O frază dintr-un articol din revista HR Manager mi-a atras atenţia: “Cu cât angajatul este mai sus pe scara ierarhică a companiei, cu atât criteriile legate de performanţa personală sunt mai puţine, iar cele legate de performanţele companiei sunt mai multe în evaluarea individuală”.
Am încercat să transpun această filozofie şi la nivel politic şi cred că electoratul este de acord cu un raţionament asemănător. Să luăm exemplul Parlamentului European şi activitatea eurodeputaţilor. Un ales în forul legislativ european are desigur ca principală obligaţie să activeze alături de ceilalţi colegi în mecanismul complex al “producerii legislaţiei”, dar are şi o responsabilitate de a aduce în ţara de origine iniţiative şi practici pe care le descoperă la Bruxelles şi Strasbourg şi care pot sã influenţeze pozitiv sistemul politic românesc.
Implicarea europarlamentarului în temele politice de actualitate ale ţării este crucială pentru imaginea sa, pentru ratingul său electoral. Cred însă cã strategia de exprimare a ideilor trebuie să respecte anumite logici. Dacă sunt idei constructive pe un anumit dosar politic, europarlamentarul poate să-şi găsească interlocutorii în rândul colegilor din partid şi doar după aceea în media. Nu pot să accept idei de la un eurodeputat de genul Guvernul ar trebui să facă X şi Y, iar el (sau ea) face parte dintr-un partid aflat la Guvernare. Iar ca piesa să fie şi mai hilară, la câteva ore după declaraţia de presã, intervine şi ministru vizat, total surprins de declaraţia colegului.
Este într-un fel o proiecţie în domeniul politic a frazei care mi-a sugerat acest articol: “cu cât un politician este mai important în partidul din care provine, cu atât electoratul îi monitorizează mai puţin iniţiativele legislative personale, dar este apreciat pentru impactul său în partidul în care activeazã şi performanţa partidului său”.
Dan LUCA / Bruxelles
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu