Articolul
meu despre importanța viziunii europene a fost publicat astăzi în Ziarul
Financiar.
---
Pe lângă cei aproximativ 50.000 de angajați ai instituțiilor europene din
Bruxelles, un număr similar de persoane își desfășoară activitatea în imediata
lor vecinătate. Este vorba despre un adevărat „oraș paralel”, format din
corporații, federații industriale, ONG-uri, think tank-uri, firme de
consultanță și reprezentanțe regionale. Acest ecosistem vibrant, dinamic și
interconectat joacă un rol esențial în modelarea politicilor europene.
Peste 400 de companii multinaționale și-au deschis birouri permanente în
capitala UE pentru a urmări și influența reglementările care le afectează
domeniul de activitate. Firme precum Microsoft, Bayer, Enel sau Novartis
investesc serios în echipe de relații instituționale și afaceri europene,
într-un efort constant de a anticipa și de a modela deciziile luate la nivel
comunitar.
Deosebit de active sunt și federațiile industriale – în jur de 3.000 la număr –
care reprezintă interesele economice ale sectoarelor-cheie din UE. Cu un
personal cumulat de aproximativ 20.000 de persoane, aceste organizații acoperă
totul, de la industria auto (ACEA), chimică (CEFIC) sau farmaceutică (EFPIA),
până la tehnologie digitală (Digital Europe). Ele participă frecvent la
consultări publice, organizează evenimente și sunt interlocutori permanenți ai
Comisiei Europene.
Nici societatea civilă nu lipsește din peisaj. Peste 300 de organizații
neguvernamentale sunt active în Bruxelles, implicându-se în procesele
legislative și reprezentând interesele cetățenilor, ale consumatorilor sau ale
mediului. ONG-uri precum WWF (mediu), BEUC (protecția consumatorilor) sau Oxfam
(lupta împotriva inegalității) sunt actori respectați și prezenți în
dezbaterile europene.
Un alt pilon important al ecosistemului bruxellez îl reprezintă centrele de
cercetare și reflecție – așa-numitele think tank-uri. Aproximativ 50 de
astfel de instituții contribuie cu analize, studii și propuneri de politici,
influențând indirect direcțiile strategice ale Uniunii. Printre cele mai
cunoscute se numără CEPS, Bruegel și European Policy Centre (EPC).
În umbra marilor decizii se află și firmele de consultanță și public affairs –
aproximativ 300 la număr – specializate în relația cu instituțiile europene. Cu
birouri deseori situate în apropierea sediilor-cheie din cartierul european,
acestea oferă expertiză companiilor și organizațiilor care vor să navigheze
complicatul sistem decizional al UE. Nume precum Burson, Ogilvy, Logos sau Rud
Pedersen sunt bine cunoscute în cercurile bruxelleze.
Un alt actor mai puțin vizibil, dar tot mai activ, îl constituie
reprezentanțele regionale. În jur de 300 de regiuni și landuri din întreaga
Uniune – de la Veneto la Valencia, de la Bavaria la Bretania – au birouri
proprii la Bruxelles. Acestea monitorizează legislația, accesează fonduri
europene și își promovează interesele locale în dialogul european.
În ansamblu, Bruxelles-ul este mai mult decât o capitală administrativă – este
un laborator viu al democrației și influenței. În acest „oraș paralel”, se
negociază interese, se construiesc alianțe și se trasează direcțiile viitorului
european. Iar cei care îi înțeleg mecanismele nu doar că țin pasul cu
schimbarea – ci o modelează.
În acest mediu complex, peste 500 de profesioniști români lucrează în
aceste structuri europene – în companii, ONG-uri, federații industriale sau
consultanță. Ei nu reprezintă oficial statul român, ci organizațiile în care
activează. Cu toate acestea, prin expertiza, prezența și rețeaua lor, ei
creează punți între România și mecanismele decizionale ale Uniunii Europene.
Este o experiență unică – o perspectivă dublă asupra UE și asupra României. O
interacțiune permanentă, dinamică, care produce idei, inițiative și conexiuni
vitale pentru modernizarea și europenizarea țării.
Acești 500 de români nu sunt doar expați. Sunt resurse strategice,
integrate profund în mecanismele europene, care pot ajuta România să înțeleagă,
să anticipeze și să influențeze deciziile care o afectează.
România europeană înseamnă nu doar prezență
instituțională, ci și o rețea de relații inteligente și
colaborative cu acești oameni.
Românii care trăiesc și lucrează în Bruxelles sunt, în general, conectați la
ceea ce se întâmplă în România. Mulți își doresc ca țara lor să fie o voce
respectată și influentă în Uniunea Europeană. Însă dincolo de această dorință
legitimă, realitatea este mai complicată.
Există oportunități remarcabile – poziții strategice, expertiză solidă, acces
direct la procesul decizional european. Însă convertirea acestor oportunități
într-un avantaj clar pentru România nu e o chestiune de voință simplă și nici o
formulă matematică. De cele mai multe ori, eforturile rămân individuale, iar
sincronizarea cu prioritățile României este slabă sau inexistentă.
Relaționarea la nivel macro – ideea că „diaspora” ca întreg ar trebui să
colaboreze coerent cu statul – s-a dovedit, în practică, o utopie. Nu
funcționează, nici în Bruxelles, nici în altă parte. Ce poate funcționa însă
este o abordare realistă: analiză sectorială, proiecte punctuale, identificarea
clară a felului în care fiecare dintre cei aproximativ 500 de români cu rol
activ în structurile europene poate contribui nu doar la succesul UE, ci și,
concret, la modernizarea României.
Nu e nevoie de lozinci despre implicare. E nevoie de dialog real, de instituții
capabile să recunoască resursele existente și să le folosească eficient.
România nu duce lipsă de oameni buni la Bruxelles. Duce lipsă de un sistem care
să știe ce să facă cu ei.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu