Aşa cum foarte corect este precizat într-un material Cariere,
“angajabilitatea se referă la potenţialul unui individ de a găsi un prim loc de
muncă, a-l păstra, iar la nevoie a găsi un altul. Utilizat de regulă cu
referire la tinerii absolvenţi, conceptul poate fi foarte bine extins la orice
vârstă, pentru că instabilitatea locurilor de muncă a devenit o problemă
generală. Indiferent de profesie şi statut socio-profesional, oricare dintre
noi are nevoie să se întrebe cât de angajabil este şi să lucreze continuu la
creşterea angajabilităţii proprii”.
Apare într-adevăr o discrepanţă între ceea cepot oferi mulţi dintre tinerii absolvenţi fără experienţă şi pretenţiile pe
care le au, dar totuşi nu aş exclude total deficienţele sistemului educaţional
care lasă mult de dorit în privinţa adaptabilităţii lui la realităţile actuale.
“Educaţia adulţilor ar trebui conştientizată şi organizată
întotdeauna ca muncă asupra propriei persoane, având ca scop acumularea şi
dezvoltarea unui sistem complex şi funcţional de capacităţi, competenţe şi
abilităţi; o muncă ce implică în primul rând responsabilitatea celui în cauză;
şi împleteşte activităţile colective formale, nonformale şi informale cu
activităţile individuale autonome şi autodirijate. Dacă reuşeşti la un astfel
de loc de muncă, poţi fi sigur că vei reuşi să găseşti şi să păstrezi şi un
altul”- Corect! Este foarte bună ideea lansată de doamna
sociolog Elisabeta Stănciulescu.
Despre
asta este vorba şi atunci când un tânăr este implicatserios în activităţile unei organizaţii, asociaţii studenţeşti sau de
voluntariat – înţelege practic cum stau lucrurile, va cunoaşte mult mai bine la
ce se va înrola după absolvire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu