Pregătirea pentru o carieră de
succes trebuie obligatoriu să se bazeze atât pe cunoştinţe teoretice solide,
cât şi pe experienţă practică. Vă recomand un recent material publicat de Cariere
în care am exemplificat aceste elemente.
.....
Educaţia secolului al XXI-lea
ar putea fi caracterizată în trei cuvinte: tehnologie, practică şi mobilitate.
“Revoluţia tehnologică”
marchează enorm şi domeniul educaţiei. Informarea şi studiul ultimilor ani
capătă o nouă culoare – tinerii studiază acum având în faţă un laptop, tablete,
telefoane inteligente sau eReadere, conectaţi în permanenţă la Internet,
“răsfoind” publicaţii online, enciclopedii virtuale şi bloguri pline de
prospeţime.
Manualele clasice sunt tot mai
puţin utilizate. De exemplu, în Coreea de Sud se doreşte ca încă 2015 să se
renunţe total la manualul de școală tipărit. Informaţia digitală primează
în preferinţele surselor de informare, de unde şi eLearningul, un subiect din
ce în ce mai discutat. Apar noi propuneri pe această linie, deşi la o simplă
analiză cantitativă se poate observa că programele de eLearning sunt în special
destinate companiilor, adică training-uri şi coaching în interiorul
companiilor, şi prea puţin strict în învăţământ.
Dascălii au înţeles importanţa
adaptării la profilul actual al tânărului şi la cerinţele reale de pe piaţa
muncii şi ale societăţii în care trăim. În sistemul clasic de învăţâmânt
studenţii sunt examinaţi şi notaţi pe baza activităţii lor în mediul Web,
contribuţia pe platformele special destinate fiindu-le analizată atent de către
profesor.
Tehnologia, dar şi
“globalizarea pieţei muncii”, a evidenţiat tot mai mult importanţa pregătirii
practice. Modelul educaţional practicat în Germania a fost luat ca exemplu
pentru statele europene. Accentul fiind pus pe practica la angajatori, în
sistemul dual, nume mari precum, de exemplu Mercedes-Benz, primesc până la
2.000 de ucenici anual, din care apoi, majoritatea rămân să lucreze în
companie.
Radu Gologan, antrenorul
lotului naţional de olimpici la matematică, descria recent orientarea
americanilor spre “decodarea“ cunoştinţelor expuse tinerilor – aceştia având un
sistem de învăţământ mult mai practic, oferă informaţii mult mai puţine, însă
care se fixează mai bine. “Aşa au ajuns să aibă atât vârfuri de excelenţă, dar
mai ales o bază cu competenţe suficiente pentru funcţionarea societăţii“.
Marile companii internaţionale,
corporaţiile, au şi ele un rol important în educaţie. „Sectorul privat trebuie
implicat. Este o responsabilitate socială”, sublinia Viviane Reding, înca din
2002, pe atunci comisar european cu portofoliul educaţiei. Prin noile
iniţiative, UE urmăreşte dezvoltarea dimensiunii non-europene a educaţiei,
deoarece, cât mai mulţi absolvenţi la nivel global contribuie la creşterea
economică.
O măsură importantă a UE a
fost “Procesul Bologna“, o încercare de a armoniza sistemele de învăţământ
naţionale prin crearea condiţiilor pentru mobilitate. Astfel a fost necesară
implicarea din partea instituţiilor Uniunii Europene, atât financiară, cât şi
prin lansarea unor programe de mobilitate, pentru studenţi şi pentru profesori.
Mobilitatea a dat posibilitatea unor noi orientări, prin variantele pe care le
propune – “Erasmus pentru toţi”, “Social Erasmus”, “Erasmus Plus”, etc. Deşi
bugetul alocat programului Erasmus a fost mărit, solicitările depăşesc mult
posibilităţile existente.
Unul dintre obiectivele
principale ale Strategiei de la Lisabona era “învăţarea pe toată durata
vieţii”, pentru realizarea creşterii economice şi a locurilor de muncă. Acest
lucru implică şi perfecţionarea tinerilor absolvenţi, atât la locul de muncă,
cât şi prin programe prin care aceştia să reuşească să acumuleze experienţa
atât de mult solicitată şi de necesară în activitatea profesională cotidiană.
În acelaşi context, Universităţile de vară sunt o altă formă de pregătire
practicată în ultimii ani, fiind o variantă potrivită pentru mulţi dintre
studenţi.
Teoria acumulată în urma
anilor de pregătire academică trebuie completată prin implicarea în diferite
activităţi “extra-şcolare“, printre care voluntariatul şi internshipurile,
pentru dezvoltarea “soft-skills-urilor“. Nu mulţi sunt tinerii care au înţeles
că organizaţiile studenţeşti, ONG-urile, partidele politice sau sindicatele le
stau la îndemână pentru a-şi fixa şi dezvolta cunoştinţele, în avantajul lor.
Ultimii ani au introdus în
domeniul resurselor umane termeni noi – acele “e-skills” sau “light technical
skills” sunt cerinţe care nu mai pot să lipsească aproape din niciun CV. De la
portar la Directorul General, toţi angajaţii operează cu programe informatice
care rulează pe terminale din ce în ce mai inteligente. Aşa cum noile
tehnologii schimbă viaţa privată a fiecăruia, la fel, impactul acestora asupra
mediului profesional este de necontestat.
Un element cerut în prezent de
mulţi angajatori este multitaskingul, ceea ce înseamnă schimbarea rapidă a
atenţiei şi concentrării între activităţile derulate. Într-o lume atât de
dinamică nu poţi exista dacă nu dai dovadă de flexibilitate, chiar şi atunci
când vine vorba de orientarea în carieră.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu