Vineri, 27 iunie,
în Jurnal
de Dâmboviţa apărea materialul meu despre revoluţiile industriale, rezultatul
inovaţiior tehnologice care au contribuit semnificativ la dezvoltarea Europei
de-a lungul istoriei sale.
Redau în continuare
textul integral al acestui articol:
……………..
Analiştii
anticipează o transformare semnificativă în ceea ce priveşte modul şi locul de
producere a bunurilor din punct de vedere geografic. Tehnologiile
comunicaţionale permit munca şi colaborarea de la distanţă între echipe, dar
există şi o altă faţetă – dacă până recent companiile preferau să se mute în
state cu mână de lucru ieftină, acest aspect va pierde din relevanţă treptat.
De ce? Producătorii
preferă să se întoarcă pe pieţele bogate nu pentru că pretenţiile salariale ale
chinezilor au crescut, ci pentru că vor să fie cât mai aproape de clienţii lor,
ca să poată avea un răspuns rapid la orice modificare a cererii, şi este
perfect justificat, dacă ne uităm la lista produselor complexe care se pot
produce acum cu investiţie tot mai mică. Contextul
actual în domeniul energetic şi tehnologia internet conduc omenirea spre a
treia revoluţie industrială.
Prima revoluţie
industrială, ce a avut loc în Marea Britanie la sfârşitul secolului al
XVIII-lea, odată cu mecanizarea industriei textile, a fost urmată de cea de-a
doua revoluţie industrială de la începutul secolului al XX-lea, când Henry Ford
a înfiinţat prima linie de asamblare şi a declanşat producţia în masă.
Următoarea
etapă, cea a digitalizării industriei, poate fi considerată a treia revoluţie
industrială. Economistul Jeremy Rifkin are o viziune clară asupra felului în
care acest lucru va influenţa, nu doar domeniul economic, ci şi alte domenii -
ne cere să ne imaginăm sute de milioane de oameni care produc propria energie
verde în casele lor, birouri şi fabrici, însă asta nu e tot.
Ceea ce este
mai interesant este partajarea acesteia cu celălalt, precum într-un „internet
al energiei”, la fel cum acum „share” acum on-line informaţiile. Rifkin explică
care sunt principalii „stâlpi” pe care îşi fondează teoria celei de-a treia
revoluţii industriale, cea care va crea mii de întreprinderi şi milioane de
locuri de muncă, chiar dacă ne vine greu a crede, totul, într-o reordonare
fundamentală a relaţiilor umane, în primul rând prin trecerea la energia
regenerabilă.
Astfel, conform
acestei viziuni, oameni, maşini, resurse naturale, linii de producţie, reţele
logistice, obiceiuri de consum, fluxuri de reciclare, şi, practic, orice alt
aspect al vieţii economice şi sociale vor fi conectate prin senzori şi software
pentru platforma celei de-a treia revoluţii industriale. Unele dintre cele mai
importante companii de IT din lume sunt deja preocupate de a crea
infrastructura pentru o treia revoluţie industrială, care să poată conecta
cartiere, oraşe, regiuni, continente şi economia globală, în ceea ce
observatorii din industrie numesc „reţele neuronale”, la nivel global.
Folosind tot
mai puţin din resursele pământului, mai eficient şi productiv şi tendinţa de
trecere la energiile regenerabile, este o trăsătură definitorie a epocii, la
care se adaugă inventarea imprimantei 3D, cea care face posibilă chiar
producţia de alimente, prin proiectarea tridimensională asistată de calculator.
În oraşul Nijmegen din Olanda se produce deja mâncare realizată cu imprimanta
3D, livrată apoi în Germania pentru alimentaţia vârstnicilor.
Proiectul este
susţinut cu fonduri de Comisia Europeană, iar cei 14 beneficiari provin din
cinci state ale UE, care dezvoltă tehnologiile, produse şi serviciile. Cum
revoluţia e deja aici, The Economist sugera cu ceva timp în urmă că dacă vor să
fie utile, guvernele ar trebui să se concentreze asupra celor mai simple
responsabilităţi: şcolirea forţei de muncă, reglementarea corectă şi acordarea
de şanse egale pentru companiile din toate domeniile.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu