Zilele
acestea se derulează un eveniment sportiv care în trecut era un punct de
referinţă pentru România. Este vorba de Campionatul Mondial de handbal din
Qatar, sport la care România are în palmares titlul de Campioană
Mondială, performanţã ce puţine sporturi de echipă din ţara noastră se pot
lăuda cu aşa ceva.
De
ce handbalul românesc masculin nu mai este în prim-planul mondial? Sunt mulţi
care pot să explice această cădere, dar cred că handbalul în România are nevoie
de ceva ″magic″, pentru ca să existe cluburi sportive, săli de sport sau terenuri
de handbal, să existe din nou pasiunea tinerilor pentru acest sport. Acum vreo
20 de ani jucam şi eu handbal la Cluj şi îmi amintesc cu plăcere Cupa Celor 6 Oraşe
în care ″ne băteam″ cu cei din Braşov, Făgăraş, Sibiu, Târgu Mureş sau Sf.
Gheorghe, luptam pentru echipa Şcolii Generale nr. 15 din Grigorescu să câştigam
titlul de cea mai bună echipă din oraş sau – la liceu – luptam cu cei de la
Racoviţă împotriva celor de la Liceul de Trasporturi sau de la Liceul Armătura.
Ce vremuri…
Scopul
acestui mesaj nu este să depanăm doar amintiri, ci să vă povestesc cum e în
Belgia, ţara în care trăiesc de aproape 18
ani. Handbalul este un sport marginal aici, în umbra fotbalului şi a
baschetului, fără nicio performanţă internaţionala la băieţi sau fete. Cu toate acestea fiecare sătuleţ are sală de
sport şi în multe dintre acestea se derulează antrenamente de handbal. De multe
ori părinţii îşi aduc copiii la acest sport fără să ştie diferenţa între ″a călca
semicercul″ şi ″a face paşi″, dar contează că odraslele se mişcă, fac sport, îşi
dezvoltă spiritul de echipă. Şi asta se întâmplă încă de la vârsta de 4 ani…
Ceea
ce este interesant, antrenamentele sunt mixte, datorită numărului redus de jucători.
Desigur, după vârsta de 16 ani există o diferenţiere, dacă există resursa umană
necesară. Ceea ce este şi mai interesant e formula de ″handbal pentru
relaxare″, formula în care părinţii micilor handbalişti formează o echipă, se
atrenează o dată pe săptămână cu antrenorul clubului, şi participă la meciuri lunare.
Nu
cred că aceste formule vor aduce Belgiei titlul de campioană mondială la
handbal, dar cum zicea cineva, important este că ne mişcăm şi ne simţim bine,
într-un cadru organizat în care copiii noştri învaţă un sport pentru viaţă.
Cam
aşa a fost ultima noastră duminică, în care copiii (10, 8 şi 6 ani) au fost
angrenaţi în meciuri la Malines de dimineaţă, iar părinţii am jucat după-masa
un meci în care vârsta şi talentul şi-au spus cuvântul…
Dan
LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu