Procedeul Spitzenkandidaten nu a avut cum să fie bagheta magică pentru un nou
sens al angajamentului în UE. Dar acest lucru va fi posibil în 2019, dacă
suntem capabili să învăţăm din lecția anului 2014, sunt de părere Julian
Priestley, fost secretar general al Parlamentului European și persoana care a
gestionat campania europeană a lui Martin Schulz și Nereo Peñalver Garcia, de
asemenea oficial al UE, care lucrează în prezent în cadrul Comisiei pentru
afaceri externe a Parlamentului European. Cei doi au publicat recent o carte
despre procesul Spitzenkandidaten, noua metoda de alegere a președintelui Comisiei.
Răspunzând unui interviu realizat de EurActiv, autorii îşi arumentează părerile pe baza opiniile
exprimate de peste 50 de experți, politicieni, academicieni, jurnaliști,
diplomați, înalți oficiali ai UE. Ceea ce a fost benefic în exerciţiul din 2014 a fost faptul că s-a reuşit pentru prima dată
expunerea de subiecte europene pe ordinea de zi a alegerilor, în locul
alegerilor concentrare exclusiv pe politica națională. Astfel, dezbateri despre
austeritate versus investiții, libera circulație, economia digitală, TTIP sau Ucraina,
au fost teme la nivel european. Pentru prima dată, de asemenea, au fost electuate
de către candidaţii la preşedenţia Comisiei vizite electorale paneuropene și
dezbaterile televizate la nivel european. Dar campania a început mult prea
târziu pentru o campanie la nivel continental. Candidații au fost selectaţi
doar cu câteva luni înainte de alegeri, iar echipele care au pus în aplicare campaniile
au fost aproape copleșiți de această provocare de a prezenta candidaţii în faţa
a 440 milioane de alegători în doar câteva luni, sunt de părere Julian
Priestley şi Nereo Peñalver Garcia.
Observaţiile negative făcute de cei doi autori sunt legate de principalele
pârghii ale campaniei, inclusiv cea mai mare parte a cheltuielilor de campanie,
care au rămas în mâinile partidelor naționale. În ceea ce privește dezbaterile
televizate la nivel european, ar fi fost mai bine să se concentreze pe
dezbateri mai axate pe televiziunile cu raiting mare şi radiodifuzorii
naționali cheie, mai degrabă decât pe media specializată de la nivel european.
Campania din 2014 a
fost prea ușoară în conținut, iar europenizarea campaniei electorale a fost
neuniformă. Candidații la președinție au avut un impact
considerabil în unele state membre, în special în Germania, şi mai puțin în
altele.
Astfel, soluţiile propuse pentru mai mult succes în 2019 sunt
organizarea timpurie şi, în mod ideal, primare deschise, care ar declanșa un mai mare interes și
conferă cea mai mare legitimitate candidaților la prezidențiale.
Listele transnaționale nu sunt considerate fezabile de cei doi experţi
în cazul alegerilor europene din 2019, deoarece acest lucru necesită un acord unanim în cadrul Consiliului şi schimbarea sistemele
electorale în toate cele 28 de state membre.
Ceea ce ar fi posibil însă ar fi ca partidele politice europene să poată
sprijini financiar activitățile partidelor naționale care promovează un candidat
comun, pentru obţinerea de spaţiu în cadrul programelor TV, cinema sau de radio,
etc. O a doua măsură propusă de cei doi experţi ar putea fi includerea în
buletinul de vot a numelui candidatului principal al partidului European şi partidul
național la care este afiliat.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu