Dan LUCA – editorial în Făclia: “Franck Biancheri”

Editorialul de astăzi din Făclia l-am dedicat unui adevărat vizionar european, Franck Biancheri, fondatorul AEGEE.

 

----

 

Sărbătorim astăzi 40 de ani de la infiiinţarea Asociației Studenților Europeni (AEGEE). În aprilie 1985, la Paris, la Grande École, Franck Biancheri și un grup de studenți entuziaști  au create această organizație pentru a promova integrarea europeană și schimbul cultural între studenți. L-am cunoscut bine pe Franck la sfârșitul anilor ’90, când eram vicepreședintele AEGEE Europa. Puțini știu că Franck a venit la Cluj în 1998, când a fost lansată versiunea în limba română a cărții sale dragi “Urgențele Euro-cetățenilor”. Era practic o mărturie reală a faptului că cetățenii europeni pot avea un impact asupra construcției europene, mai ales când se regăsesc ca și euro-cetățeni. Erau descrise dificultățile în procesul de decizie comună și adevărata istorie a complicatei adoptãri a programului Erasmus, primul program global care se adresează tinerilor și la care AEGEE a avut un rol hotărâtor.

 

Printr-un context fantastic, am reușit ca în 1997 să fiu unul dintre liderii acestei organizații, bine plasat în Comitetul Director de la Bruxelles. Am fost pentru câțiva ani  aproape de oamenii puterii europene, încă înainte ca România să deschidă primul capitol de negociere pentru aderarea țării la UE. Am stat la aceeași masă cu Președintele Franței Jacques Chirac, în Aula Mare a Universității din Sorbona. Am ascultat-o pe Regina Olandei Beatrix la Congresul Europei de la Haga. La Moscova am discutat despre Casa Comună Europeană cu echipa lui Mikhail Gorbachev. La Ankara, împreună cu președintele Turciei de atunci, Süleyman Demirel, am deschis poarta studenților turci pentru a participa la programul Erasmus. Ca o apreciere a activității în cadrul asociației, am fost primit de președintele Ion Iliescu la Palatul Cotroceni. Nu, nu primit nici o medalie. Să fiu sincer nici nu ne interesa așa ceva la vremea respectivă. Noi eram însã cei care acordam diplome atunci.

 

A fost o formă de activism european, pentru ca noi credeam și luptam pentru o Europă unită, fără frontiere, unde Sudul și Nordul, dar mai ales Vestul și Estul, participau la un dialog real despre viitorul continentului.

 

Mi-am câștigat locul la Bruxelles prin alegeri deschise. La Adunarea Generală AEGEE de la Maastricht, din aprilie 1998, am fost ales de către 1142 delegați din 250 centre universitare, aparținând celor 42 de țări din structura organizației. Foarța de a câștiga un mandat european mi-a fost dată de două elemente. În primul rând organizația nu recunoștea nivelul național, deci lucram doar pe nivelul local și european. Iar al doilea element, era să te implici european în proiectele filialei pe care o coordonai, AEGEE Cluj-Napoca în cazul meu. Îmi amintesc cu mare plăcere și acum când eurodeputatul german Edith Müller vizitase Clujul, pentru prima data, cu prilejul conferinței AEGEE pe care o organizasem în primăvara anului 1997.

 

La Bruxelles, eram exotic, căci așa era România anilor ’90 în Uniunea Europeană. Dar am găsit metode să racordez 20 de centre universitare românești la rețeaua AEGEE, am coordonat în 1999 prima dezbatere din interiorul Parlamentului European despre viitorul educației europene, cu orizont 2020.  

 

Frank Biancheri a fost un vizionar european, chiar dacă prea puțin înțeles de secolul al XX-lea. Nu a fost nici ministru  francez al educației, nu a ajuns nici măcar unul dintre eurodeputații francezi. Chiar dacă nu este atât de cunoscut la scară largă, moștenirea sa rămâne vie în inimile celor care cred într-o Europă a tinerilor, a schimburilor culturale și a democrației participative. Franck a reușit să galvanizeze și chiar să critice deschis când a fost cazul instituțiile europene. E cel care a avut curajul ca la Palatul Elysée să ii spună direct președintelui Franței că tinerii vor cu adevărat Europa. Mulțumesc Frank! Mi-ai dat și mie un sens în viață!

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – în direct la TVR Moldova despre taxele americane

Mi-a făcut o mare plăcere să revin astăzi la emisiunea “Impact global˝ de la TVR Moldova.

 

Am discutat despre taxele lui Donald Trump și efectele asupra relațiilor transatlantice.  Măros Sefkovic, comisarul european pentru comerț, a zis că “UE va răspunde într-un mod calm, atent etapizat și, mai ales, unificat, pe măsură ce ne calibrăm răspunsul”.

 

Produsele moldovenești destinate pieței americane vor fi supuse unei taxe de 31%. Această măsură afectează în special sectoarele vinului, textilelor și componentelor electronice din Moldova, care au avut o prezență crescândă pe piața americană. Este indirect și o recunoaștere a calității vinului moldovean!

 

Proiectul de bazã al UE este autonomia strategică deschisă – cu investiții și schimburi comerciale. Dar principalã e producția industrială proprie!! Asta vrea și președintele american, de fapt, să aducă fabricile înapoi în Statele Unite. 

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – invitat la TVR Info: taxe americane, aparare europeanã

Pe 5 aprilie 2025, am revenit cu mare plăcere în emisiunea ˝Europa mea˝ de la TVR Info.

 

Timp de o orã am discutat despre taxele lui Trump, despre politica de apãrare europeanã și, desigur, despre războiul din Ucraina.

 

Am contextualizat totul la nivelul UE si pentru România:

Ø  “În urma deciziei administrației americane de a impune tarife generale pentru mărfurile Uniunii Europene, UE va răspunde într-un mod calm, atent etapizat și, mai ales, unificat, pe măsură ce ne calibrăm răspunsul”, citând din comisarul european pentru comerţ Maroš Šefčovič.

Ø  Romania are nevoie acum de analize reale și discuții pragmatice cu partenerii strategici ai României: Franța, Germania și Polonia. Coordonare maximă la nivel instituțional românesc, inclusiv cu Președintele României. Coordonare permanentă cu UE. Fără panică, calm și coordonare

Ø  Extinderea UE și crearea zonei euro au fost  realizări semnificative pentru integrarea și stabilizarea regiunii. Aceste două momente au consolidat nu doar coeziunea economică, ci și stabilitatea politică în Europa. Cu toate acestea, în fața provocărilor geopolitice recente, din ce în ce mai multe voci din cadrul Uniunii Europene susțin necesitatea unei politici de apărare mai coerente și mai autonome, care să nu depindă exclusiv de NATO și de aliații săi, în special Statele Unite.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

 

Dan Luca – contribuție pentru Gândul la un material despre IMPACTUL tarifelor lui Donald Trump asupra companiilor românești

Am prezentat și eu în analiza Gândul impactul tarifelor lui Donald Trump asupra României.

 

-----

 

„Este nevoie să existe o strategie integrată”

 

Și Dan Luca, expert în politici europene și comunicare strategică, stabilit în Bruxelles din 1997, consideră, într-un răspuns pentru Gândul, că este nevoie să existe o strategie integrată, atât la nivelul statutului României de membru UE, dar și o analiză a ricoșeurilor pe alte paliere, precum cel al apărarii europene autonome.

 

„Analize reale și discuții pragmatice cu partenerii strategici ai României: Franța, Germania și Polonia. Coordonare maximă la nivel instituțional românesc, inclusiv cu Președintele României. Coordonare permanentă cu UE. Fără panică, calm și coordonare”, ar fi direcțiile pe care le vede în acest moment Dan Luca.

 

În ceea ce privește replica Uniunii Europene, care a anunțat că analizează măsuri în contrapondere, expertul de la Bruxelles consideră ă Uniunea Europeană ar putea răspunde tarifelor impuse de SUA si prin introducerea unor taxe ecologice:

Ø         Taxa pe carbon la frontieră – UE deja implementează acest mecanism pentru a taxa importurile în funcție de emisiile lor de carbon. Acest lucru ar putea afecta exporturile americane, mai ales în sectoare precum oțelul, aluminiul și cimentul.

Ø     Restricții pentru produse cu impact ecologic ridicat – UE ar putea interzice sau restricționa importurile de produse americane care nu respectă standardele ecologice europene (de exemplu, în agricultură sau industria chimică).

Ø     Taxe suplimentare pe bunurile cu amprentă ecologică mare – UE ar putea introduce tarife suplimentare pentru importurile americane de petrol, gaze naturale lichefiate (LNG) sau produse industriale poluante.

 

„Această strategie ar fi justificată din perspectiva luptei împotriva schimbărilor climatice, dar ar putea escalada tensiunile comerciale dintre SUA și UE”, a conchis Dan Luca.

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – contribuție la un articol publicat de către Ziarul Financiar: “Apărarea europeană autonomă - furnizor de securitate globală”

Împreună cu Vasile Dîncu am semnat astãzi în Ziarul Financiar un articol despre apărarea europeană în context global.

 

----

Anul 2025 poate fi considerat un punct de inflexiune al securității europene, similar cu 1945, datorită unor factori geopolitici și militari care redefinesc arhitectura de securitate a continentului. În 1945, sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a condus la împărțirea Europei între Est și Vest, crearea ONU și începutul Războiului Rece. În mod similar, 2025 ar putea marca o transformare radicală în securitatea europeană. O apărare europeană autonomă nu trebuie privită doar prin prisma spațiului european, ci și ca un actor global, capabil să influențeze echilibrul de putere în alte regiuni ale lumii. Dacă Europa își dezvoltă capacități militare mai avansate și își asumă un rol mai activ în politica internațională, poate deveni un factor de stabilitate nu doar în Mediterana și Africa, ci și în Orientul Mijlociu, Indo-Pacific și chiar în zona Arctică.

 

Crizele consecutive din ultimii ani subliniază vulnerabilitățile structurale ale Uniunii Europene, scoțînd în evidență limitele capacității de răspuns rapid și coerent ale instituțiilor europene. Invazia Ucrainei de către Rusia a provocat o rundă de provocări pentru guvernarea europeană, impunând UE să adopte măsuri economice și politice într-un context internațional tot mai complex și instabil.

 

Vulnerabilitatea structurală a Uniunii Europene este adânc legată de modelul său de guvernare, bazat pe compromisuri între statele membre, care nu întotdeauna ajung la o viziune comună rapidă și eficientă. Adaptarea la noile realități ale unei lumi interconectate și în schimbare continuă necesită reforme în guvernarea UE, care să îmbunătățească răspunsul la crize și să consolideze solidaritatea între statele membre.

 

Extinderea UE și crearea zonei euro au fost  realizări semnificative pentru integrarea și stabilizarea regiunii. Aceste două momente au consolidat nu doar coeziunea economică, ci și stabilitatea politică în Europa. Cu toate acestea, în fața provocărilor geopolitice recente, din ce în ce mai multe voci din cadrul Uniunii Europene susțin necesitatea unei politici de apărare mai coerente și mai autonome, care să nu depindă exclusiv de NATO și de aliații săi, în special Statele Unite.

 

Lumea se află într-o perioadă de mari schimbări geopolitice, iar organizațiile internaționale precum NATO și ONU joacă un rol important în gestionarea provocărilor actuale. În această eră a globalizării rapide, transformările tehnologice și geopolitice influențează continuu modul în care sunt structurate relațiile internaționale și strategia de apărare. Organizația Națiunilor Unite, înființată în 1945 cu scopul de a menține pacea și securitatea internațională și de a promova dezvoltarea economică și drepturile omului, pare să aibă o performanță mai lentă în fața provocărilor globale actuale.

 

În acest context este bine să ne referim și la blocurile regionale autonome și interconectate. Vorbim aici despre un concept care se referă la formarea și dezvoltarea unor grupuri de state care cooperează într-o anumită regiune pentru a-și coordona politicile economice, politice, de securitate și sociale, cu scopul de a obține beneficii economice și de stabilitate reciprocă. ASEAN (Asociația Națiunilor din Sud-Estul Asiei), Mercosur sau Uniunea Europeană sunt exemplele cele mai notorii. Blocurile regionale mai integrate tind să dezvolte instituții supranaționale, care pot include comisii, parlamente sau instanțe juridice, cu rolul de a implementa și supraveghea politicile comune. În cazul Uniunii Europene, de exemplu, există Parlamentul European, Comisia Europeană și Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Unele blocuri regionale se concentrează și pe securitatea colectivă, dezvoltând mecanisme de apărare comune, cum este cazul NATO în Europa și în America de Nord sau ASEAN în Asia de Sud-Est.

 

Lumea multipolară prinde contur prin consolidarea blocurilor regionale, care își asumă roluri din ce în ce mai importante în diplomația globală. Aceste entități nu doar contrabalansează influența marilor puteri, ci și modelează regulile jocului global prin inițiative economice, parteneriate strategice și abordări comune în forurile internaţionale.

 

Asistăm la o descentralizare a influenței globale, unde puterea nu mai este monopolizată de un singur pol dominant, ci este distribuită între multiple centre emergente. Acest proces este alimentat de factori precum digitalizarea, interconectivitatea economică și dezvoltarea tehnologică rapidă din afara Occidentului tradițional. În plus, inițiative precum Belt and Road Initiative (China), integrarea economică accelerată a Africii prin Zona de Liber Schimb Continentală Africană (AfCFTA) sau expansiunea BRICS demonstrează cum aceste noi centre de putere își consolidează influența. Chiar și în sectorul tehnologic, vedem companii din Asia sau Orientul Mijlociu concurând serios cu giganții din SUA și Europa.

 

Europa a adoptat o abordare complexă când vine vorba de cooperarea militară, în special în cadrul NATO și al inițiativelor UE. Aceste două entități joacă un rol esențial în asigurarea securității regionale, dar există și o tendință tot mai mare de a crea un pilon autonom european în domeniul apărării, care să funcționeze paralel cu angajamentele față de NATO, fără a renunța complet la suveranitatea națională asupra forțelor armate.

 
Unificarea resurselor militare europene ar crea o forță considerabilă la nivel global. Cu toate acestea, fragmentarea actuală a acestor resurse între multiple state face coordonarea și eficiența operațională mai dificile. În plus, diferențele în politicile de apărare, prioritățile naționale și nivelurile de finanțare reprezintã provocări semnificative în crearea unei armate europene unificate.

Dacă o astfel de armată ar deveni realitate, această ar transformă Europa într-o superputere militară globală, capabilă să își protejeze interesele fără sprijinul Statelor Unite. Totuși, din cauza provocărilor politice, economice și strategice, acest scenariu este improbabil pe termen scurt și mediu, dar ar putea deveni fezabil în următoarele decenii, pe măsură ce integrarea europeană avansează.

 

O apărare europeană autonomă poate deveni un factor de securitate nu doar în Europa de Est, ci și în regiuni strategice precum Mediterana și Africa. Acest lucru ar putea contribui la stabilitate prin gestionarea amenințărilor transnaționale, combaterea terorismului, prevenirea crizelor umanitare și asigurarea securității energetice și comerciale.

 

Uniunea Europeană se află la o răscruce strategică, iar capacitatea sa de a se consolida ca actor geopolitic va depinde de coerența și viteza cu care își dezvoltă autonomia strategică. Deși UE are deja o influență semnificativă în domeniul economic și normativ, dimensiunea sa militară a rămas fragmentată din cauza diferențelor de viziune dintre statele membre și a dependenței de NATO. Rămâne de văzut dacă UE poate depăși obstacolele interne pentru a deveni o putere militară credibilă.

Autori:
Vasile Dîncu, fost Ministru al Apărării Naţionale, în prezent eurodeputat, vicepreședintele Comisiei Speciale pentru Scutul Democrației Europene.

Dan Luca, expert în politici europene și comunicare strategică, activând în Bruxelles, din 1997.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

European Gaullism

Who still remembers General de Gaulle? Yes, he was the French President in the years that followed World War II. Interestingly however, the Gaullist doctrine, a set of political and philosophical principles inspired by the thinking and actions of Charles de Gaulle, is now becoming very relevant at the European level, in a Europe that wants to be autonomous, even independent. The concept of open strategic autonomy of the European Union was formulated as a balance between strengthening the EU's independence in key sectors and maintaining an economy open to global partnerships.

 

Of course, the French General de Gaulle was projecting the doctrine only at the level of his own country, saying that: "France must be a strong and independent nation, free from foreign influence (neither from the USA nor from the USSR, in the context of the Cold War)".

 

If we talk about independent foreign policy and military autonomy, France wanted "the development of an autonomous military capability, including through the creation of a French nuclear arsenal" 80 years ago. There was even a "third way" approach in the Cold War, which was neither pro-American nor pro-Soviet.

 

If we put everything in the context of European industrial champions, we notice that the then President specified that "The state must support the economy through strategic planning, without falling into socialism. We support strategic industries".

 

And to put the icing on the cake, "The executive power must be firm, and the President must have a dominant role in governance." The doctrine of Gaullism is not strictly right or left, but seeks to unify the nation around their national interest.

 

Can we say that the current vision of the European Commission is inspired by the Gaullist doctrine, of course translating it from the French level to the European system?

 

Dan LUCA / Brussels

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Gaullismul european”

Despre doctrina gaullistã a UE în editorialul meu de astăzi din Făclia.

 

---
Cine își mai amintește de Generalul de Gaulle? Da, a fost președintele francez în anii care au urmat celui de-al Doilea Război Mondial. Interesant însă este faptul că doctrina gaullistă, un ansamblu de principii politice și filosofice inspirate din gândirea și acțiunile lui Charles de Gaulle, devine de mare actualitate acum la nivelul Europei care se dorește autonomă, chiar independentã. Conceptul de autonomie strategică deschisă al Uniunii Europene a fost formulat ca un echilibru între consolidarea independenței UE în sectoare-cheie și menținerea unei economii deschise la parteneriate globale. 

Desigur, generalul francez proiecta doctrina doar la nivelul țării sale zicând: "Franța trebuie să fie o națiune puternică și independentă, fără influență străină (nici din partea SUA, nici a URSS, în contextul Războiului Rece)".

Dacă vorbim despre politica externă independentă și autonomie militară, Franța dorea acum 80 de ani "dezvoltarea unei capabilități militare autonome, inclusiv prin crearea arsenalului nuclear francez." Exista chiar abordare de „a treia cale” în Războiul Rece, nici pro-americană, nici pro-sovietică.

Dacă punem totul în context de campioni industriali europeni, observăm că președintele de atunci preciza că "Statul trebuie să sprijine economia printr-o planificare strategică, fără a cădea în socialism. Susținem industriile strategice".

Și cireașa de pe tort, "Puterea executivă trebuie să fie fermă, iar președintele să aibă un rol dominant în guvernare." Doctrina gaullismul nu este strict de dreapta sau de stânga, ci caută să unifice națiunea în jurul interesului național.

Iar acum întrebarea de baza a acestui editorial. Putem zice că actuala viziune a Comisiei Europene se inspiră din doctrina gaullistă, desigur translatând-o de pe palierul francez la sistemul european?

 

Dan LUCA / Bruxelles