Foarte
interesantã dezbaterea organizatã ieri de cãtre Ambasadei
României din Belgia, de a discuta istoria românilor din Belgia, şi legătura
lor cu publicistica în spaţiul belgian. Am fost invitat sã prezint Diaspora
atipicã a românilor din Bruxelles-ul european.
În scurta mea
alocuţiune am încerca să creionez peisajul Bruxelles-ului european, începând de
prin 1995 şi ajungând în prezent. Am povestit direct, personal, aşa cum am perceput
eu aceast spaţiu unic şi românii care şi-au desfăşurat activitatea aici în
ultimii 18 ani.
Am ajuns
aproape întâmplător la Bruxelles în vara lui 1995. Câteva zile, turist, după un tur al Franţei. În 1996 însă am efectuat un
stagiu la Parlamentul European şi pot să spun că acela a fost un prim contact
mai consistent cu capitala Europei. Un mediu plăcut, însă în afară de doamna
Aneta Popescu-Black nu mai era picior de român în clădirea legislativului
european.
În aprilie 1997
am fost ales în Biroul Executiv al Asociaţiei Studenţilor Europeni (AEGEE) şi
timp de doi ani mi-am derulat activitatea în mediul Bruxelles-ului european. O
experienţă interesantă, în care contactele româneşti se derulau în special în
jurul Ambasadei Românie din Belgia (ambasador era dl Virgil N. Constantinescu,
fostul preşedinte al Academiei Române). Puţini români, în special cei din
generaţia veche, mulţi ajunşi în Belgia încă înainte de 1989.
Treptat însă au
început să apară români în Bruxelles-ul european. Şi asta, aşa cum e normal, în
special prin intermediul sectorului privat al afacerilor europene. Prin aprilie
2002, încurajat de domnul Vasile Puşcaş, în acea perioadă Negociatorul Şef al României
la UE, am început să organizez trimestrial întâlniri ale românilor. Cheia era să
avem de fiecare dată un reprezentant al Guvernului român şi să discutăm un
subiect clar. Cred că erau cam 500 de români atunci în Bruxelles-ul european. Încurajaţi
de calitatea întâlnirilor noastre, în primăvara lui 2003, am luat iniţiativa să
ne organizăm într-o structură asociativă, pe care am numit-o Clubul “România-UE”
Bruxelles. Ne întâlneam cel puţin lunar, organizam evenimente în Parlamentul
European, comunicam mult pe tema aderării României la UE.
Studiile şi
evenimentele au stat la baza activităţilor Clubului. Primul studiu a fost axat
pe problematica alegerilor europene din 2004, iar titlul a fost simbolic: “Impactul
alegerilor din Parlamentul European din 2004 asupra precesului de lărgire a UE
– posibile implicaţii pentru România”.
În septembrie
2005 a urmat un studiu deosebit de interesant care încerca să identifice
actorii români din Bruxelles-ul european. Era primul material care prezenta şi
observatorii români din Parlamentul European.
Punctul
culminant al Clubului a fost studiul “Footprint Romania” o analiză despre
percepţia asupra ţării noastre în Bruxelels, în prag de aderare la UE – era
anul 2006.
A venit şi anul
2007 şi au început să vină românii în mod masiv la Bruxelles. Portiţa
principală au fost eurodeputaţii, cu asistenţi, staff, etc. Dar marea masă au
reprezentat-o românii care activează la nivelul Comisiei Europene, peste 1.000
în prezent.
Anul 2008 aduce
ceva interesant – necesitatea implicării politice a românilor din Bruxelles în
politica românească – pe 13 februarie 2008 (sprijinit de laburiştii britanici,
socialiştii francezi şi SPD-ul german, dar şi de PSD) lansam conceptul de
filială a unui partid politic românesc în afara teritoriului statului român. Punctul
principal un eveniment în Parlamentul European – 24 iunie 2008 (tot printr-un
studiu, intitulat “Diaspora românească şi politicile europene”).
În primăvara lui
2009, creionam ideea GrupRomânia – primul think tank românesc din Bruxelles.
Acesta îşi desfăşoară activitatea în jurul unor proiecte clare precum
calibrarea României pentru abordarea pieţei Bruxelles-ului european, mecanism
de influenţă, etc. Cel mai recent proiect este legat de dezbaterea românescă
despre viitorul instituţiilor europene.
La nivelul
publicisticii româneşti în Bruxelles, vreau să amintesc de cartea “România
văzută de la Bruxelles”, pe care am publicat-o în 2003, dar şi de colecţia la care
au contribuit 50 de români din Bruxelles-ul european cu articole reunite sub
tema “Dilemele comunicării Uniunii Europene”, publicată în 2009.
Cam câţi români
sunt acum în Bruxelles-ul european? Aproximativ 2.500,
dintre care 2.000 în instituţiile europene, iar restul în sectorul privat.
Există un potenţial
de dublare a acestui număr, în special prin dezvoltarea reprezentării
sectorului privat românesc. Se estimează un potenţial – calibrat la importanţa
României în UE, a populaţiei ţării, voturi în Consiliu şi Parlament – de 5.000
de români.
Românii de aici
vor să ajute Diaspora clasică, mai ales cea din Belgia. Problemele sociale ale
emigrantului român îşi găsesc de multe ori sprijin în cei din Bruxelles-ul
european.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu