Dan LUCA – articol in Ziarul Financiar: “Ce au în comun FIFA și asociațiile europene de la Bruxelles? Lecția unui posibil model de finanțare pentru organizațiile non-profit”

Am scris astăzi în Ziarul Financiar despre procedura de monetizare a activelor unei structuri nonprofit, propusă recent și de FIFA.

 

---

Propunerea prezentată de FIFA în urmă cu câteva zile privind reorganizarea modului în care își administrează activele comerciale a generat numeroase reacții și dezbateri. Dincolo de interpretările apărute în spațiul public, subiectul merită analizat la rece, din perspectivă de business, ca un posibil model de structurare și finanțare a activelor dezvoltate de o organizație non-profit.

 

Discuția nu este despre a da un verdict privind oportunitatea propunerii FIFA, ci despre a înțelege mecanismul economic din spatele ei. Modelul analizat nu reprezintă o abordare complet nouă, ci unul care există deja, sub diferite forme, în alte sectoare economice și care presupune separarea activităților comerciale de activitatea principală a unei organizații non-profit.

 

În ultimii 25 de ani am lucrat cu asociațiile europene de la Bruxelles, analizând modele de management, impact organizațional și mecanisme de finanțare sustenabilă. Din această experiență, una dintre tendințele tot mai vizibile este transformarea unor activități dezvoltate inițial pentru susținerea misiunii organizației în adevărate active economice, cu potențial comercial propriu.

 

Bruxelles-ul găzduiește aproximativ 3.000 de asociații europene, care reprezintă aproape toate sectoarele economice importante: industrie, energie, agricultură, farmaceutică, tehnologie, transporturi sau servicii. Rolul lor principal este de a reprezenta interesele membrilor în dialogul cu instituțiile europene, de a urmări evoluțiile legislative și de a facilita coordonarea pozițiilor comune ale industriei.

 

Modelul tradițional de finanțare al acestor organizații se bazează în principal pe cotizațiile membrilor – federații naționale, companii sau alte organizații profesionale. Acest mecanism a funcționat timp de decenii, însă presiunea asupra bugetelor și complexitatea tot mai mare a activităților au determinat multe asociații să caute surse suplimentare de venit.

 

Astfel au apărut noi direcții de dezvoltare: conferințe internaționale, expoziții, programe de certificare, baze de date specializate, platforme digitale, servicii de analiză sau programe de formare profesională. În multe cazuri, aceste activități au depășit rolul de instrumente de comunicare și au devenit produse economice cu propriul model de business.

 

Recent, am fost implicat într-un proiect care a analizat zece asociații europene ce dețineau astfel de active și a evaluat diferite variante prin care acestea puteau fi dezvoltate, finanțate și administrate pe termen lung.

 

Un exemplu relevant vine din sectorul european al producătorilor de mașini-unelte. O organizație reprezentativă pentru acest sector desfășura, pe lângă activitatea de reprezentare industrială, și evenimente internaționale dedicate industriei. Aceste manifestări generau venituri prin taxe de participare, închirierea spațiilor expoziționale, sponsorizări și servicii asociate.

 

Din punct de vedere economic, un astfel de eveniment poate fi privit ca un produs distinct, cu o structură proprie de venituri, costuri și oportunități de dezvoltare.

Una dintre soluțiile analizate în cadrul proiectului presupunea separarea activității comerciale într-o companie dedicată. Asociația non-profit rămânea acționarul principal și păstra controlul strategic, în timp ce compania nou creată putea atrage parteneri sau investitori care să contribuie cu capital, expertiză și capacitate de extindere.

 

Avantajul unei astfel de structuri este separarea clară între activitatea de reprezentare și activitatea economică. Organizația non-profit își păstrează misiunea și guvernanța, iar activul comercial este administrat printr-o structură capabilă să funcționeze cu instrumente specifice mediului de afaceri.

 

Aceasta este și logica de business care poate fi observată în propunerea discutată de FIFA.

 

FIFA este o organizație non-profit, însă Cupa Mondială reprezintă unul dintre cele mai valoroase active comerciale din sportul mondial. Drepturile de televiziune, sponsorizările globale, licențele comerciale, vânzarea de bilete și numeroasele activități conexe generează venituri de ordinul miliardelor de dolari.

 

Din informațiile prezentate public, mecanismul analizat de FIFA presupunea crearea unei structuri comerciale separate care să administreze aceste active economice. Organizația ar fi rămas acționarul majoritar, păstrând controlul asupra direcției strategice, în timp ce noua companie ar fi avut posibilitatea de a atrage capital și parteneriate pentru dezvoltarea activităților comerciale.

 

Din perspectivă economică, punctul central al unei astfel de structuri este că investiția nu vizează organizația non-profit în sine și nici activitatea sa de guvernanță, ci exploatarea comercială a unor active create și dezvoltate de aceasta.

 

Acest tip de model este utilizat de mult timp în alte economii.

 

În Statele Unite, universitățile folosesc frecvent companii specializate pentru administrarea proprietății intelectuale și comercializarea rezultatelor cercetării. Organizațiile sportive separă drepturile comerciale de activitatea instituțională, iar instituțiile culturale folosesc entități comerciale pentru administrarea licențelor, magazinelor sau evenimentelor.

 

Elementul comun este același: organizația non-profit păstrează proprietatea și controlul strategic asupra activelor sale, în timp ce activitățile comerciale sunt gestionate prin structuri specializate.

 

În Europa, astfel de modele sunt încă mai puțin răspândite, dar interesul pentru ele este în creștere. Numeroase asociații profesionale și organizații sectoriale dețin active care au o valoare economică semnificativă, însă nu întotdeauna dispun de structurile necesare pentru a le dezvolta la potențial maxim.

 

Experiența proiectelor analizate la Bruxelles arată că active precum expozițiile internaționale, bazele de date, standardele tehnice, platformele digitale sau programele de formare pot funcționa ca produse economice independente. Întrebarea principală nu este existența acestor active, ci modul în care ele sunt organizate, finanțate și guvernate.

 

Din această perspectivă, cazul FIFA reprezintă un exemplu interesant al unei tendințe mai largi: organizațiile non-profit dezvoltă tot mai multe active comerciale și caută modele prin care acestea să poată fi valorificate sustenabil, fără ca organizația să își piardă identitatea sau controlul asupra misiunii sale.

 

Pentru ecosistemul asociațiilor europene de la Bruxelles, această dezbatere nu este una complet nouă. Ea reflectă o schimbare de paradigmă în modul în care organizațiile non-profit privesc relația dintre misiune, active economice și instrumente de finanțare.

 

În viitor, diferența dintre o organizație care doar reprezintă interesele unui sector și una care își construiește o platformă economică sustenabilă ar putea fi determinată tocmai de capacitatea de a identifica, administra și dezvolta aceste active.

 

Dan LUCA / Bruxelles