Dan LUCA – editorial în Făclia: “Inteligența Combinată”

Câteva idei despre Inteligența Artificială și impactul societal în editorialul meu semnat astăzi în Făclia.

--                                                                   

Vorbim mult despre Inteligența Artificială, cu toate că puțini conștientizează că utilizãm la scară largă anumite tehnologii AI de mai bine de 10 ani. Ca să dau doar un exemplu notoriu, Google Translate folosește algoritme AI pentru traducerea instantanee a textelor în diverse limbi.

Reacția la inovația tehnologică a fost de-a lungul timpului privită cu suspiciune. Iar când accesul s-a democratizat, diverse sectoare s-au adaptat la nou. Presa, banca, serviciile publice, toate se adaptează continuu digitalizării.

ChatGPT are deja un impact enorm la nivel societal, așa cum, la vremea lor, am fost impresionați de Wikipedia sau de căutările pe Google. Reacțiile se țin lanț. Cum adică, un robot să producă texte, imagini sau chiar video? Totuși, nu uitați însă, că omul este cel care a conceput aceste mecanisme.

Întreaga dimensiune a Inteligenței Artificiale se bazează pe trei blocuri clare. Vorbim în primul rând de bazele de date și indexarea lor în diverse matrice, pentru a da ˝semnale˝ către receptori adaptați. Avem apoi, și aici e pratic miezul tehnologic, algoritmul, adică mai pe înțelesul tuturor, un program care instruiește cum trebuie să se navigheze în baza de date respectivă pentru a extrage o informație clară. Ultima parte este legată de interfață, adică este forma de prezentare, fie text, grafic, voce, imagine sau video. Chiar și varintele lingvistice sunt forme de prezentare, având în vedere că limba engleză este pivotul în astfel de inovații tehnologice.

De ce ne este frică? Robotul ne va lua locul de muncă? Chiar așa de bine ne poziționăm ca ființe inteligente? Adică tot ce am studiat, se poate înlocui cu o baza de date, un algoritm și o interfață plăcută. Cred că aici greșim și ne subapreciem.

E mult mai înțelept să vedem strategic aceste schimbări, să vedem cum le accelerăm chiar. Trebuie schimbat modul de gândire. Nu e o bătălie între ei (roboții) și noi (oamenii). Un concept de Inteligență Combinată, pentru a identifica complementaritatile, este mult mai rațional. Poate nu e rău să întrebăm chiar roboții cum văd ei această conlucrare…

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – contribuție la un articol publicat de către EURACTIV.ro : Baterii „made în Europe” - va fi România la masă marii producții? Rivalii Europei: China, SUA

În ultimele 3 săptămâni, am secondat-o pe Oana Zamfir (jurnalist la Digi24) într-o cercetare despre oportunitatea economică a Românie ca membru UE. Totul ancorat în autonomia strategică europeană și parteneriatul instituții-business. Articolul a fost publicat de EURACTIV România.

 

----

 

Există tot mai multe apeluri pentru ca Uniunea Europeană să fie mai autonomă și mai independentă, rămânând, în același timp, deschisă altor economii. Conceptul de autonomie strategică deschisă reflectă dorinţa UE de a-şi urmări propriul curs pe scena globală, modelând lumea din jurul nostru prin leadership şi implicare, păstrând în acelaşi timp interesele şi valorile noastre. În esenţă, Uniunea Europeană va continuă să colaboreze cu partenerii pentru a promova această agendă pozitivă, dar va funcţiona autonom când va trebui. Ne întoarcem la teoria blocurilor, în care trebuie să ne cunoaștem resursa și să acționăm împreună. Apărarea europeană va deveni ceva practic fără doar și poate. Sănătatea europenilor, resursele minerale, produsele agricole, aprovizionarea continentului, chiar și un posibil buget euro, devin priorități urgente.

 

Într-un viitor cu zero emisii creionat de UE, în care mașinile electrice sunt folosite pe scară largă, bateriile sunt esențiale. În 2017, Comisia Europeană a creat Alianța Europeană a Bateriilor, o rețea prin care Uniunea își propunea să reducă din decalajul major față de principalii competitori din piață: China și Statele Unite. La momentul înființării Alianței (EBA), Uniunea nu producea mai deloc componente pentru baterii la scară largă și acoperea doar 3% din piață globală de profil.

 

Alianța Europeană a Bateriilor pornește de la o idee simplă: unirea forțelor și cooperarea în interiorul UE pe un lanț valoric astfel încât bateriile, inima revoluției industriale verzi, să fie fabricate “in house”. Baterii “made in Europe” pentru momentul în care cererea de mașini electrice va exploda. Apelul Comisiei din 2017 a fost lansat către toate statele interesate ale Uniunii Europene și actorii industriali pentru a se alătura lanțului valoric al bateriilor de la materie primă brută sau procesată, producție de componente pentru celule de baterii, producție de celule de baterii, producție de acumulatoare, producție de mașini electrice, până la componentă de reciclare. Totul cu finanțare de la Banca Europeană de Investiții. 6 ani mai târziu de la lansarea EBA, rețeaua cuprinde 800 de actori implicați industriali din sectorul public și privat care acoperă întregul lanț valoric și presupune investiții în jur de 180 miliarde de euro.

 

În primii ani de la lansare, Uniunea Europeană, prin Alianța Bateriilor, a devenit cel mai mare investitor în sectorul bateriilor din lume, cu investiții de două mai mari decât China. În 2019, de exemplu, UE a investit 60 miliarde de euro în timp ce China, doar 17 miliarde. Poate una dintre cele mai notabile realizări în cadrul EBA este construcția de gigafactories – fabrici care produc baterii pentru vehicule electrice pe scară largă. În 2020, cu o investiție de la Banca Europeană de Investiții, compania suedeză Northvolt construia prima prima astfel de giga factory din Europa. Planurile Northvolt estimau o capacitate anuală de producție a fabricii de 16 GWh care ar urmă să crească până la 40 de GWh. Prin comparație, China, principalul producător de baterii, a produs 230 GWh în 2019.

 

EBA a pornit cu planuri ambițioase, care vizau nu doar reducerea decalajului față de marii competitori ci și transformarea Uniunii Europene într-un lider mondial în industria bateriilor. Un obiectiv care pare destul de îndepărtat în acest moment din cauza unor probleme care au apărut pe lanțul valoric al bateriilor dar și din cauza unor evenimente majore: pandemia și războiul din Ucraina, care a dus la criză energetică și la creșterea prețurilor la energie. Totul s-a concretizat în blocaje și întreruperi în lanțul de aprovizionare amenințând climatul de investiții și competitivitatea europeană pe piață bateriilor.

 

Pe lanțul valoric, Comisia Europeană a constatat probleme majore în ceea ce privește accesul la materii prime esențiale pentru fabricarea bateriilor dar și lipsa forței de muncă calificate. Altfel spus, degeaba construiești giga factories dacă nu ai materii prime și ingineri cu pregătire specială în industria bateriilor. Încă din 2020 se cerea o atenție specială și investiții majore pentru accesul la materii prime în interiorul UE. Materii prime ca litiu sau cobalt sunt în momentul de față aduse în mare parte din afară Europei. Se așteaptă ca cererea de litiu să crească de 16 ori până la sfârșitul deceniului și să fie de 60 de ori mai mare până în 2050.

 

Problemele s-au adâncit odată cu lansarea Legii pentru Reducere a Inflaţiei din Statele Unite care oferă reduceri fiscale substanțiale cumpărătorilor de mașini electrice asamblate în SUA care folosesc baterii fabricate cu componente americane. Un studiu al Federației Europene pentru Transport și Mediu (Transport & Enviroment) arată că 68% din capacitatea anuală de producție de baterii planificată în Europa este în pericol.

 

Odată cu legea americană pentru reducerea inflației, SUA s-au poziționat ca fiind cel mai interesant loc din lume pentru a produce celule de baterii. Estimările arată că producerea de baterii ar costă cu 30-40% mai puțin în SUA dacă Uniunea Europeană nu va lua măsuri să contracareze stimulentele financiare americane.

 

Uniunea Europeană a răspuns. Luna aceasta, pe 16 martie 2023, Comisia Europeană a prezentat legea privind planul industrial bazat pe zero-emisii prin care Comisia și-a reajustat unele obiective. Legea propusă are ca scop accelerarea procesului de autorizare și creșterea accesului la finanțare pentru tehnologiile curate, printre care și bateriile. Potrivit lui Frans Timmermans, legea va permite obținerea mai rapidă a autorizațiilor, termene mai scurte, ghișee unice - proceduri mai ușoare. În privința materiilor prime esențiale, UE a anunțat ca își propune că până în 2030 să ajungem să extragem din solul Uniunii măcar 10% din materiile prime necesare, să prelucrăm 40% din necesar și 15% să reciclăm.

 

Cum se raportează România la Alianța Europeană a Bateriilor, o rețea care, dincolo de provocări, oferă oportunități uriașe - acces la finanțare, investiții, un salt industrial strategic și crearea a zeci de mii de locuri de muncă ? Din păcate, profilul României în cadrul Alianței Europene a Bateriilor este unul aproape inexistent prin comparație cu marii jucători Germania, Franța, țările nordice dar și cu țări din regiune ca Polonia, Ungaria sau Cehia.

 

Pe lista companiilor care fac parte din Alianța Europeană a Bateriilor, România apare cu un singur jucător, Prime Batteries Technology SRL, un producător de baterii litiu-ion. Start-up-ul înființat în 2016 de doi antreprenori locali și-au unit forțele cu conglomeratul EIT InnoEnergy, co-fondat de Uniunea Europeană și intenționează să investească un miliard de euro pentru a-și crește capacitatea de producție la 8GWh până în 2026, de la 0,2 GWh, cât este în prezent. Prin comparație, o giga fabrică poate produce anual chiar și de 200 de ori mai mult, până la 40 GWh, adică baterii pentru mai mult de jumătate de milion de mașini electrice.

 

De ce o singură companie din România face parte din Alianța Europeană a Bateriilor, este o întrebare care poate constitui un subiect de sine stătător. Cert este că România poate face mult mai mult pe lanțul valoric al bateriilor europene astfel încât să ajungă un jucător important în regiune.

 

Resursele sunt în est, industria e în vest. Cam așa poate fi descrisă în linii mari poza momentului în ceea ce privește Uniunea Europeană. Iar România are resurse.

 

Potrivit Institutului Geologic Român, țara noastră are zăcăminte de resurse aflate pe lista recent actualizată a materiilor prime strategice, esențiale pentru lanțul valoric al bateriilor. De pildă, Europa are un necesar de 7% litiu pentru producția de baterii litiu-ion dar produce doar 3%, deci este necesară dublarea producției. Ștefan Marincea, fost director al Institutului Geologic Român spune că țara noastră poate fi “în mod cert” o sursă importantă de litiu și grafit. Litiul se găsește în zona Munților Cindrel, la Contu-Negovanu. Argile cu potențial de litiu sunt în Dobrogea și la Moldova Nouă, dar avem și ape geotermale cu conținut de litiu în zona Bihorul de Sud. De asemenea, România are zăcăminte de grafit, din care se poate obține grafen, cel mai rezistent material cunoscut și cel mai bun conductor de electricitate. Este utilizat la baterii și avansul tot mai agresiv al producției de mașini electrice face din grafen un material extrem de căutat. În România, grafitul este explorat și exploatat în zona Valea Galbenă din Gorj.

 

Potrivit aceluiași expert, țara noastră are “depozite uriașe” de magneziu în zona Budureasa dar și bor, element critic pe care alții nu îl au și pe care în momentul de față, Europa îl importă din Turcia. În opinia profesorului în geologie, statul român ar avea o imagine clară a situației resurselor critice și a cantităților exacte pe care le deținem dacă ar exista investiții în acest sens. Cert este că 99% din resursele României sunt în acest moment nefolosite și orice interes în a activă și valorifica o astfel de resursă ar însemna un timp de așteptare de cel puțin 3 ani.

 

O altă slăbiciune a lanțului valoric al bateriilor unde România poate avea un rol esențial este lipsa acută de specialiști. Potrivit estimărilor Comisiei Europene este nevoie de cel puțin 800 de mii lucrători din Europa care să fie recalificați și perfecționați cu expertiză în domeniul bateriilor. Anticipând această problemă, Alianța Bateriilor a creat Academia Alianței care ajută la formarea și perfecționarea forței de muncă oferind expertiză în domeniu și parteneriate cu universități care introduc programe noi de licență și masterat pentru studenți. 

 

În iunie 2022, Academia s-a lansat și în România prin semnarea unui memorandum între Guvernul României și EIT InnoEnergy. România și-a luat astfel angajamentul perfecționării și recalificării a 20 de mii de lucrători în următorii 4 ani. Cu acea ocazie, premierul Nicolae Ciucă exprima și un obiectiv – atragerea de investiții de cel puțin două miliarde de euro în sectorul bateriilor în următorii 5 ani

 

Este nevoie de acțiuni concrete și de ceva mai multă viziune pentru ca România să treacă de la o țară cu potențial uriaș, una din care ne pleacă specialiștii, la o țară care are un cuvânt spus și un rol important de jucat în planul industrial strategic al Uniunii Europene.

 

Chiar dacă obiectivele Alianței Bateriilor au fost reajustate pe fondul crizelor suprapuse, România poate profita de avantajele uriașe pe care le oferă statutul de membru al Alianței Europene a Bateriilor, o rețea care este încă la început de drum și care este în căutare de soluții. România poate fi parte din soluție.

 

Este nevoie, în primul rând de cooperare interinstituțională și de o comunicare continuă între Guvernul României și actorii industriali. De asemenea, este esențial ca în sectorul privat românesc să existe interes și specialiști cu know-how în domeniu care să știe să aplice pentru proiecte majore de investiții. Fără o aplicație bine făcută, nu ai acces la finanțare și oportunități, așa cum s-a întâmplat în primă fază cu start up-ul românesc Prime Battery Technology. Un exemplu de bună practică ce poate fi replicat la o scară mult mai mare și care deschide inclusiv perspectiva unei prime fabrici giga în România, realizare care ar demonstra că țara noastră poate fi locul în care resursele și industria se pot întâlni.  

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

 

 

 

 

 

 

Dan LUCA – editorial în Făclia: “De ce iubim Elveţia?”

Câteva idei personale despre cum este văzută Elveţia de la Bruxelles în editorial semnat astăzi în Făclia.

 

--

De mult vroiam să scriu câteva fraze despre Elveţia. Auzisem atâtea lucruri despre această ţară, în inima Europei, dar fără a face parte din Uniunea Europeană, încât cele două zile petrecute acum vreo 20 ani la o nuntă parcă nu erau suficiente. Am profitat acum 10 ani de vacanţa copiilor şi am hotărât să încercăm să ne rupem de cotidianul bruxellez printr-o ieşire în natură. Căci NATURA este cuvântul care defineşte cel mai bine Elveţia. O grijă fantastică pentru fiecare lac şi cascadă, pentru poteca de munte sau drumul forestier. O infractructură rutieră şi feroviară dusă până la perfecţiune te face să crezi că trăieşti cu adevărat o utopie!

Totul se face cu bun simţ, cu răbdare – de multe ori prea multă răbdare. De la plimbarea cu vaporaşul pe unul din zecile de lacuri sau transportul cu trenul-gondolă care ne-a dus până pe creastă unui munte de peste 2500 m, totul este foarte bine gândit. Pentru a vizualiza ceee ce descriu, intrați va rog pe internet, accesaţi cuvântul cheie Interlaken și probabil îmi veți da dreptate.

Ce zic elveţienii despre Uniunea Europeană? Nu prea văd să fie un subiect la ordinea zilei, având în vedere calitatea vieţii de la ei de acasă. Parcă totuşi cineva îşi amintea că există un Parlament European la Bruxelles şi că i-ar face plăcere ca turist să-l viziteze. Doar ca turist…

 

Prin tradiție, Elveția evită alianțele ce ar putea implica acţiuni directe militare, politice sau economice şi a păstrat neutralitatea de la sfârșitul expansiunii sale în 1515. Este notorie neutralitatea Elveției, dar parcă geopolitica și realitatea economică nu te lasă să te izolezi total. Din 2002, Elveția este membră a Organizației Națiunilor Unite, deși găzduia sediul european al ONU la Geneva cu mult timp înainte.

 

Un verișor de-al meu îmi povestea cum Elveția a deschis ușa emigranților din Balcani, iar acum echipele naţionale de fotbal și handbal sunt foarte competitive pe plan mondial.

 

Pragmatismul elvețian este mai puternic decât ne-am aştepta. Să nu uităm, Elveția este membră a spațiului Schengen, a cochetat chiar cu programul european de mobilități în educație – Erasmus. Aici este o parte interesantă. Elveția nefiind implicată nici în programul de cercetare europeană Horizon Europe, se pare că pierde mult la capitolul educaţie și cercetare. Zic asta, pentru că unii elvețieni doresc să aibă și o cetățenie a unei țări din Uniunea Europeană pentru a avea o ofertã educațională mai bună pentru copiii lor. Îmi amintește puțin de cei câteva mii britanici care lucreazã în sectorul privat al Bruxelles-ului european care s-au adaptat rapid dupã 24 iunie 2016. Cu un adevãraț simţ al realitãţii, majoritatea au dobândit şi cetãţenia belgianã sau irlandezã (ceva legislaţie ″pe stil moldoveano-român″ în care o bunicã de origine irlandezã te ajuta nesperat…).

 

Dan LUCA / Bruxelles

ChatGPT reopens the battle for information supremacy

For more than 20 years I have been following very carefully the adaptation of the European press to contemporary technology. In addition to freedom of expression, there is a topic that has been growing in intensity lately. We are talking more and more about the monetization of the media business in the context of the diversification of income sources, most of them adapting to the innovation that has appeared in recent years.

 

ChatGPT already has a huge societal impact, just as we were impressed by Wikipedia or Google searches back in the day. We talk a lot about Artificial Intelligence, although few realize that we have already been using certain AI technologies for more than 10 years. To give just one notorious example, Google Translate which uses AI algorithms for instant for the translation of texts.

 

Content production is a fascinating subject, and it is interesting to approach it from a communication angle, so not just from a technical one. The entire dimension of Artificial Intelligence is based on a few clear building blocks. We are primarily talking about databases and their indexing in various matrices, to give ˝signals˝ to adapted receivers. Then we have, and this is practically the technological core, the algorithm, i.e. more understandable to everyone, a program that instructs how to navigate in that database in order to extract clear information. The last part is related to the interface, that is, it is the form of presentation, be it text, graphic, voice, image or video. Even linguistic variants are forms of presentation, given that English is the pivot in such innovations.

 

At the first presentation of the product, somewhere around the end of 2022, ChatGPT mentioned that it uses certain databases, that is, documents published before the year 2019. Normally, the size of updated databases is a clear direction of action. A company that provides services in this sector scans and indexes an enormous amount of documents.

 

An exciting part, however, is the focus of a research on a certain predefined database. I understand that such projects exist at the level of the Belgian institutions. Specifically, in addition to identifying a certain number of legal documents from a certain period, on a certain subject, there is now the possibility of having a quick summary of what was written in the thousands of selected pages. The classic procedures of extracting content or creating new paragraphs are combined by an algorithm to give a final form, which is easily accessible to citizens.

 

On the Internet, we talk a lot about reference sources, that is, a certain content that makes a difference. We now have institutional information, academic research, articles published by prestigious media, and the list goes on. They are basically, you will say, the recommended links on the first page of an online search. Imagine the future though! The information presented according to the formula of a chatbot will come from certain databases, with the indexing planned by certain people, according to certain working hypotheses. A certain algorithm may suggest the text based on certain codes, for example to use only institutional sources or only academic research. In case of clear instructions, some documents, although in the public space, can be ignored or even classified as fake news.

 

The battle is just beginning. The battle to own the digital BENCHMARK of information on any subject is on. It's basically a battle to create the most credible and visible online space to inform citizens in chatbot format. Everything up to date, in real time, in all the languages of the Earth, free, and easy to access...

 

Dan LUCA / Brussels

Dan LUCA – articol în Ziarul Financiar: “ChatGPT redeschide lupta pentru supremația informației”

ChatGPT - câteva idei despre impactul societal în articolul meu semnat astăzi în Ziarul Financiar.

 

-- 

De mai bine de 20 ani urmăresc cu mare atenție adaptarea presei europene la tehnologia contemporană. Pe lângă libertatea de exprimare, există un subiect care crește în intensitate în ultima perioadã. Vorbim tot mai mult despre monetizarea business-ului media în contextul diversificării surselor de venit, majoritatea adaptându-se la inovația apărută în ultimii ani.

 

ChatGPT are deja un impact enorm la nivel societal, așa cum, la vremea lor, am fost impresionați de Wikipedia sau de căutările pe Google. Vorbim mult despre Inteligența Artificială, cu toate că puțini conștientizează că utilizãm anumite tehnologii AI de mai bine de 10 ani. Ca să dau doar un exemplu notoriu, Google Translate folosește algoritme AI pentru traducerea instantanee a textelor în diverse limbi.

 

Producerea de conținut este un subiect fascinant, interesant de abordat şi dintr-un unghi comunicațional, nu doar din cel tehnic. Întreaga dimensiune a Inteligenței Artificiale se bazează pe trei blocuri clare. Vorbim în primul rând de bazele de date și indexarea lor în diverse matrice, pentru a da ˝semnale˝ către receptori adaptați. Avem apoi, și aici e pratic miezul tehnologic, algoritmul, adică mai pe înțelesul tuturor, un program care instruiește cum trebuie să se navigheze în baza de date respectivă pentru a extrage o informație clară. Ultima parte este legată de interfață, adică este forma de prezentare, fie text, grafic, voce, imagine sau video. Chiar și varintele lingvistice sunt forme de prezentare, având în vedere că limba engleză este pivotul în astfel de inovații tehnologice.

 

La prima prezentare a produsului, undeva pe la sfârșitul anului 2022, ChatGPT menționa că utilizează anumite bazele de date, adică documente publicate înainte de anul 2019. Normal, dimensiunea bazelor de date actualizate este o direcţie clară de acțiune. Companiile care prestează servicii în acest sector scanează și indexează o cantitate enormă de documente în fiecare zi.

 

O parte fanscinantã este însă focalizarea unei cercetări asupra unei anumite baze de date predefinite. Am înțeles că la nivelul instituțiilor belgiene există astfel de proiecte. Concret, pe lângă a identifica un anumit număr de documente juridice dintr-o perioadã anume, pe un anumit subiect, există acum posibilitatea de a avea un rezumat rapid al celor scrise în miile de pagini selecționate. Procedurile clasice, de extragere de conținut sau de creere de paragrafe noi, sunt combinate de către un algoritm pentru a da o formă finală ușor de accesat pentru cetățeni.

 

La nivelul Internetului vorbim mult de sursele reper, adică un anumit conținut care face diferența, cel puţin ca vizibilitate. În prezent avem informația instituțională, cercetările academice, articolele publicate de prestigioase trusturi de media, și lista poate să continue. Sunt practic, veți zice, linkurile recomandate pe prima pagină a unei căutări online. Imaginați-vã viitorul ! Așa cum am prezentat, informaţia prezentatã după formula unui chatbot va proveni din anumite baze de date, cu indexãrile programate de anumite persoane, conform unor ipoteze de lucru. Un anumit algoritm poate să sugereze textul bazat pe anumite coduri, de exemplu de a utiliza doar surse instituționale sau doar cercetări academice. În cazul unor instrucţiuni clare, unele documente, deși aflate în spațiul public, pot să fie ignorate sau chiar clasificate ca fake news.

 

Bătălia de abia acum începe. Lupta pentru a deține REPERUL digital de informații e în plină derulare. Este practic o competiţie pentru a crea cel mai credibil și vizibil spațiu online care să informeze cetățenii în format chatbot. Totul la zi, în timp real, în toate limbile Pământului, gratuit, ușor de accesat…

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Industria auto la Bruxelles”

Câteva cuvinte despre cum sunt reprezentate interesele industriei auto la Bruxelles, în editorialul meu de astăzi, semnat în Făclia.

 

--

Aniversarea celor 55 de ani de la producerea primului autoturism Dacia la Mioveni este un bun prilej de a aminti despre importanţa reprezentării industriei auto în capitala Europei.

 

Principala formă de relaţionare cu decidenţii politici ai Bruxelles-ului european este ACEA – Asociaţia Europeană a Producătorilor de Maşini, din care fac parte şi BMW, şi Renault, şi Fiat, dar şi alte mărci binecunoscute. Care este rolul acestei asociaţii? Să ne imaginăm că oamenii de la, să zicem, Mercedes doresc să explice Comisiei Europene părerea lor despre propunerile legislative pentru dezvoltarea siguranţei rutiere. După aceea vin delegaţii Volvo să explice Comisiei versiunea lor, iar într-o săptămână sosesc şi cei de la Fiat cu acelaşi subiect. E prea complicat şi ineficient, iar prin urmare se recomandă “coagularea grupurilor industriale” în asociaţii europene (grupuri de interese), cu Adunări Generale anuale ale membrilor, grupuri de lucru sectoriale şi, pe cât posibil, Secretariat permanent în Bruxelles. Astfel se pot prezenta “opinii comune ale industriei despre acel subiect”. Asociaţia îşi exprimă foarte vizibil opinia despre subiectul menţionat, în numele sectorului pe care este împuternicit să îl reprezinte, conform statutului organizaţiei.

 

Desigur atingerea compromisului în aceste forumuri “interne” de dezbatere nu este un lucru uşor. Să nu uităm că, în ciuda faptului că stau la aceeaşi masă a negocierilor, cei care formează asociaţia sunt în competiţie comercială permanentă, iar cei care lucrează în vânzările de automobile ştiu bine ce înseamnă asta. Iar ca poza să fie și mai complicată, aceste asociaţii trebuie să fie foarte atente la regulile de competiție pentru a nu cădea în tentația unui cartel.

 

Directorul general al asociaţiei de la Bruxelles coordonează activitatea unui Secretariat permanent, format din experţi în legislaţie europeană şi nu numai. În cazul ACEA echipa de la Bruxelles este de aproximativ 25 de persoane, care luptă pentru interesul industriei auto europene în dinamica legislativă. Fie vorba între noi, salariile acestor persoane sunt excelente, în totală concordanţă cu responsabilitatea pe care o au, atingând chiar 5.000 euro pe lună, în funcţie de industria pe care o reprezintă şi rolul pe care îl au în mecanism.

 

La Bruxelles există 3.000 de federaţii sectoriale care reprezintă anumite industrii. Este o dinamică fantastică, iar oamenii care lucrează pentru aceste federaţii anticipează ceea ce se va întâmpla din punct de vedere legislativ peste cinci ani. Să mai menţionez că avem aproximativ 20.000 de persoane care lucrează în aceste federaţii la Bruxelles?

 

Deși a aderat la Uniunea Europeană de peste 16 ani, România are încă o prezenţă modestă în aceste organizaţii. Maxim 200 de români sunt angajaţi de secretariatele de la Bruxelles, cu o cotă de sub 1% din totalul celor implicați. Dacă analizăm pozițiile de conducere, se observă prezența unor românii chiar și în vârful ierarhiei, dar numărul directorilor este din nou modest, sub cifra de 50.

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în Ziarul Financiar: “20 de ani pentru Clubul Românilor din Bruxelles”

Parcă a fost ieri... Au trecut 20 de ani de la înființarea Clubului "România-UE" Bruxelles. Câteva cuvinte despre acest eveniment în articolul semnat astăzi în Ziarul Financiar.

 

----

 

De-a lungul ultimele 20 de ani au fost diverse interacții între românii care lucrează în afacerile europene și instituțiile Statului Român. Este de remarcat Clubul ˝România-UE˝ Bruxelles, din perioada 2003–2008, dar și GrupRomânia, din perioada 2009–2010. Majoritatea acțiunilor și proiectelor au dinamizat relaționarea între români cu scopul de a eficientiza statutul României ca membru al Uniunii Europene.

 

În calitatea de inițiator și fondator al Clubului ˝România-UE˝ e interesant de reanalizat acel moment, pentru a avea forța în a identifica noi soluții pentru continuarea proiectului european al țării noastre. Existau deja atunci români în Bruxelles-ul european, dar încă reprezentau apariții „exotice”. Îmi făcea plăcere când întâlneam un român cu care puteam schimba o vorbã, o idee, despre România și despre aderarea țării noastre la UE. Printr-o conjunctură favorabilă, mă întâlneam destul de des în acea perioadã, cu profesorul Vasile Pușcaș, pe atunci Ministrul Delegat la Ministerul Integrării Europene - Negociator Șef la Uniunea Europeană. Îi povesteam că nu sunt singurul român care lucra „în sectorul privat din Bruxelles-ul european”. Hotărâsem atunci să lansăm o primã idee - „să construim un prim pod de comunicare” între „România instituțională” și românii din Bruxelles-ul european. Prima discuție avea loc pe 23 aprilie 2002 și o putem considera ca fiind prima întâlnire a românilor din mediul afacerilor europene de la Bruxelles. Am continuat să organizăm întâlniri, cam o dată la 3 luni.

 

La cea din februarie 2003, la care au participat domnii Vasile Pușcaș, Vasile Dâncu și Lazãr Comănescu cred că ne stransesem vreo 60 de persoane. Aceștia însă nu eram toți. Dețineam o lista mare de contacte, vreo 100 de nume, numită neoficial “lista lui Dan”. Chiar dacă inițial nu credeam că trebuie să ne organizăm, am considerat că e important să gestionăm succesul inițiativei, pentru a avea o mai bună informare și comunicare în rândul comunității românilor din capitală Europei. Astfel, pe 4 aprilie 2003 transmiteam primul mesaj în care menționam înființarea Clubului “România-UE” Bruxelles.

 

Democrația Clubului a fost pentru mine o prioritate. Proveneam, majoritatea, dintr-un sistem în care lumea era suspicioasă și neîncrezătoare. Am hotărât atunci să avem 3 persoane care coordoaneazã activitatea Clubului pentru un interval de 12 luni, urmând că cei 3 să își desemneze “șeful” între ei. Iar pentru a nu osifica sistemul, președintele, după un mandat de 12 luni, nu avea voie să recandideze. Au venit și primele alegeri pentru Club, pe 1 iulie 2003. 7 candidați pentru 3 locuri în Comitetul Director - se pare că ideea a prins.

 

Inițiativa noastă nu era doar ceva la nivelul formării unei rețele pasive de români, ci aveam încă de atunci intenția de a deveni treptat o organizație care să emită idei și proiecte pe relația Bruxelles–România. Pe 10 decembrie 2003 am formulat mesaje care au ajutat mult acțiunile viitoare: „Membrii Clubului au accentuat necesitatea unei informări prompte și susținute a publicului românesc asupra deciziilor la nivel european și impactului asupra mediului economic și social din România. S-a observat cu regret lipsa unei reprezentări a societății civile românești, a actorilor privați sau regionali pe lângă instituțiile europene.”

