Tema educației europene revine constant în atenția mea, iar cu cât aprofundez mai mult acest subiect găsesc energia de a continua această cercetare aplicată.
În martie 1999, în calitate de vicepreședinte al
Asociației Studenților Europeni (AEGEE-Europe), organizam în Parlamentul
European de la Bruxelles dezbaterea “Educație pentru anul 2020”. Poate
surpinde ceea ce zic,
dar atunci erau anii de glorie ai educației europene. Se
întâmpla ceva, în mod concret, cu impact pentru toți. Spun asta fiindcă
prin semnarea Declarației de la Bologna s-a sincronizat învățământul
superior din țările europene, prin trecerea la un sistem educaţional
3 + 2 + 3 (3 ani de facultate +
2 ani de master + 3 ani de doctorat), în locul a
4 + 1 + doctorat, cu variantele de rigoare în funcţie de
disciplina de studiu, Tot atunci a ajuns la maturitate sistemul
de mobilități studențești (Socrates/Erasmus), lansat la sfârșitul anilor
1980.
Mi-am continuat cercetarea, iar teza
mea de doctorat a fost despre educația europenă,
programe educaționale, dar mai ales despre cum putem aduce noul, inovația, în
educația europeană. Am pornit cercetarea de la o reflecţie asupra necesităţilor
în educaţie, în care un mare număr de europeni nu percep încă termenul de
„cetăţean european”; prezentele programe educaţionale comunitare implicând doar
un număr limitat de beneficiari, iar sistem educaţional nu integrează suficient
educaţia formală, informală şi non-formală.
În ultimele luni am interacționat foarte bine cu
eurodeputatul Victor Negrescu, Vicepreședinte al Comisiei pentru Cultură și Educație,
dar și cu actualul Comitet Director al AEGEE-Europe. Am propus să organizăm
împreună o dezbatere, tot în interiorul Parlamentului European, pe tema
"Agenda 2024-2029: Educație". Mi-am asumat responsabilitatea să
coordonez și să moderez evenimentul, de data aceasta în calitate de Vicepreședinte pentru Inovaţii
Strategice la Euractiv. Pentru a da consistentă conferintei, studenții
europeni au redactat un raport despre cum văd ei educația
europeană prezentã și ce acțiuni concrete se pot întreprinde. Am
profitat de agenda publică, primăvara anului 2024 fiind un moment
potrivit pentru a vedea cum este privită Europa prin prisma educației, dar și
pentru a propune acțiuni concrete pentru mandatul european 2024-2029.
Principalele concluzii se pot vizualiza acum în
comunicatul
de presă publicat după eveniment,
dar și în articolul
semnat de Victor Negrescu și Kirsten Broekema, preşedinta AEGEE-Europe.
S-au conturat trei recomandări interesante :
1. Comisia Europeană trebuie să
își concentreze prioritatea strategică în perioada 2024-2029 pe o dezvoltare a
educației europene, e nevoie de un NOU SALT în acest domeniu precum cel
realizat în anii 1990. Ideea unui vicepreședinte al Comisiei Europene
responsabil cu educația poate da un semnal clar tuturor.
2. Participanții la eveniment au
salutat, de asemenea, propunerea de a avea în viitor un An European al Educației.
3. Pentru a acorda educației
europene importanța necesară, s-a sugerat lansarea unei Conferințe
Interguvernamentale (IGC) în primăvara lui 2025 pentru a prezenta viziunea
integrată a statelor membre și a UE cu privire la perspectiva educațională cu
orizont 2040.
Lupta continuă…
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu