Dan LUCA – editorial în Făclia: “Atacul asupra binomului politician–funcționar”

Despre contextul alegerilor prezidențiale în editorialul meu de astăzi din Făclia.

 

---

 

Într-o Românie obosită de tranziții neterminate și promisiuni neonorate, discursul radical al liderului AUR, George Simion, capătă rezonanță. Nu este doar o manifestare a nemulțumirii populare – este o strategie politică bine calibrată, care țintește în inima sistemului: binomul politician–funcționar.

 

Această alianță tacită, între decidenții politici și aparatul birocratic, este prezentată ca o simbioză toxică, responsabilă pentru stagnarea instituțională a statului. În acest context, propunerea lui Simion de a concedia jumătate de milion de bugetari nu este doar o exagerare populistă, ci un atac direct asupra unui model de guvernare perceput ca fiind corupt, ineficient și rupt de cetățeni.

 

Simion împrumută și adaptează o retorică anti-sistem care face carieră în întreaga Europă. La Bruxelles, unde distanța dintre cetățeni și decidenți este adesea acuzată, funcționari și politicieni sunt descriși drept captivi într-un „turn de fildeș” – bine plătiți, bine protejați, dar deconectați de realitate. Aceeași imagine este proiectată acum și asupra funcționarilor de la București.

 

Această paralelă are priză la un segment tot mai larg al societății: oamenii care simt că au muncit, dar nu au primit; care plătesc taxe, dar nu beneficiază de servicii publice de calitate; care văd cum fondurile europene dispar în contracte dubioase și proiecte neterminate. Pentru ei, administrația nu este garantul ordinii, ci expresia unei injustiții cronice.

 

Aici se joacă miza reală a discursului lui George Simion. Pe de o parte, el validează furia populară, captând sprijinul celor care nu mai au încredere în „stat”. Pe de altă parte, atacă direct fundamentele instituționale și administrative ale democrației românești.

 

Această dublă strategie – de revoltă sinceră și destabilizare calculată – poate părea legitimă într-un climat de neîncredere. Dar ea vine cu riscuri uriașe. Atunci când contestarea sistemului devine echivalentă cu distrugerea lui, câștigul politic pe termen scurt poate însemna haos instituțional pe termen lung.

 

Și mai grav este impactul asupra relației României cu Uniunea Europeană. În discursul său, fondurile europene nu sunt un motor al dezvoltării, ci un combustibil pentru o oligarhie locală. Este o idee seducătoare pentru cei care nu simt efectele concrete ale integrării europene. Dar ea subminează însăși legitimitatea proiectului european. Dacă mecanismele UE sunt percepute ca simple extensii ale unui sistem corupt, atunci de ce să le mai susținem?

 

Europa are, fără îndoială, limitele și hibele sale. Dar are și un set de valori fundamentale – transparență, solidaritate, dezvoltare echitabilă – care nu trebuie aruncate peste bord din cauza eșecurilor interne. Întrebarea reală este: de ce o parte semnificativă a cetățenilor nu simte aceste beneficii?

 

Este o întrebare dureroasă, dar necesară. Și ea trebuie adresată cu sinceritate, nu cu cinism. Fiindcă dacă în fața unei discuții serioase despre securitatea statului sau despre rolul instituțiilor publice tot mai mulți cetățeni răspund cu detașare sau ironie, înseamnă că încrederea socială – cimentul oricărei democrații funcționale – s-a fisurat periculos.

George Simion mizează pe această fisură. Întrebarea e: o va folosi pentru a o repara sau pentru a o adânci definitiv?

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Turcia”

Despre Turcia în contextul autonomiei strategice europene în editorialul semnat astăzi în Făclia.

 

---

 

Mi-am propus să abordez un subiect curajos, o referire directă la ce mai înseamnă Turcia din punct de vedere românesc și internațional. Nu vreau să fie nici un material despre vacanțe însorite, dar nici despre protestele împotriva actualului regim. Nu trebuie citit editorialul ca pe o morală instituțională a timpului, este o opinie personală, care sper să informeze și să aducă valoare adăugată în spațiul public.

 

Am interacționat mult și chiar am lucrat cu turcii, în special în afara României. În 1994 am fost impresionat de metropola Istanbul. Participând la o conferință studențească despre “Noua (Dez)ordine mondială”, descopeream indirect clădirile luxoaxe ale Istanbului, croaziera pe Bosfor și Universitatea Bogazici. Nu mai văzusem până atunci orașe așa de mari și spectaculoase.

Doi ani mai târziu, în 1996, efectuând un stagiu la Parlamentul European din Bruxelles, eram surprins de atenția asupra dosarului turc. Zilnic erau rapoarte despre direcția europeană a Turciei, despre iminenta aderare a Turciei la Uniunea Europeană.

 

În calitate de vicepreședinte al Asociației Studenților Europeni, în 1998, a participat la Adunarea Generală de la Ankara. Normal, președintele proeuropean al Turciei de atunci, Süleyman Demirel, s-a întâlnit cordial cu noi. Am discutat despre succesul de a avea studenții turci în programul Erasmus. M-a impresionat cum intrând într-un restaurant, coperta mediului era dedicată pozei fondatorului Turciei moderne, Mustafa Kemal Atatürk. Desigur rețin și fantastica zona Cappadocia, vizitată după eveniment. Societatea turcă de atunci conținea și molecule europene, dar era conștientă de posibilul derapaj. Nu întâmplător armata turcă păzea campusul studențesc, pentru a păstra oaza de cunoaștere nealterată.

 

Lovitura de stat eșuată din 2016 a schimbat mult Turcia, iar actuala guvernare nu este povestea unei victorii. Economia dădea semne de criză de câțiva ani, dar sistemul de sănătate este încă bine apreciat de populație.

 

Din punct de vedere european dosarul turc e pe linie moartă, iar contextul actual, de autonomie strategică europenã, nu ajută. Turcia este sau era, că nu mai știu ce să zic acum, punctul de contact al Statelor Unite la buza Orientului. Noua administrație are însă alte planuri. Să fie Turcia împinsă spre o triodã complexă de politică externă, în care relațiile cu Rusia și Iran să fie privilegiate? De urmărit, desigur.

 

Cam atât, sper să fie utile ideile. Ne amintim ce contează.

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Economia reală”

Despre economia proeuropeanã în editorialul de astăzi din Făclia.

----

Recent, printr-un context favorabil, am avut ocazia să fiu, timp de aproape doi ani, consilier al Ministrului Economiei din România. A fost o perioadă densă, cu întâlniri, proiecte, strategii. Însă în rândurile de față nu vorbesc din postura de protagonist, ci mai degrabă ca narator al unei realități pe care am avut șansa să o privesc și din interior, și din afară.

Rolul Ministrului Economiei într-un stat membru al Uniunii Europene este unul esențial, acesta contribuie la definirea, coordonarea și implementarea politicilor economice naționale în contextul mai larg al politicilor europene. Nu e teorie, așa și este, credeți-mă! Interacționând cu oamenii Guvernului, am înțeles mai bine puterea țărilor membre în construcția europeană și în politicile sectoriale. Uniunea Europeană nu e un corp străin care ne vizitează din când în când. E o construcție din care facem parte. Cu drepturi, dar și cu responsabilități. Nu e „ei” și „noi” – e „noi, împreună”. Dar pentru ca această apartenență să conteze cu adevărat, trebuie să arătăm personalitate. Trebuie „să avem politicile la noi”, cum se zice. Adică: să nu așteptăm mereu răspunsuri de la Bruxelles, ci să venim cu propuneri clare, ferme, gândite în interes național și european deopotrivă. Să nu jucăm rolul figurantului în propriul viitor.

 

Legătura dintre filozofia europeană și economie este profundă și istorică — gândirea economică modernă s-a născut și a evoluat în paralel cu dezvoltarea ideilor filozofice europene. În vremuri de criză economică (de exemplu cea din 2008), filozofii reanalizează capitalismul, globalizarea, consumerismul. În același timp, noile curente filozofice (ex: post-modernism, ecologism) inspiră modele economice alternative (ex: economia circulară, economia bunăstării).

 

În ultimii ani, Uniunea Europeană a început să pună accent tot mai mare pe ideea de autonomie strategică – adică capacitatea de a acționa independent, fără dependență critică de alte puteri (ex: SUA, China, Rusia) în domenii vitale: apărare, energie, tehnologie, industrie, materii prime. Deși la prima vedere pare un domeniu al politicii externe sau al apărării, autonomia strategică are o puternică componentă economică. Ministrul Economiei nu este doar „omul cifrelor”, ci un actor esențial în construcția unei Europe mai independente, prin consolidarea industriei strategice europene și prin reducerea dependențelor critice.

 

Un subiect sensibil, neabordat politic real în România, este cel al aderării României la zona euro. Aderarea la zona euro – nu e opțională. E parte din contractul european. România a semnat pentru euro când a intrat în Uniunea Europeană. A fost clar de la început: adoptarea monedei unice e un angajament, nu o opțiune lăsată la mila politicii interne. Nu putem să stăm la masa celor mari, dar să refuzăm meniul. Euro nu e doar o monedă – e un pas de integrare în cercul de putere al UE. Aderarea la zona euro nu e un moft. E o finalizare a drumului început în 2007. Vrei influență? Vrei acces la decizie? Vrei securitate, investiții, dezvoltare? Atunci întră în joc până la capăt. Nu mai e vreme de ezitări. Vreți să jucăm doar la mesele noastre mici? Viața nu face multe cadouri, nu uitați asta.

 

Modernizarea României, prin aderarea la Uniunea Europeană – dar și prin simplul fapt că vrem să ne dezvoltăm într-o lume globalizată – nu poate ocoli o chestiune fundamentală: resursa umană. Iar asta începe cu educația. Dacă ne uităm la sistemul preuniversitar, găsim și astăzi „liceele economice”. Pe vremea mea, asta însemna o școală de chelneri, coafeze, meserii necesare, dar total decuplate de ideea de educație economică autentică. Acum, poate avem și o clasă de cofetari în plus – dar nu e asta miza. Ca o comparație, în Belgia, una dintre cele mai respectate și căutate specializări la liceu este economie – matematică intensiv. Nu e vorba doar de o combinație între cifre și concepte, ci de formarea unei generații care înțelege economia reală, lumea în care va trăi și va lua decizii. Poate că nu ar fi rău să ne întrebăm serios: cum stăm noi, în România, cu pregătirea economică a tinerilor?

 

Fără să folosim clișee – „reformă”, „strategie”, „viziune” – se simte tot mai clar că e nevoie de o evoluție profundă în abordarea educației economice în România. Să nu „carotăm” generațiile viitoare. Să nu le lăsăm captive într-un sistem care le ignoră realitatea în care vor trăi. Economia nu e doar despre bani – e despre alegeri, despre responsabilitate, despre libertate. Dacă vrem o societate matură, capabilă să gândească, să acționeze, să construiască, trebuie să începem cu școala.

Dan LUCA / Bruxelles

 

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Ministrul UE”

De ce este nevoie de un ministru pentru afacerile europene în editorialul meu de astăzi din Făclia.

 

---

 

Mai este de actualitate un Ministru al Afacerilor Europene în România? Din când în când e bine să reevaluăm strategic anumite abordări. Relaționarea României cu Uniunea Europeană a fost un subiect evolutiv, iar acum ne bucurăm de statutul de membru al acestei uniuni politice și economice de 27 de țări europene. Poarte chiar o uniune a apãrãrii colective...

Optimizarea relaționării cu UE a fost o temã pe agenda țării încă înainte de aderarea din 1 ianuarie 2007. Ne amintim că la începutul anilor 2000, în plin proces de negociere, exista în Guvern un Ministru de Externe, un Ministru al Integrării Europene, dar și un Ministru Delegat, Negociator Șef al României cu Uniunea Europeană. Nu este necesar să intrăm în istoria ultimelor 20 de ani și să răscolim amintiri despre Departamentul de Afaceri Europene, despre Secretari de Stat pe Afaceri Europene, despre combinarea unui Minister al Afacerilor Europene cu cel al Fondurilor Europene. Important este să avem o analiză realistă și să înțelegem cum putem să fim mai eficienți în această structurã multiculturală a UE. Avem responsabilitatea, și nu mă refer doar la politicieni, de a continua dezvoltarea economică a țării pentru a crește permanent calitatea vieții românilor.

Normalitatea, structurarea și predictibilitatea sunt necesare în abordare. E nevoie să ieșim din polarizarea extremă de genul ˝UE este totul˝ sau ˝să ne mai lase în pace UE˝. Uniunea Europeană nu este totul, dar este importantă pentru români. Politicile europene sunt importante și de aceea e bine să nu le amestecăm cu fondurile europene. Anumite statistici arată, desigur greu de dovedit, că peste 50% din cadrul legislativ românesc este provenit de la Bruxelles. E evident că sistemul competențelor legislative, stabilite prin tratatul european, crează un ecosistem evolutiv, care e bine să fie înțeles în detaliu.

Avem un context prilejuit de crizele mondiale, care pune Uniunea Europeană la grea încercare. În același timp, România are obiectivele strategice precum întãrirea securitãţii nationale, adoptarea monedei unice europene (zic eu!) și sprijinirea aderării Republicii Moldova la UE. Dosarul european devine foarte important, iar apariția unui Ministru al Afacerilor Europene pare o soluție bună în acest context. Desigur rolul ministrului este de a facilita și mai bine relaționarea dintre Administraţia Prezidențială, Premier, Ministrul de Externe,  si chiar cu Ministrul Apãrãrii Naţionale, pentru a avea o abordare sistematică și proactivă a statutului de membru UE.

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol publicat în Revista Cariere: “Manager european sau om fără relief?”

Am scris luna aceasta în Revista Cariere despre resursa umană a proiectului european.

 

----

 

A deveni cetățean global înseamnă a trăi cu un simț al responsabilității față de întreaga lume, având deschidere și respect față de diversitatea culturală, socială și economică. Este un proces continuu de învățare și adaptare, iar fiecare pas contează.

 

 

Educație și competențe

 

Mă bucur că discutăm serios la nivel european despre educație și competențe. Are legătură mare cu economia, cu societatea în care trăim. Acum vreo 10 ani, când faimosul concept de Industry 4.0 apărea, am încercat să înțeleg cu ce resursă umană se va face această revoluție industrială. Să fiu sincer, erau puține răspunsuri concrete, atât din partea sistemelor educaționale, cât și din punct de vedere al liderilor europeni. Știam doar că adaptabilitatea resursei umane la schimbările economice și sociale necesită un mix de competențe tehnice, soft skills și o mentalitate flexibilă.

 

 

Conceptul EUROMANAGER

 

Ceea ce m-a fascinat însă, iar anii petrecuți în Asociația Studenților Europeni au avut un impact enorm, a fost conceptul de EUROMANAGER. Adică, mai direct spus, ce abilități sunt necesare pentru a conduce structuri europene, în special cele din sectorul privat. Poate să fie o multinaţională, un „campion industrial european” chiar, dar poate să fie și un IMM care prestează servicii în două-trei țări europene. Aceste locuri de muncă nu sunt doar la Bruxelles, le întâlnim peste tot la nivelul țărilor membre, cu siguranță și în România.

 

Să completăm pe linia punctată, pentru a schița un plan pentru o carieră de succes la nivel european. Ce competențe trebuie să aibă un astfel de manager european și cum poate să le dobândească?

 

Rostogolim câteva idei, pentru a stimula creativitatea în evaluări personale.

 

Recomandarea principalã este de a avea o abordare integrată, vizualizând în permanenţã cele trei paliere ale educației: formală, nonformală și informală. În sistemul educațional clasic, e nevoie de o ofertă care prezintă noțiunile de bază: instituții, sisteme politice, istorie, economie, legislație și chiar elemente de cultură.

 

„Pentru a înțelege Europa este important să îți cunoști țara ta, așa cum este, cu bune și rele”, îmi preciza cineva în primele întâlniri din Bruxelles. Sistemul educațional trebuie să realizeze conexiuni permanente între ecosistemul european și țesutul național, atât la nivel de administrație, cât și în sectorul privat și la nivel de societate civilă. Într-o lume din ce în ce mai globalizată, e esențial să avem o viziune deschisă asupra Europei și a lumii, dar fără să ne neglijăm propria identitate națională. Fără rădăcini, fără repere, fără identitate clară, un astfel de om poate fi ușor influențat de curente externe. Fără să aibă o bază solidă pe care să se sprijine, e tipul omului fără relief, fără personalitate și verticalitate!

 

Și mai este ceva important! Este nevoie să ne actualizăm constant cunoștințele despre propria țară, la fel cum facem cu informațiile despre lume. O națiune este în continuă schimbare – economic, cultural, social și tehnologic – și a rămâne conectat la aceste evoluții înseamnă să fim în realitatea națională.

 

 

Toate națiile Europei sunt minorități în simfonia europeană

 

Partea de mobilități europene este fantastică și nu este nicio surpriză că Erasmus este unul dintre cele mai notorii și plăcute branduri de-a lungul continentului european. Programul trebuie să evolueze, să fie mult mai incluziv, să devină un program pentru tineretul european, nu doar pentru studenți. Tinerețea este momentul perfect pentru explorare, pentru acceptarea necunoscutului și pentru descoperirea propriilor limite. Aprecierea misterelor și ieșirea din zona de confort ne ajută să creștem, să ne dezvoltăm gândirea critică și să învățăm lucruri pe care altfel nu le-am fi descoperit.

 

Puțini înțeleg în mod real aportul educației nonformale în construcția Europei. A lucra în rețele deschise, în care interacționezi încă de la o vârstă fragedă cu alte culturi, te schimbă. A înțelege că toate națiile Europei sunt minorități în simfonia europeană necesită o schimbare de atitudine, necesară, cred eu, pentru a fi cu adevărat un euromanager.

 

Proiectul Universităților de Vară îl voi recomanda cu dragă inima toată viața. E o adevărată terapie de grup cu final așteptat, mentalitate europeană. Universitățile de Vară sunt precum un distribuitor de vise. Ele oferă nu doar cunoștințe, ci și inspirație, conexiuni și oportunități care pot contura viitorul.

 

 

Deveniți o voce!

 

Educația informală cuprinde învățarea continuă din experiență, interacțiuni și autodidactism. E nevoie de lectură constantă despre economie, afaceri și tendințe europene. Recomand chiar, progresiv, prezentarea publică a ideilor. Nu rămâneți doar la stadiul de receptor, deveniți o voce, colaborați constant cu profesioniști din diferite culturi.

 

Trăim într-o epocă a schimbărilor rapide, unde tehnologia, valorile și perspectivele evoluează constant. Să fim prezenți și ancorați în timpul nostru înseamnă să înțelegem contextul actual și să ne folosim resursele pentru a contribui la viitor.

 

La nivel european este de apreciat o persoană care are inițiativă, e sinceră și disponibilă. Nimeni nu dorește să interacționeze cu oameni închistați, pentru că, vezi, Doamne!, așa e cultura țării din care vin ei, sau cu unii care se plâng în permanenţă.

 

Ne lăsăm problemele acasă și privim spre viitor. Asta e Europa ! Nu există un „Big Brother” care să dicteze fiecare pas, iar succesul unui manager european vine din autonomie, viziune și înțelegerea profundă a structurilor pe care le conduce. A fi lider într-un mediu european nu înseamnă doar aplicarea unor reguli fixe, ci capacitatea de a naviga printre complexități, de a lua decizii strategice și de a construi echipe solide într-un cadru multicultural.

 

Într-o lume în care suntem mereu bombardați cu informații și evenimente, e ușor să te simți prins într-o spirală de reacții emoționale. Însă, adoptarea unei perspective mai calme și analitice poate ajuta enorm la înțelegerea situațiilor într-un mod mai echilibrat. Succes! Merită încercată Europa! E plăcut să fim cetățeni globali!

 

 

Dan Luca este Vicepreședintele Euractiv, o companie media la Bruxelles unde lucrează 25 de naționalități. A participat în 1995 la Universitatea de Varã AEGEE din Montpellier (Franța), a efectuat un stagiu la Parlamentul European (1996), a finalizat un master la Bruxelles (1998), iar acum prezintă cursul Sfera Publică Europeană masteranzilor de la SNSPA.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Turismul global”

Despre destinații turistice de vis în editorialul meu de astăzi din Făclia.

 

---

 

Dane, ai văzut multe locuri în lume, unde ne recomanzi să mergem în vara aceasta în vacanță? Asta m-a întrebat acum câteva zile o cunoștință mai veche, să îi zicem prieten. Subiectul este interesant, desigur, și m-am gândit să prezint câteva idei brute, fără nici o intenție de publicitate mascată. Apropo, povestesc despre locurile unde am fost, pe cheltuiala proprie, și fără să apelez la nici o agenție de voiaj. Se pare că pentru unii, ofertele turistice sosesc prea rapid, când lumea este la picioarele noastre. Nu trebuie să fim în contradicție cu timpul pe care îl trăim, chiar dacă nu toți ne regăsim în acest proiect al globalizării turismului. Cel care călătorește în lumea largă e irelevant sociologic chiar și în Europa de Vest, cu excepția Olandei, desigur.

 

Să căutăm pe hartã prima destinație. Luang Prabang, orășelul care a fost până în 1975 capitala Regatului Laos. Laos este țara elefanților! Au mai rămas doar 1200 de elefanți în Laos. 400 dintre aceştia sunt acum domestici, precum câinele sau pisica. Am trăit o zi cu elefanții, iar senzaţia e fantastică. Le-am dat mâncare din mânã, am mers ore întregi pe elefant, am făcut baie cu elefantul în râul Mekong. V-am captivat atenția?

 

Continuăm? Kasane în Botswana. Dacã vreţi sã vedeţi cu adevãraț elefanţi, girafe, hipopotami, bivoli, antilope, ajungeţi la Kasane şi luaţi o excursie de 3 ore pe râul Chobe… e locul care trebuie sã fie pe primul loc dacã doriţi sã fiţi aproape de animale în Botswana. Plus că de aici puteți lua o excursie de o zi și să intrați în Zimbabwe pentru a vizita Cascada Victoria. Sã însoţeşti timp de un kilometru o cădere de apă de 100 metri e gigantesc... Nu v-am convins? Din acest punct se ajunge relativ ușor și la faimosul parc Etosha - destinaţia pe care trebuie sã o aveţi în minte dacã doriţi sã intâlniţi animale în Namibia. Cel puţin 200 kilometri de circuit pe care nu îl veţi regreta.

 

Există și destinații mai apropriate pe care le recomand. Am două sugestii aici.

 

Erevanul și Armenia. Sunt câteva locuri plăcute de vizitat în Erevan. De pe terasă se vede muntele Ararat. Spectacolul de balet din sala Teatrului și Operei este ceva special. Lacul Sevan, un fel de lacul Balaton pentru Armenia, este situat la 1900 metri altitudine și asta îl face special. Într-o zonã muntoasă, aproape de confluența a 3 țări (Armenia, Azerbaidjan și Iran), se află perla mănăstirilor armene. Mănăstirea Tatev a fost ctitorită în secolul al IX-lea, iar în secolul al XIV-lea găzduia cea mai importantă universitate din Armenia.

 

În încheiere o sugestie din interiorul UE. Riga și Marea Baltică. Riga atrage mulţi turişti şi îmi reaminteşte de Praga anilor ’90. Clãdirile vechi, care pãstreazã încã parfumul epocii, sunt de admirat. Din capaitalã e bine să ajungeți și la mare. Plaja de la Liepaja  e un fel de Mamaia a Letoniei. Dar tot aici avem ceva special, un vapor care taie Marea Baltică în 28 de ore și ajunge în Germania, în zona Hamburg. E o experiență fantastică mai ales că aveți internet în permanenţă și puteți lua și mașina pe vapor.

 

Desigur, nu doresc să supun gândirii critice aceste destinații. Luați-o ca pe o sugestie. Nu uitați însă sã verificați vizele de intrare obligatorii, vaccinurile necesare și, desigur, bugetul.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

 

 

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Franck Biancheri”

Editorialul de astăzi din Făclia l-am dedicat unui adevărat vizionar european, Franck Biancheri, fondatorul AEGEE.

 

----

 

Sărbătorim astăzi 40 de ani de la infiiinţarea Asociației Studenților Europeni (AEGEE). În aprilie 1985, la Paris, la Grande École, Franck Biancheri și un grup de studenți entuziaști  au create această organizație pentru a promova integrarea europeană și schimbul cultural între studenți. L-am cunoscut bine pe Franck la sfârșitul anilor ’90, când eram vicepreședintele AEGEE Europa. Puțini știu că Franck a venit la Cluj în 1998, când a fost lansată versiunea în limba română a cărții sale dragi “Urgențele Euro-cetățenilor”. Era practic o mărturie reală a faptului că cetățenii europeni pot avea un impact asupra construcției europene, mai ales când se regăsesc ca și euro-cetățeni. Erau descrise dificultățile în procesul de decizie comună și adevărata istorie a complicatei adoptãri a programului Erasmus, primul program global care se adresează tinerilor și la care AEGEE a avut un rol hotărâtor.

 

Printr-un context fantastic, am reușit ca în 1997 să fiu unul dintre liderii acestei organizații, bine plasat în Comitetul Director de la Bruxelles. Am fost pentru câțiva ani  aproape de oamenii puterii europene, încă înainte ca România să deschidă primul capitol de negociere pentru aderarea țării la UE. Am stat la aceeași masă cu Președintele Franței Jacques Chirac, în Aula Mare a Universității din Sorbona. Am ascultat-o pe Regina Olandei Beatrix la Congresul Europei de la Haga. La Moscova am discutat despre Casa Comună Europeană cu echipa lui Mikhail Gorbachev. La Ankara, împreună cu președintele Turciei de atunci, Süleyman Demirel, am deschis poarta studenților turci pentru a participa la programul Erasmus. Ca o apreciere a activității în cadrul asociației, am fost primit de președintele Ion Iliescu la Palatul Cotroceni. Nu, nu primit nici o medalie. Să fiu sincer nici nu ne interesa așa ceva la vremea respectivă. Noi eram însã cei care acordam diplome atunci.

 

A fost o formă de activism european, pentru ca noi credeam și luptam pentru o Europă unită, fără frontiere, unde Sudul și Nordul, dar mai ales Vestul și Estul, participau la un dialog real despre viitorul continentului.

 

Mi-am câștigat locul la Bruxelles prin alegeri deschise. La Adunarea Generală AEGEE de la Maastricht, din aprilie 1998, am fost ales de către 1142 delegați din 250 centre universitare, aparținând celor 42 de țări din structura organizației. Foarța de a câștiga un mandat european mi-a fost dată de două elemente. În primul rând organizația nu recunoștea nivelul național, deci lucram doar pe nivelul local și european. Iar al doilea element, era să te implici european în proiectele filialei pe care o coordonai, AEGEE Cluj-Napoca în cazul meu. Îmi amintesc cu mare plăcere și acum când eurodeputatul german Edith Müller vizitase Clujul, pentru prima data, cu prilejul conferinței AEGEE pe care o organizasem în primăvara anului 1997.

 

La Bruxelles, eram exotic, căci așa era România anilor ’90 în Uniunea Europeană. Dar am găsit metode să racordez 20 de centre universitare românești la rețeaua AEGEE, am coordonat în 1999 prima dezbatere din interiorul Parlamentului European despre viitorul educației europene, cu orizont 2020.  

 

Frank Biancheri a fost un vizionar european, chiar dacă prea puțin înțeles de secolul al XX-lea. Nu a fost nici ministru  francez al educației, nu a ajuns nici măcar unul dintre eurodeputații francezi. Chiar dacă nu este atât de cunoscut la scară largă, moștenirea sa rămâne vie în inimile celor care cred într-o Europă a tinerilor, a schimburilor culturale și a democrației participative. Franck a reușit să galvanizeze și chiar să critice deschis când a fost cazul instituțiile europene. E cel care a avut curajul ca la Palatul Elysée să ii spună direct președintelui Franței că tinerii vor cu adevărat Europa. Mulțumesc Frank! Mi-ai dat și mie un sens în viață!

 

Dan LUCA / Bruxelles