Într-un recent
articol publicat de PR
Romania, am insistat pe importanţa unei structuri sustenabile de
reprezentare la Bruxelles pentru România, stat membru al Uniunii Europene deja
de 7 ani şi jumătate, prin implicarea tuturor actorilor - instituţiilor
naţionale, aleşilor europeni, media europene şi naţionale, etc.
Redau în
continuare materialul integral apărut vineri, 23 mai:
...............
Bruxelles-ul
este văzut din păcate mult prea frecvent ca fiind o construcţie care ne impune
reguli, fără a ne lăsa dreptul de a reacţiona. Ȋnsă, nu este aşa. E drept, este
vorba de un club, şi făcând parte dintr-un club trebuie să vedem şi avantajele
şi dezavantajele. Uniunea Europeană este o construcţie complexă care înseamnă,
dincolo de fonduri europene, şi de pol legislativ, şi o oportunitate de
„business”, în care avem posibilitatea de negociere.
Comunicarea
sustenabilă a unei ţări membre a Uniunii Europene cu instituţiile europene, ca
factori de decizie, trebuie să fie o prioritate pe agenda oricărei capitale
europene. România a făcut progrese în ultimii ani, dar mai are încă de parcurs
câţiva paşi pentru sustenabilitate. Prioritar este de
văzut ce e necesar în acest sens, care e rolul instituţiilor naţionale, al
aleşilor europeni, al media europene şi naţionale, al tuturor actorilor
implicaţi.
În primul rând,
e nevoie de acţiune individuală eficientă, iar în al doilea rând e nevoie de
echipă şi de optima circulaţie, cu bună credinţă, a informaţiei cu privire la
aspectele europene. Mai precis, fiecare actor român în relaţia cu UE trebuie să
îşi eficientizeze activitatea şi să comunice mai bine cu ceilalţi actori,
dincolo de orice bariere inter-instituţionale sau politice; în fond, e vorba de
un imperativ ce ţine de interesul naţional.
Un rol aparte
îl are cooperarea dintre instituţiile naţionale, fie ele permanent reprezentate
la Bruxelles sau doar venite "în delegaţie" şi Parlamentul European
respectiv Comisia Europeană. În Parlamentul European şi Comisia Europeană sunt
români cheie, precum europarlamentarii şi comisarul european, şi echipele lor;
de asemenea, câteva sute de români lucrează în direcţii generale ale Comisiei,
iar câteva zeci în cadrul secretariatului general al Parlamentului European şi
al Consiliului UE. Facilitarea şi îmbunătăţirea comunicării între toate aceste
luminiţe de cunoaştere şi influenţa în materie de afaceri europene, face ca
lumina acţiunii naţionale să fie mult mai puternică: în fond, una e să ne
plimbăm cu mai multe lanterne, alta să aprindem un far.
De asemenea,
pentru a nu fi puşi periodic în defensivă cu dosare precum Schengen sau MCV, e
important să dăm măsură valorii interacţiunii româneşti cu instituţiile UE. Am
avut un avânt iniţial cu dosare precum cele legate de Marea Neagră şi Dunăre,
dar a sosit momentul ca România să fie continuu şi predictibil producătoare de
propuneri europene de calitate, fie singură, fie în echipă: să nu uităm ce face
Polonia în materie de Parteneriat Estic.
Ţinând cont de
aceste pârghii aflate la dispoziţie, interesele româneşti, fie ele industriale
sau de alt fel, ar avea de câştigat. Fie prin apelul la consultanţă în afaceri
europene pentru a-şi maximiza interesele (această consultanţă însemnând apelul
la oameni cu contacte, cu reţea, în oraş) fie prin alianţe cu omologi, persoane
juridice sau personalităţi. Alianţa dă naştere la solidaritate şi la
maximizarea potenţialului de colaborare: cu un aliat legislativ faci şi
business şi găseşti noi oportunităţi de colaborare. De asemenea, prietenia se
ţine cu obraz, prin vizite, prin contribuţii de substanţă la dezbateri, prin
sprijin în momente cheie, prin participare sau organizare comună de evenimente;
ochii care nu se văd se uită.
În momentul în
care majoritatea românilor cu interese comunitare vor înţelege că o prezenţă la
Bruxelles, cu caracter de informare sau reprezentare, e esenţială pentru a face
faţă provocărilor legislative şi presiunilor pieţei europene - şi
internaţionale, România va fi făcut deja un mare pas înainte spre calitatea de
membru adult al Uniunii Europene. E important să nu ne prindă încă
"adolescenţi europeni" Preşedinţia română a Consiliului UE, în 2019.
Să sperăm că până atunci vom depăşi şi frica de un proces democratic normal, de
lobby-ul european: e normal să îţi aperi interesele argumentat, nu e imoral.
Nu în ultimul
rând, trebuie să ne “localizăm” în perioada în care trăim, marcată de criza
eurozonei, consolidarea bugetară, şi dezbatarea inevitabilă privind viitorul -
federal sau nu - al Europei. Autorităţile române îşi pot exprima opinia prin
editoriale în presa vest europeană sau prin cea naţională, mesajul lor public
denotând şi o influenţă mai mare cu privire la dezbaterile la care asistăm:
modelul tăcut şi puternic nu ajută mereu. Suntem încă la începutul jocului
european, e bine să fim ambiţioşi, au trecut 7 ani, căci cine cere mai mult de
la sine şi de la alţii are şansa să primească mai mult. Dacă ne maximizăm
punctele puternice - precum creşterea economică, şi le minimizăm pe cele
negative, avem şansa să reuşim, depinde de noi!
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu