În editorialul publicat astăzi în Ziarul Financiar, propun o viziune social-democrată asupra autonomiei strategice europene.
---
Într-o lume marcată de incertitudini, conflicte și transformări tehnologice
rapide, Uniunea Europeană este chemată să-și regândească modelul de dezvoltare.
Pandemia, criza energetică, războiul din Ucraina și tensiunile comerciale
globale au pus sub semnul întrebării dependențele externe și fragilitatea
economică a continentului. În acest context, ideea de autonomie strategică
deschisă a câștigat teren: nu un pas spre izolare, ci o formă de
reafirmare a capacității europene de a acționa independent, fără a renunța la
principiile deschiderii și cooperării internaționale.
Dar autonomia nu este posibilă fără prosperitate economică durabilă. Iar
în această ecuație complexă, discutam si despre modelul social european. Nu
doar pentru că susține o Europă mai echitabilă, ci pentru că propune un model
de dezvoltare economică care pune accentul pe investiții publice, inovare,
solidaritate și echilibru între interesele pieței și cele ale societății.
Autonomia strategică nu poate însemna doar reconstrucția unei industrii
militare sau a unor capacități tehnologice de vârf. Ea trebuie să
însemne refacerea capacității Europei de a-și genera propria prosperitate,
printr-o economie competitivă, dar și echitabilă. Înseamnă reconsolidarea unor
sectoare strategice – de la energie și agricultură la microelectronică și
inteligență artificială – în paralel cu protejarea lucrătorilor, crearea de
locuri de muncă bine plătite și combaterea inegalităților.
Autonomia strategică trebuie să fie pentru cetățeni, nu doar pentru
elitele economice. Ea presupune ca fiecare stat membru, fiecare regiune,
fiecare comunitate să aibă acces real la oportunitățile dezvoltării. O Europă
care produce și inovează în interior, dar redistribuie în mod echitabil în
exterior, este o Europă capabilă să fie cu adevărat autonomă – și respectată în
lume.
Proiectele strategice ale UE trebuie să fie transparente, discutate public,
controlate democratic. Fără implicarea cetățenilor, a sindicatelor, a
societății civile, autonomia poate deveni o decizie tehnocratică, înstrăinată
de nevoile reale ale oamenilor. O Europă autonomă trebuie să fie și o Europă
participativă, în care vocea cetățeanului contează. Dacă vrem o Uniune
Europeană capabilă să reziste șocurilor externe și să-și definească viitorul cu
încredere, avem nevoie de un nou contract economic și social european.
Unul bazat pe prosperitate durabilă, pe solidaritate între regiuni și
generații, pe inovație responsabilă și pe democrație reală.
Proiectul european nu poate avansa coerent fără un dialog constant între
nivelul național și cel european. Această legătură este cu atât mai importantă
cu cât valorile pe care le promovează – justiție socială, solidaritate,
protecția muncii și echilibru economic – trebuie să fie aplicate unitar, nu
doar enunțate în declarații de principiu. Coerența între discursul european și
cel național este esențială pentru a păstra credibilitatea și sprijinul
cetățenilor.
Statele membre sunt cele care transpun în practică marile
direcții europene. Dacă ele nu reușesc să demonstreze că integrarea europeană
aduce prosperitate reală și protecție socială, proiectul UE își pierde forța
politică. O Uniune Europeană solidã nu poate exista fără partide
social-democrate puternice și responsabile la nivelul fiecărui stat membru.
Legătura dintre cele două niveluri este mai mult decât una ideologică – este
una de responsabilitate politică comună.
În fața inegalităților crescânde, a insecurității
economice și a retragerii tot mai vizibile a statului din rolul său de garant
al echității, cetățenii caută soluții. Nu lozinci, nu promisiuni goale, ci
direcție clară și acțiune concretă. Iar această direcție poate veni doar de la
lideri ancorați în realitate, care știu că demnitatea socială nu se negociază,
ci se apără.
Este momentul ca liderul social-democrat să devină
arhitectul unui nou contract social, fundamentat pe încredere, echitate și
solidaritate. Să revalorizeze ideea unui stat activ – nu ca instrument de
control, ci ca partener al cetățeanului. Să pună în centrul acțiunii politice
binele comun, nu interesele clientelare sau personale.
Dar poate cea mai mare provocare este să demonstreze că
social-democrația nu aparține trecutului, ci viitorului. Un viitor în care
Uniunea Europeană nu este percepută ca un mecanism birocratic distant, ci ca un
proiect politic viu, al tuturor cetățenilor. În acest sens, liderul
social-democrat trebuie să fie atât vocea unei Europe sociale, cât și puntea de
legătură între Bruxelles și satul românesc, între Parlamentul European și
strada din cartierul muncitoresc.
Europa are nevoie de o stângă care să inspire, nu doar să
administreze. O stângă care începe cu un lider capabil să vorbească despre
egalitate într-o lume a cinismului, despre solidaritate într-un timp al
fragmentării, despre umanitate într-o eră a algoritmilor.
Astăzi, mai mult ca oricând, nu doar doctrinele contează,
ci oamenii care le întruchipează. Iar viitorul social-democrației europene se
scrie în fiecare capitală, în fiecare parlament național, în fiecare oraș. Este
timpul liderilor care nu se ascund, ci inspiră încredere – fără aroganță, fără
metode fanariote.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu