margine.

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Piața celor 3000”

În editorialul de astăzi din Făclia, despre asociațiile europene.

 

---

În inima capitalei belgiene, dincolo de clădirile oficiale ale Comisiei Europene și Parlamentului European, funcționează un mecanism tăcut, dar extrem de influent. Aproximativ 3.000 de organizații europene, cu membri din mai multe state, activează aici, formând ceea ce unii specialiști numesc „Piața celor 3000”.

 

Este vorba despre federații, asociații profesionale, camere de comerț, ONG-uri și structuri de lobby. Împreună, angajează peste 20.000 de persoane, de la experți în politici publice și reglementări, la specialiști în comunicare, advocacy și relații internaționale.

 

Într-o Europă formată în mare parte din țări mici și mijlocii, puterea vine din cooperare. Iar Bruxelles-ul a devenit platforma comună în care această cooperare se organizează. Aici se discută strategii, se propun amendamente legislative, se influențează agende și se construiesc alianțe.

 

Nicio companie majoră nu ignoră Bruxelles-ul. Firme ca Daimler-Benz, TotalEnergies sau Siemens nu renunță la controlul direct asupra propriilor interese, dar se bazează pe rețelele locale pentru a-și face auzită vocea. O directivă europeană negociată aici poate avea efecte simultane în 27 de țări.

 

Rolul acestor structuri este de interfață: între sectorul privat și autorități, între societatea civilă și instituții, între statele membre și decidenții europeni. Nu votează legi, dar pot influența decisiv forma lor finală.

 

De altfel, conform Comisiei Europene, UE este unul dintre cei mai mari actori comerciali la nivel global, alături de SUA și China. Dar spre deosebire de marile puteri, Europa se bazează pe consens și parteneriate. Acest model colaborativ își găsește expresia concretă în rețeaua organizațiilor din Bruxelles.

 

Bruxelles-ul este, totodată, un nod media important. Jurnaliști, corespondenți internaționali, influenceri și think-tank-uri activează în oraș. O declarație dată aici poate deveni, în câteva ore, subiect în toată Europa. A fi prezent în Bruxelles înseamnă a fi prezent în conversația continentală.

 

Nu întâmplător, multe federații își stabilesc cartierul general aici. Spațiul oferă acces la instituțiile europene, dar și la rețelele formale și informale care modelează politicile comune.

 

„Piața celor 3000” nu este o metaforă poetică, ci o realitate administrativă și politică. Numele vine din estimarea numărului de structuri transnaționale active în Bruxelles. Majoritatea au apărut după semnarea Tratatului de la Roma (1957), iar numărul lor a crescut constant odată cu extinderea UE și creșterea competențelor sale.

 

Este o piață a ideilor, a intereselor și a influenței. Aici se stabilesc poziții comune, se negociază standarde și se articulează mesaje pentru întreaga Uniune.

 

Pentru unii, această rețea pare opacă sau chiar elitistă. Pentru alții, este dovada unei democrații funcționale și participative, adaptată la realitățile unui continent divers. Cert este că, în lipsa acestei structuri, vocea multor industrii, regiuni sau grupuri civice nu ar ajunge niciodată la masa deciziilor europene.

 

Într-o lume tot mai fragmentată, modelul colaborativ european rămâne o raritate. Iar Bruxelles-ul, cu toate imperfecțiunile sale, funcționează ca un centru de greutate pentru acest model. „Piața celor 3000” este, poate, cel mai eficient sistem de influență pe care Europa l-a inventat vreodată – discret, dar indispensabil.

 

Dan LUCA / Bruxelles

Șase luni pline, între Bruxelles și România

Este util, din când în când, să ne oprim și să reflectăm asupra celor întâmplate. Primele șase luni ale anului 2025 au fost intense și complexe, în special pentru România – o complexitate resimțită și personal, prin activitatea profesională desfășurată constant pe axa Bruxelles – România.

 

Mi-am susținut constant poziția proeuropeană, prin materiale publicate în Făclia, Gândul și Cluj24. Sper că aceste intervenții editoriale au reușit să clarifice, să convingă și – mai ales – să trezească interesul cititorilor.

 

Colaborările editoriale co-semnate cu Alexandru Rafila (ministru), Vasile Dâncu (eurodeputat), Cristian Socol (profesor ASE) și Mihaela Luţaş (profesor UBB) au urmărit să aducă lumină asupra unor subiecte strategice precum politica industrială europeană, autonomia strategică și apărarea Uniunii Europene.

 

În Revista Cariere, am descris, din experiență proprie acumulată în peste 25 de ani în sectorul privat din Bruxelles, ce presupune cu adevărat rolul de manager european.

 

Tot în Gândul și Agerpres, am fost invitat să ofer analize pe teme de actualitate internațională – inclusiv asupra temei delicate a tarifelor impuse de Donald Trump.

 

Editorialele săptămânale din Făclia au devenit un adevărat exercițiu de comunicare, nu doar cu publicul clujean, ci și cu toți cei interesați de temele europene relevante pentru România.

 

Anul 2025 a adus și numeroase prezențe media – o mare plăcere să particip la emisiuni la TVR Info, TVR Cluj, TVR Moldova și RFI, unde am dialogat deschis despre evoluțiile europene și impactul lor în România.

 

Este al 13-lea an consecutiv în care predau cursul despre sfera publică europeană la masteranzii SNSPA. Mă bucură interesul tinerilor pentru teme precum europopulismul, încrederea în politicieni sau influența media asupra euroentuziasmului.

 

Tot în 2025, am avut un mandat de consilier al Ministrului Sănătății, o experiență valoroasă și provocatoare, ce a continuat colaborările mele anterioare cu Ministrul Economiei.

 

Interacțiunea cu stakeholderii din mediul european, prin intermediul Euractiv, a continuat să îmi aducă noi perspective asupra comunicării strategice în domeniul afacerilor europene.

 

Pe plan personal, vacanța în China a fost o săptămână fascinantă, plină de învățăminte culturale și profesionale.

 

Un moment cu adevărat emoționant a fost reîntâlnirea cu colegii și profesorii din Cluj, la 35 de ani de la terminarea liceului. A fost o bucurie autentică să fiu din nou acasă.

 

Dan LUCA / Bruxelles