Decalogul frustrării românului din Diasporă

O scurtă introducere este necesară. De peste 13 ani trăiesc în afara României, dar interacţionez pe diverse paliere cu sistemul românesc. Îmi permit să scriu câteva idei despre cum văd eu românul din Diasporă şi să prezint câteva sugestii pentru cei care îşi doresc să (re)intre în contact cu România.

Ca o traumă a sistemului comunist, România are încă abordări confuze faţă de Diasporă. Dacă în anii ’90 discuţia despre românii plecaţi era ceva de domeniul fantasticului, un adevărat tabuu instituţional, subiectul a explodat când ne-am dat seama că 10% de-ai noştri trăiesc în afara României, iar aceştia “pompează” către familiile din ţară sume imense care ajung să aibă impact la nivel macro (s-a ajuns chiar la 5% din PIB acum vreo 2-3 ani).

Pare de domeniul incredibilului dar expresii de genul “nu aţi mâncat salam cu soia cu noi în ţară” sau “ce ştiţi voi ce este în România” prind încă şi la nivelul României anului 2010.

Pe acest fundal, şi mai ales când lucrurile nu merg aşa cum am dori în România, românul din Diasporă se motivează, devine sfătos chiar şi e pregătit pentru acţiune. Şi bine face!

Românul este pragmatic, iar deşi integrarea personală în alte sisteme ia timp, reuşeşte în cele mai mai multe cazuri inserţia. Aici dă piept cu o cultură managerială diferită faţă de cea din România. Diferenţa fundamantală este că directorii din Vest apreciează subalternii, neezitând să îi laude de fiecare dată când e cazul, pe când în România lucrurile nu stau la fel. Brandul de ţarã ne urmãreşte peste tot şi încep să circule expresii de genul: “de ce nu are România mai mulţi ca tine”, “pe tine trebuie să te pună ministru în ţara ta nu şi pe X”, “tu trebuie să faci ceva să îi schimbi”, “tu eşti viitorul” şi alte clasice şabloane care flatează şi care – de cele mai multe ori – sunt rostite sincer.

Şi românul nostru se motivează şi începe să îşi îndreapte “vectorii” către ţară. Se reînvie un patriotism nebănuit şi - din nou subliniez - e bine că există astfel de reacţii.

Ce urmează de multe ori e de domeniul incredibilului pentru cei care nu au încercat şi dezamăgitor pentru cei care au luptat pe acest front. Refugierea pe forumuri e de multe ori benefică apoi, dar nu rezolvă frustrarea personală de cele mai multe ori, iar – hai să fim sinceri – impactul nu e chiar aşa cum l-am dorit. Experienţe traumatizante la iniţiative pornite cu dragă inimă, fac din unii români plecaţi să se izoleze şi mai mult faţă de România. Şi e mare păcat.

E ceva de făcut? Mi-am permis – cred că în premieră – să realizez un decalog pentru românul din Diasporă care doreşte implicarea faţã de ţara sa:

1. Orice român poate să aibă o contribuţie pozitivă la dezvoltarea ţării sale. Implicarea este necesară pentru România!
2. Sistemul românesc este complex şi nu înseamnă că ideile prezentate – chiar dacă sunt cu bună intenţie – sunt primite cu entuzism. Încercaţi să cunoaşteţi sitemul politico-administrativ şi chiar mai mult din România contemporană!
3. Interacţionarea cu semenii (fie din ţară sau din afara ţării) trebuie să fie şi directă, nu doar virtuală. Comunicarea virtuală, mai ales la început, poate să fie distructivă. Organizaţi întâlniri fizice între români!
4. Există o suspiciune istorică a românilor faţă de semeni, puţină transparenţă nu strică. Prezentaţi-vã deschis de unde veniţi, de când sunteţi plecat din ţară, ce activitate desfăşuraţi în prezent şi cum vedeţi România şi ce soluţii propuneţi!
5. Toleranţa nu este calitatea pe care o au românii, iar munca în echipă are multe sensuri. Căutaţi în mod real să înţelegeţi ce idei au colegii despre proiecte asemănătoare!
6. De multe ori sunt prea multe discuţii fără cap şi coadă, “filozofie de pahar”, exerciţii de refulare împotriva unor adversari de multe ori imaginari. Structuraţi pe o pagină proiectul pe care doriţi să-l realizaţi!
7. Un proiect bun dacă nu e comunicat eficient şi monitorizat poate eşua lamentabil. Realizaţi tactica de prezentare şi mediatizare a iniţiativei!
8. Respectul faţă de cei aleşii sau delegaţii care coordoneazã activităţi este scăzut în rândul comunitãţii româneşti. Nu treceţi la implementarea unui proiect până nu aveţi clar regulile de lucru în echipă!
9. Prea mult se vehiculează în România expresii de genul “politicianul independent din punct de vedere politic”. Ne place sau nu, omul politic conduce sistemul politic, iar marile doctrine au reprezentanţă. Încercaţi o racordare personală la sitemul politic din ţara de adopţie sau (şi) ţara de origine (România) dacã chiar doriţi impactul maxim!
10. Este tentant să dai vina pe alţi români pentru nereuşita unui proiect. Este uşor a arunca cu noroi în stânga şi dreapta. România nu are nimic împotriva voastră – e ţara voastră cu bune şi rele! Ajutaţi-o dacă puteţi!

Dan LUCA / Bruxelles