A petrece o sãptãmâna
lã București este un lucru minunat. Este orașul care fie îl urãști, fie îl
adori. Pãrerile sunt împãrţite și permiteţi-mi sã nuanţez o opinie personalã
despre cum vãd eu Bucureștiul toamnei 2016.
Sunt lucruri
minunate, precum oferta de concerte de calitate. Cine mai e nostalgic de muzicã
româneascã bunã le recomand concertul formaţiei Timpuri Noi de la Hard Rock Cafe. Chiar și atmosfera
de la Beraria H destinde…
Oferta gastronomicã a
orașului e formidabilã. Poţi sã guști un borș de pește sau un morun la restaurantul
Pescarul, dar și sã testezi carnea de urs de la restaurantul Burebista. Iar dacã
doriţi o ciorbã de burtã ca la carte sau sarmãluţe ofertele sunt nenumãrate. Scriu
asta în special pentru românii care traiesc de ani de zile la mii de kilometri
de ţarã, cu dor de mâncare tradiţionalã româneascã...
Cum am spus de atâtea
ori, sunt impresionat de lupta tinerilor români pentru a studia, pentru a cunoaște și a se profesionaliza în domenii
de impact internaţional. Din mica mea nișã academicã, a experţilor în
comunicarea europeanã, mesajul este clar. Existã o generaţie care vrea sã se
exprime, care știe arta compromisului pentru a intra în sisteme opace, care dorește
ca ţara lor sã fie europeanã, respectatã și mai ales… normalã. Sperãm ca timpul
sã confirme prezenţa acestei generaţii minunate la butoanele decizionale…
Bun, sunt însã lucruri
mai puţin plãcute în București. Expresia “barã la barã în a traversa capitala”
nu mai este ceva doar de domeniul orelor de vârf. Este o constantã care face
mobilitatea o plagã deschisã pe obrazul orașului. Bulevardul Magheru,
axul principal de dezvoltare, trãiește cele mai horror zile ale existenţei. Cu
un hotel Lido, cât o stradã, aflat în paraginã de ani de zile, cu majoritatea
spaţiilor comerciale închise din cauza bulinei de cutremur, cu cerșetori din
abundenţã, cu trafic auto de parcã e greva permanentã a transportatorilor… asta
e imaginea pe care o vede lumea despre centrul Bucureștiului…
Centrul Vechi. Da, e un loc în
care te poţi distra, atracţie turisticã clarã. Parcã totuși tendinţa periferiei
de imperiu împinge unele oferte cãtre ceva demn mai mult de Red Light District-ul
din Amsterdam... Unii ziceau cã e cerere și comerciaţii vin cu oferte... Poate
nu e rãu însã o delimitare a zonelor, cã prea sunt amestecate acum
restaurantele cu saloanele de masaj...
În rest m-am sãturat
de gura taximetriștilor care se plâng de ilfoveni. Cã vin cu Pelicanul sau alte
companii, cã nu plãtesc taxe, cã sunt… Chiar nu cred ca e problema clienţilor sã
intrãm în dezbateri de administraţie fara sens. Mai ales cã subiectul e
permanent… Iar dacã nu vã place preţul, schimbaţi-l, cã nu eu cer 1,39 lei/km.
Dar nu vã mai lamentaţi toatã cursa cã devine baladã mioriticã…
Terminând într-o notã
pozitivã. Potenţial existã pentru București, chiar dacã nu i s-a atribuit titlul
de capitalã culturalã europeanã 2021. O propunere de fluidizare a trafului cred
cã trebuie gânditã pe soluţia Londrei.
Cine dorește sã intre cu 4X4 sau cu jeepul în oraș sã plãteascã. Diferenţiat, în
funcţie de volum și emisii de CO2. Normal trebuie sa oferim solutii celor care
lasa masinile personale la portile orasului. Cât de drag ne sunt metroul sau șoselele
suspendate, haideţi sã fim realiști… Nici dacã închidem pentru 5 ani orașul și
avem un million de chinezi la lucru și nu ajungem la aceastã utopie. Trebuie
ofertã de autobuse care împânzesc orașul, cu benzi dedicate doar transportului
public (inclusiv prietenilor taximetriști).
Desigur existã
politicieni aleși sã punã in aplicare aceste proiecte, fie cã vor sau nu sã
salveze Bucureștiul… Mult succes! Aveţi nevoie pentru binele toturor.
Dan Luca / acum chiar
în București
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu