China văzută din China... în editorialul meu de astăzi din Făclia.
----
De ce un articol despre China într-un ziar local? Pentru
că lumea nu se termină la granițele țării și nici măcar ale Europei. O
perspectivă globală ne ajută să înțelegem mai bine ce se întâmplă acasă. Iar
dacă ideile din această experiență trezesc curiozitate sau întrebări, mi-am
atins scopul.
Am avut recent ocazia de a petrece o săptămână în China.
Un privilegiu. Și, recunosc, o revelație.
Beijingul este o metropolă uriașă, cu 22 de milioane de
locuitori. Bulevarde largi, zgârie-nori, o rețea de metrou impecabilă – totul
transmite ideea de ordine și eficiență. Dimineața, alergând prin oraș, simți
totuși un miros dulceag, semn că poluarea e acolo, deși discretă.
Dar capitala chineză nu e doar despre infrastructură.
Este o experiență. Piața Tiananmen impresionează prin mărime și simbolism.
Orașul Interzis – un labirint de curți și palate imperiale – te poartă înapoi
în vremea dinastiilor Ming și Qing. Palatul de Vară, deși uriaș, e organizat și
plin de viață – preferatul localnicilor.
Duminica dimineața, la Muzeul Național al Chinei: zeci de
elevi în uniforme ghidează turiști. Un gest cu sens educativ și patriotic. Însă
ce m-a surprins cel mai mult a fost secțiunea dedicată epopeei spațiale chineze
– un domeniu în care China investește masiv.
„Nu ești om dacă nu ai urcat pe Marele Zid” – spune un
proverb chinezesc. Și nu e ușor: sute de trepte abrupte, dar priveliștea și
simbolistica fac tot efortul să merite. Este mai mult decât o fortificație, e o
lecție de istorie și determinare.
Am luat bullet train-ul până la Chengde, rulând cu 350
km/h. Am parcurs 225 de kilometri în mai puțin de o oră, în timp ce trenul
clasic ar fi făcut aproape opt ore. Gara pare desprinsă dintr-un film SF. Acest
sistem performant funcționează încă din 2008, iar acum se discută deja despre
trenuri care pot atinge viteze de 1.000 km/h. Un contrast dureros față de
realitatea infrastructurii feroviare din România.
Chinezii nu mănâncă șoareci, așa cum spun vechile
stereotipuri depășite de mult timp. Gastronomia lor este incredibil de variată
și sofisticată, depășind cu mult orice imagine simplistă, chiar și pentru
cunoscătorii pasionați ai bucătăriei chinezești. La hotel, însă, erau și oferte
exotice, bineînțeles mai puțin obișnuite — micul dejun includea chiar și ouă
clocite, destinate celor cu gusturi curajoase.
Am învățat un lucru interesant în China: energia se
economisește cu grijă. În spațiile publice, prizele sunt extrem de rare, iar
pentru a-ți încărca telefonul trebuie să plătești. Un mic semnal despre cât de
prețioasă devine energia într-o lume în continuă schimbare.
Vizitarea Chinei necesită o pregătire digitală atentă.
Fără aplicații precum Alipay, Didi, un eSIM funcțional și un VPN, viața devine
rapid complicată. Sistemul este închis și foarte diferit, dar funcționează
aproape fără cusur.
Nu scriu acest articol pentru a promova turismul în China
și nici pentru a deschide o dezbatere geopolitică — deși, desigur, ar merita.
Totuși, în România anului 2025, ar trebui să acordăm mai multă atenție unei
țări care influențează lumea discret și eficient.
O săptămână petrecută în China înseamnă mai mult decât
simple vizite; este o adevărată lecție de realitate.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu