În editorialul de astăzi din Făclia, despre asociațiile europene.
---
În inima capitalei belgiene, dincolo de clădirile
oficiale ale Comisiei Europene și Parlamentului European, funcționează un
mecanism tăcut, dar extrem de influent. Aproximativ 3.000 de organizații
europene, cu membri din mai multe state, activează aici, formând ceea ce unii
specialiști numesc „Piața celor 3000”.
Este vorba despre federații, asociații profesionale,
camere de comerț, ONG-uri și structuri de lobby. Împreună, angajează peste
20.000 de persoane, de la experți în politici publice și reglementări, la
specialiști în comunicare, advocacy și relații internaționale.
Într-o Europă formată în mare parte din țări mici și
mijlocii, puterea vine din cooperare. Iar Bruxelles-ul a devenit platforma
comună în care această cooperare se organizează. Aici se discută strategii, se
propun amendamente legislative, se influențează agende și se construiesc
alianțe.
Nicio companie majoră nu ignoră Bruxelles-ul. Firme ca
Daimler-Benz, TotalEnergies sau Siemens nu renunță la controlul direct asupra
propriilor interese, dar se bazează pe rețelele locale pentru a-și face auzită
vocea. O directivă europeană negociată aici poate avea efecte simultane în 27
de țări.
Rolul acestor structuri este de interfață: între sectorul
privat și autorități, între societatea civilă și instituții, între statele
membre și decidenții europeni. Nu votează legi, dar pot influența decisiv forma
lor finală.
De altfel, conform Comisiei Europene, UE este unul dintre
cei mai mari actori comerciali la nivel global, alături de SUA și China. Dar
spre deosebire de marile puteri, Europa se bazează pe consens și parteneriate.
Acest model colaborativ își găsește expresia concretă în rețeaua organizațiilor
din Bruxelles.
Bruxelles-ul este, totodată, un nod media important.
Jurnaliști, corespondenți internaționali, influenceri și think-tank-uri
activează în oraș. O declarație dată aici poate deveni, în câteva ore, subiect
în toată Europa. A fi prezent în Bruxelles înseamnă a fi prezent în conversația
continentală.
Nu întâmplător, multe federații își stabilesc cartierul
general aici. Spațiul oferă acces la instituțiile europene, dar și la rețelele
formale și informale care modelează politicile comune.
„Piața celor 3000” nu este o metaforă poetică, ci o
realitate administrativă și politică. Numele vine din estimarea numărului de
structuri transnaționale active în Bruxelles. Majoritatea au apărut după
semnarea Tratatului de la Roma (1957), iar numărul lor a crescut constant odată
cu extinderea UE și creșterea competențelor sale.
Este o piață a ideilor, a intereselor și a influenței.
Aici se stabilesc poziții comune, se negociază standarde și se articulează
mesaje pentru întreaga Uniune.
Pentru unii, această rețea pare opacă sau chiar elitistă.
Pentru alții, este dovada unei democrații funcționale și participative,
adaptată la realitățile unui continent divers. Cert este că, în lipsa acestei
structuri, vocea multor industrii, regiuni sau grupuri civice nu ar ajunge
niciodată la masa deciziilor europene.
Într-o lume tot mai fragmentată, modelul colaborativ
european rămâne o raritate. Iar Bruxelles-ul, cu toate imperfecțiunile sale,
funcționează ca un centru de greutate pentru acest model. „Piața celor 3000”
este, poate, cel mai eficient sistem de influență pe care Europa l-a inventat
vreodată – discret, dar indispensabil.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu