Luni, 18 mai 2015, pe noua platformă Convorbiri
Europene apărea un nou material pe care l-am redactat pe tema Industry 4.0
şi ce înseamnă această evoluţie pentru Europa în general, pentru România, ca
stat membru al Uniunii Europene, deopotrivă.
Redau mai jos articolul publicat de
revista Convorbiri Europene:
...............
Peisajul tehnologic actual şi
dezbaterile din ce în ce mai dese despre Industry 4.0 întăresc opiniile
specialiştilor care consideră că următorii ani vor însemna concretizarea
strategiei prezentată de guvernul german pentru informatizarea industriei
prelucrătoare. „Smart Factory” (Fabrica Inteligentă) devine o realitate prin
noile apariţii tehnologice, tendinţa industriaşilor pentru utilizarea eficientă
a resurselor, precum şi prin caracteristicile internetului obiectelor, … şi de
ce nu, la toate acestea se adaugă implicarea guvernării, la nivel naţional, sau
la nivel supranaţional.
Care este însă background-ul acestui capitol? Dacă în
secolele XVIII-XIX, efectele primei revoluţii industriale s-au manifestat
benefic asupra Angliei, care a reuşit să se menţină prima putere industrială a
lumii până înspre anii 1900, Franţa a evoluat mai lent – abia spre sfârşitul
perioadei revoluţiei industriale. Cazul Germaniei însă a fost puţin diferit,
industrailizarea fiind afectată de fărâmiţarea politică a ţării, condiţiile
favorabile declanşării revoluţiei în acest domeniu concretizându-se câteva
decenii mai târziu.
Când a „izbucnit” însă ce-a de-a doua revoluţie industrială,
caracterizată de producţia în masă şi dezvoltarea unor ramuri industriale
precum industria electrotehnică, chimică sau a automobilelor, Germania era mult
mai bine plasată. Consolidându-şi poziţia de lider în cercetarea chimică în
universităţi şi laboratoare industriale, Germania a devenit dominantă în
industria chimică din lume în secolul al XIX-lea, chiar dacă din punct de vedere
tehnologic i-a mai trebuit ceva până să depăşească Regatul Unit şi Franţa.
Următoarea etapă, cea a digitalizării industriei, este
considerată cea de-a treia revoluţie industrială. Economistul Jeremy Rifkin are
o viziune clară asupra felului în care acest lucru va influenţa, nu doar
domeniul economic, ci şi alte domenii – ne cere să ne imaginăm sute de milioane
de oameni care produc propria energie verde în casele lor, birouri şi fabrici,
însă asta nu e tot. Ceea ce este
mai interesant este împărţirea acesteia cu celălalt, precum într-un „internet
al energiei”, la fel cum acum folosim share pentru a distribui on-line
informaţiile.
Prin apariţia imprimantei 3D,
capabilă de a produce chiar şi alimente, se trece la ceea ce specialiştii
numesc cea de-a patra revoluţie industrială″, Industria 4.0, caracterizată prin personalizarea puternică a
produselor în condiţiile de producţie de masă şi interconectabilitate. Impactul
Industrie 4.0 se anunţă a apărea în mai multe domenii, cu efecte majore în
final la nivel socio-economic.
Va fi interesant de urmărit în 2015
cum va juca Germania în această piesă a reindustrializării Europei, în formula
propusă de cancelarul Merkel – Industry 4.0, având „culmea” şi un joker –
comisarul european pentru economie digitală.
Un pas important a fost deja făcut la
nivel european odată cu cea mai recentă ediţie a European Business Summit (6-7
mai 2015). La doar câteva ore de la lansarea oficialã a Digital Single Market
(DSM), cele două zile de dezbateri din acest an au pus accent pe digitalizare
şi Industry 4.0, iar prezenţa comisarului Andrus Ansip, Vicepreşedinte pe DSM,
a fost încă o dovadă a seriozităţii şi anvengurii acestui eveniment european
major. Principalele concluzii expuse de paneşti s-au referit la „metamorfoza”
internetului, de la un „internet de consumator″ la „internet de industrie″. Firesc, a apărut
întrebarea, cu cine facem digitalizarea în UE?
Digitalizarea ar putea fi o
oportunitate pentru ţările europene să atragă înapoi producţia pe care a
pierdut-o în concurenţa cu diferite alte regiuni, precum Asia. Politicienii
privesc noua eră a industrializării ca fiind varianta de re-industrializare pe
continent, iar reprezentanţii din industrie întăresc aceste predicţii.
„Sectorul de producţie din Europa a fost întotdeauna invidiat de intreaga lume
în furnizarea de produse de înaltă calitate. Cu transformarea digitală a
industriei – sau Industry 4.0 – UE are acum potenţialul de a conduce lumea
într-un nou tip de transformare tehnologică”, preciza recent Erich Clementi,
preşedintele IBM.
Ce potenţial de afirmare are însă
România? Guvernatorul Băncii Naţionale anticipa încă de acum un an trecerea de
la producţia de serie la producţia personalizată, pe scară largă. „Avantajul de
a lua şi a folosi forţa de muncă din China dispare şi reapare avantajul de a
avea producţia lângă piaţă. Vedem cum marile firme pleacă şi revin în SUA,
revin în Europa. Se întâmplă şi în România, prin unele părţi”.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu