Cred că cea mai vizibilă şi cunoscută publicaţie despre lobby-ul european este cartea “Machiavelli in Brussels – The Arts of lobbying the EU” a profesorului olandez Rinus van Schendelen. Ediţia din acest an cuprinde şi o referire la activitatea României în mediul comunitar – integrată în lobby-ul celor 12 ţări care au aderat la UE în 2004 şi 2007. Îmi permit să realizez o traducere aproximativă a paragrafului semnificativ.
“În conduita lobby-ului la nivel comunitar, cele 12 ţări au multe în comun. În primul rând ţările care şi-au recâştigat independenţa faţă de ocupaţia străină au un caracter ambivalent faţă de europenizare (“acum Bruxelles în locul Moscovei”). Atât cetăţenii, cât şi politicienii, îşi exprimă mult mai frecvent preferinţa către subsidiaritate decât pentru legi europene, sau chiar, desigur cu excepţia subvenţiilor, preferă suveranitatea în locul subsidiarităţii.
În al doilea rând, peisajul de afaceri al acestor ţări este foarte uniform (aproape nici o mare companie) şi guvernele descentralizate sunt în perioada de adolescenţă, majoritatea grupurilor de interese de acasă sunt dependente masiv de capitalul lor domestic.
La nivel european, în al treilea rând, Guvernul central se focalizează pe Consiliu şi pe PR-ul de Bruxelles, având încă prea puţine persoane în interiorul Comisiei, experţi în comitete şi comitologie. Doar în dosarele care cad sub incidenţa votului unanim în Consiliu poate această dependenţă să ducă la obstrucţionarea procesului de decizie, aşa cum au făcut Guvernul fraţilor gemeni polonezi Kaszynski în perioada 2005-2007.
A patra fizionomie provine din cauza instabilităţii politicilor de acasă. Poziţiile politice la nivelul Consiliului sunt în multe cazuri instabile, deoarece miniştrii vin şi pleacă, iar opiniile politice îi urmează”.
Desigur sunt multe de adăugat. Sistemul comunitar este complex şi e nevoie de experţi sectoriali, bine asimilaţi dinamicii din capitala europeană. Avem nevoie ca stat membru să avem români în administraţia europeană, în mecanismul lobby-ului privat, dar ceea ce este mai important poate este să avem o abordare consistentă pe axul România-UE.
Dan LUCA / Bruxelles
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Este trist sa constatam, inca odata, ca lipsa sustinerii interesului romanesc in cadrul institutional european este remarcata de straini in primul rand. Factorii de decizie, liderii politici, mass media si opinia publica din tara noastra par a nu acorda acestui subiect nici cea mai mica atentie. In urma intrarii in vigoare a Tratatului de la Lisabona si a preluarii mandatului de catre noua Comisie au loc schimbari semnificative in geometria si structura institutiilor europene, dar si de aceasta data Romania nu este asezata la masa impartirii posturilor strategice, neavand suficienti functionari de nivel inalt. Vom aduna probabil firmiturile ramase dupa ospat, luptandu-ne cu cei slab reprezentati asemeni noua. Fara o campanie sustinuta si perseverenta de promovare a interesului romanesc, asa cum unele noi state membre au stiut sa faca, ne vom limita si pe viitor sa traducem si sa ne indignam de ce spun observatorii straini. Este de neimaginat cum dupa un an si jumatate de la publicarea listelor de rezerva pentru posturi de management alocate romanilor, majoritatea se afla inca pe liste fara a fi bagati in seama de nimeni iar aplicatiile lor raman fara raspuns. Factorii de decizie din institutii, la adapostul termenului indepartat de atingere a cotei Romaniei (sfarsitul anului 2011) pot profita linistiti pentru a-si promova proprii co-nationali in aceasta perioada de transformari. Cu atat mai mult cu cat listele de rezerva amintite expira anul acesta.
Trimiteți un comentariu