Dan LUCA – editorial în Făclia: “Handbal la Cluj”

Trecut, prezent și mai ales idei pentru dezvoltarea acestui sport la Cluj împreună cu autoritățile locale. Toate acestea în editorialul meu de suflet semnat astăzi în Ziarul Făclia.

 

---

Scriu acest editorial și pentru a saluta revenirea pe prima scenă a echipei de handbal masculin de la “U” Cluj. Bravo jucãtorilor şi conducãtorilor! Am avut onoarea, acum mai bine de 30 de ani, să împart vestiarul cu marile glorii ale handbalului clujean, iar acea perioadã a devenit un reper al vieții mele.

Chiar dacă România are 4 titluri mondiale la handbal masculin, ultimul obţinut în 1974, mediatizarea care prezintă handbalul ca sportul nostru național e puțin exagerată. În primul rând fiindcă, așa cum este în majoritatea țărilor europene, toate sporturile sunt în umbra fotbalului. Scopul acestei discuții nu este însã în a blama sportul rege, ci din contra, de a învață lucrurile bune și de a le aplica în alte ramuri dacă este cazul.

Dacă localizăm handbalul la nivelul clujean avem două dimensiuni fundamentale, în care paradoxal autoritățile locale se pot implica cu adevărat. Voi începe cu mai puțin spectaculosul palier al handbalului pentru tineri. În anii '80, când aveam și eu vârsta junioratului, erau practic două motoare care animau acest sport. Era Clubul Sportiv Școlar “Viitorul”, care avea antrenori plătiți și acces la sălile de sport din municipiu. Da, la vârstă de 10 ani aveam 3 antrenamente pe săptămânã. Nu era ușor, fiincă nu era acces permanent la săli, iar unii mai aveam și școală după-amiazã. Soluția se găsea și aveam întâlnirile la ora 7.30 dimineaţa. Ceea ce era important era proximitatea, sala școlii era pentru toți elevii la doar câteva sute de metri de casă. De aici o primã ideea de luat în considerare, și credeți-mă dacă este îndeplinită părinții își vor aduce din nou copiii la handbal. E nevoie de o evaluare a sălilor de sport la nivel de cartiere, iar la fiecare salã să existe un antrenor cu cel puțin o grupã. Organizat totul la nivel de municipiu pentru optimizarea capacității logistice, dar și a resursei umane de antrenori. Apropo, avem sute de foști hanbalisti la Cluj care pot să ajute cel puțin ca antrenori dacă sunt solicitați.

Al doilea motor de dezvoltare juvenilă este competiția. În fiecare week end tinerii trebuie să joace, să se organizeze competiții, chiar sub forma unui campionat municipal. Habdbalul este un sport de echipã, iar frumusețea sa este competiția. Fără meciuri, fără adernalinã, fără emoție, nu se pot ține copiii în acest sport până la vârsta senioratului.

Nu căutați în arhive, Clujul nu a fost niciodată campion la handbal, iar aici baschetul și chiar voleiul sunt mai cu palmares. Asta nu înseamnă că orașul nu poate să creadă în acest sport. Investițiile în handbalul mare sunt consistente pe plan european, dar de bun simţ. Vedem cum abordează CSM București, Rapid sau Dinamo acest segment. La fotbal e aproape imposibil să mai intri pe harta mare a echipelor de club, dar la handbal este altceva. Există posibilitatea ca un club să devină campion european în doar 5 ani de la lansarea unei strategii realiste, bine finanțate, în special de de la bugetul local.

O echipã de cotã europeană ar aduce o valore adăugată Clujului, cu impact pe diverse zone. Vom avea BT Arena plină la meciurile de handbal, vor veni la Cluj numele grele ale acestui sport. Tinerii vor veni să vadă handbal și vor începe să practice acest sport. Încă ceva, care să fim sinceri lipsește României hanbalistice contemporane. Vom putea relansa de la Cluj școala de handbal românesc cu obiectiv declarat de a conta din nou la medaliile europene sau mondiale.

Discutăm despre asta? Ne punem la o masă și clădim acest proiect benefic tuturor?

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol publicat în Ziarul Financiar : ˝Sferele decizionale ale politicilor sectoriale˝

Despre puterea sferelor sectoriale europene în articolul meu din Ziarul Financiar.

 

---

 

Distincția dintre politici sectoriale și politică e greu de identificat într-un spațiu românesc care dorește rezolvarea instantã a tututor problemelor societale. Există bineînțeles o legătură între acești temeni, în fond deciziile politice influențează abordările de sector.

Totuși, doresc să explic un concept puțin decriptat la noi. Politicile nu sunt făcute doar de către cei care alcătuiesc aparatul politico-administrativ național. O contribuție la aceste dezvoltări o au și alți actori, amintiind aici sectorul de afaceri sau cel al societății civile. Iar pentru ca poza să fie și mai complexă, România, ca stat membru UE, are un proces decizional integrat cu celelelate 26 de țări europene. 

Aderarea României la UE permite, atât sistemului administrativ, cât și operatorilor economici, să își reducă vulnerabilitatea, având oportunități suplimentare și acces la o piață mai mare. Dar să nu ne facem iluzii că acest lucru se întâmplă de la sine. Este nevoie de voință, determinare și resurse alocate corespunzător.

Treptat, începând cu negocierile de aderare ale României la UE, s-au format grupuri dinamice de experți, grupați în jurul anumitor subiecte sectoriale. Există, să zicem, această sferã publică națională a experților în sănătate, care pe lângă cei din instituții, cuprind oameni de la asociații patronale, organizaţii neguvernamentale, sindicate, doctori, profesori sau chiar ziariști care scriu constant despre dinamica politicilor de sănătate.

S-a format desigur și o sferã publică europeană a experților din sănătate, care are grupaţi experții la nivel european pe acest sector. Pe lângă capitalele statelor UE, Bruxelles-ul găzduiește mulți dintre aceștia, asigurând practic dinamica pentru identificarea politicilor de sănătate mai bune pentru cetățeni. Teoretic, sferele publice naționale fac parte din sfera publică europeană, dar acesta este un subiect cu mult mai larg de analizat decât obiectivul acestui articol.

Datorită complexității subiectelor, dar și a diverselor interese de reprezentare, e dificil să avem o transparență totală a proceselor de decizie. Acestã fluiditate nu poate să fie asigurată de instituții, din motive ușor de dedus. Aici apare ca și catalizator un segment de presă greu de încadrat în echişierul mediei europene. Este o presă a UE, care realizează un liant între cele 3 surse principale: instituțional, business și societate civilă. Vorbim aici de ziariști care înțeleg mecanismul institional european, stakeholderii unei politici sectoriale și urmăresc constant agenda publică europeană.

E tot mai multă nevoie de această atitudine constructivă în media. Desigur, pare plictisitor și nu este nimic senzațional, dar UE nu înseamnă doar temele mari ale politicii externe. Lumea afacerilor europene este locul de desfășurare a unei activități laborioase, prin care aleși și funcționari europeni încearcă fără glorie mediatică să contribuie prin legislație și politici la ameliorarea vieții noastre și a familiilor noastre. 

 

Atât în Uniunea Europeană, cât și în România, există un cadru formalizat și complex în care se derulează comunicarea dintre diferiții stakeholderi și instituții, unele organizații făcând parte din structuri consultative permanente ce funcționează în cadrul administrației.

 

Există însă diferențe semnificative între România și UE în ceea ce privește intensitatea și calitatea comunicării între administrație și stakeholderi, dar și cu privire la capacitatea și disponibilitatea acestora de a susține dialogul pe termen lung.

 

Prin afilierea la organizații europene, unii dintre stakeholderii din România sunt expuși la dimensiunea europeană, dar numărul acestora este redus și, implicit, capacitatea României de a se conecta la tendințele europene dar și de a influența politică publică la acest nivel este diminuată. În același timp, instituțiile din administrația publică din România sunt adesea slab conectate cu organizații de anvergură de la nivel european, ceea ce le reduce accesul la informație relevantă. Procesul de formulare a politicilor publice este astfel, vulnerabilizat, din două perspective: pe de o parte, organizațiile din mediul privat, asociativ nu pot susține administrația publică nici prin informație și nici prin susținerea intereselor pe plan european, iar propunerile și deciziile de politică publică venite din partea administrației nu reflectă întotdeauna pe deplin nevoile și așteptările grupurilor țintă vizate, fiind percepute adesea ”în contra-timp” cu cele de la Bruxelles.

 

Dan LUCA /Bruxelles

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Mergem până în Vietnam?”

Despre Vietnamul anului 2023 în editorialul meu de astăzi din Făclia. Două săptămâni în această țară m-au ajutat enorm pentru a descrie o lume surprizatoare.

 

---

Informațiile despre Vietnam ne vin greu. Unii vor zice că de fapt nici nu ne sunt necesare în tumultul vieții românești la periferia unei Uniuni Europene în plină transformare.

Desigur, putem să discutăm doar despre crizele pe care le simțim sau despre vacanțele din Grecia care fac deliciul turiștilor români. Din când în când însă vã propun să ridicăm capul spre cer și să vedem mai mult decât rutina de zi cu zi. Ce ziceți de o vacanță în Vietnamul anului 2023?

Acum vreo 50 de ani, țara a trecut printr-un război feroce, iar din 1975 comuniștii sunt la putere. Avem vreo 100 de milioane de vietnamezi, iar 10% dintre aceștia trăiesc în capitala țării, Hanoi. Dacă vã plac motocicletele, aici e de ajuns. Parcă fiecare e pe un scuter, într-un zgomot asurzitor și haotic. Vã amintiți de Grădina Botanică clujeană, partea cu serele sau nufărul? Exact, umiditatea aceea sufocantă! Așa e în Vietnam de la ora 7 dimineața până la 7 seara... cel puțin vara, în sezonul ploios.

Vizităm o țară săracă, desigur, dar oamenii sunt foarte muncitori, primitori și respectuoși. Te simți fantastic, fie în oraș sau în satele izolate. Poți să circuli în siguranță, în plină noapte, în orice colț de Vietnam.

Țara agricolă își are forța de muncă fantastic de bine mulată pe cultură orezului, dar și pe creșterea animalelor. La ora 6 dimineață dealurile sunt înţesate de ţãrani sub conurile pălăriilor inconfundabile.

Dacă până acum vreo 25 de ani peștele era trimis în China, la export, acum totul s-a schimbat. Datorită turiștilor care vizitează țara, peștele este doar pentru consumul intern, cererea e mare. Iar dacă zicem de turiști, să vedeți aici plaje cu nisip fin și apă cristalină, înconjurată de palmieri și bananieri. Un fel de Caraibe la Marea Chinei de Sud.

Dacă vã întrebați unde se mai poate trăi ieftin în lume, treceți pe listã cu siguranță și Vietnamul. Doi euro un prânz cald, 10 euro pentru un pat de motel pe noapte, 5 euro un bilet de autobus între două orașe sunt doar câteva repere dacă înmuguriți idei în direcția Asiei de Sud-Est.

Să vorbim și de politica mare, că e de discutat. Vietnamul nu este subordonat Chinei, iar dinamizarea dosarului Taiwan va aduce țara din nou în prim plan. Deja administrația Biden are planuri de cooperare mai mari cu țara comunistă, iar asta încă de anul acesta.

Autorul acestui articol a trăit o vacanță de vis în Vietnam. 15 zile în vreo șapte locații au fost inimaginabile și surprinzător de plăcute. Junglă tropicală și mare, spectacol de teatru de păpuși pe apă în Hanoi și joc de lampioane în Hoi An, solemnitatea mausoleului lui Ho Chi Minh și ferme piscicole plutitoare, paralela 17 care separa în trecut cele două Vietnamuri și orașul imperial Hué, salată de mango și supe cu paste din orez, cafea cu ou și clătite cu banane.

Recomand? Din toată inima, dar pregătiți totul din timp, cel puțin cu șase luni înainte. Vaccin, vizã, bilet de avion convenabil, rezervări prin booking. Iar dacă tot ajungeți în zonã vizitați o săptămânã și Laosul. Asta dacă aveți poftă să înotați cu elefanții domestici în fluviul Mekong. 

 

Dan Luca / Bruxelles

Dan LUCA – editorial în Făclia: ˝Întrebările toamnei˝

În articolul semnat astăzi în Făclia creionez principalele subiecte ale toamnei europene.

 

---

 

Sună clopoțelul și ne întoarecem la dosarele noastre fierbinți, fie că vorbim de probleme globale sau de subiectele strategice ale Europei.

 

Războiul din Ucraina domină agenda, iar ramificațiile conflictului depășesc cu mult predicțiile de acum câteva luni. Chiar și această extindere a BRICS este surprinzătoare ca amploare și să fiu sincer sunt sceptic asupra reușitei. Dar, desigur, discuția politică este aceleratã, iar tema multilateralismului a intrat puternic pe agendã.

 

Revenind la continentul european, subiectul extinderii UE trebuie analizat ca un proiect fundamental al următorilor 10 ani. Se dorește consolidarea stabilității pe continentul european prin înglobarea în Uniunea Europeană a țărilor care vibrează la proiectul european. Sunt practic două orizonturi geografice clare. Ucraina și Moldova pot la sfârșitul anului să deschidă oficial negocierile de aderare. Un proces paralel are loc în Balcani, chiar și țări precum Serbia sau Kosovo fiind așteptate să între în federația europeană. Treptat, narativa securității devine tot mai importantă pentru Uniunea Europeană. Soluția este o societatea europeană completă și prosperă. O formă de relaționare regională responsabilă, prin intermediul unei Uniuni Europene extinse, este și un răspuns la lipsa unei guvernanţe mondiale adaptate acestui secol.   

Apararea europeană se dezvoltă pe binomul UE-NATO. Dacă până acum NATO asigura securitatea, iar UE prosperitatea economică, cele două structuri și concepte se suprapun acum în unele cazuri. Este un dosar foarte dinamic, iar următoarele luni vor aduce cu siguranță multe clarificări.

 

Prosperitatea spațiului european are nevoie de un nou proiect politic îndrăzneț. După piața internă de acum 30 de ani și adoptarea monedei comune euro în 1999, preconizăm al treilea salt european. Un buget comun al țărilor care formează zona euro pare o soluție integratoare care ar da multă putere unei economii europene sincronizate. Următoarele luni vor da semnale despre un asemenea proiect, iar pașii comisarului Thierry Breton sunt bine de urmărit pentru a înțelege economia europeanã a anului 2030.

 

Chiar dacă nu se spune deschis, suntem deja în campania electorală pentru alegerile europene din iunie 2024. Congresele partidelor politice europene din toamna lui 2023 vor clarifica prioritățile agendei 2024-2029, dar vor contura şi principalele locomotive electorale. Este de urmărit, în special, congresul Partidului Popular European, în care disputa dintre Manfred Weber și Ursula von der Leyen oferă multã culoare politicii europene.

 

Următoarele luni sunt interesante și din punct de vedere al alegerilor naționale din Polonia și Olanda. Pot să existe schimbări majore din punct de vedere al reprezentării pentru Consiliul European care va decide în iulie 2024 viitorul președinte al Comisiei Europene.

 

Gruparea forțelor eurosceptice sau chiar anti-europene ia amploare, iar partidele proeuropene au mult de structurat și comunicat pentru a convinge cetățenii că Uniunea Europeană are viitor. Următoarele luni vor da tonul acestor mesaje pentru  a anticipa mai bine rezultatul alegerilor pentru Parlamentul European de anul viitor.

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Educaţia care contează”

Revin astăzi cu un nou editorial în Făclia de Cluj.

 

----

Apare câte un top internaţional și societatea românească se răscolește. Cele cu locul României în UE nu mai fac deliciul mass media și atunci am găsit nișa educațională ca element de discuţie. Nu zic că este ceva greșit, dar e repetitivă converaţia, cu același fel de personaje şi mesaje, care nu ajută în nici un fel la ameliorarea situației. Toată lumea e expertă, dar să fiu sincer încerc să disting forma de fond.

Nu am văzut nici o analiză axată pe cei 4 piloni de activitate academică, și mă refer aici la educație, cercetare, training și consultanță. Nu am găsit nimic despre cum se structurează un buget universitar, care este de exemplu procentul de fonduri europene pe un exercițiu financiar.

Dar ce lipsește cu desăvârșire este opinia beneficiarului, al studentului. Fără a avea pretenții de expertiză, autorul acestui articol încearcă să dea anumite exemple provenite din experienţa de conferențiar în 10 universități europene, acumulată în ultimii 15 ani de activitate.

 

ULB și VUB, cele două prestigioase universități ale Bruxelles-ul, au că prioritate o programã internațională, accesibilă tuturor. Mă refer atât la limba predării, engleza, dar și la grupul de studenți. Ai un curs la 20 de masteranzi și 15 dintre aceștia nu sunt din Belgia, provenind din alte 10 țări.

La KU Leuven, chiar dacă e un master în limba olandeză, multe cursuri sunt în limba engleză. Iar toți studenții scriu și prezintă atât în olandeză, cât și în engleză. E o deschidere la nou și global.

La Berlin, la School of Economics and Law, accentul se pune pe cercetarea aplicată. Orice tezã de dizertație poate să fie implementată direct și asta spune multe despre concept.

La IHECS, în Bruxelles, abordarea e fantastică. Nu poți să pretinzi că ești un expert mass media fără o practică de luni de zile într-un trust de media, în care filmezi și editezi precum un profesionist.

Fondurile europene, în special programele Horizon sau Erasmus, sunt fibra cercetării în majoritatea instituțiilor de învățământ europene. Universitățile au departamante speciale, cu oameni care cunosc managementul de proiecte. Facultãţile puternice au chiar un birou de reprezentare în Bruxelles-ul european, iar misiunea este foarte clară, de a aduce milioane de euro spre casă. Prezența în capitala Europei ajută la formarea consorţiilor europene, dar și la comunicarea externă atât de necesară sectorului.

Marketingul și dezvoltarea structurată a universităților este o adevărată știință, iar rezultatele necesită timp. România, ca membru UE, are un avantaj competitiv fantastic, dar trebuie o strategie realistă, nu cuvinte pompose, cu iz electoral. Iar înainte de a discuta despre rankingul Shanghai, ediția 2024, să avem răspunsuri la întrebări de genul câte universități româneşti sunt implicate în programme de training sau consultanță ? Şi câte au reprezentanţã în capitala Europei ?

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

 

 

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Europeanizarea Europei”

După o pauză de varã, am revenit astăzi în forță cu un nou editorial în cotidianul Făclia.

 

--

 

Nu există termenul eurorealism. Este o intoxicație, o perdea de fum pentru a manipula și a deruta. A întreba cinic și retoric despre proiectul european înseamnă a banaliza, a ridiculiza și, de fapt, a contesta totul cu o șiretenie comunicativă contemporană.

Să o zicem pe cea dreaptã, chiar dorim să renunțăm la tot și să schimbăm direcția? Gata, ne reîntoarcem la o Europa a țărilor puternice, închise, la un sistem care a adus războaiele pe continent? Chiar vreți vizã pentru a merge în vacanțe în Grecia sau pentru a vã trimite copiii la studii în Belgia? Am trăit umilințele anilor '90, cocoțat pe garduri de consulate, și eu nu mai vreau așa ceva!

Ultimii 75 de ani ne arată că pacea și prosperitatea în Europa se pot realiza doar prin intermediul unui proiect federativ. Da, s-a găsit forma de guvernare a societății europene. Din anii '50, s-au făcut pași uriași, dar construcția suprastatalã e doar la început. Mai avem până la a avea UE o putere economică, diplomatică, un lider global în adevăratul sens al cuvântului.

Implicarea este mai necesară ca niciodată, iar miile de britanici, care își plâng acum pasivitatea, pot să o confirme.

Nu există Big Brother care veghează și decide. EUROPA suntem noi, UE suntem noi, Bruxelles suntem noi... Parlamentul European e al nostru, Comisia Europeană e executivul care ghidează. Nu intrăm în Parlamentul European cu gândul de a distruge UE din interior! Ce e mizeria asta? Desigur, nu e ușor să acceptăm totul. Dar să mergem cu o gândire a proiectelor în direcția constructivă se poate.

Normal, putem zice orice despre UE, că doar e libertate, iar critica ajută. Dar nu trebuie ca glumița să domine, să decidă, să devină de fapt reperul decizional. Banalizarea Europei sau panfletizeaza situațiilor cu informație asimetrică nu ne ajută să trăim mai bine. Iar apoi să alegi bufoni la butoanele Europei pare ceva de inimaginat. Chiar vrem să ne meargă rău și să avem de ce să ne plângem?

Gândiți-vã la Europa precum la familia dumneavoastră, pe care sper că o iubiți. Lărgiți cadru și haideți să fim mai realiști, structurați și responsabili. Identificați conținutul de calitate, fără salată de vorbe inutile. Aveți curajul să fiți proeuropeni!

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – invitat la Radio France International

Înainte de vacanță, pe 20 iulie 2023, am fost invitat la RFI, la emisiune Decriptaj a lui Ovidiu Nahoi. Am discutat despre subiectele europene ale următoarelor luni.

 

Înregistrarea emisiunii se poate asculta online la adresa RFI-Decripraj.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

O lunã în Vietnam, Laos și Tailanda

Ca și familie, ne place să petrecem vacanţa de varã în locuri noi, pe care nu le-am vizitat încă. Avem că obiectiv principal să călătorim cu întreaga familie, dar și să stăm cel puțin trei săptămâni împreună. Planificăm totul cu zece luni înainte pentru a obține vizele de intrare în anumite țări, a avea prețuri decente la biletele de avion sau a obține rezervări convenabile la hotele.

Merită să vizitezi Sud-Estul Asiei? Cu siguranță! Noi am fost aproape o luna în 3 țări (Vietnam, Laos și Tailanda), am călătorit cu 6 avioane, 3 trenuri, vaporașe, autocare, taxiuri și am avut 11 locuri de cazare (hotele, motele sau campinguri). Da, destul de aproape de conceptul de backpackers în Asia!

Mesajul acesta are ca scop să îmi amintescã cu plăcere de una dintre cele mai frumoase vacanţe, dar și să ajute eventual pe alții pentru a avea anumite repere.

Cuvintele cheie ale Asiei de Sud-Est: înotat cu elefanți, peisaje fantastice, cultură profundă, umiditate sufocantă, mâncare incredibilă, prețuri inimaginabile!

Schematic, câteva idei din "raidul nostru asiatic".

 

Asia de Sud-Est prin Bangkok

Cel mai rentabil pentru a ajunge în Asia de Sud-Est este prin Bangkok. Iar cea bună conexiune este prin Dubai cu Emirates.

Desigur, știam că este sezonul ploios, dar acum e vacanța copiilor, deci nu prea am avut de ales. Totuși, nu regretăm alegerea, natura e fantastică în această perioadã, sunt mai puțini turiști, iar ploaia este caldă, de multe ori binevenită chiar...

Bangkok

Un oraș enorm, cu aproape 10 milioane de locuitori. Templele religioase sunt de vizitat, cel puțin trei dintre acestea: Wat Pho (cu statuia lui Buddha alungit), Wat Arun (cu stupa impresionante) și Wat Saket (cu cele 344 de trepte).

Statuia Big Buddha este fantastică, e de alocat timp pentru acest monument.

O excursie cu vaporașul pe canale este recomandabilă pentru a vedea casele construite pe apă, de genul celor din Veneţia.

Râul Chao Phraya este majestos, asemănător ca stil cu Dunărea la Budapesta.

Restaurante sunt fie cu mâncare ieftină sau incredibil de ieftină. Ca orientare, un euro/persoană. Prețurile incredibile sunt și la cazare, ceva de genul 10 euro / noapte / persoană în motel.

Experienţă culturală este duminică în JJ Weekend Market. Se pot cumpăra lucruri interesante, inclusiv tricourile locale la un euro.

Metroul este în mare ordine și de precizie japoneză.

Stația de tren e precum o farmacie, mai ales că partea internațională a fost inaugurată doar în ianuarie 2023.

Laos

Cu un tren de noapte (cușetă) am ajuns până la frontiera dintre Tailanda și Laos. Vreo 10 ore de drum, asemănător cu un Cluj - București în vremuri bune.

Republica Populară Democrată Laos are 8 milioane locuitori. Ei zic că 90% sunt ca și tailandezii.

Țară devenită independentã de Franța în 1953, iar din 1975 a devenit socialistă. Zicea un localnic: "Am scăpat de rege, ne-am eliberat, a venit partidul comunist". O narativă din Laosul anului 1975, asemãnãtoare cu cea din România anului 1947.

Capitala este în Vientiane, doar din 1975, simbolisticã pentru noua putere. O rămășiță a trecutului este Arcul de Triumf, după modelul parizian, dar lăsat acum în paragină.

O senzație specială. E fantastică alergarea la ora 7 dimineaţa pe faleza fluviului Mekong.

Turismul nu implică doar vizitarea locurilor relaxante. Un loc educativ, despre istoria dureroasă a Laosului, este muzeul COPE Visitor Center. O poveste a trecutului celei mai bombardate țări din lume și un prezent dureros despre zeci de mii de oameni care accidental calcă pe bombe neexplodate încă.

Le Cattitude Cafe... o cafenea plină cu pisici aristocrate... relaxare... Conceptul e pornit din Taiwan, a devenit popular cu turiștii japonezi. Inițial erau pisici de pe stradă, adoptate. Era ideea că plăteșți un pic mai mult la cafea, un proiect social la bazã.

Trenul rapid din Laos

A fost lansat în decembrie 2021, iar gara este ca un aeroport. Este prima linie de tren a țării, nimic nu exista la capitolul feroviar înainte de 2021, totul a fost construit de la zero...

Linia a fost realizată de China și face parte din planul chinez de a lega China de Bangkok pe cale ferată. Cei 300 km între Vientiene și Luang Prabang sunt parcurși în nici două ore.

Luang Prabang

Luang Prabang a fost până în 1975 capitala Regatului Laos. A rămas un orășel plăcut cu doar 56.000 de locuitori.

Alms ceremony - este o tradiție de lungă durată în cultura budistă din Laos ca oamenii să dea pomană sau donații către călugării din templele din oraș. Totul se petrece în fiecare zi, la răsăritul soarelui, și a devenit atracţia turistică de top din Luang Prabang.

Jungla tropicalã

Am mers cu barcă pe râul Nam khan, până la cascada Tad Sae.

Laos este țara elefanților! Au mai rămas doar 1200 de elefanți în Laos. 400 dintre aceştia sunt acum domestici, precum câinele sau pisica. Am trăit o zi cu elefanții, iar senzaţia e fantastică. Am dat de mâncare din mânã, am mers vreo două ore pe elefant, am făcut baie cu elefantul în râul Mekong.

Croaziera pe Mekong river este perfectă, mai ales că am vizitat și Whisky Village, unde am degustat băutura locală, un fel de țuică făcută din orez.

Viața e grea în această țară săracă. Un șofer de taxi mi-a explicat că e născut într-un sat izolat. Din oraș mai are două ore cu un microbus și apoi patru ore de mers pe jos prin junglă. Salarul este de 30 dolari pe lunã, 7 zile de lucru pe saptãmânã. Se începe cu munca în restaurant, pentru experință. Pentru cei din Laos, pașaportul este scump, aproape nimeni nu iese din ţară.

Cea mai mare atracție turistică din Laos este Tat Kuang Și, cascada în trepte în plină junglă tropicală. În plus este o senzație de paradis în a înota în apa albăstruie a lagunelor.

Hanoi

După un zbor plăcut de o orã de la Luang Prabang, ceva de genul Cluj - București, cu Lao Airlines, am ajuns în capitala Vietnamului.

Catedrala St. Joseph este izolată în agresivitatea orașului... amintește mai mult de trecutul ţării.

Masoleu lui Ho Chi Minh este locul cel mai solemn din oraș.

Trecerea de pietoni este lupta între pietoni și motociclete. Asta cu motocicletele trebuie explicată bine, reprezintă sensul Hanoiului. Imaginați-vã mii de oameni care ies de la un meci de fotbal. Dar toți pe motociclete, care merg în toate direcțiile și tot timpul. Acesta este oraşul...

Hanoi's street train... ceva special... bem o cafea cu ou și trenul trece la 50 cm de noi... o atracție turistică cu adrenalină.

Water Puppet Show... Foarte interesant în a combina teatrul de păpuși cu apa. În Hanoi este cea mai bună reprezentare a acestui gen de spectacol, preluat acum și în alte 40 de țări.

Alergare în Hanoi. Ora 7 dimineață, 30 de grade și 90% umiditate. Mii de oameni aleargă în același timp. Foarte bun traseul din jurul lacului Hoan Kiem, din Old Quarter.

Două zile pline în Hanoi... străzi invadate de motociclete, dans pe stradă, steaguri comuniste, pagode, artiști ai poporului, sportul pentru toți, comercianți, lacuri...

Colțul unde se vorbește engleza cu străinii, în parc, seara. Părinții sunt bucuroşi pentru copii, studenții fac poze cu stãinii... cred că e tema de vacanţă cu credite academice.

Berea belgiană e foarte vizibilă. Chimay sau Hoegaarden sunt mult mai ieftine în puburile vietnameze decât în cele din Belgia.

Insula Cat Ba

Zi fantastică în Ha Long Bay... zona devenită celebra și datorită filmului James Bond din 1997. A înota în aceste ape e ceva fantastic, iar peisajele unice.

Ferme piscicole plutitoare sunt un concept bine implementat. Datorită creșterii numărului de turișți, Vietnamul nu mai exportă nici un peşte către China ca acum 25 de ani.

Vietnam

Ora 6 dimineață. 28 de grade și 87% umiditate. Se lucrează deja la greu în agricultură...

Salarul unui profesor de liceu este de 200 dolari/lunã...

Motorina este cam pe la 80 eurocenţi un litru.

Autostrăzile sunt goale. Scumpe, majoritatea vietnamezilor au doar motocicletă și nu intră pe autostrăzi.

Străinii nu sunt lăsăți să conducă mașini în Vietnam.

Ninh Binh

O experienţă interesantă în Vietnam... o grevã! Cea a barcagiilor care îi plimbă pe turiști pe faimosul lac Tam Coc din Ninh Binh. Iar greva a început pe 9 iulie 2023, acum trei sãptãmâni...

Trang An... peisaje șocant de frumoase, străbătute cu barca. Nu întâmplător aici s-a filmat King Kong în 2017. Iar peșterile sunt numeroase și lungi, una chiar de un kilometru.

Alergarea de dimineață într-un loc de vis. Cel mai fantastic loc unde am alergat vreodată. Cald și foarte umid, la ora 7 dimineața...

Creveții sunt prezenți, îmi amintesc de cipsurile copilăriei din România anilor '80.

În august este perioada de vacanță școlară în Vietnam, de aceea aveam mulți turișți din țară.

Foarte prezentã biserica catolică în unele zone.

Phong Nha

După un drum de 400 km (7 ore) am ajuns în alt orășel vietnamez.

Am încercat vinul vietnamez... Îmi place felul cum e servit la restaurant. Sticla de plastic îmi amintește de studenția clujeană... Gustul vinului? Nu cred că a văzut strugurele, dar fructele locale sunt bune și pentru așa ceva...

Parcul Național Phong Nha Ke Bang este un loc impresionant cu cea mai mare peșterã din lume - Paradise Cave. Păstrând proporția, îmi amintesc cu mare plăcere de Peștera Urșilor, vizitată cu școală acum vreo 40 de ani.

Ferma în Vietnam... cu raţe și bivoli. Un nou concept turistic care ia mare avânt aici.

Paralela 17

Senzație complesitoare să atingi istoria destul de recentă a lumii. Un oraș/buncăr, care a adăpostit pentru câțiva ani sute de persoane. Zona demilitarizată a divizat țara între 1954 și 1976. Podul Dakrong e impresionant...

Orașul Imperial Hue

De unde și până unde imperial în Vietnamul comunist? Datorită faptului că până în 1945 Hue era capitala imperială a Vietnamului. Câteva obiective interesante: Hue Imperial City (The Citadel), Pagoda Thiem Mu, Croaziera pe Râul Parfum.

Am citit și despre faptul că Bătălia de la Hue 1968 a fost cea mai sângeroasă din războiul din Vietnam.

Dacă tot mâncăm de vreo două săptămâni mâncare vietnemezã, am mers la școală să învățăm și noi arta gătitului... Am fost dimineaţă la piață cu maestrul. Ceea ce am achiziționat, am gătit apoi împreună... Nem Lui a incredibil, dificil de explicat gustul unic.

Trenul din Hue

Garã modestă, ruptă din boemia secolului 20, dar cam la început de secol. Da, cam ca și cea din Cluj.

Trenul e ok pentru două ore, dar nu e punctul forțe al țării. Mai ales la clasa a doua...

Ne relaxăm apoi două zile pe plaja An Bang... ceva de vis! Una dintre cele mai bune locuri din Centru Vietnamului.

Hoi An

Lampioane în centru vechi al orașului Hoi An. O feerie demnă de Las Vegas! Orașul este cunoscut ca fiind orașul lampioanelor. A rezistat intact războiului și a devenit un simbol al culturii din Vietnam.

E deja de notorietate că o mare parte din producția mondială de confecții este produsă și în Vietnam. Din această cauzã există și o nișă turistică dezvoltată de ani buni. Concret, stai două zile într-un oraș în Vietnam și îți faci și un costum la comandă. În prima zi mergi la croitor şi comanzi, a doua zi la proba, iar în ultima zi e totul gata... 500 de astfel de croitorii sunt doar în An Hoi...

Un top al mâncãrilor din Asia de Sud-Est

 

Vietnam
1. Nem Lui (Hue),

2. Buncha (Hanoi),

3. Cao Lau (Hoi An),

4. Pho (Hanoi),

5. Caracatiţã (An Bang),

6. Caprã (Nihm Binh).

 

Laos
1. Or lam (Luag Prabang),

2. Raţă,

3. Clătite cu mango.

Dubai... cireașa de pe tort

Așa cum ziceam, cel mai rentabil pentru a ajunge în Asia de Sud-Est este prin Bangkok. Iar cea bună conexiune este prin Dubai cu Emirates. Aşa am ajuns să revedem Dubaiul după nici doi ani. Normal am profitat și am stat 24 de ore aici, între două avioane, cum se zice.

Dan Luca / reîntors în Belgia