Despre trecut, dar mai ales despre viitor, în editorialul semnat astăzi în Făclia.
---
Unii văd trecutul ca pe o plastilină: îl modelezi cum vrei, îl colorezi după
gust, iar când te enervează, îl arunci pe geam. Frumos, nu? Dar dacă tot ce
construiești azi se clatină pentru că ai uitat să verifici fundația, plastilina
nu mai e atât de amuzantă. Realitatea nu se lasă modelată la voie; ea cere
repere, nu povești inventate.
La cealalta extremã, există cei care poartă ochelari pe vârful nasului și spun
lucrurilor pe nume: fără trecut nu există viitor solid. Europa întreagă este o
fundație uriașă: cu victorii, tragedii, erori și lecții învățate cu greu. Poți
să te prefaci că nu a existat, dar străzile, clădirile și ideile nu mint.
Sunt bune strategiile pe termen lung, dar viitorul apropiat bate la ușă mereu:
azi trebuie să platesti facturile, mâine să-ți calculezi bugetul la sânge, iar
luna viitoare să strângi eventual ceva pentru concediu. Puţin
spatiu pentru o viziune 2040... fie ea chiar şi europeanã.
Și totuși, nu totul e sumbru. La început de an, este momentul să privim
realist: trecutul ne oferă repere, viitorul ne provoacă să planificăm, iar
prezentul ne cere acțiune concretă.
Adevărata putere stă în a învăța din ce a funcționat și ce nu în anul care a
trecut și a construi, pas cu pas, o fundație solidă pentru ce urmează. Fiecare
decizie bine cântărită, fiecare lecție aplicată devine cărămidă, iar
responsabilitatea noastră este să le așezăm cu grijă, astfel încât planurile să
fie realizabile și provocările să fie gestionabile. În acest fel, începutul de
an devine nu doar un simbol, ci un punct de pornire pragmatic pentru un viitor
stabil și coerent.
Dan
LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu