Crizele
financiare pe care le trăim de vreo 5 ani au un impact asupra construcţiei
europene. S-a observat că o atmosferă
de criză nu conduce la o integrare mai accentuată, ci la o izolare din partea
unor ţări. Sondajele de opinie o arată clar,
suportul cetăţenilor europeni
pentru UE este în scădere. Nuanţând însă, observăm că aceştia nu critică ideea
de Uniune Europeană, însă nu sprijină sistemul european creat în ultimii ani.
În Italia, Stânga a rămas majoritară în Senatul Italiei după alegeri, deşi
conform rezultatelor, este evidentă incertitudinea pe care o manifestă
cetăţenii italieni în a-şi alege liderii. Fenomenul este întâlnit de altfel nu doar
în acest caz – cetăţenii europeni în general, manifestă o reticenţă faţă de
oamenii politici, şi modul de gestionare a măsurilor de austeritate, agravată
de perioada lungă de criză.
Grecia a fost „lovită”
în ultimii ani, iar sentimentul anti-european s-a accentuat. Şi nu doar cel
anti-structură europeană, ci şi – ca o premieră – mesajul contra anumitor
lideri naţionali influenţi la nivel european, precum cel al cancelarului
german. Ceea ce trăieşte populaţia cipriotă în aceste zile este asemănător „ruletei
reuseşti”. Pensionari care au strâns o viaţă banii şi i-au depozitat în bancă
(că doar aşa este civilizat), îşi văd acum agoniseala dusă într-un neant
bancar, greu de înţeles.
Şomajul ajunge
la cote alarmante. Spania, Italia, Irlanda, Portugalia nu găsesc antidotul pentru
a oferi baza societăţii în care trăim – oportunitatea de a munci şi a avea o
viaţă normală. Tinerii par fără speranţe de integrare, şocaţi parcă de schimbările
contemporane.
Există şi ţări mai
norocoase, care au gestionat mai bine criza. Pentru moment în Germania, de
exemplu, nu există o problemă cu suportul cetăţenilor pentru proiectul
european, dar se pot întâmpla surprize în viitorul apropiat.
Simplificând
puţin, poza europeană a anului 2013 arată destul de şifonatã. Guvernele,
politicienii aflaţi la putere, navighează într-o nebuloasă fără sfârşit, cu
prea puţine soluţii. Partidele de opoziţie încearcă la nivelul ţărilor membre
să propună soluţii, dar credibilitatea mesajului politic scade pe zi ce trece.
Apar noi
lideri, noi mişcări, noi propuneri şi asta nu e rău. Problema e că majoritatea
dintre aceştia îşi clădesc discursul public pe radicalizarea mesajului
anti-sistem, cu conotaţii anti-UE. Ceea ce este şi mai grav, cu astfel de
propuneri, unele partide obţin creditul ţării. Rezultat palpabil este că doar
reuşesc blocarea sistemului politic din bazinul electoral respectiv, fără nici
un ajutor concret pentru cei care i-au votat.
Ce poate
cetăţeanul european să înţeleagă din tot ce-l înconjoară? Ce gâdeşte unul din
cei 500 de milioane de europeni? În cine îşi pune speranţa de salvare?
Dacă mergem în
această direcţie, partidele anti-sistem vor profita enorm de alegerile europene
de anul viitor. Într-un scenariu catastrofă, vom avea 25% din Parlamentul
European de după mai 2014 dominat de eurodeputaţi care sunt împotriva UE, sunt pentru
revenirea în matricele naţionale, fără nici o şansă de a menţine sistemul european.
Mai este încă
timp pentru a schimba rezultatul alegerilor europene. Neimplicarea nu ajută,
iar delăsarea lasă loc profitorilor. E timpul noilor oameni politici să iasă în
faţă. E momentul ca partidele tradiţionale transnaţionale să îşi dea mâna pentru
a discuta proiectul european. Un proiect european care are nevoie de transparenţă, simt politic practic
şi ambiţia unor lideri puternici de a avansa cu adevărat.
Nu mai e voie să avem mesaj dublu. Exact ceea ce discutăm
în Parlamentul European să povestim şi acasă, la televiziunea naţională. Nu mai avem nevoie de
expresii, “păi Bruxelles-ul a decis”, când suntem eurodeputaţi sau comisari
europeni.
Dacă există subiecte periculoase din punct de
vedere politic, acestea trebuie discutate. Miza este uriaşă – e practic miza de
a continua sau nu proiectul european. Fără proceduri greoaie, rutină sau birocraţie! Putem
demonstra că UE este structura care rezolvă
problemele cetăţenilor, care crede cu adevărat în calitatea vieţii cetăţenilor
săi.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu