O sinteză despre ce se întâmplă acum la Bruxelles, în
contextul dezbaterilor intense privind viitorul UE, şi despre implicarea
românească în definirea structurii europene viitoare, puteţi citi într-un
recent material publicat de Făclia.
………..
Anul 2013 confirmă dinamismul
european pe care îl aşteptăm. Se întrevede tot mai mult elaborarea
unui nou tratat constitutiv după alegerile europene din 2014. Pentru România,
un nou Tratat al UE ar fi o nouă şansă de a se europeniza intern, cum spunea
recent Vasile Puşcaş. E imperativ ca România să fie un stat activ în acest proces
de reformă a instituţiilor UE. Trebuie definite oportunităţile României,
ancorate în realitate, care sînt obiectivele nu doar naţionale, ci şi europene.
Pentru
racordarea ţării la UE avem nevoie de aproximativ 5.000 de români la Bruxelles
şi 25.000 de persoane în România implicate în mod real în mecanismul comunitar.
În prezent avem doar vreo 2.500 la Bruxelles şi maxim 10.000 în Bucureşti (în
special în sectorul public). Este necesară crearea unor noi poziţii în
adminstraţia românească, pe două nivele (local şi naţional), persoane
responsabile în a fluidiza relaţia România-UE.
Dacă România
vrea să joace un rol mai important în Uniunea Europeană, cred cu tărie că mai
întîi de toate trebuie să-şi analizeze opţiunile şi oportunităţile geopolitice.
România poate să găsească matur şi realist poziţionarea sa în UE, contează
enorm relaţia cu „fortăreaţa Bruxelles”, dar şi cu Germania, Italia, Spania şi
Polonia.
În contextul
actual, Germania este în vizor, avînd programate alegerile naţionale în
septembrie 2013. Chiar dacă sondajele de opinie consolidează pentru moment
stabilitatea actualului cancelar, experţii de la Bruxelles prevăd o coaliţie
mare (CDU-SPD) în octombrie în Germania. România trebuie să privească cu multă
seriozitate relaţia cu Germania, crucială în înşurubarea ţării noastre în
structura europeană.
Trebuie
folosită filiera latină, mai ales că în Spania şi Italia sînt milioane de
români. De fapt, toţi românii din străinătate pot fi importanţi, dacă le
repatriem experienţa. Gîndiţi-vă doar ce ar însemna valorificarea experienţei
celor cîtorva milioane de români care au studiat sau studiază, care au muncit
şi muncesc în străinătate.
România poate juca în dosare importante pe plan european. Trebuie insistat pe parteneriatele bilaterale acolo unde există o simetrie de interese. Polonia, o ţară cu care am avea multe în comun, reuşeşte foarte bine să se demarce şi să se remarce în arena europeană. Atît în formatul Vişegrad, cît şi alături de ţările mari, aceasta este din ce în ce mai prezentă în negocierile importante pentru întreaga UE.
În matricea
viitorului instituţiilor europene este foarte important ce fel de personalitate
îi va lua locul în 2014 lui Herman Van Rompuy la preşedinţia Consiliului. Succesorul
poate să afecteze relaţia de putere dintre instituţiile europene.
Viziunea europeană trebuie să fie
un obiectiv al ţărilor membre. Sînt foarte importante dezbaterile naţionale pe
acest subiect, avînd în vedere că realităţile actuale sînt naţionale
(instituţii, afaceri). De fiecare dată cînd s-a avansat în integrarea europeană
a fost o ţintă clară, un perimetru precis, mult mai uşor de vizualizat. Acum
este ceva general, de genul “ajutor pentru integrare”. Din această cauză
factorul politic are un avantaj mult mai mare comparativ cu alte proiecte (ex.
Piaţa unică, euro). Este de aşteptat ca partidele politice europene să fie
catalizatorul următoarei faze a construcţiei europene.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu