E paradoxal, dar deşi Ursula von der Leyen a fost
aleasã cu doar 52% de cãtre Parlamentul European, deţine un mandat foarte
puternic în a avansa proiectul integrãrii europene. Sprijinitã de “Coaliţia
pro-europeanã scurtã” (EPP, PES, Liberali, fãrã Verzi), dar și de puternicele
ţãri precum Germania, Franţa sau Spania, prima femeie președinte poate sã
întruchipeze reînnoirea mult așteptatã a proiectului european.
Urmãtorul pas este formarea unei echipe de comisari
europeni care sã convingã cetãţenii cã existã şanse palpabile pentru
proiectul european, schimbãrile climaterice sunt abordate cu seriozitate,
justiţia socialã este o prioritate, iar industria europeanã poate sã duduie, cu
IMM-uri şi cu campioni industriali europeni.
Din
jocul alegerii preşedintelui Comisiei Europene, 3 nume sunt deja confirmate pentru
echipa 2019-2024:
Ø
Ministrul
spaniol de externe, Josep Borrell, va ocupa funcţia de înalt reprezentant al UE
pentru Afaceri Externe şi politică de securitate.
Ø
Sefii
de stat şi de guverne i-au impus deja doi vicepreşedinţi - pe socialistul
olandez Frans Timmermans şi pe liberala daneză Margrethe Vestager.
Ursula
von der Leyen se sprijinã pe o majoritate politicã vizibilã, dar conform
tratatului fiecare ţarã UE va avea un comisar european in executivul european,
chiar dacã unele s-au opus nominalizãrii doamnei. Ce soluţii se
vor gãsi pentru a bloca principalele opoziţii
la actuala Comisie? Acordarea unor portofolii marginale anumitor comisari, cu
minim impact în politicile europene, poate sã fie soluţia? Dar aceste ţãri
anticipeazã deja o astfel de abordare şi propun spre Bruxelles nume care au fãcut
deja parte din precedenta Comisie Europeanã sau personalitãţi percepute ca tehnice,
nu politice.
De
urmãrit şi urmãtoarele puncte în formarea viitoarei Comisii Europene:
Ø
Ce
“portofoliu enorm” va obţine Franţa? Africa?
Ø Cum
se va structura viitoarea Comisie Europeanã, cu clustere sau fãrã?
Ø
Ce
ţãri vor deţine portofoliile forte precum industria, energia, mediu sau
agricultura?
Comisia
Europeanã este o structurã politicã şi trebuie sã dea mesaje clare încã de la început
de mandat, aşa cum s-a întamplat în 2004 cu un vicepreşedinte
pentru comunicarea europeanã sau în 2009 cu un vicepreşedinte pentru justiție,
drepturi fundamentale și cetățenie. Unele acţiuni de lobby au eşuat, ca cea din
2014, când se cerea un super-comisar
pentru ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor pentru perioada
2014-2019.
Avem
o varã fierbinte, iar în toamnã vom numãra... comisarii europeni.
Dan
LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu