Despre cum abordează UE criza locuințelor, în editorialul semnat astăzi în Făclia.
---
Europa
traversează o criză a locuinţelor
care nu mai poate fi ignorată. De la tineri care nu își permit o garsonieră în
marile orașe până la clasele de mijloc împinse tot mai aproape de pragul
precarității, accesul la o locuință decentă a devenit o problemă structurală.
Prețurile cresc, salariile nu țin pasul, iar piața imobiliară, lăsată ani la
rând să funcționeze aproape nereglementat, a produs o realitate în care
locuitul decent este tratat ca un privilegiu și nu ca un drept. În fața acestui
blocaj, Europa este obligată să redescopere un actor esențial: statul
responsabil.
În
ultimele decenii, multe guverne europene au mizat pe ideea că piața liberă va
echilibra singură cererea și oferta de locuințe. Dar piața nu construiește
pentru cei care au nevoie, ci pentru cei care pot plăti. Iar în orașele unde
cererea depășește cu mult oferta — Paris, Berlin, Madrid, București — prețurile
explodează. Tocmai de aceea, statul trebuie să intervină nu printr-o întoarcere
la modelul rigid al locuințelor exclusiv de stat, ci printr-o formă modernă de
parteneriat public-privat: locuințe construite de sectorul privat, dar
garantate, reglementate și cofinanțate de stat.
Acest
model funcționează deja în Austria, Olanda sau Danemarca, unde mii de locuințe
sunt dezvoltate de firme private, dar la standarde sociale: prețuri plafonate,
chirii predictibile, criterii transparente de atribuire. Statul își asumă o
parte din risc prin garanții, granturi sau scutiri de taxe, în schimbul unor
angajamente clare privind accesibilitatea. Este un model realist și eficient,
care mobilizează capital privat în interes public și reduce presiunea
speculativă asupra pieței imobiliare.
Uniunea
Europeană începe, la rândul ei, să înțeleagă că locuirea nu mai este doar o
chestiune socială, ci una economică. Fără locuințe accesibile, competitivitatea
europeană scade, mobilitatea forței de muncă este blocată, iar tinerii amână
întemeierea unei familii. Fonduri uriașe precum noul Fond European pentru
Competitivitate poate finanța construcția de locuințe accesibile și
infrastructura aferentă. Tot mai multe state pregătesc scheme prin care
proiectele private primesc garanții publice în schimbul unor chirii controlate
sau a vânzării locuințelor la prețuri limitate.
Această
abordare nu exonerează statul, ci îl responsabilizează. Statul devine
arhitectul unei piețe a locuirii funcționale: stabilește reguli clare, combate
specula, investește în infrastructură, monitorizează calitatea și
accesibilitatea. Nu construiește singur, dar nici nu lasă piața să se
autoreglementeze haotic. Într-un ecosistem mixt, în care resursele publice și
cele private conlucrează strategic, Europa poate recupera decalajele create în
ultimele două decenii.
Locuințele
nu sunt doar ziduri și acoperișuri — sunt infrastructura socială a unei vieți
demne. Fără o politică coerentă a locuirii, Europa riscă să transforme orașele
în enclave ale celor privilegiați și să sacrifice mobilitatea, creativitatea și
solidaritatea care au stat la baza proiectului european. Un stat responsabil,
sprijinit de instrumente europene și de investiții private reglementate, poate
reda locuirii statutul care îi aparține: un drept fundamental și un pilon al
dezvoltării sustenabile.
Dan
LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu