De ce este nevoie de un ministru pentru afacerile europene în editorialul meu de astăzi din Făclia.
---
Mai este de actualitate un Ministru al Afacerilor
Europene în România? Din când în când e bine să reevaluăm strategic anumite
abordări. Relaționarea României cu Uniunea Europeană a fost un subiect
evolutiv, iar acum ne bucurăm de statutul de membru al acestei uniuni politice
și economice de 27 de țări europene. Poarte chiar o uniune a apãrãrii
colective...
Optimizarea relaționării cu UE a fost o temã pe agenda țării încă înainte de
aderarea din 1 ianuarie 2007. Ne amintim că la începutul anilor 2000, în plin
proces de negociere, exista în Guvern un Ministru de Externe, un Ministru al
Integrării Europene, dar și un Ministru Delegat, Negociator Șef al României cu
Uniunea Europeană. Nu este necesar să intrăm în istoria ultimelor 20 de
ani și să răscolim amintiri despre Departamentul de Afaceri Europene,
despre Secretari de Stat pe Afaceri Europene, despre combinarea unui Minister
al Afacerilor Europene cu cel al Fondurilor Europene. Important este să avem o
analiză realistă și să înțelegem cum putem să fim mai eficienți în această
structurã multiculturală a UE. Avem responsabilitatea, și nu mă refer doar la
politicieni, de a continua dezvoltarea economică a țării pentru a crește
permanent calitatea vieții românilor.
Normalitatea, structurarea și predictibilitatea sunt necesare în
abordare. E nevoie să ieșim din polarizarea extremă de genul ˝UE este
totul˝ sau ˝să ne mai lase în pace UE˝. Uniunea Europeană nu este totul, dar
este importantă pentru români. Politicile europene sunt importante și de aceea
e bine să nu le amestecăm cu fondurile europene. Anumite statistici arată,
desigur greu de dovedit, că peste 50% din cadrul legislativ românesc este
provenit de la Bruxelles. E evident că sistemul competențelor legislative,
stabilite prin tratatul european, crează un ecosistem evolutiv, care e bine să
fie înțeles în detaliu.
Avem un context prilejuit de crizele mondiale, care pune Uniunea Europeană la
grea încercare. În același timp, România are obiectivele strategice precum
întãrirea securitãţii
nationale, adoptarea monedei unice europene (zic eu!) și sprijinirea aderării
Republicii Moldova la UE. Dosarul european devine foarte important, iar
apariția unui Ministru al Afacerilor Europene pare o soluție bună în acest
context. Desigur rolul ministrului este de a facilita și mai bine relaționarea
dintre Administraţia Prezidențială, Premier, Ministrul de Externe, si chiar cu Ministrul Apãrãrii Naţionale, pentru a avea o
abordare sistematică și proactivă a statutului de membru UE.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu