Nu mai fusesem de vreo 20 de ani la Praga. La
sfârșitul anilor ’90, ales fiind în Biroul Executiv al Asociaţiei Studenţilor
Europeni (AEGEE-Europe),
eram obișnuit sã cãlãtoresc cu trenul sau autocarul, iar Praga era o destinaţie
de tranzit. Erau alte timpuri, când încã românii trebuiau sã obţinã o vizã
pentru a intra în UE, nu existau curse de avion sub 200 de euro, iar despre
Booking.com ce sã mai vorbim.
Timp de câteva
zile am asistat la meciurile de handbal ale unui turneu gigant. Prague
Handball Cup a
reunit 400 de echipe, bãieţi și fete, între 12 și 18 ani. 3000 de jucãtori,
vreo 1000 de meciuri, simultan desfãșurate în 44 sãli de sport. Desigur, vreo
100 de echipe din Cehia, dar și alte 25 de ţãri și-au trimis reprezentanţi. Hanbalul
la nivel de juriori e fantastic de dezvoltat în Cehia, Slovacia, Croaţia, peste
cel din ţãri de tradiţie precum Franţa, Germania sau Danemarca. Chiar dacã Belgia depune eforturi remarcabile este încã departe de
handbalul de primã ligã. Am rãmas impresionat cât de fizic poate sã fie
handbalul actual încã la nivel de juriori, dar și ce vitezã pot sã imprime mingii
unii jucãtori.
Vizitasem
Praga pentru prima datã în 1985 cu mama mea și a fost foarte plãcut sã prezint acum
orașul copiilor mei, chiar dacã a fost puţin timp pe lângã meciurile de handbal
imprãștiate în tot orașul. Sistemul de trasport praghez e însã foarte bine
dezvoltat, iar cu un Google Maps te miști în siguranţã inclusiv noaptea. Centrul
vechi al orașului e sufocat de turiști, e ceva de magnitudinea Paris, Roma sau
Barcelona. Dacã nu mã înșel în jur de 7 milioane de strãini viziteazã Praga în
fiecare an.
Nu pot sã închei
acest mesaj fãrã a aprecia infrastructura rutierã din Cehia, comparativ cu ceea
ce gãsim în Germania.
Dan LUCA / reîntors
la Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu