Dan LUCA – articol în Ziarul Financiar: “Cum poate 2025 să fie un an de succes european?”

Câteva predicții despre anul politic 2025 în articolul semnat astăzi în Ziarul Financiar.

Aproape suntem în 2025. Îmi propun să răspund la clasica întrebare a lunii decembrie, care sunt subiectele politice care vor marca următorul an? Evenimentele anului 2024 mi-au schimbat însă fundamental narativa. Voi încerca o abordare în care proiectul european este filtrat de pragmatismul țărilor membre, mergând până chiar la a analiza impactul politicilor europene asupra cetățenilor.

Să începem cu un caz concret, pentru a observa distanța dintre Bruxelles și teritoriu. E de notorietate discuția despre politica de imigrație a UE. E un dosar complicat, foarte greu de abordat și de cele mai multe ori lăsat să evolueze fără nici o responsabilizare proactivă. Să vedem ce este însă la firul ierbii, la nivelul omului simplu. Discutând cu o învățătoare din Belgia, aceasta mi-a spus: "Am fost implicată în primirea în sistemul educațional flamand a copiilor din două valuri de imigranți. Au fost sirienii, iar acum câțiva ani au fost tinerii afgani. Acum, pentru martie 2025, așteptăm grupurile de copii palestinieni. Nu știm însă cum aceștia vor ajunge în Belgia, e mai complicat în acest caz".

Este imperativ să analizăm sistemul integrator european din acest punct de vedere. După un an plin de alegeri, avem toți liderii europeni pe poziții. Există și un plan de 100 de zile pe care Ursula von der Leyen a început să-l pună în aplicare. Sistemul instituțional al UE pare stabil, cu o echipã bună la nivelul Comisiei Europene, cu un Parlament European condus de o majoritate pro-europeană și cu un președinte de Consiliu European de asemenea respectat pentru activitatea sa. Să nu uităm însă, că avem acum doi comisari europeni care aparțin unor partide europene cu tentă suveranistã. În luna noiembrie 2024, doar intervenția premierilor Pedro Sanchez și Donald Tusk a deblocat grupurile S&D și PPE pentru a avea un vot de investitură favorabil la nivelul Parlamentului European.

Deși pare totul stabil la nivel european, realitatea națională este foarte volatilă. Primele 7 țări ca mărime din UE nu sunt stãpâne pe guvernare. Președintele Macron are o situație aproape fără ieșire în Franța, cu un parlament național divizat în 3 blocuri neconciliante. Germania are alegeri anticipate în câteva săptămâni, cu perspective mari de a se schimba cancelarul și coaliția de guvernare. Premierul Sanchez are probleme mari pentru a avea o coaliție stabilă în Spania, iar inundațiile recente și dosarul catalan complică mult poza. Italia are premier chiar pe președintele ECR, adică forța politică principalã care a scos Marea Britanie din UE. Alegerile generale din Polonia, din primăvara lui 2025, vor marca un moment esențial pentru scena politică a țării, având în vedere tensiunile dintre principalele partide și coabitarea dificilă dintre președintele Andrzej Duda, susținut de partidul naționalist Lege și Justiție (PiS), și guvernul pro-european condus de Donald Tusk. În România așteptăm reprogramarea alegerile prezidențiale. Iar în Olanda avem un guvern cu extrema dreptã în componenţă și cu premier independent politic.

Toată această înșiruire de situații nu preconizează o liniște a guvernării europene. Orice pas european trebuie strategizat pentru a analiza impactul la nivelul fiecărui stat. Chiar și peste Atlantic, prin noua administrație americană, nu putem zice că ne așteaptă doar lapte și miere.

Partea bunã este că știm realitatea în care ne aflăm. Nu ne vom plânge în februarie 2025 că prețul energiei pentru industrie în UE e dublu față de cel din Statele Unite. Aceastã situaţie nu derivã din impactul alegerii lui Donald Trump la Casa Albă. În această conjunctură dorim să aplicăm planul de competitivitate, steluța noului program de guvernare europeană.

Nici măcar agresiunea Rusiei asupra Ucrainei nu ne va surprinde anul viitor, fiindcă avem conflictul prezent de peste 1000 de zile. Avem chiar și un triunghi nou de politicieni responsabili, care e chemat să găsească soluții în domeniul politicii de apărare europeană: Kaja Kallas, aleasã să conducã diplomația UE și politica de securitate; Andrius Kubilius, comisarul european pentru apărare și Henna Virkkunen, vicepreședintele executiv al Comisiei Europene reponsabilã și cu securitatea UE. Desigur evoluția NATO este de urmărit, mai ales că se estimează o creștere a cotizației la 4% din PIB-ul țărilor membre.

Să nu uităm că tensiunile dintre marile puteri, precum SUA, China și Rusia, ar putea genera noi conflicte regionale sau escaladarea celor existente, cum ar fi în Ucraina sau Orientul Mijlociu. Situația din Israel și Gaza este deosebit de volatilă, cu implicații majore asupra pieței energetice și stabilității globale.

Un dosar nou, de urmărit în 2025, este cel al cooperării dintre UE și Marea Britanie. Guvernul laburist a făcut pași semnificativi de apropiere, procedeu de mare impact la Bruxelles.

UE este un proiect în construcție, atacat din interior de unele țări membre, dar și din exterior. Cred în maturitatea actualilor lideri europeni de a găsi cel mai bun mod de a acționa. Mai mult ca niciodată e nevoie de o abordare integrată cu țările membre.

 

Aștept însă și ceva nou în 2025, un nou salt european, după modelul proiectelor pieței unice sau al monedei comune europene. Să fie anul 2025 anul care va da semnalul următorului salt integrator? Există o astfel de viziune? Există un astfel de curaj?

 

 Dan LUCA / Bruxelles