Repere digitale: web, blog, reţele sociale

Internetul a deschis culoare nebănuite pentru cei din sfera comunicării. Cu puţină reticenţă, la sfârşitul anilor ’90, s-a trecut la realizarea paginilor de web pentru instituţii, companii, organizaţii şi tot ce mişca pe planeta Pământ.

Blogurile au apărut şi ele de ani buni, chiar şi pe continentul european – considerat mai întârziat faţă de America sau Asia, dar sunt încă multe dileme în folosirea lor, în special ca şi canal de comunicare instituţionalizat. E bine să avem blog? Da! Bun, dar cine îl scrie, că ne ia timp? Şi dacă găsim omul de la comunicare să posteze cu o anumită frecvenţă mesaje, cine îi aprobă mesajele, că doar ceea ce e scris public ne reprezintă pe noi, această organizaţie? Şi încă se observă că puţine entităţi reuşesc să găsească soluţia optimă.

De câţiva ani suntem fascinaţi de Facebook şi de reţelele sociale şi iar au sărit comunicatorii cu soluţii. Sub deviza e gratis, înseamnă că trebuie să fim şi noi prezenţi. Se postează la greu, dar de multe ori rămâi blocat analizând calitatea mesajului exprimat. Nu ştiu dacă ajuta compania X că postează mesaje zilnice în care urează “Bună ziua!” universului necunoscut de cele mai multe ori. Nu cred că soluţia “prieteniilor” cu “Ambalaje refolosibile” sau “Decoraţii interioare” prinde pe acest palier. Parcă mai mult strică imaginea o astfel de comunicare, decât ajută brandul respectiv.

Comunismul ne-a ţinut amorţiţi, iar comunicarea a fost blocată la nivel macro şi micro. Libertatea de exprimare şi acum canalele tehnologiei aflate la mâna fiecărui cetăţean au făcut ca jungla informaţională să fie imensă şi deasă.

Personal cred că pagina web, acel tradiţional Web 1.0, este reperul unei organizaţii, este locul unde aflăm informaţia de bază despre ce doreşte respectiva entitate să facă, despre istoria lor, despre proiectele de viitor şi datele de contact. Cred că blogul are un rol important în a produce dinamică şi a înţelege opinia organizaţiei respective pe anumite dosare sectoriale, dar depinde de cum se utilizează acest canal de comunicare. Şi iar cred că Facebook-ul are un viitor în acest peisaj al Web 2.0 şi comunicării, dar din nou totul integrat într-o strategie de imagine digitală.

Dan LUCA / Bruxelles