România şi cultura dialogului

De 20 de ani România învaţă să comunice şi să dialogheze. Obţinerea Clauzei cu SUA a fost o negociere, un dialog între două structuri. Procesul de aderare a României la Uniunea Europeană a fost tot un dialog, început cu Declaraţia de la Snagov şi finalizat prin Tratatul de Aderare. Dialogul şi comunicarea stau la baza a tot ceea ce înseamnă democraţie şi mecanism democratic.

Eficientizarea rolului pe care România poate să-l joace în UE ţine din nou de comunicare. Este important procesul de coordonare pe orizontală în cadrul insitituţiilor româneşti. Este crucial să avem dialog insituţional între ministerele de linie, Departamentul Afacerilor Europene, Ministerul Afacerilor Europene şi Reprezentanţa Permanentă de la Bruxelles.

Europa doreşte o Românie deschisă la dialog, atât la nivel comunitar, cât şi în intern. De câţiva ani partidele politice din România dialoghează pentru a forma coaliţii de guvernare. Şi nu este uşor.

Dacă vorbim despre dialogul social lucrurile devin şi mai complicate în România. Aşa cum puncta şi Ciprian Dragomir într-un articol recent, dialogul social european este o componentă unică şi indispensabilă a modelului social european, cu o bază clar definită în tratatul UE. Acesta se referă la discuţiile, consultările, negocierile şi asocierile întreprinse de organizaţiile sociale partenere, reprezentând cele două laturi ale industriei (patronatele şi sindicatele). Conceptul de “dialog social” reflectă trecerea de la o cultură de conflict la o cultură de parteneriat şi luare în considerare a intereselor comune ale partenerilor sociali implicaţi în cadrul unui proces mai larg de “concertare socială”.

Apoi intervine aşa numitul “dialogul civic”, esenţial pentru o democraţie participativă şi o bună guvernare, asigurându-se transparenţa deciziilor. La nivel european, întâlnirile formalizate pe marginea unor iniţiative legislative sau de politici publice şi reţelele de organizaţii europene reprezentative sunt forme de parteneriat între instituţiile europene şi societatea civilă.

Cultura consultării este obligatorie în procesul legislativ, stakeholderii fiind parteneri în procesul decizional. Astfel putem să vorbim de funcţionalism.

Dan LUCA / Bruxelles