În această vineri, 9 mai, Jurnal
de Dâmboviţa publica noul meu articol despre Agenda europeană pentru anii
următori şi cam ce priorităţi se anunţă până în 2019 pentru liderii europeni şi
naţionali.
Redau in
continuare materialul integral:
........
În ultimele luni s-au lansat tot
felul de discuţii legate de viitoarea Agendă UE, dacă aceasta mai poate
cuprinde şi altceva în afară de europarlamentare sau Rusia. Ce se va întâmpla
după alegerea noilor eurodeputaţi în luna mai? Rezultatul va influenţa
componenţa următoarei Comisii Europene şi numele viitorului şef al Executivului
european – care ar putea fi Juncker (PPE) sau Schulz (PSE).
Dar după ce vom cunoaşte cine ne
va reprezenta la Bruxelles? Era lesne de estimat că Energia Europeană va domina
agenda, semnale fiind înainte chiar de criza ucrainiană. La European Business
Summitul din primăvara lui 2013 elementul central a fost cel al energiei şi al
preţul acesteia.
Şi istoric vorbind, să ne
reamintim de Tratatul de la Paris din 1951, baza constituirii Uniunii Europene,
tot pe fond energetic a fost semnat (Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi
Oţelului). Polonia lansa recent ideea constituirii Uniunii Europene a Energiei,
ce ar determina de asemenea şi înfiinţarea unei entităţi comune care să asigure
aprovizionarea cu resurse energetice a tuturor celor 28 de state membre.
Aceeaşi Polonie, care joacă
perfect în „Triunghiul Weimar”, alături de Franţa şi Germania. Trebuie să mă opresc
şi asupra României. Dacă Polonia este văzută ca a 6-a putere europeană, şi
joacă tare, nu acelaşi lucru se poate spune despre România, care nu îi urmează
la acest capitol.
Din păcate nu avem în discursul
public – politic – din România o abordare inclusivă. Vorbim încă de noi şi ei –
România şi UE. Impactul prezenţei româneşti este încă insular, nesustenabil. Sectorial,
România joacă.
În dosarul Energiei stăm bine. Doar Centrul
Român al Energiei organizează evenimente cu vizibilitate la Bruxelles, următorul
fiind programat pentru 10 iunie 2014. Insist pe potenţialul energetic al
României, şi chiar pe posibilitatea obţinerii unui mandat de comisar european
în acest dosar. Pe agenda UE apar numeroase ricoşeuri, inclusiv pentru România.
Putem vorbi despre Republica Moldova, pe
care s-ar putea să o avem membră a Uniunii Europene în 2019, an în care
coincidenţa face ca România să deţină mandatul la preşedinţia rotativă a UE. Sunt probleme precum încălzirea globală, foametea, sărăcia etc, care nu se
pot soluţiona prin implicarea individuală a statelor, ci doar prin conciliere
şi cooperare.
De asemenea, în dezbaterile legate
de contextul economic actual, este foarte des folosit termenul de liberalizare
a comerţului sau a liberului schimb. Luând în calcul toate acestea, se
conştientizează tot mai mult nevoia reglementărilor extinse dincolo de
graniţele statelor-naţiune, dar şi dincolo de legislaţia europeană. Cert e că
vom trăi “reforme” semnificative, noi, dar mai ales copiii noştri.
Controverse există şi sunt normale într-un
an electoral, euroscepticismul este ceva real, însă de ceea ce trebuie să fim
conştienţi este că, pe lângă faptul că în urma alegerilor europene se va decide
cine va conduce Parlamentul European, Comisia Europeană, se va decide de fapt
ce se va întâmpla în următorii 10-15 ani la nivel european.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu