Condiţia
tânărului european al anului 2014, este una aparte, în funcţie de statele
membre. Se remarcă însă din ce în ce mai mulţi reprezentanţi ai Generaţiei
Erasmus, cu rezultate excelente în diferite domenii. Despre acest subiect scriam
şi în materialul publicat de ziarul
Argeşul, marţi, 8 aprilie.
Acest articol
îl puteţi citi integral mai jos:
..........
Milioane de
studenţi europeni au beneficiat de programul de schimb universitar Erasmus, de
la crearea sa în 1987. Benoît Floc’h se întreba, în cotidianul francez “Le
Monde”, dacă după mai bine de două decenii de atunci putem spune că Erasmus a
contribuit la formarea unui spirit european? Să fie acest Erasmus o “sămânţă de
europeni”?
Tinerii care
urmează un program Erasmus în timpul studiilor lor superioare sunt oare
avangarda naţiunii europene? Aceasta era în orice caz ideea pe vremea lansării
programului, în 1987. “Scopul Uniunii, precizează Anne van Gemert, membră a
biroului de informaţii pentru Franţa din Parlamentul European, este să
promoveze anumite valori între europeni: solidaritate, libertate, mobilitate…
În anii ’80 ne-am dat seama că ceea ce funcţionase pe plan economic sau agricol
nu dăduse rezultate în materie de cetăţenie. De unde şi lansarea unui program
Erasmus.” Comunităţile multiculturale Erasmus constituie “unităţi informale de
viaţă, ocazii extraordinare de învăţare pratică a Europei”, scria publicaţia
franceză în urmă cu câţiva ani.
Iată că încep
să se vadă rezultatele acestor pregătiri şi la nivel mai înalt – Matteo Renzi,
la doar 39 de ani, este noul premier italian şi, dincolo de convingerile
politice, unul dintre atuurile sale a fost, aşa cum spunea chiar el, faptul că
este tânăr. Renzi se consideră “un exponent al generaţiei Erasmus, alcătuită
din tineri care au cunoscut aproape exclusiv doar moneda euro” şi crede în
“valorile europene, cele promovate de fondatorii Uniunii”.
Succesul şi
ascensiunea rapidă a noului prim-ministru italian este o reală încurajare de
implicare politică pentru “generaţia Erasmus”. Spuneam recent în cadrul unui
interviu că participarea acestei generaţii nu este încă suficient de vizibilă.
“Generaţia Erasmus” a acumulat multă experienţă şi este păcat că nu iese în
faţă. Preferă să rămână mai în urmă, în structuri ONG-iste, în federaţii
industriale, în administraţia publică, deşi se bucură de o bună pregătire
europeană. Implicarea acestora ar fi un beneficiu pentru politică, ei
reprezentând o resursă extrem de valoroasă. Clasa politică tânără a început să
prindă, dar “generaţia Erasmus”, educată european, lipseşte încă.
În cadrul
întâlnirii din luna martie 2014, în care sindicatele au prezentat Comisiei
Europene starea socială, subliniind că tinerii sunt în continuare categoria cea
mai grav afectată, s-a insistat totuşi pe faptul că generaţia tânără “nu este
pierdută”, cum s-au exprimat mulţi lideri europeni. Anna Ludwinek, reprezentant
al Eurofound, Fundaţia Europeană pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Viaţă şi
de Muncă, spunea: “Mulţi tineri nu se simt de fapt excluşi, dar simt că viaţa a
devenit foarte complicată, că valoarea lor nu este recunoscută, că ei nu pot
găsi un loc de muncă de calitate. (…) Ei vor o schimbare şi vor să se simtă
apreciaţi”, explica aceasta.
Nu înseamnă că
dacă eşti tânăr reprezinţi generaţia Erasmus. Nu înseamnă că eşti “generaţia
Erasmus” nici dacă ai călătorit în Europa. “Generaţia Erasmus” este un mod de
gândire, în care discursul naţionalist nu are ce să caute, în care distrugerea
(chiar şi involuntară) din discurs nu ajută. Toleranţă europeană, viziune,
deschidere către alţii – asta e “generaţia Erasmus”!
Dar trebuie să
vedem că se resimte un semnal în societate al unei generaţii combative,
doritoare de afirmare şi putere, dornică de a-şi asuma responsabilităţi
sociale, economice, politice. Că e vorba de antreprenori de succes, cu vârste
între 30 şi 45 de ani, că e vorba de deputaţi şi senatori tineri, de artişti
sau funcţionari publici dornici de reformă, această “generaţie Erasmus” merită
acum tot creditul pentru a se afirma plenar.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu