Dan LUCA – editorial în FĂCLIA: “Inima și papilla”

Mâncarea românească nu se explică, se trăiește. Despre acest adevăr este editorialul de astăzi din Făclia.

 

---
Dacă România ar avea un profil nutrițional, cu siguranță nu s-ar încadra în nicio dietă modernă. Gustul nostru nu este unul subtil, te ia pe nepregătite, îți trage scaunul sub tine și îți spune răspicat: „Stai jos, mănâncă și mai vorbim după ce terminăm farfuria”. Mai ales de Sărbători, românul – indiferent de fusul orar sub care se află – suferă de o amnezie selectivă în fața caloriilor, dar își amintește cu o precizie de ceasornic elvețian rețeta străbună și ritmul meselor care nu se mai termină.

Mâncarea românească nu se explică, se trăiește. Ea cere, uneori, un stomac antrenat și un spirit curajos. În avangarda mesei stau „diplomații”: salata de boeuf, vinetele și zacusca. Ele sunt puntea noastră de legătură cu restul lumii, preparate care pot fi prezentate unui oaspete străin fără avertismente prealabile. Însă, imediat după ele, vin „greii” tradiției. Cârnații afumați, caltaboșul și toba nu sunt doar alimente, ci teste de rezistență. Ele vin cu o clauză de confidențialitate și un sfat neoficial: „Consumați doar cu murături la îndemână și pe proprie răspundere”.

La capitolul ciorbe, suntem o putere mondială neînțeleasă. Nu recomandăm ciorba de burtă începătorilor; ea este centura neagră în gastronomia balcanică. În schimb, ciorba de perișoare sau cea de văcuță face rapid prozeliți, în timp ce supa de găină cu tăiței de casă rămâne singurul nostru cetățean universal.

Când ajungem la felul principal, lucrurile devin serioase. Micii rămân cel mai de succes produs de export spiritual, un liant social care funcționează impecabil lângă un muștar generos. Cât despre sarmale, ele sunt coroana mesei, chiar dacă varza călită ar avea nevoie de un departament de marketing mai eficient pentru a cuceri generația Z.

Finalul nu este niciodată negociabil. Papanașii, cu muntele lor de smântână și râurile de dulceață de afine, câștigă orice dezbatere gastronomică prin K.O. tehnic.

Gustul României nu e perfect, nu e „ușor” și cu siguranță nu e minimalist. Este gustul meselor lungi, al glumelor care se nasc între feluri și al acelei minciuni frumoase pe care ne-o spunem toți la final: „Mai merge doar un pic”. Și poate că tocmai acest „un pic” este esența ospitalității noastre.

Vă puteți imagina cum ar fi arătat acest editorial dacă l-am fi stropit, încă de la primele rânduri, cu o țuică aspră de prună, servită din degetar, și cu un vin de casă care curge în pahare direct din damigeana casei?

Dacă v-am făcut poftă de o masă întinsă și de un „noroc” spus din tot sufletul, înseamnă că mi-am atins scopul. Gustul României nu se simte doar în farfurie, ci și în sclipirea din ochi după primul pahar de tărie, cel care deschide apetitul și inima. Să trăiți, să aveți masa plină și mintea limpede cât să prețuiți fiecare clipă alături de cei dragi! La mulți ani!

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Monetizarea atenției”

Un editorial în Făclia de astăzi despre atenție.

 

-----

 

Atenția a devenit resursa centrală a epocii noastre. Nu se vede, nu se măsoară ușor, dar este vânată constant. Politicieni, companii, presă, creatori de conținut sau escroci concurează pentru același lucru: câteva secunde din timpul nostru. Într-o lume suprasaturată de mesaje, cine reușește să capteze atenția câștigă influență, iar cine o poate menține ajunge să dicteze direcții.

 

Tehnicile de comunicare s-au adaptat acestei lupte. Mesajele sunt mai scurte, mai clare, mai emoționale. Titlurile sunt construite să provoace reacții imediate, imaginile să declanșeze empatie sau furie, poveștile să simplifice realitatea până la punctul în care devin ușor de consumat. Personalizarea a devenit regulă, nu excepție. Fiecare notificare, email sau apel pare să vină exact la momentul potrivit, cu formularea potrivită, pentru persoana potrivită.

