Dan LUCA – editorial în Fãclia: “Euromanager”

Despre resursa umanã a UE în editorialul meu de astãzi din Fãclia.

 

----

 

Existã o discuţie serioasã la nivel european despre educație și competențe. E bine cã se întâmplã asta! Are legătură mare cu economia, cu societatea în care trãim. Personal, ceea ce m-a fascinat, iar ani petrecuți în Asociația Studenților Europeni (AEGEE) au avut un impact enorm, a fost conceptul de EUROMANAGER. Adică, mai direct spus, ce abilități sunt necesare pentru a conduce structuri europene, în special cele din sectorul privat. 

 

Analizând acest subiect în ultimii 30 de ani, recomand o abordare integrată, vizualizând în permanenţã cele trei paliere ale educației: formală, nonformală și informală. În sistemul educațional clasic, e nevoie de o ofertã mai articulatã, care prezintă noțiunile de bazã: instituții, sisteme politice, istorie, economie, legislație și chiar elemente de cultură.

 

Sistemul educațional trebuie să realizeze conexiuni permanente între ecosistemul european și țesutul național, atât la nivel de administrație, cât și în sectorul privat și la nivel de societate civilă. Într-o lume din ce în ce mai globalizată, e esențial să avem o viziune deschisă asupra Europei și a lumii, dar fără să ne neglijăm propria identitate națională. Fără rădăcini, fără repere, fără identitate clară, un astfel de om poate fi ușor influențat de curente externe, fără să aibă o bază solidă pe care să se sprijine. Și mai este ceva important! Este nevoie să ne actualizăm constant cunoștințele despre propria țară, la fel cum facem cu informațiile despre lume. O națiune este în continuă schimbare – economic, cultural, social și tehnologic – și a rămâne conectat la aceste evoluții înseamnă să fim în realitatea națională.

 

Puțini înțeleg în mod real aportul educației nonformale în construcția Europei. A lucra în rețele deschise, în care interacționezi încă de la o vârstă fragedă cu alte culture, te schimbă. A înțelege că toate națiile Europei sunt minorități în simfonia europeană necesită o schimbare de atitudine, necesară, cred eu, pentru a avea cu adevărat un euromanager. 

 

Educația informală cuprinde învățarea continuă din experiență, interacțiuni și autodidactism. E nevoie de lectură constantă despre economie, afaceri și tendințe europene.

 

Într-o lume în care suntem mereu bombardați cu informații și evenimente, e ușor să te simți prins într-o spirală de reacții emoționale. Însă, adoptarea unei perspective mai calme și analitice poate ajuta enorm la înțelegerea situațiilor într-un mod mai echilibrat. Merită sã încercam Europa realã! E plãcut să fim manageri europeni!

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – în direct la emisiunea “Impact global˝ de la TVR Moldova

Mi-a făcut mare plăcere să revin astăzi la emisiunea “Impact global˝ de la TVR Moldova. Mi-am exprimat opinia despre contextul european actual, prin prisma declaraţiilor remilitarizãrii masive a Germaniei, posibila extindere a umbrelei nucleare franceze, dar și a ajutorului pentru Ucraina din partea  fondului suveran de investiții norvegian.

 

Întâlnirile liderilor europeni arată urgența unei Uniuni Europene a Apărării, o Europã mai suverană și mai responsabilă pe propria apărare.

 

Am concluzionat intervenția mea cu mesaje despre agenda viitoare a UE, a României și a Republicii Moldova.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

 

Dan LUCA – curs academic despre Sfera Publică Europeană la SNSPA

De câteva săptămâni a fost reluat anul academic și îmi face o deosebită plăcere discuția cu masteranzii de la SNSPA. Cursul despre sfera publică europeană este deosebit de interactiv, mai ales în contextul Europei contemporane, când valorile noastre sunt puse la încercare.

 

Este al 13-lea an consecutiv când susţin această prelegere în anfiteatrele prestigioasei școli de administrație românești. Mă bucur că teme precum europopulismul, încredere în politicieni sau influența media în euroentuziasm trezesc un interes special studenților.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Doctrina Monroe pentru UE”

Despre necesitatea unei Doctrine Monroe pentru UE în editorialul semnat astăzi în Făclia.

 

----

 

Deși președintele Trump și-a promovat o imagine de lider anti-intervenționist, în realitate politica sa externă are numeroase elemente de presiune economică și politică asupra altor state. În unele cazuri, acest tip de influență este perceput ca o formă modernă de colonialism, prin care SUA controlează indirect economia, resursele și guvernele altor țări.

 

Dacă ne referim la Rusia, narațiunea promovată, în special de Vladimir Putin, este de pace injustă, văzând sfârșitul Războiului Rece și prăbușirea Uniunii Sovietice ca pe o „catastrofă geopolitică”. Din perspectiva Moscovei, ordinea internațională stabilită după 1991 nu a fost corectă, iar extinderea influenței occidentale în fostul spațiu sovietic este percepută ca o amenințare existențială.

 

Desigur, NATO rămâne puternică, dar discuțiile recente arată că alianța trebuie să se adapteze la noile realități geopolitice. Donald Trump a sugerat în trecut că SUA ar putea părăși NATO dacă aliații nu contribuie mai mult financiar. Pe de altă parte, dacă UE dezvoltă propria armată și structuri de apărare, NATO ar putea deveni mai puțin relevantă.

 

Uniunea Europeană se află într-o poziție complicată, prinsă între marile puteri globale. Deși a făcut progrese imense în integrarea economică, persistă probleme serioase care îi limitează influența geopolitică și capacitatea de a acționa ca un actor unitar. Probleme structurale împiedică UE să fie un jucător global puternic. Fără NATO și protecția SUA, UE nu are o apărare proprie eficientă. Franța și Germania vorbesc despre o „autonomie strategică”, dar Europa nu are o armată comună puternică. Dacă Uniunea Europeană nu își dezvoltă capacități strategice reale, riscă să rămână un „uriaș cu potențial economic, dar un pitic politic și militar.”

 

În acest context, este bine de menționat Doctrina Monroe, fundamentul politicii externe americane în emisfera vestică. Enunțată de președintele James Monroe la 2 decembrie 1823, a fost una dintre cele mai influente declarații de politică externă ale SUA. Scopul său inițial a fost să prevină interferența puterilor europene în America Latină, dar, de-a lungul timpului, a evoluat într-un instrument de justificare a intervențiilor americane în regiune. Doctrina Monroe a fost un principiu defensiv împotriva colonialismului european.

 

Poate nu este rău ca la nivel european să se fundamenteze o Doctrina Monroe, care, în premieră, definește viziunea de independențã a Uniunii Europene. Realist vorbind, dacă Uniunea Europeană ar încerca să adopte o doctrină similară Doctrinei Monroe, ar însemna o limitare a influenței SUA în Europa, atât pe plan militar, cât și economic și geopolitic. Totuși, fără o armată comună și o economie mai puțin dependentă de tehnologiile americane, Europa va rămâne într-un parteneriat strâns cu SUA, cu sau fãrã voia sa.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

 

 

 

The Need for a Monroe Doctrine for the EU

Although the European Union has made immense progress in economic integration, serious problems persist that limit its geopolitical influence and ability to act as a unified actor. Structural problems prevent the EU from being a strong global player. Without NATO and US protection, the EU does not have an effective defense of its own. France and Germany talk about "strategic autonomy", but Europe does not have a strong common army. If the European Union does not develop real strategic capabilities, it risks remaining an "economic giant, but a political and military dwarf."

 

In this context, it is worth mentioning the Monroe Doctrine, the foundation of American foreign policy in the Western Hemisphere. Enunciated by President James Monroe on December 2, 1823, it was one of the most influential foreign policy statements of the United States. Its original purpose was to prevent interference by European powers in Latin America, but over time it evolved into an instrument to justify American interventions in the region. The Monroe Doctrine was a defensive principle against European colonialism.

 

Perhaps it is not a bad thing to establish a Monroe Doctrine at European level, which, for the first time, defines the vision of independence of the European Union. Realistically speaking, if the European Union were to try to adopt a doctrine similar to the Monroe Doctrine, it would mean a limitation of US influence in Europe, both militarily, economically and geopolitically. However, without a common army and an economy less dependent on American technologies, Europe will remain in a close partnership with the US, willingly or not.

 

Dan LUCA / Brussels

Dan LUCA – invitat la emisiunea ˝Acasă în Europa˝ de la TVR Cluj

În cadrul emisiunii de la TVR Cluj, difuzată astãzi, am discutat deschis despre relația UE-SUA în epoca Trump, despre impactul alegerilor din Germania asupra dinamicii proeuropene și despre poziționarea României în noul context euroatlantic.

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Întrebări cu miez european”

Despre relaționarea României cu proiectul european în editorialul meu de astăzi din Făclia.

---

De câteva luni e derută mare în spațiul public, iar apartenența României la Uniunea Europeană e pusă la îndoială. Mulți zic că este bine să avem o discuție serioasã, că România abordează în sfârșit acest subiect. Să fiu sincer, mă bucur că dezbatem, dar e nevoie de argumente solide pentru a avea concluzii societale. Vã propun 5 întrebări directe, iar fiecare poate să dea răspunsul mental sau chiar să îl discute cu cine crede că este indicat. Iar concluziile vor veni de la sine, zic eu. Începem?

 

·        1. Credeți că prosperitatea economică a României din acest secol se datorează și statutului de membru al Uniunii Europene?

·        2. Apartenneța la UE oferă stabilitate economică și juridică, atrăgând investitori străini?

·        3. Fiind în UE, noi putem acum călători, studia, munci și locui fără vize și restricții în țările UE?

·        4. Avem reprezentanți români în organele de conducere europene și posibilitatea de a influența politica europeană și globală?

·        5. Aparteneța la UE ne dã un sentiment de siguranță asupra viitorului mai mult decât dacă nu am face parte din uniune?

 

Există însă o realitate, și nu trebuie să ne ascundem de ea. Proiectul european nu este finalizat, deși construcția actuală a început pas cu pas acum vreo 75 de ani. Piața internă nu e finalizată, nu toate țările fac parte din zona euro și nu există o politică de apărare comună. Plus că dacă privim pe harta Europei, cel puțin 10 țări așteaptă să fie primite în structura UE.

Desigur, și noi ca țară membră, chiar și după 18 ani, avem încă multe de făcut. Iar pentru simetrie permiteți-mi să lansez alte 5 întrebări de discutat, fãrã perdea.

 

·        1. Absorbirea fondurilor europene se poate îmbunătăți la nivel românesc?

·        2. De ce ne ascundem după clișee și nu dorim să adoptăm moneda euro?

·        3. Cum să clădim o capacitate administrativă mai eficace pentru gestionarea statutului de membru UE?

·        4. Cum putem să realizăm saltul pentru a avea calitatea vieții la sat ca și la oraș?

·        5. Reușim să avem țesutul românesc mai bine inserat la nivel decizional european?

Nu, nu e nevoie să colectăm răspunsurile, nici la primele 5 întrebări și nici la următoarele. Important este să gândim responsabil pentru noi, pentru cei care ne sunt dragi și pentru țară. Să privim înainte cu optimism! Şi mare atenţie! Nu tot ce zboarã (pe TikTok), se mãnâncã (voteazã)!

 

Dan LUCA / Bruxelles