vineri, 14 martie 2014

Dan LUCA – articol în ziarul Făclia – Educaţia românească strigă după „motivaţie”

Se resimte din ce în ce mai mult necesitatea unei alinieri a sistemului educaţional la contextul actual. În cel mai recent articol pregătit pentru ziarul Făclia m-am oprit asupra tendinţelor şi a oportunităţilor de care trebuie profitat şi în România.

Redau în continuare textul integral al materialului apărut vineri, 14 martie:

............

Vă propun, în continuare, o abordare pragmatică a educaţiei româneşti, în contextul european şi internaţional actual. Totul din perspectiva cererii şi ofertei şi nu una pur universitară. Ne plîngem de multe ori de calitatea învăţămîntului, ne plîngem de rezultatele de la BAC, dar adevărul este că nu facem de multe ori un lucru esenţial: nu explicăm copiilor noştri de ce „dacă ai carte, ai parte”, contribuind astfel la motivaţie. Iar motivaţia e foarte importantă într-o lume în care tehnologia are un loc educativ important, dar este văzută şi ca distracţia numărul unu care te îndepărtează de teme.

În primul rînd, trebuie să înţelegem atît noi, cît şi copiii noştri, lumea în care trăim şi noile reguli care o definesc: schimbarea continuă, globalizarea, importanţa mai mare ca oricînd a schimburilor interculturale – şi, în context, a limbilor străine –, mobilitatea muncii în plan global. Lumea nu stă să ne aştepte, se mişcă, cu viteze diferite, după cum ne arată şi rezultatele globale în materie de educaţie. Asia accelerează şi obţine rezultate foarte bune în ştiinţele exacte, Africa încearcă să recupereze decalajul mare, la rîndul ei.

Europa a fost mult timp un lider în educaţie, dar sentimentul crescînd în rîndul tinerilor europeni e că nu mai fac mare lucru cu diploma lor, parcă nici masterul şi doctoratul nu mai au importanţa de pe vremuri. Acest lucru e generat de criza economică, dar criza nu poate fi învinovăţită de una singură. Adevărul e că nu mai există o corelaţie între educaţie şi piaţa forţei de muncă: ne pregătim pentru ceva şi piaţa vrea altceva. Îmi doresc o slujbă, dar domeniul meu nu are căutare, sau eu nu sînt pregătit pentru cerinţele pragmatice ale pieţei. O soluţie în acest sens e o politică de stagii în domeniul privat, cu condiţia să nu fie folosită abuziv ca mască pentru slujbe neplătite sau prost plătite.
 Cert e că avem nevoie de un parteneriat serios între sectorul privat şi mediul universitar, pentru a pregăti tinerii pentru piaţa forţei de muncă. În acest context, sînt interesante şi evoluţiile cu privire la şcolile profesionale, căci în multe domenii meseria bate diploma.

Mă bucur să văd că şi în România începe să se înţeleagă necesitatea regîndirii şcolilor profesionale şi a liceelor tehnologice, cu programe şi structuri racordate la nevoile de pe piaţa muncii, întrucît tot mai mulţi angajatori de plîng de lipsa meseriaşilor. După cum declarau în toamna trecută reprezentanţii ministerului Educaţiei, şcoala profesională devine astfel o rută de succes pentru elevii care doresc să aibă o meserie. Orarul este format 60% din practică la angajator şi 40% teorie în primul an de şcoală, pentru ca în cel de-al doilea an de şcoală profesională să facă 75% practică şi doar 25% teorie. ?n urma finalizării cursurilor, absolvenţii primesc un certificat de calificare profesională cu care pot lucra în orice ţară a Uniunii Europene şi au întîietate la angajare la firma la care au făcut practica. Modelul este de mare succes în Germania, unde angajatorii sînt implicaţi în susţinerea educaţiei duale, pe baza căreia economia germană se bucură chiar şi în situaţii de criză de succes.

În acelaşi timp, avem nevoie de înţelegerea unui lucru de bază: te duci acolo unde sînt slujbe, mobilitatea e cheia. Trebuie mereu să încurajăm crearea de slujbe în România, neîmpiedicîndu-i, totodată, pe cei care doresc să plece să lucreze în lumea în dezvoltare – căci vestul Europei e şi el în pană de slujbe – putînd să se întoarcă şi să pornească proiecte antreprenoriale odată reveniţi în comunităţile locale.

Dan LUCA / Bruxelles

Niciun comentariu: