Sfârşit de 2009, un an care se anunţa plin de evenimente, atât pe plan european, cât şi pe plan naţional.
...European
În urma alegerilor din iunie 2009 avem un nou Parlament European în componenţa căruia găsim acum un mozaic inimaginabil de partide şi “doctrine”. Mai puţin evident decât la nivel naţional, avem o mare coaliţie la putere, vizibilă în special la desemnarea preşedintelui Parlamentului European. Pentru doi ani şi jumătate un creştin-democrat – Jerzy Buzek, polonez, primul “estic” investit cu o asemenea onoare - iar apoi va urma liderul socialiştilor şi democraţilor pentru un mandat similar.
José Manuel Barroso a reuşit să se impună ca lider al Comisiei Europene pentru un nou mandat de cinci ani, profitând în special de lipsa de coerenţă a stângii europene în a da un mesaj eficient electoratului ca răspuns la actuala criză financiară.
Ratificarea Tratatului de la Lisabona a ţinut Uniunea Europeană într-o tensiune istorică. Dar au trecut toate cu bine, cu DA-ul irlandezilor – smuls greu, cu multă muncă - prin octombrie şi apoi împăcarea “liderilor rebeli” ai Poloniei şi Cehiei cu ideea că e timpul să aibă o atitudine constructivă. Astfel de la 1 decembrie 2009 avem un nou tratat, iar ca rezultat, după negocieri între liderii europeni – în care cetăţeanul european nu a avut nimic de spus – avem primul Preşedinte stabil al Uniunii Europene - Herman Van Rompuy – şi noul şef al diplomaţiei europene - Catherine Ashton.
Au fost şi alegerile din Germania anul acesta, care au consolidat un lider european incontestabil, Angela Merkel, deosebit de influentă acum pe dreapta europeană.
Iar pe final de an, delegaţii la congresele europene ale socialiştilor europeni şi cei ai Partidului Popular European şi-au reales liderii, atât în cazul lui Poul Nyrup Rasmussen, cât şi respectiv în cel a lui Wilfried Martens.
...Românesc
România şi-a trăit al treilea an ca membru al Uniunii Europene, dar e încă greu, greu în a calibra sistemul românesc la dinamica comunitară. Criza financiară, campaniile electorale şi alegerile care parcă nu se mai termină, au măcinat ţara, iar cei care au pierdut sunt cetăţenii.
Parcă nu reuşim încă acea “detenţă de la trecut la realitate”, iar subiecte care credeam că sunt de domeniul trecutului au reînviat într-un an 2009 – la 20 de ani de la Revoluţia din Decembrie ‘89 - pe care dorim să-l uităm cât mai repede.
În toată această atmosferă sumbră, într-o competiţie acerbă cu bulgarii pentru locul 26 european, a fost şi o rază de speranţă, desemnarea lui Dacian Cioloş pentru postul de comisar european pentru agricultură.
Dan LUCA / Bruxelles
sâmbătă, 26 decembrie 2009
luni, 21 decembrie 2009
Barroso şi Erasmus de vară?
Pe lângă multe alte puncte pe care le atinge planul propus de Barroso pentru următorul mandat, se regăsesc şi obiective legate de mobilitatea tinerilor, atât de necesară în momente de criză socială şi economică, aşa cum însuşi Barroso spunea.
Barroso susţine extinderea instrumentelor de mobilitate deja existente la nivel european, exemplul deja atât de bine-cunoscut fiind Erasmus, încurajând astfel în acelaşi timp şi diversitatea culturală, dialogul intercultural, şi învăţământul multilingvistic, prin perioadele de studiu pe care tinerii le petrec în alte state membre decât cele natale.
Necesitatea unor noi programe comunitare este clară. Făceam o astfel de propunerea încă din 2007, aptă de a fi pusă în aplicare şi care este încă de actualitate. Atunci sugeram idea de “Erasmus de vară”, dar din păcate această “nişă” nu este nici acum, la final de 2009, suficient acoperită.
Dan LUCA / Bruxelles
Barroso susţine extinderea instrumentelor de mobilitate deja existente la nivel european, exemplul deja atât de bine-cunoscut fiind Erasmus, încurajând astfel în acelaşi timp şi diversitatea culturală, dialogul intercultural, şi învăţământul multilingvistic, prin perioadele de studiu pe care tinerii le petrec în alte state membre decât cele natale.
Necesitatea unor noi programe comunitare este clară. Făceam o astfel de propunerea încă din 2007, aptă de a fi pusă în aplicare şi care este încă de actualitate. Atunci sugeram idea de “Erasmus de vară”, dar din păcate această “nişă” nu este nici acum, la final de 2009, suficient acoperită.
Dan LUCA / Bruxelles
miercuri, 16 decembrie 2009
Uniunea Europeană văzută de la Bruxelles
În 2003 publicam la Editura Dacia din Cluj cartea “România văzută de la Bruxelles“, care cuprinde 6 ani de corespondenţe europene pentru presa clujeană.
Acum câteva săptămâni lansam cartea “Dilemele comunicării Uniunii Europene”, o adevărată proiecţie din “lumea Web 2.0” (pe care o descopăr de la lansarea blogului în 2007) în cea “serioasă”, a cărţilor de specialitate, un exerciţiu colectiv prin care 50 de români au decis să scrie o carte despre comunicarea Uniunii Europene.
În perioada 2003-2007, înainte de a decide să mă implic politic, am scris pentru presa locală clujeană, iar câteva din aceste materiale sunt grupate acum în „Uniunea Europeană văzută de la Bruxelles”. Tot în această publicaţie, la final, am inserat interviul pe care l-am acordat în aprilie 2006, Lianei Ionescu, pentru cercetarea “A relata de la Bruxelles despre Uniunea Europeană. Cazul României”, publicată apoi în cartea „România şi integrarea europeană. Logici şi rutine jurnalistice”.
Sper ca lectura acestor materiale să fie un punct de plecare şi pentru alte cercetări. Prin cele prezentate am dorit să creionez perioada de pre-aderare a României la UE, văzută de un român din Bruxelles-ul european.
Dan LUCA / Bruxelles
Acum câteva săptămâni lansam cartea “Dilemele comunicării Uniunii Europene”, o adevărată proiecţie din “lumea Web 2.0” (pe care o descopăr de la lansarea blogului în 2007) în cea “serioasă”, a cărţilor de specialitate, un exerciţiu colectiv prin care 50 de români au decis să scrie o carte despre comunicarea Uniunii Europene.
În perioada 2003-2007, înainte de a decide să mă implic politic, am scris pentru presa locală clujeană, iar câteva din aceste materiale sunt grupate acum în „Uniunea Europeană văzută de la Bruxelles”. Tot în această publicaţie, la final, am inserat interviul pe care l-am acordat în aprilie 2006, Lianei Ionescu, pentru cercetarea “A relata de la Bruxelles despre Uniunea Europeană. Cazul României”, publicată apoi în cartea „România şi integrarea europeană. Logici şi rutine jurnalistice”.
Sper ca lectura acestor materiale să fie un punct de plecare şi pentru alte cercetări. Prin cele prezentate am dorit să creionez perioada de pre-aderare a României la UE, văzută de un român din Bruxelles-ul european.
Dan LUCA / Bruxelles
marți, 15 decembrie 2009
România ştie să joace european
Menţionam că România are nevoie de strategii pe structura comunitară, trebuie să-şi joace cartea celei de-a 7-a puteri politice în Uniunea Europeană.
În iunie 2009 România şi-a exprimat dorinţa de a găzdui Agenţia Europeană de Cooperare a Autorităţilor de Reglementare Energetică, rol la care aspira şi Slovenia şi Slovacia. Nu a fost să fie, iar Ljubljana a câştigat nominalizarea. Asta nu înseamnă că nu am reuşit să avem un membru în Consiliul de Administraţie al Agenţiei, la negocierile asociate cu desemnarea locaţiei.
Recent Răzvan ne-a povestit în cadrul unei dezbateri despre “afacerile româneşti în afacerile europene” despre rolul pe care îl joacă România în politica energetică europeană şi mă bucur că la scurt timp lobby-ul românesc a fost cu succes pe acest sector.
Dan LUCA / Bruxelles
În iunie 2009 România şi-a exprimat dorinţa de a găzdui Agenţia Europeană de Cooperare a Autorităţilor de Reglementare Energetică, rol la care aspira şi Slovenia şi Slovacia. Nu a fost să fie, iar Ljubljana a câştigat nominalizarea. Asta nu înseamnă că nu am reuşit să avem un membru în Consiliul de Administraţie al Agenţiei, la negocierile asociate cu desemnarea locaţiei.
Recent Răzvan ne-a povestit în cadrul unei dezbateri despre “afacerile româneşti în afacerile europene” despre rolul pe care îl joacă România în politica energetică europeană şi mă bucur că la scurt timp lobby-ul românesc a fost cu succes pe acest sector.
Dan LUCA / Bruxelles
luni, 14 decembrie 2009
Dilemele comunicării în Făclia de Cluj
Am răspuns cu deosebită plăcere prietenilor de la Făclia de Cluj în realizarea unui interviu despre cartea pe care am lansat-o recent “Dilemele comunicării Uniunii Europene”.
Vreau să multumesc pe această cale tuturor celor care mi-au adresat felicitări pentru această iniţiativă.
Dan LUCA / Bruxelles
Vreau să multumesc pe această cale tuturor celor care mi-au adresat felicitări pentru această iniţiativă.
Dan LUCA / Bruxelles
Trezirea la realitatea europeană
În articolul din cartea “Dilemele comunicării UE”, semnat de Simona Popa, întâlnim elemente din dezbaterea “comunicare-democraţie”.
Ideile acestui material vin atât ca şi completare la alte articole, cât şi pentru întregirea imaginii referitoare la necesitatea implicării mai vizibile a mediului de afaceri din România în negocierile de la Bruxelles, prin activităţi de lobby. “Lobbyiştii reprezintă, spre exemplu, una din sursele principale de informaţii de specialitate pentru deputaţii din Parlamentul European”.
“Prin urmare, interesele de afaceri ale României trebuie în primul rand susţinute prin reţeaua de funcţionari europeni români, mai ales când anumite decizii şi iniţiative au potenţialul de a crea schimbări majore pentru ţară. Ei vor fi mult mai receptivi la mesaje şi vor avea astfel o justificare deplină în a adopta şi a încerca să remedieze efectele negative, prin modificarea ca atare a legislaţiei. Acest lucru nu se aplică automat în domeniile în care UE are putere de decizie (cum ar fi cel al concurenţei sau al ajutoarelor de stat), unde principiul subsidiarităţii – putere de decizie exclusiv la nivel de stat membru – nu se aplică, sau în cazul Comisiei Europene care sprijină interesele UE, ca un tot şi nu pe cele ale fiecărei ţări în parte”.
Şi deci, “cu cât mediul de afaceri românesc se va trezi mai repede la realitatea europeană care va dicta direcţiile generale ale politicilor de acum încolo...cu atât mai bine”.
Dan LUCA / Bruxelles
Ideile acestui material vin atât ca şi completare la alte articole, cât şi pentru întregirea imaginii referitoare la necesitatea implicării mai vizibile a mediului de afaceri din România în negocierile de la Bruxelles, prin activităţi de lobby. “Lobbyiştii reprezintă, spre exemplu, una din sursele principale de informaţii de specialitate pentru deputaţii din Parlamentul European”.
“Prin urmare, interesele de afaceri ale României trebuie în primul rand susţinute prin reţeaua de funcţionari europeni români, mai ales când anumite decizii şi iniţiative au potenţialul de a crea schimbări majore pentru ţară. Ei vor fi mult mai receptivi la mesaje şi vor avea astfel o justificare deplină în a adopta şi a încerca să remedieze efectele negative, prin modificarea ca atare a legislaţiei. Acest lucru nu se aplică automat în domeniile în care UE are putere de decizie (cum ar fi cel al concurenţei sau al ajutoarelor de stat), unde principiul subsidiarităţii – putere de decizie exclusiv la nivel de stat membru – nu se aplică, sau în cazul Comisiei Europene care sprijină interesele UE, ca un tot şi nu pe cele ale fiecărei ţări în parte”.
Şi deci, “cu cât mediul de afaceri românesc se va trezi mai repede la realitatea europeană care va dicta direcţiile generale ale politicilor de acum încolo...cu atât mai bine”.
Dan LUCA / Bruxelles
joi, 10 decembrie 2009
Lideri europeni realeşi
Puţin observat chiar şi de presa politică din Europa, săptămâna aceasta am asistat la congresele celor mai mari partide europene. La început de săptămână a avut loc congresul socialiştilor europeni de la Praga, iar apoi a urmat la Berlin congresul Partidului Popular European.
Şi tot pentru simetrie, delegaţii au reales liderii, atât în cazul lui Poul Nyrup Rasmussen, cât şi în cel a lui Wilfried Martens.
Sper ca partidele politice europene să dea semnalul către o comunicare reală cu cetăţenii.
Dan LUCA / Bruxelles
Şi tot pentru simetrie, delegaţii au reales liderii, atât în cazul lui Poul Nyrup Rasmussen, cât şi în cel a lui Wilfried Martens.
Sper ca partidele politice europene să dea semnalul către o comunicare reală cu cetăţenii.
Dan LUCA / Bruxelles
miercuri, 9 decembrie 2009
UE şi 2020
Acum mai bine de 10 ani m-am ocupat mult de conceptul “Europa în 2020”. Am organizat la Cluj o conferinţă în octombrie 1998 pe tema “Relaţiilor româno-maghiare în 2020” (şi ce mai atenţie a avut – conferinţa desfăşurandu-se în incinta Universităţii “Babeş-Bolyai”), iar în martie 1999 am coordonat un eveniment în Parlamentul European de la Bruxelles pe tema “Educaţiei pentru 2020”.
În 2000, în Aula Universităţii Sorbona din Paris, am prezentat viziunea despre sistemul educaţional al anului 2020.
Mulţi au zis atunci că nu e interesant conceptul şi că nu ajută. Acum însă, de câteva săptămâni Comisia Europeană a lansat proiectul UE pentru următorii 10 ani, intitulat “Europa pentru 2020”, o continuare a faimoasei Agenda Lisabona.
Mă bucur să văd că acum şi la nivel instituţional anul 2020 devine o referinţă a politicii europene.
Dan LUCA / Bruxelles
În 2000, în Aula Universităţii Sorbona din Paris, am prezentat viziunea despre sistemul educaţional al anului 2020.
Mulţi au zis atunci că nu e interesant conceptul şi că nu ajută. Acum însă, de câteva săptămâni Comisia Europeană a lansat proiectul UE pentru următorii 10 ani, intitulat “Europa pentru 2020”, o continuare a faimoasei Agenda Lisabona.
Mă bucur să văd că acum şi la nivel instituţional anul 2020 devine o referinţă a politicii europene.
Dan LUCA / Bruxelles
luni, 7 decembrie 2009
Erasmus pentru funcţionari
Am scris mult despre corelarea administraţiei româneşti la mecanismul de Bruxelles şi iniţiativele în această direcţie sunt de apreciat.
Aşa cum pregătirea studenţilor care urmează cursuri de afaceri europene, nu este completă fără un contact direct cu Bruxelles-ului, tot aşa, nici un funcţionar din cadrul instituţiilor naţionale nu poate avea o pregătire completă doar prin însuşirea teoretică a mecanismului european şi a etapelor procesului decizional comunitar.
Iată că există un nou program de formare, destinat de această dată acestui segment, care nu cuprinde doar teorie, ci şi practică zilnică în instituţiile europene. Programul de 10 zile “Erasmus for Officials” nu se axează doar pe explicarea generală a politicilor de funcţionare, ci se focalizează şi pe arii particulare, de interes pentru participanţi, week-end-ul putând fi petrecut fie în Bruxelles, fie la Luxemburg.
Acest program, ale cărui costuri sunt suportate de Comisia Europeană, se adresează funcţionarilor nou-angajaţi în instituţiile naţionale, fiind pe lângă completarea, atât de necesară, la pregătirea acestora, o deosebită ocazie de dezvoltare de relaţii între cei care participă, generatoare de oportunităţi de colaborare.
Erasmus devine un cuvânt generic după succesul programului Erasmus şi lansarea Erasmus Mundus. L-am folosit şi eu ca “Erasmus de vară” încă acum 2-3 ani, referindu-mă la posibilele mobilităţi de scurtă durată pentru tineret.
Dan LUCA / Bruxelles
Aşa cum pregătirea studenţilor care urmează cursuri de afaceri europene, nu este completă fără un contact direct cu Bruxelles-ului, tot aşa, nici un funcţionar din cadrul instituţiilor naţionale nu poate avea o pregătire completă doar prin însuşirea teoretică a mecanismului european şi a etapelor procesului decizional comunitar.
Iată că există un nou program de formare, destinat de această dată acestui segment, care nu cuprinde doar teorie, ci şi practică zilnică în instituţiile europene. Programul de 10 zile “Erasmus for Officials” nu se axează doar pe explicarea generală a politicilor de funcţionare, ci se focalizează şi pe arii particulare, de interes pentru participanţi, week-end-ul putând fi petrecut fie în Bruxelles, fie la Luxemburg.
Acest program, ale cărui costuri sunt suportate de Comisia Europeană, se adresează funcţionarilor nou-angajaţi în instituţiile naţionale, fiind pe lângă completarea, atât de necesară, la pregătirea acestora, o deosebită ocazie de dezvoltare de relaţii între cei care participă, generatoare de oportunităţi de colaborare.
Erasmus devine un cuvânt generic după succesul programului Erasmus şi lansarea Erasmus Mundus. L-am folosit şi eu ca “Erasmus de vară” încă acum 2-3 ani, referindu-mă la posibilele mobilităţi de scurtă durată pentru tineret.
Dan LUCA / Bruxelles
sâmbătă, 5 decembrie 2009
Lider european vizibil, dar tot neales...
Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, apar schimbări în ceea ce priveşte instituţiile Uniunii Europene. Parlamentul European deţine puteri sporite, participând la luarea deciziilor în domenii precum justiţie, afaceri interne, chestiuni bugetare sau agricultură.
Legat de noii lideri europeneni, am aflat numele preşedintelui Consiliului European - ales pentru un mandat de doi ani şi jumătate - şi cel al noului şef al diplomaţiei europene.
Am mai amintit de necesitatea alegerii liderilor europeni, pentru că este nevoie de o mult mai mare raportare la cetăţeni. Uniunea Europeană are nevoie de lideri adevăraţi pe care cetăţenii să îi recunoască. UE şi presa are o problemă în a “vinde” personalităţi care nu au notorietate pan-europeană provenitã din alegeri. Apare un lider, însă în continuare fără nici un proces electoral.
În agenda europeană trebuie să îşi găsească locul în permanenţa subiecte precum “cetăţeni”, “vot” sau “alegeri”, iar elementele politică, democraţie şi comunicare, trebuie văzute în aceeaşi matrice.
Dan LUCA/ Bruxelles
Legat de noii lideri europeneni, am aflat numele preşedintelui Consiliului European - ales pentru un mandat de doi ani şi jumătate - şi cel al noului şef al diplomaţiei europene.
Am mai amintit de necesitatea alegerii liderilor europeni, pentru că este nevoie de o mult mai mare raportare la cetăţeni. Uniunea Europeană are nevoie de lideri adevăraţi pe care cetăţenii să îi recunoască. UE şi presa are o problemă în a “vinde” personalităţi care nu au notorietate pan-europeană provenitã din alegeri. Apare un lider, însă în continuare fără nici un proces electoral.
În agenda europeană trebuie să îşi găsească locul în permanenţa subiecte precum “cetăţeni”, “vot” sau “alegeri”, iar elementele politică, democraţie şi comunicare, trebuie văzute în aceeaşi matrice.
Dan LUCA/ Bruxelles
joi, 3 decembrie 2009
Comunicarea politică, tehnologie şi SUA...
… încă un subiect tratat în cartea “Dilemele comunicării UE”. De această dată luând ca şi caz concret Statele Unite ale Americii, Raluca Viman Miller, exemplifică evoluţia diferitelor media de-a lungul timpului în istoria americanilor şi influenţa acesteia în felul în care sunt utilizate în comunicarea politică.
Am dezbătut şi în alte mesaje ideea de comunicare politicã când e vorba de americani, atunci când se ating subiecte legate de PR, inovaţii ştiinţifice sau publicitate, sau când am prezentat felul lor de a gândi campaniile electorale.
Prezentul articol îşi propune să ilustreze şi “legătura dintre progresul tehnologic şi modificările survenite în strategiile de comunicare politică a preşedinţilor şi candidaţilor la preşedinţia americană”.
Urmând exemplul radioului şi al televiziunii, internetul a devenit un instrument indispensabil în comunicarea politică. Strategiile de comunicare politică americane s-au dovedit din nou “deschizătoare de drumuri, în ceea ce priveşte relaţia dintre tehnologie şi funcţionarea democraţiei”.
Dan LUCA / Bruxelles
Am dezbătut şi în alte mesaje ideea de comunicare politicã când e vorba de americani, atunci când se ating subiecte legate de PR, inovaţii ştiinţifice sau publicitate, sau când am prezentat felul lor de a gândi campaniile electorale.
Prezentul articol îşi propune să ilustreze şi “legătura dintre progresul tehnologic şi modificările survenite în strategiile de comunicare politică a preşedinţilor şi candidaţilor la preşedinţia americană”.
Urmând exemplul radioului şi al televiziunii, internetul a devenit un instrument indispensabil în comunicarea politică. Strategiile de comunicare politică americane s-au dovedit din nou “deschizătoare de drumuri, în ceea ce priveşte relaţia dintre tehnologie şi funcţionarea democraţiei”.
Dan LUCA / Bruxelles
miercuri, 2 decembrie 2009
În slujba clujenilor!
Nu suntem singurii care au conştientizat importanţa comunicării şi a prezenţei europene pe structura locală din Cluj. Din dorinţa de a putea avea un “dialog direct şi constant cu cetăţenii din Ardeal”, recent, europarlamentarul Corina Creţu a decis inaugurarea la Cluj a unui birou europarlamentar. Este un lucru de apreciat, care nu poate decât să mă bucure, pentru că este nevoie de astfel de prezenţe la Cluj.
Din Cluj este doar europarlamentarul Rareş-Lucian Niculescu, prezent şi el în mod similar, aproape de cetăţeni. În trecut clujenii au mai avut astfel de experienţe, reflectate pe blog în vara lui 2008.
Cu acelaşi gând am înfiinţat încă din 1996 Casa Europei la Cluj, cu principal obiectiv realizarea unei legături reale între comunitatea locală clujeană şi factorii de decizie de la Bruxelles. Implicarea activă a cetăţenilor în problemele europene necesită crearea structurii adecvate care să permită realizarea acestui obiectiv şi după 13 ani de experienţă putem zice că nu ne-am înşelat.
Aştept cu nerăbdare să găsim cele mai bune soluţii prin care am putea colabora pe axul Bruxelles-Cluj, în beneficiul clujenilor şi nu numai.
Felicitări Corina!
Dan LUCA / Bruxelles
Din Cluj este doar europarlamentarul Rareş-Lucian Niculescu, prezent şi el în mod similar, aproape de cetăţeni. În trecut clujenii au mai avut astfel de experienţe, reflectate pe blog în vara lui 2008.
Cu acelaşi gând am înfiinţat încă din 1996 Casa Europei la Cluj, cu principal obiectiv realizarea unei legături reale între comunitatea locală clujeană şi factorii de decizie de la Bruxelles. Implicarea activă a cetăţenilor în problemele europene necesită crearea structurii adecvate care să permită realizarea acestui obiectiv şi după 13 ani de experienţă putem zice că nu ne-am înşelat.
Aştept cu nerăbdare să găsim cele mai bune soluţii prin care am putea colabora pe axul Bruxelles-Cluj, în beneficiul clujenilor şi nu numai.
Felicitări Corina!
Dan LUCA / Bruxelles
luni, 30 noiembrie 2009
UE – atitudine narcisistã?
Subiectul comunicării europene, intens dezbătut, explicat de teoreticieni, cercetat de specialişti şi simţit individual de fiecare în parte, va continua să rămână o dilemă, asta până când, aşa cum spunea şi Dragoş-Constantin Popa, se va putea răspunde la o serie de întrebări: “Cât de departe poate şi se doreşte să fie dus procesul de integrare? În ce măsură afectează acest proces identitatea naţională a statelor membre şi care sunt implicaţiile unor asemenea efecte secundare? Cât de mult poate fi continuat procesul de extindere a Uniunii Europene? Care sunt limitele – geografice, civilizaţionale, de identitare – ale Europei?”
Contextul actual face extrem de dificilă găsirea acestor răspunsuri, şi deci “Europa va continua să plutească în „zona crepusculară” dintre realitatea postmodernă internă şi cea modernă/pre-modernă externă şi să intrige, atragă şi în egală măsură să repugne diverselor persoane şi interese la nivel intern şi extern. Europa va continua să pună accentul pe domeniile puţin controversate în relaţia cu partenerii internaţionali, precum relaţiile economice şi comerciale sau colaborarea în domeniul educaţiei şi culturii. Afacerile externe şi politicile din domeniul securităţii şi al apărării sau discuţiile despre drepturile omului şi standarele umanitare occidentale vor fi şi în viitor puncte de dezbatere şi tensiune între UE, statele membre ale Uniunii Europe şi diverşii săi interlocutori internaţionali. Europa va continua să diferenţieze între vecinătatea apropiată şi restul lumii, să inspire şi să încerce să influenţeze ţările vecine prin atracţia modelului comunitar pe care îl reprezintă, bazat pe ordine, prosperitate şi diversitate – refăcând, la scară regională, un sistem imperial în variantă postmodernă”.
Europa actuală este caracterizată de „anormalităţi în percepţia şi exprimarea realităţii internaţionale, datorându-se moştenirii ereditare a proiectului european închegat după al Doilea Război Mondial şi atitudinii narcisiste întreţinute de construirea Uniunii Europene după sfârşitul Războiului Rece pe de o parte, şi dificultăţii de a comunica eficient cu lumea exterioară, pe de altă parte”.
Alte idei despre comunicarea europeană se pot citi în cartea recent lansată „Dilemele comunicarii Uniunii Europene”.
Dan LUCA / Bruxelles
Contextul actual face extrem de dificilă găsirea acestor răspunsuri, şi deci “Europa va continua să plutească în „zona crepusculară” dintre realitatea postmodernă internă şi cea modernă/pre-modernă externă şi să intrige, atragă şi în egală măsură să repugne diverselor persoane şi interese la nivel intern şi extern. Europa va continua să pună accentul pe domeniile puţin controversate în relaţia cu partenerii internaţionali, precum relaţiile economice şi comerciale sau colaborarea în domeniul educaţiei şi culturii. Afacerile externe şi politicile din domeniul securităţii şi al apărării sau discuţiile despre drepturile omului şi standarele umanitare occidentale vor fi şi în viitor puncte de dezbatere şi tensiune între UE, statele membre ale Uniunii Europe şi diverşii săi interlocutori internaţionali. Europa va continua să diferenţieze între vecinătatea apropiată şi restul lumii, să inspire şi să încerce să influenţeze ţările vecine prin atracţia modelului comunitar pe care îl reprezintă, bazat pe ordine, prosperitate şi diversitate – refăcând, la scară regională, un sistem imperial în variantă postmodernă”.
Europa actuală este caracterizată de „anormalităţi în percepţia şi exprimarea realităţii internaţionale, datorându-se moştenirii ereditare a proiectului european închegat după al Doilea Război Mondial şi atitudinii narcisiste întreţinute de construirea Uniunii Europene după sfârşitul Războiului Rece pe de o parte, şi dificultăţii de a comunica eficient cu lumea exterioară, pe de altă parte”.
Alte idei despre comunicarea europeană se pot citi în cartea recent lansată „Dilemele comunicarii Uniunii Europene”.
Dan LUCA / Bruxelles
joi, 26 noiembrie 2009
eBooks în UE
La scurt timp după lansarea bibliotecii digitale Europeana şi mână în mână cu puternica dezvoltare a “concurentului” său, serviciul Google Books, controversele legate de legalitatea reproducerii digitale a lucrărilor sunt din ce în ce mai vizibile.
Părţile implicate sunt cei de la Google, Comisia Europeană, publish-erii, autorii şi publicul, fiecare cu puncte de vedere diferite.
Cei care au motiv să se împotrivească dezvoltării acestui proiect sunt bineînţeles editorii şi autorii. Primii vor pierde din clienţii care ar cumpăra ediţiile tipărite, şi implicit, prin tiraje mai mici, nici autorii nu ar avea aceleaşi câştiguri.
Dar să trecem peste partea financiară, şi aşa cum susţin cei de la Google, există un număr mare de lucrări de valoare, mai vechi sau mai noi, care s-au epuizat, sau ale căror autori au decedat, şi care nu pot fi altfel găsite de către cititori.
Legat de partea legală, a dreptului de autor, atât în Statele Unite cât şi în Uniunea Europeană, acesta are o valabilitate de 70 de ani. Atunci întrebarea care apare în mod evident este - digitalizarea lucrărilor înseamnă susţinerea accesului la informare şi cultură, sau reprezintă o încălcare a dreptului de autor?
Într-adevăr, cel mai cinstit ar fi ca dezvoltarea Google Books să nu influenţeze piaţa deja existentă, prin publicarea cu exclusivitate a lucrărilor care nu se mai comercializează, şi în plus, astfel se crează noua piaţă, a cărţilor digitale, însă fără aceleaşi beneficii financiare pentru autori.
Destinul Google Books este condiţionat de viitoarele decizii şi proiecte legislative, dar trebuie să recunoaştem că au partea lor de dreptate, poziţia lor este foarte bine argumentată de acea situaţie “win-win-win”, în care prin această bibliotecă digitală fiecare dintre cei implicaţi au beneficiile lor.
Chiar dacă europenii sunt mult mai sceptici comparative cu americanii, proiectul se bucură şi de susţinători cu funcţii importante în cadrul Comisiei Europene. Exemplul Europeana nu este singular, mai mult, Comisia Europeană a lansat pe 16 octombrie, o nouă librărie digitală, EUBookShop, iar dacă ne uităm la nivel naţional, ţări precum Germania sau Franţa oferă cetăţenilor importante lucrări în format digital.
Dan LUCA / Bruxelles
Părţile implicate sunt cei de la Google, Comisia Europeană, publish-erii, autorii şi publicul, fiecare cu puncte de vedere diferite.
Cei care au motiv să se împotrivească dezvoltării acestui proiect sunt bineînţeles editorii şi autorii. Primii vor pierde din clienţii care ar cumpăra ediţiile tipărite, şi implicit, prin tiraje mai mici, nici autorii nu ar avea aceleaşi câştiguri.
Dar să trecem peste partea financiară, şi aşa cum susţin cei de la Google, există un număr mare de lucrări de valoare, mai vechi sau mai noi, care s-au epuizat, sau ale căror autori au decedat, şi care nu pot fi altfel găsite de către cititori.
Legat de partea legală, a dreptului de autor, atât în Statele Unite cât şi în Uniunea Europeană, acesta are o valabilitate de 70 de ani. Atunci întrebarea care apare în mod evident este - digitalizarea lucrărilor înseamnă susţinerea accesului la informare şi cultură, sau reprezintă o încălcare a dreptului de autor?
Într-adevăr, cel mai cinstit ar fi ca dezvoltarea Google Books să nu influenţeze piaţa deja existentă, prin publicarea cu exclusivitate a lucrărilor care nu se mai comercializează, şi în plus, astfel se crează noua piaţă, a cărţilor digitale, însă fără aceleaşi beneficii financiare pentru autori.
Destinul Google Books este condiţionat de viitoarele decizii şi proiecte legislative, dar trebuie să recunoaştem că au partea lor de dreptate, poziţia lor este foarte bine argumentată de acea situaţie “win-win-win”, în care prin această bibliotecă digitală fiecare dintre cei implicaţi au beneficiile lor.
Chiar dacă europenii sunt mult mai sceptici comparative cu americanii, proiectul se bucură şi de susţinători cu funcţii importante în cadrul Comisiei Europene. Exemplul Europeana nu este singular, mai mult, Comisia Europeană a lansat pe 16 octombrie, o nouă librărie digitală, EUBookShop, iar dacă ne uităm la nivel naţional, ţări precum Germania sau Franţa oferă cetăţenilor importante lucrări în format digital.
Dan LUCA / Bruxelles
miercuri, 25 noiembrie 2009
50 de români despre comunicarea europeană
Pe 18 noiembrie 2009 am lansat la Bruxelles cartea “Dilemele comunicării Uniunii Europene”. A fost un experiment reuşit în care 50 de români şi-au adus contribuţia la această publicaţie. Pentru cei interesaţi, cuprinsul arată astfel:
1. Prefaţa – Comunicarea europeană - Vasile Puşcaş
2. Cuvântul de introducere din partea coordonatorului - Antropologia unei dileme europene – Dan Luca
3. Dilemele comunicării Uniunii Europene – Dan Luca
4. Harta Bruxelles-ului european – Dan Luca
5. Ce spunem, cine ne ascultă? – MEP Corina Creţu (Parlamentul European)
6. Mijloace de comunicare politică la dispoziţia unui europarlamentar – Mihaela Militaru (Parlamentul European)
7. Comunicarea politică la Parlamentul European – completarea dintre Grupul Politic şi Delegaţiile naţionale – Radu Magdin (Parlamentul European)
8. Comunicarea politică în perioade extra-electorale - Susana Dragomir (Parlamentul European)
9. Reconectarea Europei cu cetăţenii prin politica de comunicare – doar o himeră? – Titus Poenaru (Parlamentul European)
10. Comunicarea inter-instituțională la nivel comunitar - Mădălina Ivănică (Comisia Europeană)
11. Comunicarea instituţională (experienţa de comunicare cu presa românească) - Ioana Gligor (Comisia Europeană)
12. De ce este limitată comunicarea europeană? – Alina Ujupan (Comisia Europeană)
13. Comunicarea afacerilor europene: pentru, cu şi între cetăţeni – Arabela Ster (Comisia Europeană)
14. Comunicarea cercetării la nivel comunitar – Alexandra Gurău (Comisia Europeană)
15. Regiunile instituţionalizate şi comunicarea europeană - Mihaela Vasile (Comitetul Regiunilor)
16. Comunicarea instituţională – România în Bruxelles-ul european - Brînduşa Chiribuţă (Reprezentanţa Permanentă a României pe lângă UE)
17. Dilemele comunicării europene - Gabi Sopanda (Ambasada României din Washington)
18. Decriptarea politicilor sectoriale şi comunicarea lor către cetăţeni - Radu Şerban (Ambasada României din Londra)
19. Eficienţa comunicării europene “este admirabilă, sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire” – Eugen Babău
20. În spatiul public european, a comunica înseamnă a exista – Mădălina Sişu
21. Impactul tehnologiei asupra comunicării politice în Statele Unite ale Americii - Raluca Viman-Miller (SUA)
22. Dificultăţi de traducere: Paradigma europeană şi realităţile externe la început de secol XXI – Dragoş Popa (Canada)
23. Comunicarea Politică – Partidul Popular European şi iniţiativa sa – Cleopatra Rusu-Deaconu (EPP – SME Union)
24. Grupurile de interese din Bruxelles-ul european – Dan Luca
25. Comunicarea europeană şi procesul decizional comunitar – Anca Toma (Burson-Marsteller)
26. Lobby-ul în afacerile europene: noile provocări – Cazimir Precup (Kreab Gavin Anderson)
27. "Blestemul comunicării" în UE - Silvia Andreescu (Eamonn Bates Public Affairs)
28. Cine ne ajută să comunicăm Europa acasă? – Roxana Lesovici (Hydro Bruxelles)
29. Provocări ale comunicării în mediul corporatist – Adnana Manda (Swift Bruxelles) şi Mariana Florea
30. Dilemele comunicării - Între deficit democratic şi adaptarea post-integrare - Simona Popa (ACT - Association of Commercial Television in Europe)
31. Riscurile comunicării în asigurarea securităţii europene – Constantin Manolache
32. Grupuri de interese – poziţionare şi comunicare europeană - Nicoleta Raportaru (EHMA - European Health Management Association)
33. Politica de sănătate europeană – comunicare şi lobbying. Exemplul organizaţiilor de pacienţi – Roxana Rădulescu (European Patients' Forum)
34. Visul american este european – Condruţa Filip (EFFAT-European Federation of Food, Agriculture and Tourism Trade Unions)
35. Managementul asociaţiilor industriale - cât e comunicare şi cât e lobby? – Dana Popp (Kellen Europe)
36. Pentru un lobby românesc în Bruxelles-ul european – Raul Rădoi (UNNPR - Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România – biroul Bruxelles)
37. Comunicarea la nivel comunitar – etica şi strategie - Irina Little (EASA - European Advertising Standards Alliance)
38. Presa afacerilor europene - Adriana Băncianu (ITP Europe)
39. Cinci ani de comunicare a informaţiei europene. EurActiv România – Adrian Lungu (EurActiv România)
40. Comunicarea europeană prin intermediul televiziunii acreditate în Bruxelles – Magdalena Moreh (TVR – biroul Bruxelles)
41. Impresiile unui reporter neintegrat - Denise Theodoru (Radio România Actualităţi)
42. Uniunea Europeană, ignorată de presă pentru că „nu vinde” – Vasile Măgrădean (Mediafax – biroul Cluj)
43. Comunicarea în contextul pieţei unice europene – Ştefan Morcov (SIVECO – biroul Bruxelles)
44. Proiectele europene şi importanţa comunicării – Cezara Iacoboaiei (EurActiv Bruxelles)
45. Absorbţia fondurilor UE evoluează greu, comunicarea în domeniu "se mişcă" în acelaşi ritm - Ioana Morovan (HotNews / EurActiv România)
46. Comunicare şi identitate competitivă – Costin Lianu
47. Filiale de partid în afara teritoriului statului naţional – Dan Luca şi Mihaela Mereşi
48. Politica europeană de tineret şi cetăţenia activă din perspectiva comunicării europene - Raluca Voinea (EURODESK)
49. UE - materie optională în şcoli - Codruţa Filip
50. Comunicarea unui nou program educaţional comunitar – Dan Luca
51. Comunicarea digitală: mai puţin elitism, mai multă popularitate – Anda Ghiran
52. Dialogul Social – cadru de comunicare între autorităţiile administraţiei publice şi reprezentanţii angajaţilor şi angajatorilor – Ciprian Dragomir (Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale din România)
53. Despre asumarea responsabilităţii celor două Românii – Dan Luca şi Codruţa Filip
54. Comunicarea intereselor diasporei româneşti – Dan Luca
55. Strategii de comunicare pentru Stânga europeană – Dan Luca şi Mihaela Mereşi
56. Rombel - o comunitate şi un fenomen media - Dorin Fleşeriu (Rombel)
57. Clubul „România-UE” – Comunicare şi reţea de afaceri europene în Bruxelles - Radu Magdin şi Nicu Ştefănuţă
58. Casa Europei Cluj – localizarea europeanului pe plan local - Raluca Petruţa (Casa Europei Cluj)
59. În loc de încheiere - Comunicarea europeană în următorii 10 ani - Dan Luca
Vreau să le multumesc şi prietenilor de la QualMedia din Cluj pentru publicarea cărţii.
Dan LUCA / Bruxelles
1. Prefaţa – Comunicarea europeană - Vasile Puşcaş
2. Cuvântul de introducere din partea coordonatorului - Antropologia unei dileme europene – Dan Luca
3. Dilemele comunicării Uniunii Europene – Dan Luca
4. Harta Bruxelles-ului european – Dan Luca
5. Ce spunem, cine ne ascultă? – MEP Corina Creţu (Parlamentul European)
6. Mijloace de comunicare politică la dispoziţia unui europarlamentar – Mihaela Militaru (Parlamentul European)
7. Comunicarea politică la Parlamentul European – completarea dintre Grupul Politic şi Delegaţiile naţionale – Radu Magdin (Parlamentul European)
8. Comunicarea politică în perioade extra-electorale - Susana Dragomir (Parlamentul European)
9. Reconectarea Europei cu cetăţenii prin politica de comunicare – doar o himeră? – Titus Poenaru (Parlamentul European)
10. Comunicarea inter-instituțională la nivel comunitar - Mădălina Ivănică (Comisia Europeană)
11. Comunicarea instituţională (experienţa de comunicare cu presa românească) - Ioana Gligor (Comisia Europeană)
12. De ce este limitată comunicarea europeană? – Alina Ujupan (Comisia Europeană)
13. Comunicarea afacerilor europene: pentru, cu şi între cetăţeni – Arabela Ster (Comisia Europeană)
14. Comunicarea cercetării la nivel comunitar – Alexandra Gurău (Comisia Europeană)
15. Regiunile instituţionalizate şi comunicarea europeană - Mihaela Vasile (Comitetul Regiunilor)
16. Comunicarea instituţională – România în Bruxelles-ul european - Brînduşa Chiribuţă (Reprezentanţa Permanentă a României pe lângă UE)
17. Dilemele comunicării europene - Gabi Sopanda (Ambasada României din Washington)
18. Decriptarea politicilor sectoriale şi comunicarea lor către cetăţeni - Radu Şerban (Ambasada României din Londra)
19. Eficienţa comunicării europene “este admirabilă, sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire” – Eugen Babău
20. În spatiul public european, a comunica înseamnă a exista – Mădălina Sişu
21. Impactul tehnologiei asupra comunicării politice în Statele Unite ale Americii - Raluca Viman-Miller (SUA)
22. Dificultăţi de traducere: Paradigma europeană şi realităţile externe la început de secol XXI – Dragoş Popa (Canada)
23. Comunicarea Politică – Partidul Popular European şi iniţiativa sa – Cleopatra Rusu-Deaconu (EPP – SME Union)
24. Grupurile de interese din Bruxelles-ul european – Dan Luca
25. Comunicarea europeană şi procesul decizional comunitar – Anca Toma (Burson-Marsteller)
26. Lobby-ul în afacerile europene: noile provocări – Cazimir Precup (Kreab Gavin Anderson)
27. "Blestemul comunicării" în UE - Silvia Andreescu (Eamonn Bates Public Affairs)
28. Cine ne ajută să comunicăm Europa acasă? – Roxana Lesovici (Hydro Bruxelles)
29. Provocări ale comunicării în mediul corporatist – Adnana Manda (Swift Bruxelles) şi Mariana Florea
30. Dilemele comunicării - Între deficit democratic şi adaptarea post-integrare - Simona Popa (ACT - Association of Commercial Television in Europe)
31. Riscurile comunicării în asigurarea securităţii europene – Constantin Manolache
32. Grupuri de interese – poziţionare şi comunicare europeană - Nicoleta Raportaru (EHMA - European Health Management Association)
33. Politica de sănătate europeană – comunicare şi lobbying. Exemplul organizaţiilor de pacienţi – Roxana Rădulescu (European Patients' Forum)
34. Visul american este european – Condruţa Filip (EFFAT-European Federation of Food, Agriculture and Tourism Trade Unions)
35. Managementul asociaţiilor industriale - cât e comunicare şi cât e lobby? – Dana Popp (Kellen Europe)
36. Pentru un lobby românesc în Bruxelles-ul european – Raul Rădoi (UNNPR - Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România – biroul Bruxelles)
37. Comunicarea la nivel comunitar – etica şi strategie - Irina Little (EASA - European Advertising Standards Alliance)
38. Presa afacerilor europene - Adriana Băncianu (ITP Europe)
39. Cinci ani de comunicare a informaţiei europene. EurActiv România – Adrian Lungu (EurActiv România)
40. Comunicarea europeană prin intermediul televiziunii acreditate în Bruxelles – Magdalena Moreh (TVR – biroul Bruxelles)
41. Impresiile unui reporter neintegrat - Denise Theodoru (Radio România Actualităţi)
42. Uniunea Europeană, ignorată de presă pentru că „nu vinde” – Vasile Măgrădean (Mediafax – biroul Cluj)
43. Comunicarea în contextul pieţei unice europene – Ştefan Morcov (SIVECO – biroul Bruxelles)
44. Proiectele europene şi importanţa comunicării – Cezara Iacoboaiei (EurActiv Bruxelles)
45. Absorbţia fondurilor UE evoluează greu, comunicarea în domeniu "se mişcă" în acelaşi ritm - Ioana Morovan (HotNews / EurActiv România)
46. Comunicare şi identitate competitivă – Costin Lianu
47. Filiale de partid în afara teritoriului statului naţional – Dan Luca şi Mihaela Mereşi
48. Politica europeană de tineret şi cetăţenia activă din perspectiva comunicării europene - Raluca Voinea (EURODESK)
49. UE - materie optională în şcoli - Codruţa Filip
50. Comunicarea unui nou program educaţional comunitar – Dan Luca
51. Comunicarea digitală: mai puţin elitism, mai multă popularitate – Anda Ghiran
52. Dialogul Social – cadru de comunicare între autorităţiile administraţiei publice şi reprezentanţii angajaţilor şi angajatorilor – Ciprian Dragomir (Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale din România)
53. Despre asumarea responsabilităţii celor două Românii – Dan Luca şi Codruţa Filip
54. Comunicarea intereselor diasporei româneşti – Dan Luca
55. Strategii de comunicare pentru Stânga europeană – Dan Luca şi Mihaela Mereşi
56. Rombel - o comunitate şi un fenomen media - Dorin Fleşeriu (Rombel)
57. Clubul „România-UE” – Comunicare şi reţea de afaceri europene în Bruxelles - Radu Magdin şi Nicu Ştefănuţă
58. Casa Europei Cluj – localizarea europeanului pe plan local - Raluca Petruţa (Casa Europei Cluj)
59. În loc de încheiere - Comunicarea europeană în următorii 10 ani - Dan Luca
Vreau să le multumesc şi prietenilor de la QualMedia din Cluj pentru publicarea cărţii.
Dan LUCA / Bruxelles
marți, 24 noiembrie 2009
Politica de comunicare a UE şi academicul
Una dintre cele mai prestigioase universităţi din Bruxelles, VUB, în colaborare cu Institutul de Studii Europene realizeazã o interesantă ofertă celor preocupaţi să-şi aprofundeze cunoştinţele despre afacerile europene. Este un Master în European Integration and Development, iar participanţii sunt funcţionari din instituţiile europene, lideri de federaţii industriale sau tineri care doresc să intre pe piaţa muncii în Bruxelles-ul european.
Recent am răspuns cu mare plăcere prof. Irina Tănăsescu de a avea o prezentare despre “Politica de comunicare a UE”, în cadrul cursului de “Institutional and Political Aspects of the European Integration”.
Mă bucur că în cercurile academice politica de comunicare a UE începe să devină importantă, concurând cu succes în faţa politicilor “grele” ale UE, precum cea agricolă, de coeziune sau cea de securitate.
Dan LUCA / Bruxelles
Recent am răspuns cu mare plăcere prof. Irina Tănăsescu de a avea o prezentare despre “Politica de comunicare a UE”, în cadrul cursului de “Institutional and Political Aspects of the European Integration”.
Mă bucur că în cercurile academice politica de comunicare a UE începe să devină importantă, concurând cu succes în faţa politicilor “grele” ale UE, precum cea agricolă, de coeziune sau cea de securitate.
Dan LUCA / Bruxelles
luni, 23 noiembrie 2009
La Mulţi Ani EurActiv Bruxelles!
În luna noiembrie am sărbătorit 10 de la înfiinţarea EurActiv la Bruxelles, printr-un eveniment organizat la Parlamentul European. Cu acest prilej s-au decernat şi premiile pentru dezbaterea Europei la nivel naţional. Casa Europei din Cluj a fost o propunere pentru aceste premii şi asta mă bucură, chiar dacă alte iniţiative – mult mai puternice – au fost cele recompensate în urma procesului de selecţie.
De vreo 9 ani lucrez şi eu pentru EurActiv, apreciind în special încercarea de a dezvolta o presă cu adevărat europeană, de impact pentru sfera publică europeană. Mi-au venit multe idei din “incubatorul EurActiv”, multe le “proiectez” în cursurile pe care le predau în diverse universităţi.
EurActiv România are deja mai bine de 5 ani de existenţă, iar marca este apreciată de cei care doresc să înţeleagă complexitatea mecanismului UE şi adaptarea României la statutul de membru comunitar.
Dan LUCA / Bruxelles
De vreo 9 ani lucrez şi eu pentru EurActiv, apreciind în special încercarea de a dezvolta o presă cu adevărat europeană, de impact pentru sfera publică europeană. Mi-au venit multe idei din “incubatorul EurActiv”, multe le “proiectez” în cursurile pe care le predau în diverse universităţi.
EurActiv România are deja mai bine de 5 ani de existenţă, iar marca este apreciată de cei care doresc să înţeleagă complexitatea mecanismului UE şi adaptarea României la statutul de membru comunitar.
Dan LUCA / Bruxelles
joi, 19 noiembrie 2009
Trandafiri de la Bruxelles
Cine crede că în comunicarea politică totul este tehnic, se înşeală. Broşura “Trandafiri de la Bruxelles”, lansată de curând, este un exemplu de o altfel de “exprimare politică”, una apelând la metafore. Îi mulţumesc domnului Manolache pentru ideea prezentată în iunie 2009 şi pentru implementare.
Împreună cu colegii mei de la Organizaţia Social Democraţilor Români din Bruxelles, am încercat să ne imaginăm această carte, prezentând totul ca un proces de apariţie a unei plante: primele seminţe social-democrate din Grădina Europei; rădăcinile orientate spre interesele românilor din diasporă; tulpina concretizată într-un program politic inspirat din cultura politică europeană şi tradiţia politică a românilor; florile roşii ale organizaţiei care redau acţiunile politice şi aprecierile unor personalităţi din ţară şi străinătate; frunzele care vor să semnifice managementul politic al organizaţiei: structură, organizare, misiune, participare în campanii electorale, proiecte politice.
Cartea se adresează tuturor românilor din Bruxelles, Belgia şi din întreaga diasporă, dar şi a celor din ţară, cu scopul de a prezenta iniţiativa unui grup de români din capitala comunitară care au transformat simbolurile trandafirilor într-o realitate politică social-democrată.
Măsura în care această metodă va prinde, va demonstra necesitatea renunţării la exprimările greoaie şi mult prea tehnice. Am mers pe ideea că este mult mai uşor de înţeles şi de reţinut un discurs politic atunci când este astfel “împachetat”.
Dan LUCA / Bruxelles
Împreună cu colegii mei de la Organizaţia Social Democraţilor Români din Bruxelles, am încercat să ne imaginăm această carte, prezentând totul ca un proces de apariţie a unei plante: primele seminţe social-democrate din Grădina Europei; rădăcinile orientate spre interesele românilor din diasporă; tulpina concretizată într-un program politic inspirat din cultura politică europeană şi tradiţia politică a românilor; florile roşii ale organizaţiei care redau acţiunile politice şi aprecierile unor personalităţi din ţară şi străinătate; frunzele care vor să semnifice managementul politic al organizaţiei: structură, organizare, misiune, participare în campanii electorale, proiecte politice.
Cartea se adresează tuturor românilor din Bruxelles, Belgia şi din întreaga diasporă, dar şi a celor din ţară, cu scopul de a prezenta iniţiativa unui grup de români din capitala comunitară care au transformat simbolurile trandafirilor într-o realitate politică social-democrată.
Măsura în care această metodă va prinde, va demonstra necesitatea renunţării la exprimările greoaie şi mult prea tehnice. Am mers pe ideea că este mult mai uşor de înţeles şi de reţinut un discurs politic atunci când este astfel “împachetat”.
Dan LUCA / Bruxelles
miercuri, 18 noiembrie 2009
Educaţie sau afacere?
Avem nevoie de specialişti bine pregătiţi, însă nu ştiu dacă producerea acestora pe bandă rulantă este cea mai bună soluţie.
Am atins şi în alte mesaje importanţa pregătirii continue şi a experienţei acumulate. Însă dacă e vorba de educaţie superioară, atunci ideea este să se realizeze o structurare potrivită a timpului destinat pregătirii, care să asigure o însuşire temeinică a informaţiei şi a deprinderilor practice, în cazul acesta pe modelul Bologna, şi atunci “Bruges Process” este cu totul şi cu totul altceva.
Educaţie este şi trebuie să fie înţeleasă ca fiind mult mai mult decât o afacere! Este un proces în urma căruia trebuie să scoatem oameni, nu maşini!
Dan LUCA / Bruxelles
Am atins şi în alte mesaje importanţa pregătirii continue şi a experienţei acumulate. Însă dacă e vorba de educaţie superioară, atunci ideea este să se realizeze o structurare potrivită a timpului destinat pregătirii, care să asigure o însuşire temeinică a informaţiei şi a deprinderilor practice, în cazul acesta pe modelul Bologna, şi atunci “Bruges Process” este cu totul şi cu totul altceva.
Educaţie este şi trebuie să fie înţeleasă ca fiind mult mai mult decât o afacere! Este un proces în urma căruia trebuie să scoatem oameni, nu maşini!
Dan LUCA / Bruxelles
marți, 17 noiembrie 2009
România şi priorităţile europene
Am participat recent la o dezbatere a Clubului “România-UE” Bruxelles, organizată pe tema “Priorităţiilor României în mediul instituţional european în următorii cinci ani". Discuţie deschisă, plină de substanţă, în care comisarul european Leonard Orban, ambasadorul Ovidiu Dranga, europarlamentarii Victor Boştinaru, Theodor Stolojan şi Cristian Preda au încercat să creioneze ce doreşte România de la structura comunitară în următorii ani.
S-au accentuat din nou deficienţele de cooperare între Guvernul României şi europarlamentarii români, problemele României în capacitatea de absorbţie a fondurilor europene, dar şi capacităţii administrative româneşti, insuficientă cerinţelor europene.
La nivel de UE se discută mult despre ce va urma după „Strategia Lisabona”. Se pare că urmează ceva de genul „Strategia către 2020”, structurată pe două cincinale, cel puţin aşa zicea comisarul european. Dar pentru ca România să fie influentă în UE avem nevoie de sprijin de „acasă”. E nevoie de consistenţă în deciziile interne, un mecanism intern de luare a deciziilor. Se observă că Parlamentul României este aproape inexistent în această poză, iar prin adoptarea Tratatului de la Lisabona acesta trebuie să se implice mult mai mult.
Buna cooperare între Guvernul României şi românii din Bruxelles-ul european, în special cei din mediul instituţional comunitar, este o prioritate pentru România. Germania are astfel de întâlniri, la Berlin, în care funcţionari de grad înalt din Comisia Europeană sunt invitaţi de către Guvernul German într-un cadru informal cel puţin o dată la 6 luni.
Mulţi au subliniat necesitatea dezvoltării „reţelei România în Bruxelles-ul european”. Cu acest scop am înfiinţat în 2003 Clubul „România-UE” Bruxelles şi am reamintit aceasta factorilor de decizie din România prin conferinţa de „bun venit” din martie 2007, prin care am lansat şi studiul „România în capitala Europei - de la succes individual la un posibil succes global”.
S-a discutat despre alianţele pe care trebuie să le aibă România în UE şi mi s-a părut interesantă sugestia domnului Orban, prin care România trebuie să se sprijine în special pe ţările care vor integrarea politică, nu doar cea economică la nivel european. În caz contrar, Uniunea poate merge către un mecanism cu mai multe viteze, care ar împinge România spre periferia UE.
Contextul actual, criza politică internă, criza economică mondială, trebuie să îl asociem la dezvoltările contemporane. Trebuie să înţelegem că ne aflăm în pragul unei „noi revoluţii industriale”, legată în special de gestionarea surselor de energie în mod eficient. Dacă în ultimii 10 ani am avut parte de revoluţia digitală, acum avem în faţă noi provocări. România are nevoie de linişte internă pentru a se remarca pe „platourile continentale”.
Dan LUCA / Bruxelles
S-au accentuat din nou deficienţele de cooperare între Guvernul României şi europarlamentarii români, problemele României în capacitatea de absorbţie a fondurilor europene, dar şi capacităţii administrative româneşti, insuficientă cerinţelor europene.
La nivel de UE se discută mult despre ce va urma după „Strategia Lisabona”. Se pare că urmează ceva de genul „Strategia către 2020”, structurată pe două cincinale, cel puţin aşa zicea comisarul european. Dar pentru ca România să fie influentă în UE avem nevoie de sprijin de „acasă”. E nevoie de consistenţă în deciziile interne, un mecanism intern de luare a deciziilor. Se observă că Parlamentul României este aproape inexistent în această poză, iar prin adoptarea Tratatului de la Lisabona acesta trebuie să se implice mult mai mult.
Buna cooperare între Guvernul României şi românii din Bruxelles-ul european, în special cei din mediul instituţional comunitar, este o prioritate pentru România. Germania are astfel de întâlniri, la Berlin, în care funcţionari de grad înalt din Comisia Europeană sunt invitaţi de către Guvernul German într-un cadru informal cel puţin o dată la 6 luni.
Mulţi au subliniat necesitatea dezvoltării „reţelei România în Bruxelles-ul european”. Cu acest scop am înfiinţat în 2003 Clubul „România-UE” Bruxelles şi am reamintit aceasta factorilor de decizie din România prin conferinţa de „bun venit” din martie 2007, prin care am lansat şi studiul „România în capitala Europei - de la succes individual la un posibil succes global”.
S-a discutat despre alianţele pe care trebuie să le aibă România în UE şi mi s-a părut interesantă sugestia domnului Orban, prin care România trebuie să se sprijine în special pe ţările care vor integrarea politică, nu doar cea economică la nivel european. În caz contrar, Uniunea poate merge către un mecanism cu mai multe viteze, care ar împinge România spre periferia UE.
Contextul actual, criza politică internă, criza economică mondială, trebuie să îl asociem la dezvoltările contemporane. Trebuie să înţelegem că ne aflăm în pragul unei „noi revoluţii industriale”, legată în special de gestionarea surselor de energie în mod eficient. Dacă în ultimii 10 ani am avut parte de revoluţia digitală, acum avem în faţă noi provocări. România are nevoie de linişte internă pentru a se remarca pe „platourile continentale”.
Dan LUCA / Bruxelles
luni, 16 noiembrie 2009
Interese româneşti şi UE
Am explicat recent ce reprezintă şi care este importanţa activităţii de lobby.
Iată că mai există ceva, aceasta nu se rezumă doar la sectorul industrial sau la interesele private şi la cele publice, ci “este momentul să fie dezvăluit şi locul celei de-a treia componente a prezenţei româneşti la Bruxelles: al membrilor instituţiilor comunitare, funcţionari sau demnitari, cei care ar trebui să constituie destinaţia predilectă a acţiunilor de lobby, a comunicării intereselor româneşti din sfera publică şi privată”, spune Raul Rădoi, expert în afaceri europene, în articolul cu care a contribuit la cartea “Dilemele comunicării UE”.
În paginile aceluiaşi articol mai pot fi găsite câteva idei, care ar fi bine de reţinut.
… Oricum “reprezentarea sferei private româneşti la Bruxelles este la început, şi starea de fapt este deocamdată aceea în care adevăratul lobby românesc, care să ia în considerare atât interesele private cât şi cele publice, care să coordoneze mecanismele de acţiune între acestea, lipseşte”. Este însă nevoie de mai multă implicare.
… Şi “ există începuturi şi perspective bune pentru coagularea intereselor româneşti la Bruxelles, cu condiţia ameliorării anumitor deficienţe ale stării de fapt, unele de ordin obiectiv, altele de resortul schimbării de paradigmă şi mentalitate, atât la nivelul public-instituţional, cât şi la cel asociativ-privat”.
… Asta pentru că “parlamentarii europeni, principalii destinatari ai acţiunilor de lobby dinspre mediul privat, ar putea juca rolul de interfaţă de comunicare şi armonizare a unor interese româneşti între cele două sfere.”
Deci nu trebuie să ne facem griji, ci să vedem ca o oportunitate de care trebuie profitat, faptul că “cea mai mare parte a parlamentarilor europeni din România sunt deschişi, chiar nerăbdători să promoveze interesele asociaţiilor româneşti care îşi trimit reprezentanţii la birourile lor.”
Dan LUCA / Bruxelles
Iată că mai există ceva, aceasta nu se rezumă doar la sectorul industrial sau la interesele private şi la cele publice, ci “este momentul să fie dezvăluit şi locul celei de-a treia componente a prezenţei româneşti la Bruxelles: al membrilor instituţiilor comunitare, funcţionari sau demnitari, cei care ar trebui să constituie destinaţia predilectă a acţiunilor de lobby, a comunicării intereselor româneşti din sfera publică şi privată”, spune Raul Rădoi, expert în afaceri europene, în articolul cu care a contribuit la cartea “Dilemele comunicării UE”.
În paginile aceluiaşi articol mai pot fi găsite câteva idei, care ar fi bine de reţinut.
… Oricum “reprezentarea sferei private româneşti la Bruxelles este la început, şi starea de fapt este deocamdată aceea în care adevăratul lobby românesc, care să ia în considerare atât interesele private cât şi cele publice, care să coordoneze mecanismele de acţiune între acestea, lipseşte”. Este însă nevoie de mai multă implicare.
… Şi “ există începuturi şi perspective bune pentru coagularea intereselor româneşti la Bruxelles, cu condiţia ameliorării anumitor deficienţe ale stării de fapt, unele de ordin obiectiv, altele de resortul schimbării de paradigmă şi mentalitate, atât la nivelul public-instituţional, cât şi la cel asociativ-privat”.
… Asta pentru că “parlamentarii europeni, principalii destinatari ai acţiunilor de lobby dinspre mediul privat, ar putea juca rolul de interfaţă de comunicare şi armonizare a unor interese româneşti între cele două sfere.”
Deci nu trebuie să ne facem griji, ci să vedem ca o oportunitate de care trebuie profitat, faptul că “cea mai mare parte a parlamentarilor europeni din România sunt deschişi, chiar nerăbdători să promoveze interesele asociaţiilor româneşti care îşi trimit reprezentanţii la birourile lor.”
Dan LUCA / Bruxelles
vineri, 13 noiembrie 2009
20.000 de cititori pentru blog
Acum mai bine de doi ani am intrat în lumea magică a blogosferei şi nu credeam că voi ajunge să am 20.000 de cititori la un moment dat. E o experienţă greu de descris în cuvinte, dar care mă ajută în multe, inclusiv la cursurile academice pe care le ţin despre Uniunea Europeană şi New Media.
Motivaţia pentru a scrie o carte despre “Dilemele comunicării UE” vine tot de la acest blog, iar în comunicarea acţiunilor politice pe care le desfăşor, blogul are un loc aparte.
Dacă după doi ani, voi cititorii îmi sunteţi încă alături, înseamnă că nu am dezamagit!
Vă aştept să intraţi în contact cu mine în continuare, fie prin intermediul comentariilor, fie direct pe adresa info@casaeuropei.com.
Vă mulţumesc pentru interes!
Dan LUCA / Bruxelles
Motivaţia pentru a scrie o carte despre “Dilemele comunicării UE” vine tot de la acest blog, iar în comunicarea acţiunilor politice pe care le desfăşor, blogul are un loc aparte.
Dacă după doi ani, voi cititorii îmi sunteţi încă alături, înseamnă că nu am dezamagit!
Vă aştept să intraţi în contact cu mine în continuare, fie prin intermediul comentariilor, fie direct pe adresa info@casaeuropei.com.
Vă mulţumesc pentru interes!
Dan LUCA / Bruxelles
miercuri, 11 noiembrie 2009
Repere pe “harta” comunicării europene
…mă refer aici la o comunicare “vizuală”, la o asociere a comunicării europene prin “Metoda Loci”, cu evenimente, persoane, locuri, situaţii.
Aceasta este o tactică de memorare, utilizată încă din antichitate, în care datele învăţate sunt asociate cu “loci”, porţiuni fizice din cadrul în care se află persoana respectivă în momentul memorării. Ulterior, aceşti “loci” sunt folosiţi ca puncte de reper urmăriţi pentru reproducerea întocmai a informaţiei memorate.
Această metodă, pe cât de simplă, pe atât de eficientă, se poate adapta, pentru a obţine rezultatele dorite în procesul de comunicare. Urmărind fiecare element considerat reper, scade riscul omiterii ideilor importante, şi totodată se poate realiza urmărirea cronologică şi sistematică a evenimentelor.
Pe de altă parte, respectând aceleaşi reguli, aceasta este o metodă de a înţelege şi a fixa în minte, mult mai bine şi mai clar, interacţiunea dintre elementele avute în vedere.
Îmi place abordarea teoretică, dar experienţa practică aduce de fiecare dată senzaţionalul. De aceea m-am hotărât ca la recenta lansare a cărţii “Trandafiri de la Bruxelles” – care prezintă primii doi ani de activitate pentru Organizaţia Social Democraţilor Români din Bruxelles - să experimentez metoda. Mi-am axat discursul pe 5 paliere, prezentând principalele activităţi derulate. Iar pe pereţii sălii unde am ţinut discursul am lipit 5 postere: Bruxelles, Belgia, PSD, Socialişti belgieni şi Socialişti europeni.
Şi a mers perfect. A fost o experienţă excelentă, pe care o recomand cu căldură şi altora. Am vorbit liber, structurat, natural, iar cei prezenţi au urmărit şi memorat principalele mesaje ale reuniunii.
Dan LUCA / Bruxelles
Aceasta este o tactică de memorare, utilizată încă din antichitate, în care datele învăţate sunt asociate cu “loci”, porţiuni fizice din cadrul în care se află persoana respectivă în momentul memorării. Ulterior, aceşti “loci” sunt folosiţi ca puncte de reper urmăriţi pentru reproducerea întocmai a informaţiei memorate.
Această metodă, pe cât de simplă, pe atât de eficientă, se poate adapta, pentru a obţine rezultatele dorite în procesul de comunicare. Urmărind fiecare element considerat reper, scade riscul omiterii ideilor importante, şi totodată se poate realiza urmărirea cronologică şi sistematică a evenimentelor.
Pe de altă parte, respectând aceleaşi reguli, aceasta este o metodă de a înţelege şi a fixa în minte, mult mai bine şi mai clar, interacţiunea dintre elementele avute în vedere.
Îmi place abordarea teoretică, dar experienţa practică aduce de fiecare dată senzaţionalul. De aceea m-am hotărât ca la recenta lansare a cărţii “Trandafiri de la Bruxelles” – care prezintă primii doi ani de activitate pentru Organizaţia Social Democraţilor Români din Bruxelles - să experimentez metoda. Mi-am axat discursul pe 5 paliere, prezentând principalele activităţi derulate. Iar pe pereţii sălii unde am ţinut discursul am lipit 5 postere: Bruxelles, Belgia, PSD, Socialişti belgieni şi Socialişti europeni.
Şi a mers perfect. A fost o experienţă excelentă, pe care o recomand cu căldură şi altora. Am vorbit liber, structurat, natural, iar cei prezenţi au urmărit şi memorat principalele mesaje ale reuniunii.
Dan LUCA / Bruxelles
marți, 10 noiembrie 2009
Ce contează în comunicarea europeană?
Când vorbim despre comunicare, structura comunitară are o traumă. Oboseala din ultimii ani pentru ratificarea tratatelor îi face pe decidenţii europeni să tremure doar la auzul unor posibile proiecte comunicative, în care cetăţenii trebuie să îşi exprime din nou votul.
“Orice exerciţiu de comunicare, pentru a fi credibil, eficient şi pentru a-şi atinge obiectivele pe durată lungă, trebuie să fie bazat pe realitate, corectitudine, transparenţă reală şi diseminarea fără discriminare a informaţiilor, într-o modalitate cât mai simplă şi clară pentru publicul general care este afectat”, explică Eugen Babău, reporter şi consultant în comunicare, în articolul din viitoarea “culegere” “Dilemele comunicării UE”.
Exemple concrete, elemente esenţiale şi argumente bine întemeiate, îl îndreptăţesc să afirme că într-adevăr, eficienţa comunicării europene "este admirabilă, sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire".
Dan LUCA / Bruxelles
“Orice exerciţiu de comunicare, pentru a fi credibil, eficient şi pentru a-şi atinge obiectivele pe durată lungă, trebuie să fie bazat pe realitate, corectitudine, transparenţă reală şi diseminarea fără discriminare a informaţiilor, într-o modalitate cât mai simplă şi clară pentru publicul general care este afectat”, explică Eugen Babău, reporter şi consultant în comunicare, în articolul din viitoarea “culegere” “Dilemele comunicării UE”.
Exemple concrete, elemente esenţiale şi argumente bine întemeiate, îl îndreptăţesc să afirme că într-adevăr, eficienţa comunicării europene "este admirabilă, sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire".
Dan LUCA / Bruxelles
luni, 9 noiembrie 2009
Fundaţii politice europene şi România
Acum doi ani prezentam principalele “centre de gândire” din Bruxelles-ul european, subliniind cât de puternice sunt fundaţiile politice germane, care au birouri şi în capitala comunitară. Tot atunci atenţionam asupra aprobării înfiinţarii şi finanţării de către instituţiile europene a fundaţiilor politice, organisme care au primit în 2008 şapte milioane de euro din fondurile europene.
Se observă că aceste structuri de think-tank au activităţi deja. Unele dintre ele au chiar şi membru în România. FEPS (Fundaţia Europeană pentru Studii Progresiste) are ca membru din România Institutul Ovidiu Şincai din Bucureşti. La liberali avem Forumul Liberal European (ELF), cu proiecţia românească Institutul pentru Studii Liberale.
La Partidul Popular European (EPP) avem CES (Centrul pentru Studii Europene), fără membru în România, iar la Partidul Verzilor Europeni avem Fundaţia Europeană Verde (GEF), din nou fără contact în România.
Dan LUCA / Bruxelles
Se observă că aceste structuri de think-tank au activităţi deja. Unele dintre ele au chiar şi membru în România. FEPS (Fundaţia Europeană pentru Studii Progresiste) are ca membru din România Institutul Ovidiu Şincai din Bucureşti. La liberali avem Forumul Liberal European (ELF), cu proiecţia românească Institutul pentru Studii Liberale.
La Partidul Popular European (EPP) avem CES (Centrul pentru Studii Europene), fără membru în România, iar la Partidul Verzilor Europeni avem Fundaţia Europeană Verde (GEF), din nou fără contact în România.
Dan LUCA / Bruxelles
joi, 5 noiembrie 2009
Dezbateri la Bruxelles
La începutul acestui an am interacţionat cu colegii noştri social-democraţi din Bruxelles-ul european şi am cerut unele sfaturi privind activitatea PSD în capitala comunitară.
MEP Javier MORENO, Secretar General al PSOE Europa ne-a recomandat să organizăm “conferinţe şi evenimente de bună calitate, în măsură să atragă românii care locuiesc în străinătate şi să colaboreze cu alte partide socialiste”, iar Alberto CORSINI, Chair al PD Bruxelles, sugera “construirea relaţiei dintre PSD şi românii din Belgia".
După campania electorală din iunie 2009, am invitat românii care doresc implicarea politică la Bruxelles să propună idei de evenimente, formate convenabile şi metode de implementare. Printr-o mobilizare fantastică am reuşit să organizăm în 4 luni 4 evenimente de succes, pe teme de interes pentru românii din Bruxelles şi Belgia.
În iunie am discutat despre Democraţia structurilor comunitare, comunicarea cu cetăţenii, iar câteva idei desprinse se pot vizualiza în mesajul despre Democraţie şi comunicare.
A urmat în luna august o dezbatere despre Cota de ţară a României în instituţiile europene, cu mesaje interesante venite de la participanţi.
Luna septembrie am oferit o întâlnire pe tema Diasporei şi culturii româneşti, iar opinia mea despre acest subiect am prezentat-o recent.
Acum câteva zile am încheiat seria celor 4 dezbateri prin alegerea temei lunii octombrie – Afacerile româneşti în afaceri europene, cu un mesaj pe acest subiect publicat pe acest blog.
Dan LUCA / Bruxelles
MEP Javier MORENO, Secretar General al PSOE Europa ne-a recomandat să organizăm “conferinţe şi evenimente de bună calitate, în măsură să atragă românii care locuiesc în străinătate şi să colaboreze cu alte partide socialiste”, iar Alberto CORSINI, Chair al PD Bruxelles, sugera “construirea relaţiei dintre PSD şi românii din Belgia".
După campania electorală din iunie 2009, am invitat românii care doresc implicarea politică la Bruxelles să propună idei de evenimente, formate convenabile şi metode de implementare. Printr-o mobilizare fantastică am reuşit să organizăm în 4 luni 4 evenimente de succes, pe teme de interes pentru românii din Bruxelles şi Belgia.
În iunie am discutat despre Democraţia structurilor comunitare, comunicarea cu cetăţenii, iar câteva idei desprinse se pot vizualiza în mesajul despre Democraţie şi comunicare.
A urmat în luna august o dezbatere despre Cota de ţară a României în instituţiile europene, cu mesaje interesante venite de la participanţi.
Luna septembrie am oferit o întâlnire pe tema Diasporei şi culturii româneşti, iar opinia mea despre acest subiect am prezentat-o recent.
Acum câteva zile am încheiat seria celor 4 dezbateri prin alegerea temei lunii octombrie – Afacerile româneşti în afaceri europene, cu un mesaj pe acest subiect publicat pe acest blog.
Dan LUCA / Bruxelles
marți, 3 noiembrie 2009
Comunicarea politicilor sectoriale
Voi continua seria mesajelor în care prezint viziunea autorilor care au contribuit cu articole la cartea “Dilemele comunicării UE”, cu materialul semnat de Dr. Radu Şerban, participant activ la negocierile de aderare ale României la UE.
În paginile articolului sunt prezentate exemple concrete ale evoluţiei diferitelor politici sectoriale europene şi măsura în care se poate afirma că acestea sunt într-adevăr politici europene “comune”.
Frumos explicat de autor, aceste politici ale UE nu îşi propun altceva decât să “stimuleze competitivitatea pe piaţa globală”, un proiect macro de construcţie europeană, la care cetăţenii trebuie să fie conectaţi. Prin consultările publice “instituţiile europene oferă societăţii civile oportunitatea de a-şi exprima opiniile cu privire la politicile sectoriale.”
Aici, ca de fiecare dată când intervine în discuţie participarea activă a cetăţenilor la luarea deciziilor europene, din nou apare acceaşi problemă, a comunicării, a principiilor ce trebuie respectate şi a accesului la informaţie … “premisă a accesului la beneficiile integrării”.
Dan LUCA / Bruxelles
În paginile articolului sunt prezentate exemple concrete ale evoluţiei diferitelor politici sectoriale europene şi măsura în care se poate afirma că acestea sunt într-adevăr politici europene “comune”.
Frumos explicat de autor, aceste politici ale UE nu îşi propun altceva decât să “stimuleze competitivitatea pe piaţa globală”, un proiect macro de construcţie europeană, la care cetăţenii trebuie să fie conectaţi. Prin consultările publice “instituţiile europene oferă societăţii civile oportunitatea de a-şi exprima opiniile cu privire la politicile sectoriale.”
Aici, ca de fiecare dată când intervine în discuţie participarea activă a cetăţenilor la luarea deciziilor europene, din nou apare acceaşi problemă, a comunicării, a principiilor ce trebuie respectate şi a accesului la informaţie … “premisă a accesului la beneficiile integrării”.
Dan LUCA / Bruxelles
luni, 2 noiembrie 2009
Germania şi studiile europene
E al treilea an când predau un curs de 20 de ore studenţilor veniţi din Germania pentru a “descifra” afacerile europene. Deşi este doar o facultate axată pe jurnalism şi afaceri, cei care au realizat curricula academică şi-au dat seama de importanţa afacerilor europene şi astfel studenţii anului doi petrec o lună la Bruxelles, unde studiază intensiv mecanismul comunitar.
În România sunt vreo 40-50 facultăţi de studii europene, dar nu am auzit de nici o programă universitară care “aduce” studenţii pentru un timp la Bruxelles. Poate prin astfel de iniţiative academice putem să dezvoltăm şi noi un adevărat mecanism “reality EU”, iar în timp, să avem resurse umane suficiente pentru a avea o adevărată prezenţă românească în capitala Europei.
Dan LUCA / Bruxelles
În România sunt vreo 40-50 facultăţi de studii europene, dar nu am auzit de nici o programă universitară care “aduce” studenţii pentru un timp la Bruxelles. Poate prin astfel de iniţiative academice putem să dezvoltăm şi noi un adevărat mecanism “reality EU”, iar în timp, să avem resurse umane suficiente pentru a avea o adevărată prezenţă românească în capitala Europei.
Dan LUCA / Bruxelles
sâmbătă, 31 octombrie 2009
Piramida nevoilor europene
Pe modelul piramidei lui Maslow, am putea etaja nevoile românului, ca cetăţean european în Uniunea Europeană.
Nu este greu de observat că încă nici măcar nevoile de bază nu sunt satisfăcute pentru o categorie mare a populaţiei. Odată cu aderarea, românii pot locui, pot circula liber pe teritoriul Uniunii, pot munci sau pot desfăşura alte activităţi, care să le asigure o viaţă decentă, însă mai mult de jumăte din populaţia României trăieşte cu grija zilei de mâine.
Respectând regula lui Maslow, dacă nevoile de la baza piramidei sunt satisfăcute, se trece la cel de-al doilea nivel, cel al nevoilor de securitate. Nici acestea nu sunt îndeplinite încă pentru toată populaţia, deşi, să nu uităm că una din ideile de la care a pornit realizarea aceastei construcţii europene, este tocmai pacea şi securitatea tuturor cetăţenilor. Cum am spus şi într-un mesaj anterior, românii chiar se simt în siguranţă, sunt optimişti, şi au încredere în UE, dar trebuie să fim atenţi şi la caracteristicile eşantionului şi la reprezentativitatea acestuia.
Se poate trece la identificarea nevoilor de la al treilea nivel al piramidei, pentru cei care au nevoile de până acum satisfăcute, fiind vorba aici de nevoia de apartenenţă, de creare şi dezvoltare de relaţii sociale de orice fel. Vocea românilor este ascultată, sunt consultaţi atunci când se iau decizii importante, aşa cum este normal într-un grup unitar, într-o familie, precum marea familie europeană.
Pe măsură ce ne apropiem de nivelul patru al piramidei, şi vorbim aici de nevoile de stimă, atât în ceea ce priveşte stima din partea celor din exterior, cât şi de stima pentru propria persoană, asociat în cazul nostru cu stima pentru propriul popor, propria ţară, încep să apară problemele. Nu putem aştepta numai doar “ceilalţi” să aibă o părere bună, câtă vreme imaginea de ţară din mintea românilor este încă defectuoasă.
Ca şi regulă generală, dacă aceste nevoi nu au fost satisfăcute, nu se poate trece încă la lupta pentru trecerea în fapt a nevoilor de la nivelul superior. În vârful piramidei, am putea asocia nevoile de auto-actualizare sau auto-depăşire, cu funcţionarea la maxim a tuturor sistemelor naţionale, pentru ca România şi cetăţenii ei să devină din ce în ce mai buni.
Nu cred că este prea devreme să ne întrebăm cum vom rezolva şi această problemă a atingerii celui mai înalt nivel al ierarhiei nevoilor. Maslow crede că singurul motiv pentru care oamenii nu se mişcă în direcţia auto-actualizării este din cauza obstacolelor puse în calea lor de societate, mai ales printr-o educaţie deficitară ce nu poate schimba o persoană cu o slabă pregătire pentru viaţă într-o persoană cu o abordare pozitivă. Maslow e de părere că educatorii ar trebui să fie răspunzători de potenţialul pe care îl are un individ pentru a ajunge la auto-actualizare în felul său. Dar să nu devenim „selectivi” şi să tindem spre atingerea ultimului nivel al piramidei, când încă sunt români care speră ca într-o zi să se poată bucura de un trai decent.
Dan LUCA / Bruxelles
Nu este greu de observat că încă nici măcar nevoile de bază nu sunt satisfăcute pentru o categorie mare a populaţiei. Odată cu aderarea, românii pot locui, pot circula liber pe teritoriul Uniunii, pot munci sau pot desfăşura alte activităţi, care să le asigure o viaţă decentă, însă mai mult de jumăte din populaţia României trăieşte cu grija zilei de mâine.
Respectând regula lui Maslow, dacă nevoile de la baza piramidei sunt satisfăcute, se trece la cel de-al doilea nivel, cel al nevoilor de securitate. Nici acestea nu sunt îndeplinite încă pentru toată populaţia, deşi, să nu uităm că una din ideile de la care a pornit realizarea aceastei construcţii europene, este tocmai pacea şi securitatea tuturor cetăţenilor. Cum am spus şi într-un mesaj anterior, românii chiar se simt în siguranţă, sunt optimişti, şi au încredere în UE, dar trebuie să fim atenţi şi la caracteristicile eşantionului şi la reprezentativitatea acestuia.
Se poate trece la identificarea nevoilor de la al treilea nivel al piramidei, pentru cei care au nevoile de până acum satisfăcute, fiind vorba aici de nevoia de apartenenţă, de creare şi dezvoltare de relaţii sociale de orice fel. Vocea românilor este ascultată, sunt consultaţi atunci când se iau decizii importante, aşa cum este normal într-un grup unitar, într-o familie, precum marea familie europeană.
Pe măsură ce ne apropiem de nivelul patru al piramidei, şi vorbim aici de nevoile de stimă, atât în ceea ce priveşte stima din partea celor din exterior, cât şi de stima pentru propria persoană, asociat în cazul nostru cu stima pentru propriul popor, propria ţară, încep să apară problemele. Nu putem aştepta numai doar “ceilalţi” să aibă o părere bună, câtă vreme imaginea de ţară din mintea românilor este încă defectuoasă.
Ca şi regulă generală, dacă aceste nevoi nu au fost satisfăcute, nu se poate trece încă la lupta pentru trecerea în fapt a nevoilor de la nivelul superior. În vârful piramidei, am putea asocia nevoile de auto-actualizare sau auto-depăşire, cu funcţionarea la maxim a tuturor sistemelor naţionale, pentru ca România şi cetăţenii ei să devină din ce în ce mai buni.
Nu cred că este prea devreme să ne întrebăm cum vom rezolva şi această problemă a atingerii celui mai înalt nivel al ierarhiei nevoilor. Maslow crede că singurul motiv pentru care oamenii nu se mişcă în direcţia auto-actualizării este din cauza obstacolelor puse în calea lor de societate, mai ales printr-o educaţie deficitară ce nu poate schimba o persoană cu o slabă pregătire pentru viaţă într-o persoană cu o abordare pozitivă. Maslow e de părere că educatorii ar trebui să fie răspunzători de potenţialul pe care îl are un individ pentru a ajunge la auto-actualizare în felul său. Dar să nu devenim „selectivi” şi să tindem spre atingerea ultimului nivel al piramidei, când încă sunt români care speră ca într-o zi să se poată bucura de un trai decent.
Dan LUCA / Bruxelles
miercuri, 28 octombrie 2009
Afaceri româneşti în Bruxelles-ul european
Cu câteva zile în urmă am participat la o cină-dezbatere cu titlul “Afaceri româneşti în afaceri europene”.
Am încercat încă de la înfiinţarea Clubului “România-UE” Bruxelles să dau semnale spre România despre importanţa prezenţei româneşti în capitala comunitară. Am subliniat recent că avem nevoie de un lobby dinamic în Bruxelles-ul european.
Există unele semnale că se mişcă ceva în direcţia bună. Industria românească reuşeşte prin intermediul prezenţei la BusinessEurope să trimită mesaje consistente, “cercetarea românească” are deja de 3 ani un birou la Bruxelles, începem chiar să avem mărci româneşti cu prezenţă fizică permanentă (exemplu: Petrom). Pentru a deschide “ceva la Bruxelles” e nevoie de aprobarea Bordului corporaţiei, în special a bugetului pentru această “acţiune”. Stabilirea obiectivelor şi căutarea oamenilor potriviţi pentru implementarea celor propuse sunt apoi paşii de urmat.
Administraţia românească nu e corelată la mecanismul de Bruxelles, deşi există bunăvoinţă din partea celor din România. E nevoie însă de expertiza teoretică şi – poate mai important – de cea practică.
Pentru “afacerile româneşti” e important să avem cât mai repede români influenţi la toate nivelele adminstraţiei comunitare. Parlamentarii europeni din România au nevoie şi ei în permanenţă de opinia sectorului de afaceri din România pentru a-şi pregăti iniţiativele legislative.
Dan LUCA / Bruxelles
Am încercat încă de la înfiinţarea Clubului “România-UE” Bruxelles să dau semnale spre România despre importanţa prezenţei româneşti în capitala comunitară. Am subliniat recent că avem nevoie de un lobby dinamic în Bruxelles-ul european.
Există unele semnale că se mişcă ceva în direcţia bună. Industria românească reuşeşte prin intermediul prezenţei la BusinessEurope să trimită mesaje consistente, “cercetarea românească” are deja de 3 ani un birou la Bruxelles, începem chiar să avem mărci româneşti cu prezenţă fizică permanentă (exemplu: Petrom). Pentru a deschide “ceva la Bruxelles” e nevoie de aprobarea Bordului corporaţiei, în special a bugetului pentru această “acţiune”. Stabilirea obiectivelor şi căutarea oamenilor potriviţi pentru implementarea celor propuse sunt apoi paşii de urmat.
Administraţia românească nu e corelată la mecanismul de Bruxelles, deşi există bunăvoinţă din partea celor din România. E nevoie însă de expertiza teoretică şi – poate mai important – de cea practică.
Pentru “afacerile româneşti” e important să avem cât mai repede români influenţi la toate nivelele adminstraţiei comunitare. Parlamentarii europeni din România au nevoie şi ei în permanenţă de opinia sectorului de afaceri din România pentru a-şi pregăti iniţiativele legislative.
Dan LUCA / Bruxelles
marți, 27 octombrie 2009
Comunicaţi, numai comunicaţi!
… este îndemnul Madălinei Sişu, în articolul “În spaţiul public european, a comunica înseamnă a exista”, material care va putea fi găsit în cartea “Dilemele comunicării UE”. Adaptarea comunicării este un lucru neapărat necesar într-o epocă mediatică în care noile mijloace media câştigă tot mai mult teren în faţa celor tradiţionale.
Deja bine-cunoscutele bloguri, reţele sociale şi intrumentele multi-media ocupă poziţii importante în planurile de campanie ale actorilor politici europeni şi a reprezentanţilor afacerilor europene. O astfel de campaniei, pe lângă avantajul de a asigura transparenţa indispensabilă unei comunicări eficiente, oferă totodată posibilitatea de a economisi timp, energie şi resurse umane.
Dan LUCA / Bruxelles
Deja bine-cunoscutele bloguri, reţele sociale şi intrumentele multi-media ocupă poziţii importante în planurile de campanie ale actorilor politici europeni şi a reprezentanţilor afacerilor europene. O astfel de campaniei, pe lângă avantajul de a asigura transparenţa indispensabilă unei comunicări eficiente, oferă totodată posibilitatea de a economisi timp, energie şi resurse umane.
Dan LUCA / Bruxelles
luni, 26 octombrie 2009
Educaţie permanentă pentru experţii europeni
Îmi face mare plăcere să prezint realităţile Bruxelles-ului european într-un format academic. În ultimele săptămâni mi-au trecut prin mână o nouă generaţie de masteranzi de la IHECS - Institutul de Înalte Studii în Comunicare Socială de la Bruxelles.
La fel ca şi anul trecut, sunt impresionat de implicarea acestor tineri de 24-28 de ani în a dobândi cunoştinţe suplimentare despre UE, comunicare, politici europene, pentru a-i ajuta în a găsi un loc mai bun de muncă.
Majoritatea au lucrat sau lucrează, au expertize diverse şi simt că o nouă calificare, aceea de experţi în comunicarea europeană, îi poate ajuta să “pătrundă” mai uşor în Bruxelles-ul european.
Dan LUCA / Bruxelles
La fel ca şi anul trecut, sunt impresionat de implicarea acestor tineri de 24-28 de ani în a dobândi cunoştinţe suplimentare despre UE, comunicare, politici europene, pentru a-i ajuta în a găsi un loc mai bun de muncă.
Majoritatea au lucrat sau lucrează, au expertize diverse şi simt că o nouă calificare, aceea de experţi în comunicarea europeană, îi poate ajuta să “pătrundă” mai uşor în Bruxelles-ul european.
Dan LUCA / Bruxelles
vineri, 23 octombrie 2009
Fonduri europene. Comunicare. Cetăţeni.
Acum aproape doi ani precizam că dacă în mecanismul de implementare al “banilor europeni” se subliniază în special dimensiunea politică şi cea tehnică, nu trebuie să uităm de cetăţeni. Cu ei trebuie să înceapă şi cu ei trebuie să se încheie orice evaluare a “implementării corecte” a fondurilor europene.
Foarte bine puncta recent şi Ioana Morovan, comunicarea pe fondurile europene trebuie să îşi mute accentul de la "anunţuri generale" legate de existenţa unor fonduri, la dezbateri specializate între autorităţi şi cei interesaţi.
Analiza Ioanei despre “Absorbţia fondurilor UE evoluează greu, comunicarea în domeniu “se mişcă” în acelaşi ritm” va fi publicată în cartea "Dilemele comunicării UE", pe care o vom lansa pe 18 noiembrie 2009, la Bruxelles.
Dan LUCA / Bruxelles
Foarte bine puncta recent şi Ioana Morovan, comunicarea pe fondurile europene trebuie să îşi mute accentul de la "anunţuri generale" legate de existenţa unor fonduri, la dezbateri specializate între autorităţi şi cei interesaţi.
Analiza Ioanei despre “Absorbţia fondurilor UE evoluează greu, comunicarea în domeniu “se mişcă” în acelaşi ritm” va fi publicată în cartea "Dilemele comunicării UE", pe care o vom lansa pe 18 noiembrie 2009, la Bruxelles.
Dan LUCA / Bruxelles
joi, 22 octombrie 2009
Turismul ca politică locală
În 11 septembrie 2009 am fost din nou în juriul pentru stabilirea câştigătorului “IRU City Trophy Award”. E un premiu care se acordă oraşului, nu neapărat european, care are o politică activă în promovarea turismului cu autocare.
De 4 ani, o dată la doi ani, ne întâlnim pentru câteva ore, un juriu internaţional, care analizăm infrastructura oraşelor candidate, informaţiile stradale, numărul de turişti, beneficiile pentru comunităţiile locale şi opiniile turiştilor despre modul de operare în respectiva zonă.
Nu am fost surpins că nici un oraş din România nu a intrat în competiţie pentru acest trofeu. Fără a supăra pe cei care se ocupă de urbanism sau de facilităţi pentru transportul public în oraşele României, dar nu se vede un astfel de interes pe plaiurile româneşti.
Un şofer de autocar, dacă trebuie să-şi aducă turiştii într-un oraş X, nu are nevoie de “surprize”, ci de drumuri bune, indicatoare în limba engleză, de parcări spaţioase, cu facilităţi şi plasate în apropierea obiectivelor turistice ale oraşului. Nici nu vreau să intru în chestiuni complexe, precum reperare pe GPS a parcărilor, parcări gratuite, că prea intrăm în “sectorial” şi noi vrem o abordare mereu politică.
Era să uit să anunţ câştigătorul din 2009: Stockholm, la mare luptă cu nemţii din Bremen şi britanicii din Southport.
Dan LUCA / Bruxelles
miercuri, 21 octombrie 2009
Kallas – viitorul comisar european pentru comunicare?
Estonia merge tot pe mâna lui Sim Kallas ca şi nominalizare pentru următorul Executiv European. A făcut o figură frumoasă în primul său mandat, iar acum se pare că se pregăteşte un portofoliu mai mare (senioritatea obligă): pe lângă resurse umane, recrutări, reformă adminstrativă, registrul lobby-iştilor, nu este exclus să se adauge şi responsabilitea “comunicării europene”.
Experienţa sa îşi spune cuvântul şi în ceea ce priveşte acest capitol. În recentul interviu acordat pentru Euractiv, îşi prezenta punctul de vedere vis-à-vis de acest subiect, şi se pare că mecanismul îi este foarte familiar.
Aşa cum spunea şi Margot Wallström, noul comisar responsabil cu comunicarea ar trebui să continue pe aceeaşi linie, pentru că într-un proces atât de complex cum este cel al comunicării europene, un singur mandat nu este suficient pentru rezultatele necesare, dar adăugând totodată elemente noi, provenite din noile tratate sau din alte portofolii. Iar idei precum “turning the commissioner for communication into a citizens' commissioner” sunt la ordinea zilei în Bruxelles.
Dan LUCA / Bruxelles
marți, 20 octombrie 2009
4.000 de români din Belgia scriu un ghid
Chiar dacă autorităţile româneşti nu sprijină concret organizaţiile diasporei româneşti, există români sufletişti care doresc să-şi ajute real compatrioţii.
RomBel - Români în Belgia - reprezintă cea mai largă comunitate virtuală a românilor din Belgia, şi în acelaşi timp, este un reprezentant al unui nou trend media, favorizat de “revoluţia” internetului şi continuat prin dezvoltarea fără precedent a reţelelor sociale în acest început de mileniu.
Am subliniat importanţa acestui fenomen încă din luna mai 2009, iar acum vreau să felicit din nou echipa Rombel pentru lansarea « Ghidului românului din Belgia ». Este o carte scrisă de 4.000 de români, majoritatea dintre aceştia locuind în Belgia. O publicaţie scrisă cu inima largă şi pentru care autorii merită sincere felicitări.
Bravo Dorin ! Bravo Carmen ! Bravo Vicentzia ! Bravo Cornelia ! Bravo Nadia ! Bravo tuturor celor implicaţi în acest proiect!
Dan LUCA / Bruxelles
luni, 19 octombrie 2009
Iniţiativã românească în comunicarea europeană
Cred că partidele politice europene pot realmente îmbunătăţi comunicarea europeană, mult mai mult decât instituţiile europene. Rezultatul mediocru al Stângii la recentele alegeri pentru Parlamentul European, dar şi apatia tot mai mare a cetăţenilor legată de participarea la alegerile europene, m-au motivat în căutarea de idei noi, în care dimensiunea politică este inclusă.
Împreună cu colegii de la PSD Bruxelles am lansat întâlniri bilaterale cu socialiştii şi democraţii din Bruxelles, încă din luna iulie 2009. Am ascultat opiniile şi informaţiile colegilor vis-a-vis de rezultatele alegerilor, din punctul lor (naţional) de vedere şi am analizat potenţialul existent. Ca o consecinţă naturală a acestor dezbateri şi schimburi de idei, pe 10 septembrie 2009 am lansat „Manifestul 2014 – pentru o Europă Progresistă”.
Am precizat atunci că cetăţenii din toate statele membre ale Uniunii Europene trebuie să vadă mai clar platformele politice la nivel european şi astfel să aibă o oportunitate mai bună să-şi exprime opţiunea (votul) între Stânga Europeană şi Dreapta Europeană, într-o manieră din ce în ce mai democratică.
Aşa cum Uniunea Europeană, ca sistem funcţional, se confruntă cu o necesitate declarată a îmbunătăţirii mecanismelor eficiente (şi democratice) de selecţie şi "construire" a liderilor, la fel şi pentru Stânga politică europeană există o nevoie de îmbunătăţire, atât a strategiilor interne de coordonare inter-instituţională, cât şi de o "re-configurare" a discursului politic. Ca un exemplu clar de abordare a acestei reconfigurări, în discursul politic de Stânga (la nivel de template psihologic) nu trebuie să mai existe elemente de natură să activeze simbolurile opuse Stângii, cu efecte istorice în mentalul colectiv european (şi naţional). Din acest punct de vedere, o structură de discurs insuficient pregătită reprezintă un potenţial de natură să sprijine şi mai mult contra-candidaţii, chiar dacă proiectul politic în sine este unul mult mai dezirabil, mult mai apropiat de interesul colectiv al oamenilor. Prin simplu fapt că oamenii nu ajung să proceseze mesajul corect, întregul proiect politic poate să sufere eşec.
Faptul că nu a existat în campania electorală recent încheiată un contra-candidat pentru Preşedenţia Comisiei Europene e îngrijorător, din punct de vedere ideologic şi demoralizant, din punct de vedere al cetăţenilor care erau aşteptaţi să meargă la vot "pentru Europa". Credibilitatea forţelor politice de stânga a scăzut dramatic mai ales în momentul în care liderii de Stânga europeni au recunoscut la nivel oficial că "lupta e pierdută deja, nu avem de ce să ieşim cu un candidat". Acest tip de mesaj este unul dintre cele mai ne-constructive, dintre cele mai "distrugătoare" de interes pentru a merge la vot. Nu a fost o surpriză că electoratul european de Stânga a stat mai mult acasă în ziua alegerilor!
Avem nevoie de lideri europeni puternici (atât din punct de vedere politic, dar mai ales moral) pentru a construi credibilitate şi coerenţă. Stânga Europeană trebuie să continue să-şi demonstreze ideologia progresistă (însă ghidată de o etică solidă) şi să-şi stabilească un mecanism politic, nou şi îmbunătăţit, de selecţie şi promovare a liderilor la nivel comunitar, printr-o campanie internă, cu aproximativ trei ani înainte de alegerile pentru Parlamentul European. Campania trebuie să se desfăşoare în toate cele 27 de state membre după un calendar comun convenit. Liderii aleşi democratic de către socialiştii europeni trebuie să fie anunţăţi cu cel putin trei luni înainte de alegerile europene, purtând apoi statutul de candidat pentru funcţia de Preşedinte al Comisiei Europene.
Suntem conştienţi că acum este timpul ca liderii europeni să adopte o poziţie activă în această direcţie de îmbunătăţire a mecanismului intern şi de aceea am hotărât să prezentăm propunerea noastră celor doi lideri ai Stângii europene, Martin Schulz, Preşedintele Grupului Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European (eveniment organizat pe 6 octombrie 2009) şi Poul Nyrup Rasmussen, Preşedintele Partidului Socialiştilor Europeni (întâlnirea din 14 octombrie 2009).
În această propunere de proiect politic, am fost inspiraţi, printre altele, de marele succes al lui Barack Obama, liderul progresist american: „Schimbarea nu va sosi dacă aşteptăm o altă persoană sau un alt timp. Noi suntem cei pe care-i aşteptăm. Noi suntem schimbarea pe care o căutăm”. Asta sperăm şi noi, ca la Congresul Socialiştilor Europeni din decembrie 2009 de la Praga să beneficiem cu toţii de o dezbatere vie, bazată pe realitatea europeană în care trăim şi nu pe şabloanele trecutului. Rezultatele se vor vedea în iunie 2014, cu siguranţă.
Dan LUCA / Bruxelles
vineri, 16 octombrie 2009
Recomandări pentru concursul EPSO
Concursul EPSO din 20 noiembrie 2009 mobilizează câteva sute de români care au trecut de probele preliminarii. Sugerez celor interesaţi de aceste competiţii să citească recomandările Clubului “România-UE” Bruxelles şi să înţeleagă cum funcţionează Bruxelles-ul european.
Succes!
Dan LUCA / Bruxelles
miercuri, 14 octombrie 2009
20 de ani de la Revoluţie, vãzuţi de la Bruxelles
Acum câteva zile am participat la vernisajul expoziţiei de fotografie “The Romanian Revolution - The Road to Freedom”. Clãdirea principalã a Comisiei Europene a fost gazda acestui eveniment, la care au participat peste 100 de români din Bruxelles-ul european. Felicitãri celor de la Agerpres pentru aceastã idee, de a prezenta unde era România acum 20 de ani şi – indirect – unde este acum.
La Bruxelles se simte cu adevãrat că România este o ţară membră a Uniunii Europene. Întâlneşti la tot pasul parlamentarii europeni ai României şi asistenţii lor, sute de români care lucrează deja în administraţia europeană, în secretariatele federaţiilor europene sau pentru puternice firme de consultanţă, români care reprezintă la Bruxelles regiuni şi oraşe sau care ghidează universităţiile în cercetarea europeană. Alţii fac parte din ceea ce numim presa acreditată sau lucrează pentru organizaţii non-guvernamentale, sindicate sau patronate.
Cred cã în urmatoarele luni vom avea o avalanşa de manifestãri despre Revoluţia din Decembrie 1989 şi sper ca evenimentele de acum 20 de ani sã fie la loc de cinste, nepolitizate excesiv, de o campanie electoralã româneascã nesfârşitã.
Dan LUCA / Bruxelles
luni, 12 octombrie 2009
O carte despre “Dilemele comunicãrii UE”
De mai bine de doi ani am lansat acest blog unde public articole informative şi opinii despre Uniunea Europeană şi despre modul în care românii sunt afectaţi de schimbările europene contemporane. Tema favorită, pe care o urmăresc prioritar, este cea a comunicării UE. Cantitatea de informaţie strânsă în cele peste 250 de mesaje este considerabilă şi m-am gândit că poate e bine să încerc o proiecţie din “lumea Web 2.0” în cea “serioasă”, a cărţilor de specialitate.
Cu siguranţă nu puteam să acopãr un sector atât de larg fără ajutorul altor români care se preocupă de aceastã problematicã, de multe ori indirect sau fără o prioritate anume în activitatea lor profesionalã. Am invitat românii din Bruxelles să îşi exprime părerea prin articole de câteva pagini fiecare, dar am invitat şi români care trăiesc în România, la Bucureşti sau Cluj, să ne prezinte viziunea lor. O contribuţie remarcabilă este şi a unor experţi români care îşi desfăşoară activitatea în prezent la Londra, Washington, Atlanta sau Ottawa.
Sunt 59 de materiale scrise de cãtre 50 de români, totul într-o carte de aproximativ 300 de pagini despre UE, România şi comunicare.
Cartea se va lansa miercuri, 18 noiembrie 2009, la orele 18:30, în Bruxelles. Gazda lansãrii este universitatea IHECS, unde predau de doi ani cursul despre “Tehnicile de comunicare ale UE”.
Cine doreşte sã participe la eveniment este invitat sã îmi scrie direct pe adresa danluca1234@yahoo.com
Dan LUCA / Bruxelles
Cu siguranţă nu puteam să acopãr un sector atât de larg fără ajutorul altor români care se preocupă de aceastã problematicã, de multe ori indirect sau fără o prioritate anume în activitatea lor profesionalã. Am invitat românii din Bruxelles să îşi exprime părerea prin articole de câteva pagini fiecare, dar am invitat şi români care trăiesc în România, la Bucureşti sau Cluj, să ne prezinte viziunea lor. O contribuţie remarcabilă este şi a unor experţi români care îşi desfăşoară activitatea în prezent la Londra, Washington, Atlanta sau Ottawa.
Sunt 59 de materiale scrise de cãtre 50 de români, totul într-o carte de aproximativ 300 de pagini despre UE, România şi comunicare.
Cartea se va lansa miercuri, 18 noiembrie 2009, la orele 18:30, în Bruxelles. Gazda lansãrii este universitatea IHECS, unde predau de doi ani cursul despre “Tehnicile de comunicare ale UE”.
Cine doreşte sã participe la eveniment este invitat sã îmi scrie direct pe adresa danluca1234@yahoo.com
Dan LUCA / Bruxelles
Lobby-ul nu este o acţiune negativă!
Dacă grupurilor de interese au puterea să influenţeze legislaţia prin mijloace legale, prin activitatea de lobby, iată că sunt cazuri în care se întâmplă să se facă şi abuz de această “libertate”.
Raportul Consiliului Concurentei şi a Societaţii Academice Române evidenţiază un sector bancar românesc netransparent. Nu ştiu dacă mesajul transmis de Preşedintele Consiliului Concurenţei este formulat în cel mai corect mod: “Vrem să corectăm intervenţia grupurilor de interese care promovează legi anticoncurenţiale”.
Ideea este să nu existe posibilitatea unei interpretări greşite, pentru că imaginea grupurilor de interese este oricum încă destul de prost înţeleasă. Nu întotdeauna condiţiile favorabile create într-un anumit domeniu, dobândite în urma activităţii de lobby, trebuie să afecteze alte sectoare. Gândite cu atenţie, politicile sectoriale pot crea avantaje pentru toţi.
Dan LUCA / Bruxelles
Raportul Consiliului Concurentei şi a Societaţii Academice Române evidenţiază un sector bancar românesc netransparent. Nu ştiu dacă mesajul transmis de Preşedintele Consiliului Concurenţei este formulat în cel mai corect mod: “Vrem să corectăm intervenţia grupurilor de interese care promovează legi anticoncurenţiale”.
Ideea este să nu existe posibilitatea unei interpretări greşite, pentru că imaginea grupurilor de interese este oricum încă destul de prost înţeleasă. Nu întotdeauna condiţiile favorabile create într-un anumit domeniu, dobândite în urma activităţii de lobby, trebuie să afecteze alte sectoare. Gândite cu atenţie, politicile sectoriale pot crea avantaje pentru toţi.
Dan LUCA / Bruxelles
vineri, 9 octombrie 2009
Încrederea românilor în UE
Concluziile recentului eurobarometru arată că încrederea românilor în UE este încă la cote mari, asta după jumătate de an de criză economică globală, la începutul căreia se arătau destul de neîncrezători, lucru paradoxal totuşi, corelat cu rezultatele participării la alegerile europarlamentare.
Românii sunt optimişti în privinţa viitorului Uniunii, optimiste sunt şi procentele de peste 60% dintre cei chestionaţi, care consideră că participarea României la UE este un lucru bun, şi că au de câştigat de pe urma acestui “parteneriat”.
Da, românii înţeleg că fiind membri ai Uniunii se pot bucura de libertatea de a călători, studia sau munci pe teritoriul european, dar pe lângă acestea, beneficiază de alte libertăţi democratice, de prosperitate economică, de acces la protecţie socială, o dovadă clară că nu asociază numele Uniunii doar cu fonduri europene, sau reglementări care le îngreunează lor viaţa.
Se simte o uşoară scădere a importanţei unor “indicatori” ce ţin de sfera economică, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, un lucru nefericit însă este că românii percep ţara mult defavorizată în Uniune în comparaţie cu celelalte state membre. Un procent semnificativ consideră că interesele României nu sunt luate în considerare de UE.
Pentru anul 2030, aşteptările celor intervievaţi se referă la îmbunătăţiri în ceea ce priveşte drepturile şi libertăţile, mediul înconjurător, de ordin economic, însă pesimismul apare totuşi, şi se menţine la capitole precum petrecerea timpului liber, egalitatea în drepturi între sexe şi când e vorba de salarizare între toţi cetăţenii Uniunii.
Aşteptările mari ale românilor, în comparaţie cu rezultatele din celelalte state membre, se îndreaptă către guvernul naţional, atât pentru redresarea economică, cât şi pe probleme de educaţie, cercetare sau infrastructură.
Nu insist mai mult pe problemele pe care le avem la nivel naţional, aflându-ne în perioada zbuciumată dinainte de alegeri, când oricum fiecare analizează ce este bun, ce este rău, ce trebuie schimbat şi pe unde trebuie insistat. Ce este important însă este că încrederea în această construcţie nu a dispărut, ci din contră este undeva peste media europeană.
Dan LUCA / Bruxelles
Românii sunt optimişti în privinţa viitorului Uniunii, optimiste sunt şi procentele de peste 60% dintre cei chestionaţi, care consideră că participarea României la UE este un lucru bun, şi că au de câştigat de pe urma acestui “parteneriat”.
Da, românii înţeleg că fiind membri ai Uniunii se pot bucura de libertatea de a călători, studia sau munci pe teritoriul european, dar pe lângă acestea, beneficiază de alte libertăţi democratice, de prosperitate economică, de acces la protecţie socială, o dovadă clară că nu asociază numele Uniunii doar cu fonduri europene, sau reglementări care le îngreunează lor viaţa.
Se simte o uşoară scădere a importanţei unor “indicatori” ce ţin de sfera economică, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, un lucru nefericit însă este că românii percep ţara mult defavorizată în Uniune în comparaţie cu celelalte state membre. Un procent semnificativ consideră că interesele României nu sunt luate în considerare de UE.
Pentru anul 2030, aşteptările celor intervievaţi se referă la îmbunătăţiri în ceea ce priveşte drepturile şi libertăţile, mediul înconjurător, de ordin economic, însă pesimismul apare totuşi, şi se menţine la capitole precum petrecerea timpului liber, egalitatea în drepturi între sexe şi când e vorba de salarizare între toţi cetăţenii Uniunii.
Aşteptările mari ale românilor, în comparaţie cu rezultatele din celelalte state membre, se îndreaptă către guvernul naţional, atât pentru redresarea economică, cât şi pe probleme de educaţie, cercetare sau infrastructură.
Nu insist mai mult pe problemele pe care le avem la nivel naţional, aflându-ne în perioada zbuciumată dinainte de alegeri, când oricum fiecare analizează ce este bun, ce este rău, ce trebuie schimbat şi pe unde trebuie insistat. Ce este important însă este că încrederea în această construcţie nu a dispărut, ci din contră este undeva peste media europeană.
Dan LUCA / Bruxelles
miercuri, 7 octombrie 2009
Universităţi româneşti în afara ţării
Este nevoie de ceva nou în educaţia europeană, sistemul românesc e încã prea osificat, trebuie făcut ceva pentru un sistem educaţional european adaptat necesitãţiilor secolului XXI.
M-a surpins plãcut recenta colaborare româno-italiană în domeniul educaţiei, în care după cum se vede sunt implicate şi autorităţile a două oraşe. Totul reprezintă o premieră, un prim pas şi totodată oferă posibilităţi mult mai mari de mobilitate, atât pentru studenţi, cât şi pentru cadrele didactice, ceea ce va uşura realizarea unor programe de cercetare comune.
În acest an, nu vor fi încă studenţi la “Universitatea din Viterbo”, însă această iniţiativă, aşa cum spun şi autorităţile italiene, constituie un “model de incluziune socială, atât pentru România, cât şi pentru Italia”.
Sunt de apreciat şi cifrele date de prefectul din Viterbo, şi sper să se conştientizeze, din ce în ce mai mult contribuţia românilor la dezvoltarea economică, în fiecare colţişor al lumii, unde aceştia au ales să muncească.
Se vede clar şi din declaraţiile tinerilor români stabiliţi în afara ţării că vor să facă ceva, vor să îşi facă un rost în viaţă, şi au dreptul să aibă acces la instituţiile de învăţământ, oriunde ar locui.
Felicitări celor care au contribuit la acest proiect!
Dan LUCA / Bruxelles
luni, 5 octombrie 2009
Criza politicã din România vãzutã de la Bruxelles
Sãptãmâna trecutã am avut o plãcutã conversaţie cu George Ripa de la Adevãrul pe tema prezenţei româneşti în instituţiile europene.
Azi a fost publicat un articol interesant pe aceastã temã în Adevãrul.
Reprezentarea românească în instituţiile UE nu este doar o chestiune de imagine, fiind esenţial ca numărul românilor din administraţia europeană să crească pentru sporirea influenţei României la Bruxelles.
Criza politicã influenţeazã în special numirea comisarului european al României. O ţarã în crizã politicã negociazã mai greu la nivel comunitar, fiind mãcinatã de conflicte interne.
Totuşi, nu cred ca este afectat procesul de aplicare al românilor pentru posturi în adminsitraţia europeanã. Acestea sunt procese de duratã şi partidele românesti sunt prea puţin conectate la acest mecanism.
Dan LUCA / Bruxelles
Azi a fost publicat un articol interesant pe aceastã temã în Adevãrul.
Reprezentarea românească în instituţiile UE nu este doar o chestiune de imagine, fiind esenţial ca numărul românilor din administraţia europeană să crească pentru sporirea influenţei României la Bruxelles.
Criza politicã influenţeazã în special numirea comisarului european al României. O ţarã în crizã politicã negociazã mai greu la nivel comunitar, fiind mãcinatã de conflicte interne.
Totuşi, nu cred ca este afectat procesul de aplicare al românilor pentru posturi în adminsitraţia europeanã. Acestea sunt procese de duratã şi partidele românesti sunt prea puţin conectate la acest mecanism.
Dan LUCA / Bruxelles
joi, 1 octombrie 2009
De la idee la implementare
Poporul român a fost şi este un popor creativ. Nu trebuie să uităm acest lucru, dimpotrivă, trebuie ca acesta să fie un atu, de care trebuie profitat, cum bine observa şi consilierul economic al primului ministru, Andeea Vass. Nu trebuie trecută cu vederea şi "zestrea" materială şi umană care încă există.
Amploarea festivalurilor organizate în ţară, fie că sunt de muzică, de dans, sau care marchează alte evenimente, a scăzut, asta poate şi din cauza faptului că accesul la alte variante de divertisment este mult mai facil. Vizitele la muzeu, teatru, sunt din ce în ce mai puţine, vechile cinematografe sunt goale, pirateria în floare, dar noroc cu marile centre comerciale unde încă poţi vedea filme noi, şi acolo eşti şi "în tendinţe".
Pare paradoxal, dar a apela la sectoarele culturale şi de creativitate în perioadele de criză pentru a asigura locuri de muncã este poate o soluţie. La o privire de ansamblu, pare o idee genială, este cea care poate va contribui la dezvoltarea locală şi regională. Într-un mesaj mai vechi, vorbeam chiar despre importanţa adaptării administraţiilor naţionale pentru maximizarea absorbţiei fondurilor europene.
Dan LUCA / Bruxelles
marți, 29 septembrie 2009
Cultura şi diaspora româneascã
Sãptamâna trecutã am participat la o dezbatere despre cultura şi diaspora româneascã. Subiectul este vast şi desigur plin de interpretãri. Nu este prima datã când ating problema diasporei pe acest blog, am facut-o încã din august 2008.
Cultura României este, dupa unele definiţii, ansamblul de valori materiale şi spirituale produse pe teritoriul României. Românii care trăiesc în afara teritoriului Statului Român au avut însă, de-a lungul istoriei, o contribuţie hotărâtoare în păstrarea identităţii culturale româneşti. De regulă, regimul comunist din România, i-a înfierat şi boicotat multă vreme pe intelectualii stabiliţi în străinătate ca "transfugi" sau uneori chiar ca trădători de ţară.
Bruxelles-ul este poate singurul loc din afara României unde avem două “diaspore româneşti”, total distincte, bine coagulate, care au atins deja masa critică de reprezentare. Pe lângă românul „emigrant” avem şi pe acei pe care putem să-i numim „expaţi”. În aceastã clasificare nu este nimic elitist, însã e bine de avut repere de activitate şi de înţeles ceea ce doreşte fiecare român de la România. Aşa cum românii de la oraş au preocupãrile lor, iar cei de la sate gãsesc importante alte subiecte, e cumva asemãnãtor şi în cazul celor douã diaspore, care se suprapun în capitala comunitarã. Nu putem sã vorbim despre „cota de ţarã în institutiile europene” celor care lucreazã în construcţii şi menaj, la fel cum nu putem sã vorbim românilor care îşi desfaşoarã activitatea la Comisia Europeanã sau la Consiliu, despre drepturile de muncã ale românilor în Belgia.
Desigur cã Bruxelles-ul nu este doar al “europenilor”, ci este al tuturor, dar nici nu putem trece cu vederea 100.000 de oameni care trãiesc în capitala Belgiei fiindcã aici este, printre altele, “capitala Europei”.
Iar despre diaspora romaneascã şi despre impactul sãu în România, am zis deja în campania electoralã pentru Parlamentul European: cred în necesitatea unei abordări noi în discursul politic din România, care să ţină cont de vocea diasporei române şi de nevoile acesteia. Diaspora românească nu trebuie să îşi facă iluzii, până nu se coagulează politic, prin construcţii solide şi democratice, pentru a avea legitimitatea de a fi luată în serios, nu va avea nici un impact real.
Dan LUCA / Bruxelles
Cultura României este, dupa unele definiţii, ansamblul de valori materiale şi spirituale produse pe teritoriul României. Românii care trăiesc în afara teritoriului Statului Român au avut însă, de-a lungul istoriei, o contribuţie hotărâtoare în păstrarea identităţii culturale româneşti. De regulă, regimul comunist din România, i-a înfierat şi boicotat multă vreme pe intelectualii stabiliţi în străinătate ca "transfugi" sau uneori chiar ca trădători de ţară.
Bruxelles-ul este poate singurul loc din afara României unde avem două “diaspore româneşti”, total distincte, bine coagulate, care au atins deja masa critică de reprezentare. Pe lângă românul „emigrant” avem şi pe acei pe care putem să-i numim „expaţi”. În aceastã clasificare nu este nimic elitist, însã e bine de avut repere de activitate şi de înţeles ceea ce doreşte fiecare român de la România. Aşa cum românii de la oraş au preocupãrile lor, iar cei de la sate gãsesc importante alte subiecte, e cumva asemãnãtor şi în cazul celor douã diaspore, care se suprapun în capitala comunitarã. Nu putem sã vorbim despre „cota de ţarã în institutiile europene” celor care lucreazã în construcţii şi menaj, la fel cum nu putem sã vorbim românilor care îşi desfaşoarã activitatea la Comisia Europeanã sau la Consiliu, despre drepturile de muncã ale românilor în Belgia.
Desigur cã Bruxelles-ul nu este doar al “europenilor”, ci este al tuturor, dar nici nu putem trece cu vederea 100.000 de oameni care trãiesc în capitala Belgiei fiindcã aici este, printre altele, “capitala Europei”.
Iar despre diaspora romaneascã şi despre impactul sãu în România, am zis deja în campania electoralã pentru Parlamentul European: cred în necesitatea unei abordări noi în discursul politic din România, care să ţină cont de vocea diasporei române şi de nevoile acesteia. Diaspora românească nu trebuie să îşi facă iluzii, până nu se coagulează politic, prin construcţii solide şi democratice, pentru a avea legitimitatea de a fi luată în serios, nu va avea nici un impact real.
Dan LUCA / Bruxelles
luni, 28 septembrie 2009
Angajaţi motivaţi pe perioada crizei?
E dificil să credem că se poate să implici şi să motivezi angajaţii, în perioadele de criză, când creşterile salariale sunt imposibile. Însă, crearea unei culturi organizaţionale puternice, bazată pe disciplină şi pe o comunicare empatică şi directă cu liderii companiei, este crucială, şi poate avea rezultate deosebite.
Studiul realizat de The Boston Consulting Group (BCG) şi de Asociaţia Europeană a Managementului Oamenilor (EAPM) - care are ca şi membru din România, Asociaţia HR Management Club, a demonstrat că în perioade de criză, managerii de resurse umane sunt preocupaţi de dezvoltarea capacităţii de leadership, managementul talentelor şi axarea pe imaginea de brand a angajatorilor.
Am mai discutat despre importanţa abilităţilor de leader, despre încrederea care trebuie să existe într-o organizaţie, în ambele sensuri, pe “culoarele” organigramei. Managementul superior trebuie să îşi susţină subalternii, şi să îi pregătească continuu pe lideri.
Bineînţeles, în privinţa managementului schimbării, pentru ca măsurile luate să fie eficiente, indiferent că se apelează la disponibilizare, la renunţarea la evenimentele interne, plata orelor suplimentare, sau la angajaţii temporari, este nevoie de multă rigurozitate, de trasarea clară a responsabilităţilor şi de o evaluare obiectivă.
Comunicarea, atât cea organizaţională, cât şi cea externă, trebuie să fie bazată pe mesaje clare, bine direcţionate.
Mă bucura să văd ca acest studiu a scos la iveală un scor bun pentru României la capitolul managementul talentelor, în comparaţie cu vecina Bulgaria, cu care mereu suntem asociaţi în clasamente. Însã la fel ca şi în cazul Spaniei, Italiei şi Franţei, trebuie pus mult mai mult accent pe capacitatea corporaţiilor în această zonă, precum şi în cea a dezvoltării abilităţilor de leadership. Cum am mai spus, România trebuie să îşi valorifice mult mai mult potenţialul.
Interesantă şi ideea care reiese din acelaşi studiu, recrutarea celor mai performanţi angajaţi de la companiile concurente, în urma disponibilizărilor, are un impact sporit asupra modului în care a crescut implicarea angajaţilor.
Voi concluziona şi eu, apelând la concluziile studiului: munca în echipă, cooperarea şi etica trebui să fie pilonii care să asigure redresarea în domeniul afacerilor şi asigurarea performanţei.
Dan LUCA / Bruxelles
vineri, 25 septembrie 2009
Jonathan Scheele – suflet românesc
Cine nu a auzit de Jonathan Scheele în România, înseamnă că nu este interesat de Uniunea Europeană. Este poate cea mai reuşită “apariţie umană” a Uniunii Europene în anii negocierii aderării României la UE. Jonathan a reuşit să înveţe limba română şi să intre în sfera publică românescă, explicând românilor de ce trebuie să îşi modernizeze ţara, de ce trebuie să respecte regulile comunitare.
De ce acest mesaj, acum, la 3 ani după ce Jonathan nu mai este ambasador al UE în România? Pentru simplu fapt că ieri, într-un cadru festiv, Jonathan a plecat de la Comisia Europeană, unde era director în ultimii ani, îndreptându-se spre cercetare, în lumea magica a Oxford-ului.
În mijlocul Bruxelles-ului european, la DG TREN, Jonathan şi-a invitat colegii la un pahar de vin românesc, totul ornat în culorile României, cu hărţi ale ţării noastre peste tot. Nu credeam că un non-român poate să fie un aşa mare patriot român. Thanks Jonathan! … îţi mulţumim pentru ce ai făcut pentru România, pentru tot ceea ce faci în continuare pentru ţara noastră.
Am fost deosebit de emoţionat când am fost rugat de asistenţă să îl prezint pe Jonathan ca “român”. A fost o onoare cum rar mi-a fost dat să trăiesc.
De semnalat şi pagina specială EurActiv despre Jonathan.
Dan LUCA / Bruxelles
De ce acest mesaj, acum, la 3 ani după ce Jonathan nu mai este ambasador al UE în România? Pentru simplu fapt că ieri, într-un cadru festiv, Jonathan a plecat de la Comisia Europeană, unde era director în ultimii ani, îndreptându-se spre cercetare, în lumea magica a Oxford-ului.
În mijlocul Bruxelles-ului european, la DG TREN, Jonathan şi-a invitat colegii la un pahar de vin românesc, totul ornat în culorile României, cu hărţi ale ţării noastre peste tot. Nu credeam că un non-român poate să fie un aşa mare patriot român. Thanks Jonathan! … îţi mulţumim pentru ce ai făcut pentru România, pentru tot ceea ce faci în continuare pentru ţara noastră.
Am fost deosebit de emoţionat când am fost rugat de asistenţă să îl prezint pe Jonathan ca “român”. A fost o onoare cum rar mi-a fost dat să trăiesc.
De semnalat şi pagina specială EurActiv despre Jonathan.
Dan LUCA / Bruxelles