 

Scopul este mereu același: transformarea atenției în acțiune. Un click, un vot, o donație, o semnătură, o loialitate. Atenția nu mai este un scop în sine, ci moneda prin care se obține comportament.

 

Fenomenul nu este nou. Comunicarea a fost întotdeauna legată de influență. Doar că astăzi viteza și amploarea sunt fără precedent. Algoritmii favorizează conținutul care provoacă reacții puternice, iar emoțiile devin combustibilul principal. Frica, indignarea, validarea și speranța sunt distribuite masiv, pentru că funcționează. Spațiul public se transformă astfel într-un teren de competiție emoțională continuă.

 

În acest context, distincția dintre mesaj autentic și manipulare devine tot mai fragilă. Există inițiative reale care au nevoie de sprijin, dar și o avalanșă de cereri false, povești fabricate și identități construite special pentru a capta atenția și încrederea. Fără o poveste convingătoare, nimeni nu este auzit. Cu o poveste bună, aproape orice devine posibil.

 

Aici intervin narativele. Ele nu apar întâmplător. Sunt construite, testate, ajustate și repetate. Nu se limitează la a explica realitatea, ci o filtrează. Spun ce contează, ce trebuie ignorat, cine este de partea bună și cine nu. Mai mult decât atât, ele ne indică ce ar trebui să simțim și cum ar trebui să reacționăm. În timp, aceste structuri devin reflexe colective.

 

Privind spre viitor, competiția pentru atenție va deveni și mai intensă. Comunicarea va fi tot mai precisă, direcționată către grupuri mici sau chiar indivizi. Fiecare va primi propria versiune a realității, adaptată profilului său emoțional și cognitiv. Mesajele vor deveni mai simple la suprafață, dar mult mai sofisticate în profunzime. Emoțiile vor fi dozate cu precizie, aproape invizibil.

 

Marea provocare nu este doar să învățăm cum să atragem atenția, ci cum să nu devenim captivi ai acestui mecanism. Să înțelegem când suntem informați și când suntem împinși subtil spre o reacție prestabilită. Și, mai ales, să construim comunicare care nu exploatează slăbiciuni, ci creează încredere și relații reale.

 

Atenția nu va deveni mai abundentă. Dimpotrivă, va fi tot mai valoroasă. Viitorul va aparține celor care știu să o câștige fără a o abuza și celor care învață să și-o protejeze într-o lume care trăiește din ea.

 

Dan LUCA / Bruxelles

Curs academic la FSEGA Cluj

Astãzi am avut bucuria de a fi invitat de prof. Mihaela Luţaș de la FSEGA (fostul ISE), din cadrul Universitãţii „Babeș-Bolyai”.

 

Am susținut o prezentare în cadrul programului de Master în Afaceri Internaționale, abordând legătura dintre sectorul de afaceri și ecosistemul instituțional european.

 

A fost o reală plăcere să interacționez cu studenții și să discutăm despre aceste teme.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

Un an 2025 cu sens: realizări, călătorii și repere personale

La final de an îmi place să rememorez proiectele care au dat sens ultimelor 12 luni — profesionale, academice, editoriale, dar și cele legate de călătorii și hobbyuri. A fost, fără îndoială, un an dens și memorabil.

 

La nivel profesional, două realizări ies clar în evidență. Prima este consolidarea produsului Euractiv PRO, lansat acum un an și adoptat deja de peste 100 de organizații, într-un model de abonament care depășește venitul de un milion de euro.

A doua este una personală și emoționantă: am ajuns la al 25-lea meu sezon la Euractiv — un sfert de secol dedicat unui proiect care continuă să evolueze.

În 2025 am coordonat, tot în cadrul Euractiv, un studiu despre rolul asociațiilor europene, realizat în dialog cu 100 de lideri din ecosistemul asociativ.

Rutina mea universitară, începută în 2008, continuă cu aceeași bucurie. Am calculat de curând că, în cei 17 ani de predare, am avut câteva mii de studenți — o responsabilitate și o satisfacție aparte.

Un punct important al acestui an a fost colaborarea cu Guvernul României, în calitate de Consilier Onorific al Ministrului Sănătății, Prof. Univ. Dr. Alexandru Rafila. Am contribuit în special la revizuirea dosarului european privind legislația farmaceutică și la analiza impactului conceptului de „autonomie strategică deschisă” asupra industriei farma și a aparaturii medicale.

Proiectul editorial continuă „ca un metronom”: articole săptămânale în Făclia, opinii lunare în Ziarul Financiar, plus invitații constante la TVR Info și TVR Moldova.

 

O săptămână petrecută în China, în luna mai, a fost un adevărat privilegiu — intensă, surprinzătoare, memorabilă.

Vacanța de vară a însemnat, ca în fiecare an, o lună întreagă petrecută în familie, de această dată într-un colț de paradis: Australia, cu o scurtă escapadă în Bali.

Anul acesta am alergat din nou semi-maratonul de la Bruxelles — la 15 ani după prima participare. O promisiune făcută mie însumi la început de an și pe care mă bucur că am reușit să o îndeplinesc.

În iunie, am avut bucuria să mă reîntâlnesc cu profesorii și colegii de la Liceul „Emil Racoviță” din Cluj, la 35 de ani de la absolvire — o revenire plină de nostalgie și lumină.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – contribuţie la un articol publicat în Ziarul Financiar: “Fereastra 2025 - 2030: Competitivitate sau stagnare pentru România”

Am întrebat românii din Bruxelles cum percep dezvoltarea României în contextul competitivității europene, iar răspunsurile lor au stat la baza unui articol publicat astăzi în Ziarul Financiar.

 

---

 

Perioada 2025–2030 reprezintă o fereastră reală de oportunitate pentru ca România să se repoziționeze ca actor industrial strategic în Uniunea Europeană. Pentru a valorifica acest moment, este esențial un Plan Național de Competitivitate autentic interinstituțional – nu limitat la un singur minister –, aliniat la viitoarele instrumente europene pentru cadrul financiar 2028–2034, inclusiv la Fondul European de Competitivitate, și orientat către industrii cu valoare adăugată ridicată și consolidarea rezilienței economice.

 

În prezent, sute de români activează în sectorul privat la Bruxelles, în organizații europene solide, implicate direct în analiza politicilor și oportunităților de dezvoltare economică generate de contextul UE. Le-am adresat două întrebări-cheie: care sunt, din perspectiva lor, sectoarele strategice ale României pentru competitivitatea europeană și ce ar trebui să facă România, chiar acum, pentru a obține rezultatele pe care le așteptăm cu toții?

 

Materialul de față se bazează pe răspunsurile a opt profesioniști români cu expertiză relevantă la nivel european: Alexandru Marchiș (expert în politică agricolă), Vlad Olteanu (Healthcare Director, EuropaBio), Vlad Vîță (Policy Advisor, Ecommerce Europe), Andreea Gulacși (Director Policy & External Affairs, CEN și CENELEC), Filip Dimitriu (Director, FEDARENE – rețeaua europeană a agențiilor regionale și locale de energie), Claudia Gherman (Digital Transformation Senior Manager, Aerospace, Security and Defence Industries Association of Europe – ASD), Roxana Caba (Communication Manager, EPRA – European Public Real Estate Association) și Alexandra Tamaș (Director EU Public Affairs, Novartis).

 

Agrifood și bioeconomie: de la materie primă la valoare adăugată

 

Pentru Alexandru Marchiș, expert în politică agricolă, unul dintre cele mai subevaluate atuuri ale României rămâne industria alimentară. România dispune de resurse agricole semnificative, însă competitivitatea europeană nu se mai joacă la nivel de producție primară, ci de procesare, inovare și diferențiere. „Industria alimentară reprezintă un sector cu mare potențial de competitivitate, dacă este susținută de politici care încurajează inovarea și dezvoltarea de produse cu valoare adăugată ridicată”, subliniază el. O astfel de strategie ar contribui nu doar la creșterea economică internă, ci și la consolidarea poziției UE ca principal exportator global de produse alimentare procesate.

 

Această logică se extinde către bioeconomie: materiale bio-based, integrarea în lanțuri de aprovizionare verzi și utilizarea tehnologiei – de la agritech la date satelitare – pentru creșterea productivității și sustenabilității.

 

Sănătate, biotech și farma: de la piață de consum la furnizor de soluții

 

Sectorul life sciences apare constant în răspunsurile experților ca pilon strategic pentru competitivitatea europeană. Vlad Olteanu, Healthcare Director la EuropaBio, subliniază că România poate „juca inteligent” în biotehnologii, farma, dispozitive medicale și digital avansat, având atât talentele necesare, cât și o fereastră de oportunitate într-o Europă preocupată de reziliență și autonomie strategică.

 

România poate deveni furnizor de capacitate industrială și inovare în noile inițiative europene pentru securitate sanitară, producția locală de medicamente esențiale și utilizarea datelor biomedicale. Dar acest lucru nu se va întâmpla spontan. „Pentru a transforma avantajele potențiale într-o poziționare reală, România are nevoie de un Plan Național de Competitivitate care să funcționeze ca un cadru coordonat, nu ca o listă de intenții”, avertizează Olteanu.

 

Alexandra Tamaș, Director EU Public Affairs la Novartis, aduce date concrete: „Industria farmaceutică bazată pe cercetare și dezvoltare este deja un motor economic important pentru Europa: cel mai mare exportator mondial de medicamente, cu investiții anuale de zeci de miliarde de euro în R&D și milioane de locuri de muncă. România are exemple de succes, cum este fabrica Novartis de la Târgu Mureș, însă pentru a atrage noi investiții este nevoie de un ecosistem de inovare solid: parteneriate între universități, spitale și industrie, hub-uri de inovație, o Agenție a Medicamentului mai bine digitalizată și politici publice care să recompenseze valoarea adusă de inovație.”

 

Digitalizare, e-commerce și standarde: infrastructura invizibilă a competitivității

 

„Digitalizarea este un fir roșu care traversează toate sectoarele. Obiectivul esențial al României rămâne digitalizarea accelerată, în special pentru IMM-uri, care încă se situează mult sub media UE. Digitalizarea nu este doar o chestiune de tehnologie, ci de competitivitate sistemică: reduce birocrația, creează un mediu de afaceri echitabil și facilitează integrarea în piețele europene”, subliniază Vlad Vîță, Policy Advisor la Ecommerce Europe.

În paralel, e-commerce-ul și curieratul devin motoare economice importante, cu sinergii puternice și potențial regional, mai ales datorită poziției geografice a României și contextului aderării la Schengen.

 

Pentru Andreea Gulacși, Director Policy & External Affairs la CEN și CENELEC, competitivitatea României este strâns legată de capacitatea sa de a înțelege și influența standardele europene. IT-ul, inteligența artificială, industria avansată și securitatea cibernetică sunt domenii în care respectarea standardelor este condiție de acces pe piață. „Statele care sunt la masa unde se stabilesc regulile sunt cele care atrag investiții și își protejează companiile”, spune ea. România trebuie să investească în capacități tehnice naționale – laboratoare, centre de testare – și să folosească achizițiile publice pentru a crea cerere internă pentru produse conforme cu standardele UE.

 

Energie, regiuni și orașe competitive

 

Filip Dimitriu, director la FEDARENE, subliniază un aspect esențial: “Competitivitatea nu este doar națională, ci se construiește la nivel local. Orașele și regiunile combină infrastructura, capitalul uman și investițiile pentru a sprijini industria, iar primarii din România dețin deja competențe legale care le permit să joace un rol crucial în dezvoltarea companiilor și a industriei locale”. În mod special, competența de planificare urbanistică poate facilita dezvoltarea zonelor industriale și comerciale, cu un accent pe hub-uri industrial-energetice. Primarii au la dispoziție instrumente legale și acces la fonduri europene pentru a crea astfel de hub-uri, a colabora cu universitățile și a stimula inovația locală.

 

Un Plan Național de Competitivitate eficient trebuie implementat descentralizat, permițând regiunilor să definească strategii adaptate avantajelor lor comparative. Chiar și reforma teritorială, intens discutată, poate deveni un vector important pentru creșterea competitivității locale.

