Magdalena
Moreh vorbea într-un recent interviu despre importanţa lobby-ului la
Bruxelles, cu accent pe rolul jurnalistului. Este o completare a celor
prezentate de ea pe blogul Casei Europei în materialul
de acum un an.
Aşa cum spuneam şi eu, aici se
produce 75%
din legislaţia României, iar activitatea de reprezentare a intereselor
naţionale este esenţială. Părerea Magdei este că „România are multe complexe,
nu se comportă pe măsura locului pe care îl are de a 7-a țară ca mărime din
Uniunea Europeană. Românii sunt percepuți ca fiind "provinciali", nu
încearcă să fie jucători, să facă strategii pentru domeniile în care pot avea
influență. Cu mici excepții, nu suntem vizibili mai deloc, iar în negocierea
unor dosare complicate poziția României este, de multe ori, un mare mister. În
timp ce Polonia - sau vorbim și de țări mai mici - ies la rampă și
își spun răspicat punctul de vedere în presă și astfel transmit semnalele
dorite și chiar reușesc să facă presiuni în acest mod, oficialii români sunt
complet muți. Există un soi de rigiditate contraproductivă, iar refrenul
oficialilor români este "nu vrem să ne vulnerabilizăm poziția de negociere
expunând-o public". De cele mai multe ori, ca ziarist român la Bruxelles,
am aflat punctul de vedere al României, într-o problemă în discuție între
țările membre, de la diplomați din restul de 26 de state UE. Revenind la lobby,
trebuie spus că România e inexistentă în peisajul lobby-ului bruxellez. Pentru
ca o țară să aibă influența în luarea deciziilor, nu e suficientă cunoașterea
mecanismelor de decizie: e nevoie de metodă și strategie, și e nevoie de o
prezență activă la Bruxelles, fie că e vorba de reprezentarea politică,
economică ori de birouri ale regiunilor sau orașelor, de organizații
profesionale sau sindicale”.
Ȋn
cadrul aceluiaşi interviu a fost amintită de asemenea şi importanţa europarlamentarilor,
dar şi relaţia lobbyştilor cu presa – „Lobby-iștii se concentrează mult pe
segmentul de presă, în funcție de țara pentru care scrie corespondentul. Eu, ca
ziarist român, am fost abordată de cele mai multe ori de lobby-iști din zona
mineritului cu cianuri, adopțiilor internaționale și mai nou a gazelor de șist.
Atâta vreme cât e vorba de seminarii, prezentări sau pur și simplu de întâlniri
la o cafea, contactul cu lobby-iștii e în regulă, îl ajută pe ziarist să își
facă o imagine mai clară despre o anumită controversă și să facă relatări
echilibrate, cu opinii și pro și contra. Lobby-iști români? Dacă există,
înseamnă că sunt bine camuflați, eu deocamdată nu i-am întâlnit. Am putea vorbi
de o încercare, singulară până acum, de lobby în domeniul energiei. De un an
sau doi, există un birou care reprezintă mai multe companii românești din
sectorul energetic. Dar acest birou face rar evenimente la Bruxelles, din câte
știu eu”, precizează ea.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu