marți, 30 aprilie 2013

Viitorul UE: Londra vs. Paris şi Berlin

E greu ca într-o perioadă atât de dinamică şi decisivă pentru UE liderii politici să apară şi să nu se atingă subietul viitorului Uniunii. În contextul discuţiilor despre imigrare, premierul britanic a promis că va renegocia poziţia ţării sale în raport cu Uniunea Europeană, înainte de referendumul pe care intenţionează să îl organizeze în 2017.

Prim-ministrul Marii Britanii susţinea la începutul acestui an că cea mai bună cale pentru schimbările pe termen lung de care este nevoie pentru viitorul euro, pentru asigurarea competitivităţii şi democraţiei în Europa este necesar tocmai un nou tratat.

De cealaltă parte, Franţa şi Germania preferă evitarea modificărilor de revizuire a Tratatului de la Lisabona, care reglementeaza funcţionarea Uniunii Europene, ar fi un proces de durată deoarece presupune un acord al tuturor statelor membre, iar unele din acestea ar trebui sa organizeze un referendum în acest sens. Liderii celor două ţări consideră că discuţiile pe marginea acestiu subiect, între 27 de state ar fi interminabile şi neproductive.

Un purtător de cuvânt al guvernului german explica faptul că “Ne dorim să asigurăm o eurozonă funcţională, eficientă şi prosperă. Pentru aceasta am început împreună cu partenerii noştri un proces prin care dorim să definim paşii necesari pentru atingerea acestui ţel. Dacă acest lucru nu va fi posibil fără o schimbare a tratatelor, ne vom orienta spre un nou tratat. Dacă în schimb, aceşti paşi sunt realizabili în cadrul Tratatului existent, cu atât mai bine. Aceasta ne va economisi mult timp”.

Puteţi citi evenimentele anterioare pe marginea subiectului, precum şi despre alte intervenţii ale celor trei mari puteri europene:






Dan LUCA / Bruxelles

luni, 29 aprilie 2013

Brussels Memorandum: Romania

For already more than 20 years Romania has adopted the European way – there is no doubt about that. The declaration signed on June 21 1995 at Snagov by representatives of all political parties at that time in Romania, clearly expressed its intention to support European integration. It was a huge step on the road to EU accession. 10 years after that, Romania concluded its negotiations with the EU for membership, concluded before the current crisis.

Over 6 years after entry into the EU - in an EU torn by financial crises and subsequent political crises – it is hard in Romania to fully comprehend what EU membership actually means. Romanian citizens are confused about the current puzzle that Europe represents, far from their daily reality. The aim of this message is to outline some concrete steps to develop a European Romania.

To connect a country of over 20 million people to the European Union is very complex and a difficult achievement. A particular person, a political party or even state institutions, not one in particular can be blamed for failing to reach this goal. Paradoxical, the "macro procedure" of the national-European relationship is mostly a technical algorithm, requiring multiple expertises in specific sectors (legal, social, business sector, communication, etc.). The political will is important, but it must be supported by a strong technical procedure.

No doubt there is a problem with the Romanian human resources allocated to this system of "fine tuning to link Romania to the EU". It is clear that systemic inertia does not lead to solving current problems that Romania has with the European Union. There must be a quick, organic intervention, because current trends are not stopped and corrected. The proposed solution is to launch a (Romanian) Government program building European expertise on two levels (national and local).

The persistence of the “top-down” administrative culture in Romania stems from historical reasons and is still anchored in the collective mindset. This culture is integrated in people’s characters – decision making is done in the advisory offices in different ministries, without refining them by consulting the stakeholders. The risk is that they are not shared and be challenged by those whom they are addressed to. Moreover, the lack of consultation makes it difficult to have European legislation implemented by the beneficiaries whose expertise and interests have been ignored. It is especially difficult since the decision was taken in Brussels, where national interests in various policies are so varied. In conclusion, formulating national positions with stakeholders (beneficiaries) proves to be necessary, taking into account the skills, technical knowledge and legitimate sectoral interests on which to express them before the political decision is taken.

Over 100,000 people are involved in the dynamics of European affairs in Brussels, supported by another 700,000 - especially in capital cities of the member states. There are over 100 events per day in Brussels focusing on topics such as the future European Union. As an EU member state you cannot afford to lose track of any of these debates. At each meeting one can set up initiatives, build upon the interest of participants, eventually resulting in new rules and procedures, new alliances and ultimately - legislation.

Romania is currently "playing" in the European arena, but its playing field is uneven, unpredictable and unsustainable. We might not want it, but over 75% of the legislation in Romania has its origins in Brussels, in EU law. This legislation does not necessarily cover the national security, foreign policy or defense policies. It is mainly about consumers and markets, air quality, water management and transport. It deserves attention; this Europe of the "small" topics, as decisions in these policies addresses citizens’ daily life. In some cases the position of Romania is well founded, while in others our country positioning is at best circumstantial, if not carrying out a policy reminiscent of the "empty chair".

I find it hard not to point out that to develop and sustain the country's EU connection we need about 5,000 Romanian representatives in Brussels and 25,000 people in Romania actually involved in the Community Mechanism. We currently have only about 2,000 in Brussels and 10,000 in Bucharest (especially in the public sector).

Where can Romania find help to do better in the EU? What additional training should a national expert in European affairs have? It is a paradox, but Romania has about 25 European Studies Faculties and 95% of graduates do not find a job related to their studies. Is it enough to study at such faculties in order to have the perfect resume as EU expert? Even though it is important to understand the Community institutional system, there are many other qualities that you must have as well.

What do we, Romanians, lack in order to do better at the European level? Romania is in the EU but we feel that is not enough - it seems something is missing and the "picture" does not come out perfect. We are competitive, but it takes a more pragmatic approach, both individually and in the structure of the Romanian education. We lack the practical side. I want to underline the importance of non-formal education in this context. Romanian formal education is currently not sufficient in the sphere of European competitiveness.

Someone recently suggested that it might not be bad to think about introducing the subject ‘European culture and civilization’ to the curriculum of high schools. Something very practical, not content dry and full of statistics. Teaching courses on what European citizenship means, and what rights and obligations the European citizen has what opportunities we have as Romanian in Europe. And the exercise of Europeanization and internationalization should be continued also in higher education. Foreign teachers must become a normality in all universities and masters could possibly take place in international languages
​​to accustom young Romanians to globalization.

Romanian civil society has a fantastic potential, certainly within the EU, but there must be a coherent structure, articulated, which may propose projects with huge impact. It is strategic to have as many such networks in Romania as possible and not only in the country's capital. There should be structural support to the activities of the non-governmental sector in Romania
.

I cannot draw attention to those who represent Romania in the European policy making process, especially MEPs. You first called to integrate Romania into the European Union, and not with a message often heard from populist or anti-European oriented politicians. Romania and the EU are not two systems, rather it is only one: a European Romania. You are the missionaries educating the Romanian people to engage in European affairs and possibly to have an opinion on technical details. You are asked to debate in the European forum. You can double the debates on the same issues by organising public hearings, like those in the European Parliament, involving Romanian stakeholders. These debates should be hold in Romanian, in multiple Romanian cities, involving local experts from all sectors. Bring Europe to the “Romanian streets” and then the press, so beloved to politicians, will certainly look for interviews with you on the first page.

Romanian state institutions and structures should be helped by complementary mechanisms. About 100 representatives at the Permanent Representation of Romania to the EU can not do miracles with the mountains of technical documents from the European system. "Powerful filters" are built, involving hundreds of Romanian officials from the European Commission, who arrived there because their country's EU membership, and representing the Union now. It can strengthen the association of Brussels European Romanians, making it more functional, with the support of at least one Romanian think tank located in the European capital.

I do not think that political polarization, artificial segmentation or certain barriers between Romania and the Romanians abroad help the macro project that became reality with the entry of Romania into the EU.

But I do believe in the ability of the Romanian people to think and act European!

Romania wants to be European!

Dan LUCA / Brussels

Martin Schulz - Candidatul socialiştiilor europeni

Complexitatea mecanismului european face ca omul simplu să nu reuşească să se identifice în mod real cu marile ideologii şi slogane europene. Un partid politic nu poate exista fără activişti, iar rolul lor este vital în orice campanie electorală. E nevoie ca marea masă a membrilor de partid să înţeleagă importanţa fiecărei campanii şi rolul aleşilor în forurile legislative locale, regionale, naţionale sau europene. Activistul la bază doreşte implicarea, dar vrea să fie tratat cu respect. Jocurile de culise sunt importante în politică, dar competiţiile politice deschise, alegerile, sunt cele care aduc sarea şi piperul oricărei dezbateri.

Îmi amintesc lansarea candidaturilor pentru europarlamentarele din 2009, când majoritatea activiştilor au reuşit cu greu să se calibreze la o acţiune de 2-3 luni, premergătore datei de 7 iunie 2009. În primul rând trebuie înţeleasă importanţa confruntărilor europene de către militanţi, ceea ce ar putea convinge şi pe alţii că implicarea în astfel de acţiuni are relevanţă pentru ei.

Faptul că nu a existat în campania electorală un contra-candidat pentru Preşedenţia Comisiei Europene a descurajat electoratul european de Stânga care a stat mai mult acasă în ziua alegerilor! Avem nevoie de lideri europeni puternici (atât din punct de vedere politic, dar mai ales moral) pentru a construi credibilitate şi coerenţă.

Încă din 2009, după alegerile din iunie, spuneam că în Uniunea Europeană este necesară adaptarea sistemului electoral pentru Parlamentul European, inspirat din modelul american, în care candidaţii să îşi susţină candidatura tip de 2-3 ani. Sugeram ca partidele să stabilească un mecanism politic, nou şi îmbunătăţit, de selecţie şi promovare a liderilor la nivel comunitar, printr-o campanie internă, cu aproximativ trei ani înainte de alegerile pentru Parlamentul European.

Împreună cu colegii de la PSD Bruxelles, am lansat întâlniri bilaterale cu socialiştii şi democraţii din Bruxelles, încă din luna iulie 2009. Am ascultat opiniile şi informaţiile colegilor vis-a-vis de rezultatele alegerilor, din punctul lor (naţional) de vedere şi analizând potenţialul existent liderii europeni au început să înţeleagă forţa unui astfel de mecanism pentru Stânga europeană.

„Manifest 2014 pentru o Stângă Europeană Unită” era propunerea PSD Bruxelles pentru o Europă a cetăţenilor. Documentul a fost concluzia mai multor analize şi dezbateri, care reprezintă linia discuţiilor derulate pe parcursul întregii perioade de după alegerile europene din iunie 2009, dintre liderii organizaţiilor politice progresiste din Bruxelles. Manifestul a fost prezentat în premieră pe 10 septembrie 2009.

În toamna aceluiaşi an, în cadrul unui eveniment organizat în capitala comunitară îi prezentam ideea lui Martin Schulz, pe atunci Preşedintele Grupului Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European. „Uniunea Europeană este mai mult decât simpla sumă a celor 27 de state membre, iar liderii naţionali trebuie să înţeleagă acest lucru", sublinia preşedintele Martin Schulz la finalul întâlnirii.

În 2010 am propus şi un posibil calendar de organizare a alegerilor primare, care a prins repede contur, iar până la sfârşitul anului, socialiştii europeni decideau deja că vor organizarea de alegeri primare pentru a desemna candidatul pentru preşedenţia Comisiei Europene în 2014.

În septembrie 2012, discursul lui Martin Schulz a ridicat plenul Congresului Socialiştilor Europeni în picioare, cum puţini lideri au reuşit. Chiar dacă Martin mai are luni bune de mandat ca preşedinte al Legislativului European, văd în el candidatul “care vine” pentru a câştiga “primarele europene” ale socialiştilor şi astfel să fie propus ca preşedinte al Comisiei Europene în 2014. Dar asta doar în contextul în care socialiştii vor avea cei mai multi eurodeputaţi la viitoarele alegeri europene.

Controverse au existat de-a lungul acestor ani la nivel european privind organizarea alegerilor primare, însă eforturile celor implicaţi nu au fost zadarnice, şi, se pare că încă din iunie - la PES Council de la Sofia (21-22 iunie 2013) - se va anunţa propunerea PES pentru Preşedenţia Comisiei Europene în 2014: Martin Schulz.


Puteţi urmări derularea evenimentelor aşa cum au fost prezentate pe blog:





Dan LUCA / Bruxelles

duminică, 28 aprilie 2013

Croaţia şi portofoliul Protecţiei Consumatorului


Croaţia, (aproape) noul stat membru al Uniunii Europene, va deţine începând din 1 iulie 2013, Portofoliul Protecţiei Consumatorului.

După ce Barroso a oferit acest portofoliu lui Neven Mimica, înseamnă că atribiţiile portofoliului de Sănătate şi Protecția Consumatorilor deţinut de comisarul maltez, Tonio Borg, vor fi împărțite în două.

S-au făcut speculaţii, şi aminteam şi eu pe blog de alocarea unui post de comisar pentru turism pentru Croaţia, ca ţară cu un sector turistic bine dezvoltat. Nu există încă oficial un astfel de portofoliu. Turismul se încadrează în portofoliul comisarului italian Antonio Tajani, cel pentru Industrie și Antreprenoriat.

Mimica este economist de profesie, un social-democrat de încredere, pe care l-am cunoscut personal încă din 2002.

Dan LUCA / Bruxelles

sâmbătă, 27 aprilie 2013

Dan LUCA – Cadru Didactic Asociat la SNSPA


Experienţa acumulată de-a lungul anilor în care am predat studenţilor cursuri despre comunicare şi mecanismul Uniunii Europeane a contribuit la obţinerea noului meu statut în mediul academic –  Cadru Didactic Asociat la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative (SNSPA) Bucureşti, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice.

După obţinerea Doctoratului în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene (specializarea Comunicare) am dezvoltat un curs intitulat “Tehnici de comunicare în UE”, pe care îl predau studenţilor de la universităţi din Bruxelles, dar şi masteranzilor din Gorizia (Italia). Până în prezent am prezentat lumea afacerilor europene studenţilor de la 10 universităţi europene, inclusiv în Bucureşti şi Cluj.

Pentru o mai amplă imagine despre activitatea didactică pe care o desfăşor mai puteţi citi:








 

Dan LUCA / Bruxelles

vineri, 26 aprilie 2013

Românii din Bruxelles despre viitorul instituţiilor europene


Lansam la începutul acestui an un proiect atipic, cu scopul declarat de a ancora România la dezbaterea contemporană despre viitorul instituţiilor europene.

În urma întâlnirii din februarie 2013, organizată la Facultatea de Studii Europene din Cluj, am realizat un raport-studiu ce conţine 24 de pagini de idei despre viitorul instituţional al UE şi viziunea României asupra construcţiei europene.

Continuând pe aceasta temã, la Bruxelles, pe 27 mai, o noua dezbatere publică îşi propune să găsească răspunsuri la întrebări de genul: “Unde se plasează România în dezbaterea despre viitorul instituţiilor europene şi a Uniunii Europene în general?”, “Ce va însemna pentru România, ca şi stat membru, un nou Tratat al UE?”.

Dan LUCA / Bruxelles

joi, 25 aprilie 2013

Barroso îşi explică viziunea privind federalismul

Acum câteva zile, preşedintele Comisiei Europene spunea că s-au făcut deja paşi importanţi spre o organizare federală a Uniunii Europene. Barroso explica faptul că mai multă integrare este indispensabilă pentru economia europeană, care trebuie să facă faţă competiţiei, să atragă încredere pentru investitori şi pieţe, încercând să disipeze astfel din frica faţă de “o federaţie a statelor naţionale”.

Subliniind faptul că piaţa unică şi moneda europeană sunt bazele unei uniuni complete, Barroso spunea în cadrul întâlnirii de la Bruxelles că federalismul a făcut parte întotdeauna din ideea europeană şi din ceea ce şi-au propus fondatorii construcţiei europene, însă fără a însemna că se va ajunge la crearea unui “super-stat”. Eliminând total ideea construcţiei unui “stat”, preşedintele CE a insistat pe importanţa păstrării suveranităţii ţărilor membre.

O problemă importantă râmâne încrederea în Uniune, afectată tot mai grav de dificultăţile prin care trec cetăţenii europeni pe fondul crizei şi a măsurilor de austeritate adoptate de liderii UE. Nu se poate ajunge la eficienţă pentru politicile implementate fără un minim suport din partea populaţiei. Responsabilitatea rămâne nu doar în mâinile Uniunii Europene ci şi a statelor membre, completa Barroso.

Mai puteţi citi:







Dan LUCA / Bruxelles



Implicarea Bruxelles-ului în concursul de eseuri SNSPA

Ca şi preşedinte al Casei Europei, am fost invitat să fac parte din juriul concursului de eseuri organizat de SNSPA si având ca temă dezbaterea privind viitorul Uniunii Europene.

Premiul special al “Casei Europei” va fi anunţat în cadrul evenimentului de la Bruxelles, pe 27 mai 2013, a doua întâlnire din seria celor trei conferinţe–dezbateri organizate sub numele “România şi viitorul instituţiilor europene”.

Nu este prima dată când îmi doresc să răsplătesc implicarea comunităţii prin premii acordate celor mai bune intervenţii. De-a lungul anilor mi-a făcut plăcere să încurajez tinerii cu potenţial!

Dan LUCA / Bruxelles

marți, 23 aprilie 2013

Despre responsabilitate… de la Bruxelles


De aici de la Bruxelles am pus mereu accent pe necesitatea implicării concrete şi pe responsabilitatea politică.

În urma întâlnirii pe care am avut-o cu colegii la Bucureşti, am fost reales vice-preşedinte al PSD Diaspora. Vreau să mulţumesc tuturor celor care au încredere în potenţialul echipei de la Bruxelles!

Aşa cum spuneam, intenţionăm dezvoltarea ideilor lansate de PSD Belgia, iar prin preluarea mai multor responsabilităţi la Bruxelles dorim să fim un suport pentru întreaga structură PSD Diaspora:


 




Dan LUCA / Bruxelles

Patru scenarii pentru “Casa Euro”


Mi-a atras atenţia un interesant studiu realizat de Friedrich Ebert Stiftung, având ca punct central 4 scenarii posibile pentru viitorul Uniunii Europene, insistându-se pe implicaţiile financiare şi economice. Voi lua însă în discuţie în special aspectele din punct de vedere instituţional. Reunind 15 perspective diferite, analiza sublinia faptul că pentru UE, şi eurozonă, depăşirea crizei reprezintă cea mai mare provocare din istoria construcţiei europene.

Nefiind foarte greu de identificat forţele care influenţează demersurile pentru Uniunea Economică şi Monetară, lucrarea îşi propune să ilustreze cum va arăta UE în 2020. Cele 4 scenarii imaginabile sunt descrise metaforic:

  1. Eurozona – “o casă fără acoperiş”,
  2. Destrămarea eurozonei, prăbuşirea “casei euro”, cu pagube inclusiv cauzate “vecinilor”,
  3. Stabilitate şi evoluţie, însă fără o “casă pentru euro”,
  4. Uniunea Monetară completată de cea fiscală şi politică, aşa numitul “acoperiş reparat”, pentru a avea construcţia finalizată.
În 15 oraşe experţii au discutat şi au analizat aceste scenarii posibile, din dorinţa de a dezvolta o perspectivă pan-europeană asupra viitorului eurozonei, care să ofere o alternativă în felul în care este privită şi abordată criza.

Fără o influenţă decisivă, managementul crizei din ultimii ani, prin soluţiile adoptate în cadrul Summiturilor, s-a dovedit în majoritatea cazurilor neadecvate. În multe ţări, în special în sudul Europei, au apărut probleme sociale, şomaj în special în rândul tinerilor, recesiune economică, etc. Abordarea cancelarului german a fost mult mai prost primită în statele membre decât în Germania.

Astfel autorii analizei sugerează o atitudine “pasivă”, o pauză de implicare, care să dea dovadă de mai multă imparţialitate.

“Scenariul pentru eurozonă pentru 2020” al lui Friedrich Ebert Stiftung, axat pe expunerea variantelor posibile şi realizabile pentru viitorul UE, se referă la găsirea unor soluţii “unidimensionale”, aplicabile atât în afaceri, cât şi în politică sau societatea civilă. Scenariile se doresc a fi plauzibile şi logice, rezultate în urma unor procese derulate pe termen lung, realizate pe criterii profesionale, politice, instituţionale, etc.

Rezultatele dezbaterilor din cele 15 oraşe europene au fost prezentate în cadrul unui eveniment organizat la sfârşitul anului trecut la Bruxelles, cam pe modelul pe care îl propuneam prin dezbaterile despre viitorul instituţiilor UE şi implicarea României.

Dintre elementele instituţionale remarcate în scenariile propune: în primul scenariu, în 2014, preşedintele Comisiei Europene este ales de Parlamentul European, iar patru ani mai târziu prin alegeri generale.

Dezbinarea eurozonei, al doilea scenariu, ar apărea în cazul în care partidele populiste şi antieuropene ar deţine puterea. Însă, ar fi completat de creşterea divergenţelor între statele membre, preşedintele Comisiei Europene, ales în cadrul Parlamentului European, ar avea în continuare putere limitată, Comisia “guvernând” o Uniune fragmnentată şi ostilă. Implicarea statelor membre şi a cetăţenilor în procesul de decizie continuă să fie foarte limitată.

Al treilea scenariu ilustrează stabilitatea, printr-o puternică supervizare din partea instituţiilor europene, însă menţinând influenţa unui grup de state membre – Germania, Franţa, dar şi câteva din cele “mici”.  

În 2020, conform ultimului scenariu propus, deşi puternicele instituţii europene ar urma să gestioneaze resursele bugetare comune, contribuind la crearea de locuri de muncă şi creştere economică, totuşi a fost considerat de către participanţii la discuţii, cel mai greu de realizat. Alegerile din 2014 fiind primul test pentru atingerea obiectivului final.

Deşi în concluzii este precizat că aceste scenarii sunt strict orientative, oferind opinii legate de criză şi despre viitorul Uniunii Monetare, puteţi regăsi idei descrise în paginile materialului Friedrich Ebert Stiftung şi în alte articole publicate în urma dezbaterilor la care am participat:




 

Dan LUCA / Bruxelles

 

luni, 22 aprilie 2013

Despre analfabetism… digital

Aşa cum spunea Vasile Baltac pe blogul său, este riscant să numeşti pe cineva analfabet, chiar şi fiind vorba de competenţele digitale. Cu toate acestea, există astfel de personae, pornind de la explicaţia dată de profesorul universitar, “alfabetul a fost un pas uriaş spre transmiterea informaţiei şi cunoştinţelor către cei din jur şi mai ales spre stocarea acestora. Un pas spre difuzarea largă a luminii cunoaşterii. Odată cu alfabetul a apărut alfabetizarea, adică stăpânirea codurilor reprezentate de alfabetele diverse. Dar, a apărut şi o nouă prăpastie între oameni, aceea dintre cei care stăpâneau alfabetul şi aceia care trăiau în întunericul nestăpânirii lui”.

Dacă în 2012, 18% din populaţia globului este încă analfabetă, iar în România 2,7% dintre locuitori nu “au carte”, atunci când vor face aceştia parte dintre cunoscătorii “alfabetului digital”?

Prăpastia digitală, Digital Divide, cum o numeşte Baltac, este cauzată de lipsa accesului la Internet, posibilitatea de a ţi-l permite, existenţa unui conţinut social util şi existenţa unui nivel minim de alfabetizare digitală.

Puteţi citi mai multe despre problemele şi frustrările care apar din cauza lipsei cunoştinţelor tehnologice elmentare, atât la capitolul productivitate, cât în viaţa personală:






Dan LUCA / Bruxelles

joi, 18 aprilie 2013

‘Future of Europe’ – view from US

Recently the New York Times published an interesting editorial, which touched upon the ‘Future of Europe’ – one of the priority topics for debate in the coming years. Even though the article was prompted by the Cypriot bailout, the author takes a step back and puts the current situation in a wider picture.

Current problems can be tracked back to the 1950s and ‘60s when the EU was established as a ‘loose union of sovereign states’. That hasn’t been a problem until now - the EU enlargement cycles and the introduction of the Euro weaken the loose and decentralised structure that the EU is built on:

‘Instead of preserving sovereignty and nurturing democracy, it has created a situation where paymaster nations like Germany seek to impose the policy preferences of German voters on other states without regard to economic circumstances. ... A better governed EU would put more emphasis on reviving growth in the south and stimulating consumer demand in the north.’

Moreover, the article emphasises that ‘there is not much European vision among today’s top national leaders. No Helmut Kohl or François Mitterrand sits among them to bring fellow leaders to their senses before local political motives lead them into continent wide blunders. ... There are plenty of smart politicians attending EU summit meetings and plenty of capable European commissioners keeping the Brussels bureaucracy whirring. But there [is nobody] pushing for the interests of Europe as a whole, not just the interests of Germany, France, Finland, the Netherlands or Cyprus — even as ambitious projects like the euro have increased the need for coherent and consistent rules and policies.’

Although the article is clearly written from a US point of view, the article touches upon one of the core issues for the years to come: the EU needs a clear vision, as well as pragmatic changes to its structure while at the same time preserving the sovereignty of its Member States.

Dan LUCA & Nienke van Leeuwaarden / Brussels


Un finlandez lider pentru instituţiile europene?

Prezent la Strasbourg, premierul finlandez Jyrki Katainen a pledat pentru noul concept de "integrare echitabilã", care în opinia acestuia poate păstra siguranța UE împotriva amenințărilor naționalismului și populismului. Mulți deputați europeni au văzut discursul său ca un exercițiu de manevre pentru unul dintre posturi de top ale UE, care vor fi puse la bătaie în 2014.

Conform declaraţiei sale, perioada petrecută ca student Erasmus la universitate în Marea Britanie a fost cea care i-a trezit sentimentul european şi atenţia pentru procesul integrării europene, atât de important pentru UE. Interesant este şi faptul că primul-ministru Katainen este singurul lider european care a beneficiat de acest program de mobilitate europeană.

Partidul din care face parte nu şi-a desemnat încă candidaul pentru preşedenţia Comisiei Europene, însă pentru finlandezul Jyrki Katainen există şi varianta Consiliului European, a cărui funcţie de conducere ar putea-o obţine în 2014.

Atmosfera tensionată şi presiunile de pe scena europeană încurajează retragerea veteranilor ce au deţinut funcţii de top, dar şi pe ambiţioşii mai “tineri” în a se lupta pentru ocuparea scaunelor puse la bataie:







 

Dan LUCA / Bruxelles

 

 

miercuri, 17 aprilie 2013

Internetul la îndemâna tuturor?

Eric Schmidt, preşedintele Google, spunea recent că întreaga populaţie a globului va fi conectată la Internet până la sfârşitul acestui deceniu. Tehnologia actuală, în special telefoanele mobile, fac posibilă creşterea numărului celor care utilizează internetul într-un ritm ameţitor.

Conform datelor furnizate de Internet World Stats, în 2012, aveau acces la Internet aproximativ 2,4 miliarde de persoane, 34% din populaţia de pe Terra. Aceeaşi sursă demostrează că în ultimii 12 ani, numărul oamenilor conectaţi a crescut cu 566,4%.

Am mai scris despre diverse variante în care s-a contribuit la creşterea numărului celor care au acces la internet, prin intermediul inovaţiilor tehnologice:







Dan LUCA / Bruxelles

marți, 16 aprilie 2013

Încotro pleacã românii?

Problemele de pe piaţa muncii în anumite state ale Uniunii Europene determină reorientarea celor care îşi doresc să emigreze. Italia şi Spania nu mai sunt la fel de atractive. Noua Zeelanda se află în continuare în topul preferinţelor românilor care vor să muncească în străinătate, conform cifrelor date publicitaţii de specialiştii în recrutare. Următoarele poziţii sunt ocupate de Marea Britanie, Franţa, Germania, Grecia şi Danemarca.

Domeniile cele mai căutate sunt „Constructii/Amenajari”, „Agricultura/Silvicultura/ Zootehnie”, „Hoteluri/Tursim” şi „Vase de croazieră”. Conform datelor oferite de Tjobs oferte de muncă au oferit şi companiile din ţări mai exotice, cum ar fi China (100 de poziţii) sau Kazakhstan (5 poziţii).
 
Sunt zeci de mii de români care încearcă să plece din ţară în fiecare lună. Subiectul mă interesează după cum aţi văzut, având diverse implicaţii sociale, economice şi politice. Mai puteţi citi pe blog:





luni, 15 aprilie 2013

Bruxelles Memorandum – cu preluãri în HotNews şi EurActiv


De la Bruxelles, doresc sa lansez un mesaj despre cum poate România, prin acţiuni concrete, să evolueze în Uniunea Europeană.

Ideile au fost preluate de HotNews şi EurActiv.

Materialul integral este redat în continuare:

…………

Ne pasă de ţara noastră, chiar mai mult decât credem. Ne interesează ce imagine are România, oriunde ne-am afla. Nu suntem indiferenţi la criticile adresate nouă, românilor, şi urmărim cu mare interes performanţele liderilor aleşi pentru a conduce destinele plaiurilor mioritice.

De peste 20 de ani România s-a înscris pe un drum european, fără nici o îndoială. În declaraţia semnată în 21 iunie 1995 la Snagov, reprezentanţii tuturor partidelor politice de la acea vreme din România, îşi exprimau expres intenţia de a sprijini integrarea europeană. A fost un pas uriaş pe drumul aderării la UE. 10 ani după acel moment, am încheiat negocierile de aderare la UE şi ce bine că le-am încheiat înainte de criza actuală.

La peste 6 ani de la intrarea în UE, într-o Europă măcinată de crize financiare şi politice consecutive, România nu găseşte suficiente resurse pentru a înţelege complet ce înseamnă statutul de membru UE. Cetăţeanul român este şi el derutat de actuala Europă, prea departe de realitatea sa cotidianã. Scopul acestui manifest este de a creiona acţiuni concrete pentru evoluţia europeană a României.

Racordarea unei ţări de peste 20 milioane de locuitori la Uniunea Europeană reprezintă un lucru foarte complex, greu de realizat. Nu trebuie blamată o persoană anume, un partid politic şi nici măcar instituţiile statului pentru nerealizarea perfectă a acestui obiectiv. Deşi este paradoxal, “procedura macro” de relaţionare naţional-european este în mare majoritate un algoritm tehnic, necesitând expertize multiple în anumite sectoare specifice (legislaţie, social, sector de afaceri, etc). Repet, voinţa politică este importantă, dar trebuie sprijinită de o putenică componentă tehnică.

Fără îndoială există la nivelul României o problemă de resursă umană alocată, de finanţare a acestui sistem de „calibrare fină a României la Uniunea Euro­peană”. Este clar că inerţia sistemică nu duce la o rezolvare a problemelor actuale pe care le are România cu Uniunea Europeană. Trebuie intervenit rapid, organic, pentru ca actualele tendinţe să fie corectate. Ţesutul românesc actual nu poate produce rezultate performante în actuala stare de fapt. Soluţia propusă este lansarea cât mai rapidă a unui program guvernamental de consolidare pe două paliere (naţional şi local) a expertizei europene.

Se observă persistenţa la noi a unei culturi administrative „de sus în jos”, încetăţenită în România din motive istorice şi ancorată încă foarte bine în mentalitatea colectivă. Este încă resimţit caracterul dispozitiv, fără rafinare consultativă al unor hotărâri luate în birouri din diverse ministere. Riscul este ca acestea să nu fie împărtăşite şi apoi să fie contestate de cei cărora le sunt adresate. Mai mult, lipsa de consultare face implementarea legislaţiei europene dificilă pentru beneficiarii ale căror expertiză şi interese au fost ignorate, cu atât mai mult cu cât decizia a fost luată la Bruxelles, unde specificităţile naţionale în diverse politici sunt atât de variate. În concluzie, formularea poziţiei naţionale împreună cu părţile interesate (beneficiarii) se dovedeşte a fi necesară, ţinând cont de competenţele, cunoştinţele tehnice şi interesele lor sectoriale legitime, asupra cărora să se exprime apoi nivelul decizional politic.

Peste 100.000 de oameni sunt implicaţi la nivelul Bruxelles-ului european în dinamica europeană, sprijiniţi de alte 700.000 în special în capitalele ţărilor membre. Avem în medie 100 de evenimente pe zi în Bruxelles pe teme legate de viitorul Uniunii Europene. Ca ţară membră a UE nu îţi poţi permite să pierzi nici una dintre aceste dezbateri. Fiecare întâlnire naşte iniţiative, calibrate pe interesul participanţilor, rezultă noi reguli şi proceduri, noi alianţe şi actori, legislaţie.

România în prezent “joacă” în această piesă europeană cu sute de mii de actori, dar este oscilantă, imprevizibilă şi nesustenabilă. Vrem, nu vrem, dar peste 75% din legislaţia aplicată în România îşi are originea la Bruxelles. Această legislaţie nu priveşte în mod necesar securitatea naţională, politica externă sau apărarea. Este vorba despre consu­mator şi pieţe, despre calitatea aerului, gestionarea apei şi despre mâncare. Merită atenţie şi această Europă a noastră, a temelor „mărunte”, ale cărei decizii se adresează mai degrabă cotidianului cetăţeanului decât treburilor de Stat. În anumite dosare poziţia României este foarte bine fundamentată, în vreme ce în altele poziţionarea ţării noastre este în cel mai bun caz circumstanţială, dacă nu una amintind de o politică a „scaunului gol”.

Nu îmi este greu să punctez acum că pentru racordarea ţării la UE avem nevoie de aproximativ 5.000 de români la Bruxelles şi 25.000 de persoane în România implicate în mod real în mecanismul comunitar. În prezent avem doar vreo 2.000 la Bruxelles şi maxim 10.000 în Bucureşti (în special în sectorul public).

Unde găsim români care să ajute România în UE? Ce pregătire trebuie să aibă un expert naţional în afaceri europene? Este un paradox, avem în România vreo 25 de facultăţi de studii europene, iar 95% din absolvenţi nu îşi găsesc de lucru relaţionat cu diploma obţinută. Este destul să studiezi la astfel de facultăţi pentru a avea CV-ul perfect ca expert UE? Este foarte important să înţelegi sistemul instituţional comunitar pentru a te face util, dar sunt multe alte calităţi pe care trebuie să le ai în plus.

Ce ne lipseşte nouă, ca români, pentru a ne afirma mai bine pe plan european? Suntem în Uniunea Europeană şi parcă simţim că nu este suficient, se pare că ne scapă ceva şi „poza” nu iese perfect. Suntem com­petitivi, dar e nevoie de o abordare pragmatică, atât la nivel individual, cât şi în ceea ce priveşte structura învăţământului românesc. Oameni cu pregătire teoretică avem, poate chiar punem accentul prea mult pe amănunte şi „chichiţe” teoretice. Cu siguranţă ne lipseşte însă latura practică. Vrem să subli­niem, în acest context, importanţa edu­caţiei non-formale în procesul cunoaş­terii. Educaţia formală românească nu este în prezent suficientă pentru competitivitate europeană.

Cineva îmi sugera recent că poate nu este rău să ne gândim să introducem la nivelul curriculei o materie despre cultura şi civilizaţia europeană. Ceva însă foarte practic, nu un conţinut sec şi plin de date statistice. Cursuri predate cursiv despre ce înseamnă cetăţenia europeană, ce drepturi şi obligaţii îi revin cetăţeanului european, ce oportunităţi avem noi ca români în spaţiul european. Iar exerciţiul de europenizare şi internaţionalizare trebuie continuat la nivelul învăţământului superior. Profesorii străini trebuie să devină o normalitate în absolut toate universităţile, iar masterele să se desfăşoare pe cât posibil în limbi de circulaţie internaţională pentru a obişnui tânărul român cu globalizarea.

Societatea civilă românească are un potenţial fantastic, dar trebuie să existe structuri coerente, articulate, care pot să propună proiecte cu impact enorm. Tinerii, dar nu doar ei, vor să interacţioneze în proiecte internaţionale. Este strategic pentru a avea cât mai multe astfel de reţele în România, şi nu doar la nivelul capitalei ţării. Se poate gândi o formă de sprijin pentru aceste structuri non-guvernamentale.

Nu pot să nu atrag atenţia şi asupra celor care ne reprezintă politic în structurile europene, în special eurodeputaţii. Sunteţi primii chemaţi să integraţi România în Uniunea Europeană, dar nu printr-un mesaj de cele mai multe ori populist sau chiar anti-european. Ceea ce ziceţi în Legislativul european, vă rog să prezentaţi nedenaturat la televiziunea naţională când este cazul. Nu există două sisteme România şi UE, e doar unul dedicat României europene. Sunteţi misionari în a educa poporul român să se implice european şi eventual să aibă o opinie asupra chestiilor tehnice, pe care sunteţi solicitaţi să le dezbateţi în forul european. Audierile publice din Parlamentul European le puteţi dubla prin dezbateri pe aceleaşi subiecte, în limba română, în centrele universitare româneşti, implicând beneficiarii români. Aduceţi Europa pe strada fiecărui român şi atunci presa, atât de îndrăgită de politicieni, vă va căuta cu siguranţă pentru râvnitele interviuri pe prima pagină.

Revin din nou, în încheierea mesajului, la Bruxelles. Instituţiile statului român trebuie ajutate de structuri şi mecanisme complementare. Cei aproximativ 100 de români din Reprezentanţă Permanentă a României pe lângă UE nu pot face miracole în faţa avalanşei de documente tehnice rezultate din malaxorul european. Trebuie clădite “filtre puternice”, implicând în acest mecanism sutele de funcţionari români de la Comisia Europeană, ajunşi acolo fiindcă ţara lor e membră a Uniunii Europene, dar care acum aşa cum bine ştim, reprezintă Uniunea. Se poate consolida asociaţia românilor din Bruxelles-ul european, făcând-o mult mai funcţionabilă, având suportul a cel puţin un Centru de Gândire românesc plasat la nivelul capitalei europene.

Nu cred că polarizările politice, segmentările artificiale sau anumite bariere între românii din România şi cei din Diaspora ajută un proiect macro ca cel al intrării cu adevărat a României în UE.

Cred însă în capacitatea poporului român de a gândi şi acţiona european!

România doreşte să fie europeană!

Notă personală: “Mă numesc Dan Luca şi am 41 de ani. De 20 de ani lucrez în domeniul afacerilor europene: 4 ani la Cluj, un an la Bucureşti şi ultimii 15 în Bruxelles. Am fost printre primii români care au efectuat un stagiu la Parlamentul European (în 1996). Am fost primul român ales în cadrul Biroului Executiv de la Bruxelles al Asociaţiei Studenţilor Europeni (în 1997). Am avut peste 2.500 de întâlniri bilaterale în Bruxelles-ul european şi am predat cursuri despre Uniunea Europeană în 10 universităţi europene. Am înfiiinţat în 1996 asociaţia “Casa Europei” din Cluj, în 2003 Clubul “România-UE” Bruxelles, iar în 2009 primul think tank românesc din Bruxelles: GrupRomânia. În 2003 am fost co-fondator al portalului media EurActiv.ro, iar în 2004 mi-am deschis în Bruxelles firma de consultanţă DL International. Organizez cursuri de formare în domeniul afacerilor europene de 10 ani, pregătind sute de persoane în realizarea unei mai bune conexiuni profesionale cu Bruxelles-ul european. Am fost implicat în zeci de proiecte europene şi am organizat nenumărate conferinţe şi dezbateri pe teme europene. Am scris 3 cărţi şi câteva sute de articole despre relaţionarea României cu Uniunea Europeană, iar de peste 5 ani scriu mesaje zilnice pe blog despre modul cum afectează deciziile de la Bruxelles cetăţenii români. În 2008, inspirat şi sprijinit de socialiştii francezi şi laburiştii britanici, am înfiinţat la Bruxelles prima filială din afara teritoriului României a unui partid politic român. Sunt căsătorit şi am trei copii. Trăiesc în Belgia din salariul pe care îl am şi plătesc de 10 ani ratele la casa în care locuiesc. Cred că pregătirea şi experienţa pe care o am îmi dă puţină credibilitate în a propune soluţii pentru România”.

Dan LUCA / Bruxelles