 

Apărare, digital și tehnologii cu dublă utilizare

 

Claudia Gherman, de la ASD, subliniază că Europa intră într-o perioadă fără precedent de investiții în apărare, iar România are atât capacități industriale, cât și un rol strategic la frontiera estică a NATO. Viitorul competitivității în acest sector nu ține doar de producție, ci de tehnologie: drone, sisteme autonome, comunicații criptate, analiză de date.

 

“România ar putea face un salt strategic prin lansarea unui program național pentru tehnologii cu dublă utilizare, prin implicare activă în negocierile privind Fondul European de Competitivitate și prin crearea unui centru regional dedicat testării, cercetării aplicate și accelerării industriale”, sublinia Gherman.

 

Capital, urbanizare și infrastructură

 

Din perspectiva Roxanei Caba, Communication Manager la EPRA, “Competitivitatea României este strâns legată de infrastructură, energie și capacitatea de a mobiliza capital privat”. Parcurile logistice moderne, certificate ESG, infrastructura pentru industrie și comerț, precum și dezvoltarea unui cadru robust pentru vehicule imobiliare listate (REIT-uri - Real Estate Investment Trust) pot canaliza economisirea și investițiile către regenerare urbană, industrie, sănătate și educație.

 

Un Plan Național de Competitivitate trebuie să includă digitalizarea radicală a proceselor de autorizare, un program „brown-to-green” pentru clădiri ineficiente și o viziune clară asupra urbanizării inteligente ca factor de competitivitate.

 

Concluzie

 

Mesajul comun al acestor voci este limpede: România dispune de sectoare strategice, talente și acces fără precedent la resurse europene. Ce lipsește însă este coerența, coordonarea și capacitatea de a transforma aceste oportunități într-o strategie aplicată constant. Dacă acest pas este făcut acum, între 2025 și 2030, România nu doar că va reduce decalajele economice, ci poate deveni un actor industrial indispensabil în Uniunea Europeană.

 

Prin acțiune consecventă, România poate evolua de la statutul de piață emergentă la cel de motor industrial necesar în arhitectura europeană.

Dan LUCA / Bruxelles

 

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Vă urez un An Nou Lucid!”

O perspectivã a anului 2026 în editorialul meu de astăzi.

 

---

Decembrie este luna în care, aproape ritualic, privim înapoi. Dar poate că mult mai fertil intelectual este să privim înainte, cu o curiozitate bine temperată. Nu cu predicții îndrăznețe, nu cu oracole moderne, ci cu întrebări palpabile – întrebări care ne obligă să rămânem ancorați în realitate. Într-o lume care accelerează, igiena intelectuală începe cu onestitatea de a recunoaște că nu știm.

Camus spunea să „intrăm în idei”: înseamnă să ne confruntăm cu ele, nu să le consumăm superficial. Să le punem la treabă, să le întoarcem pe toate fețele, să le deschidem.

De la Bruxelles, viitorul pare complex. Dar complexitatea arată la fel și din Cluj, și din Roma, și din Tokyo. Nu există un balcon privilegiat al înțelegerii. Fiecare oraș, fiecare comunitate, fiecare individ simte tensiunea dintre vechi și nou, dintre inerție și transformare. De aceea, poate că 2026 nu are nevoie de promisiuni, ci de întrebări bine puse.

Va găsi conducerea Uniunii Europene o abordare coerentă pentru relansarea economică a continentului? Putem vorbi despre o reindustrializare inteligentă sau doar despre ajustări punctuale? Cum se împacă nevoia de competitivitate cu imperativele tranziției verzi? Și mai ales: poate Europa să devină un actor economic de prim rang fără o viziune comună asupra tehnologiei, energiei și pieței unice? Sau vom continua să avansăm în ritmuri naționale, fragmentate, așteptând miracole care nu vin?

Apoi, apărarea europeană. Care este costul real al securității noastre? Cine îl va suporta? Poate UE să-și construiască o capacitate militară proprie fără a dilua NATO? Sau este această ambiție o formă de redundanță strategică într-o lume în care alianțele se rescriu constant? Cât de mult depinde Europa de umbrela militară americană și cât de mult își asumă să fie propriul garant al păcii? Ce înseamnă, în fond, „autonomie strategică” într-o lume interdependentă?

Relațiile dintre marile puteri adaugă alte griuri. Cum vor evolua dinamica SUA–China, rivalitatea lor tehnologică, economică și geopolitică? Va deveni Europa un pol autonom sau un teren de competiție? Ce rol va juca Rusia într-un context global în care ambițiile sale se redefinesc? Cum se vor adapta economiile și societățile la un climat internațional tot mai volatil? Suntem pregătiți să discutăm despre costurile unei lumi multipolare, nu doar despre principiile ei?

Și poate marea întrebare a epocii: cum gestionăm integrarea inteligenței artificiale în economie și în viața cotidiană? Ce loc mai are munca umană într-o economie automatizată? Cum protejăm creativitatea, autenticitatea și autonomia personală într-un univers tehnologic care devine tot mai anticipativ? Cine deține puterea datelor și cine o controlează? Cum menținem democrația într-un mediu informațional în care adevărul devine negociabil, iar percepțiile sunt modelate de algoritmi?

Aceste întrebări nu sunt un inventar al anxietăților, ci un exercițiu de luciditate. Ele nu cer răspunsuri imediate. Cer doar atenție, onestitate și prezență. Într-o epocă dominată de viteză, poate că cea mai radicală acțiune este să ne permitem să întrebăm. Să luăm realitatea ca sevă a cunoașterii, nu ca obstacol. Să intrăm în idei, nu să le privim de la distanță.

2026 ne așteaptă. Noi suntem cei care trebuie să-l întrebăm.

 

Dan Luca / Bruxelles

Dan Luca la TVR Info – Relația UE–Big Tech, Noua Strategie de Securitate a SUA și Situația din Ucraina

Astăzi am avut plăcerea să revin la TVR Info, la emisiunea „Europa mea”, pentru a analiza trei teme majore care definesc direcția în care se mișcă Europa: relația dintre Comisia Europeană și Big Tech, noua strategie de securitate a Statelor Unite și evoluțiile dramatice din Ucraina.

 

În ceea ce privește relația UE–Tech America, am subliniat la TVR Info faptul că asistăm la o tranziție a puterii de reglementare europene: de la protecția pieței, dominantă în anii dosarelor Microsoft, către protecția cetățeanului în era digitală. Acțiunile recente împotriva platformei X trebuie citite în cheia securității digitale, nu doar a reglementării economice. Am discutat și despre „Efectul Bruxelles”, prin care legislația europeană impune standarde globale companiilor americane, dar și despre provocarea reală: poate Europa să compenseze prin reglementare lipsa proprie de giganți tehnologici?

 

A doua temă a fost reorientarea strategică a SUA. Am evidențiat faptul că Washingtonul, în logica noii Strategii de Securitate, își mută centrul de greutate spre emisfera vestică, lăsând Europa într-o poziție secundară. Pentru UE, acest lucru reprezintă un semnal clar: autonomia strategică nu mai este un concept teoretic, ci o necesitate practică.

 

În final, am abordat situația dramatică din Ucraina. Războiul rămâne intens, costurile umane sunt enorme, iar soluțiile diplomatice sunt blocate.

 

Intervenția de la TVR Info a fost o oportunitate excelentă de a aduce în prim-plan aceste teme critice și de a argumenta de ce Europa trebuie să își consolideze rapid atât securitatea digitală, cât și pe cea militară, pentru a rămâne un actor global relevant.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

Dan LUCA - Interviu în Agerpres

Mă bucur că am avut ocazia să contribui la dialogul cu Agerpres despre Fondul European de Competitivitate; răspunsurile mele au fost integrate în materialul de astăzi.

 

Interviu.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

 

Experience and Innovation: A Quarter Century at Euractiv

Today is a special day in my professional evolution. I arrived at Euractiv almost by chance, but after 25 years, I continue to work with the same brand. It is a universe at the intersection of European policies, communication and technology, a field that manages to bring something new every day. Perhaps it is precisely this dynamic that makes me remain dedicated to the area of ​​​​monetization of a media brand. 

The experience acquired in strategic communication and European affairs connects me with thousands of people interested in the future trends of a European system in constant transformation. The story goes on, and I am happy to be part of it.

Dan LUCA / Brussels

Experiență și inovație: un sfert de secol la Euractiv

Astăzi este o zi specială în evoluția mea profesională. Am ajuns la Euractiv aproape întâmplător, însă, după 25 de ani, continui să lucrez cu același brand. Este un univers aflat la intersecția politicilor europene, comunicării și tehnologiei, un domeniu care reușește să aducă zilnic ceva nou. Poate tocmai această dinamică mă face să rămân dedicat zonei de monetizare a unui brand media.

Experiența dobândită în comunicare strategică și afaceri europene mă conectează cu mii de oameni interesați de tendințele viitoare ale unui sistem european în permanentă transformare. Povestea merge mai departe, iar eu sunt bucuros să fac parte din ea.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Locuința”

Despre cum abordează UE criza locuințelor, în editorialul semnat astăzi în Făclia.

---

 

Europa traversează o criză a locuinţelor care nu mai poate fi ignorată. De la tineri care nu își permit o garsonieră în marile orașe până la clasele de mijloc împinse tot mai aproape de pragul precarității, accesul la o locuință decentă a devenit o problemă structurală. Prețurile cresc, salariile nu țin pasul, iar piața imobiliară, lăsată ani la rând să funcționeze aproape nereglementat, a produs o realitate în care locuitul decent este tratat ca un privilegiu și nu ca un drept. În fața acestui blocaj, Europa este obligată să redescopere un actor esențial: statul responsabil.

 

În ultimele decenii, multe guverne europene au mizat pe ideea că piața liberă va echilibra singură cererea și oferta de locuințe. Dar piața nu construiește pentru cei care au nevoie, ci pentru cei care pot plăti. Iar în orașele unde cererea depășește cu mult oferta — Paris, Berlin, Madrid, București — prețurile explodează. Tocmai de aceea, statul trebuie să intervină nu printr-o întoarcere la modelul rigid al locuințelor exclusiv de stat, ci printr-o formă modernă de parteneriat public-privat: locuințe construite de sectorul privat, dar garantate, reglementate și cofinanțate de stat.

 

Acest model funcționează deja în Austria, Olanda sau Danemarca, unde mii de locuințe sunt dezvoltate de firme private, dar la standarde sociale: prețuri plafonate, chirii predictibile, criterii transparente de atribuire. Statul își asumă o parte din risc prin garanții, granturi sau scutiri de taxe, în schimbul unor angajamente clare privind accesibilitatea. Este un model realist și eficient, care mobilizează capital privat în interes public și reduce presiunea speculativă asupra pieței imobiliare.

 

Uniunea Europeană începe, la rândul ei, să înțeleagă că locuirea nu mai este doar o chestiune socială, ci una economică. Fără locuințe accesibile, competitivitatea europeană scade, mobilitatea forței de muncă este blocată, iar tinerii amână întemeierea unei familii. Fonduri uriașe precum noul Fond European pentru Competitivitate poate finanța construcția de locuințe accesibile și infrastructura aferentă. Tot mai multe state pregătesc scheme prin care proiectele private primesc garanții publice în schimbul unor chirii controlate sau a vânzării locuințelor la prețuri limitate.

 

Această abordare nu exonerează statul, ci îl responsabilizează. Statul devine arhitectul unei piețe a locuirii funcționale: stabilește reguli clare, combate specula, investește în infrastructură, monitorizează calitatea și accesibilitatea. Nu construiește singur, dar nici nu lasă piața să se autoreglementeze haotic. Într-un ecosistem mixt, în care resursele publice și cele private conlucrează strategic, Europa poate recupera decalajele create în ultimele două decenii.

 

Locuințele nu sunt doar ziduri și acoperișuri — sunt infrastructura socială a unei vieți demne. Fără o politică coerentă a locuirii, Europa riscă să transforme orașele în enclave ale celor privilegiați și să sacrifice mobilitatea, creativitatea și solidaritatea care au stat la baza proiectului european. Un stat responsabil, sprijinit de instrumente europene și de investiții private reglementate, poate reda locuirii statutul care îi aparține: un drept fundamental și un pilon al dezvoltării sustenabile.

 

Dan LUCA / Bruxelles