 

Nu se poate vorbi de organizație fără evenimente. Am luat inițiativa și am coordonat primul eveniment extern al Clubului, în septembrie 2003, și l-am intitulat „Impactul alegerilor din Parlamentul European din 2004 asupra procesului de lărgire a UE - posibile implicații pentru România”. O mâna de oameni am început să lucrăm împreună și am realizat un studiu pe această temã. Prin acest eveniment, cred că eram printre primii care am început dezbaterea în România despre rolul racordarii partidelor românești la realitatea doctrinelor europene.

 

În 2006 am lansat un proiect complex, care a solicitat mult efort din partea echipei. Pornind de la rezultatele unui sondaj de opinie al Clubului, realizat în perioada 12 martie – 22 aprilie 2006 asupra imaginii României în Bruxelles, Clubul “România-UE” lansa o provocare pentru a identifica locul pe care România îl ocupă în cadrul Europei lărgite și pentru a propune arii de acțiune de îmbunătățire a contribuției României la proiectul european. Când am decis să demarăm acest proiect nu ne-am imaginat enormul interes al colegilor europeni în a răspunde chestionarului despre România. Într-adevăr, România este o țară despre care multă lume în Bruxelles auzise și avea o opinie. Pe 28 iunie 2006 lansam oficial studiul „Amprenta României” („Footprint România”) printr-o dezbatere în incinta Parlamentului European. Dezbaterea animată de către Clubul „România–UE” a reunit o largă audiență europeană interesată să cunoască punctul de vedere al reprezentanților instituțiilor europene și al forurilor de decizie românești față de rolul României ca stat membru UE.

 

Am dorit și noi să sărbătorim intrarea României în Uniunea Europeană. Am vrut să ne strângem cât mai mulți români la un loc în Bruxelles și să identificăm cum putem să „acționăm și noi mai european”. În prezența primului comisar european provenit din România, Leonard Orban, și a 25 de eurodeputaţi români, Clubul "România-UE" Bruxelles a organizat pe 6 martie 2007 dezbaterea cu titlul: "Succesul românesc în Bruxelles-ul european". Cu acest prilej am lansat în premieră studiul „România în capitala Europei - de la succes individual la un posibil succes global”. ECHIPA este tema centrală a studiului, dar echipa în sens larg. Exista un succes individual al românilor în capitala Europei. Dezbaterea pe care o lansam prin acest studiu era dacă putem clădi pe viitor un succes global al României în capitala comunitară.

 

O poveste interesantă, mai ales pentru cei care au făcut parte din acea mișcare a românilor din Bruxelles-ul european. Acum, majoritatea dintre aceștia sunt în continuare la Bruxelles, lucrează în instituțiile europene ca functionari, unii au decis să candideze pentru pentru Parlamentul European, iar alții să continue activitatea în sectorul privat. Numeric, desigur, a fost o picătură… Să nu uităm totuși că şi tinerii români care au venit de la Paris pentru a emancipa România la Revoluția din 1848 au fost tot în jur de 100 de oameni….

 

Dan LUCA / Bruxelles                                                       

 

 

Dan LUCA – editorial în Făclia: ˝Verde de Bruxelles˝

Editorialele săptămânale semnate în Făclia de Cluj sunt un exercițiu de comunicare a noțiunilor europene către cetățeni. Revin astăzi cu un subiect de actualitate, ecologizarea UE.

 

--

 

Mai are şanse politica de mediu la nivel european? Majoritatea statelor Uniunii Europene rămân ataşate ei, deşi crizele ultimilor ani fac ca analizele cost-beneficiu să fie cât mai frecvente. Într-o perioadă în care fiecare slujbă contează, guvernele nu sunt confortabile în a lua măsuri care să ducã la concedieri în industrii, fie ele şi poluante. Totodată, lobby-ului verde, întâlnit atât la Bruxelles, cât şi în statele membre, i se opun puternic periodic lobby-uri precum cel auto.

De partea cealaltă, industriile verzi sau cu potenţial verde, precum cele privind energia regenerabilă, sunt încă mai putin competitive din punct de vedere al preţului şi asta le diminuează din atractivitate. Ideea că şi ele crează slujbe ajută, dar nu justifică de multe ori în ochii factorilor de decizie, compensarea, raportat la zeci şi sute de mii de oameni (în funcţie de ţară) angajaţi în sectorul energetic "tradiţional˝.

 
Apropo de factori decizionali, şi de planul politic, ajută faptul că există partide verzi în mai multe state europene, ele putând condiţiona sprijinul lor parlamentar sau guvernamental de susţinere a unor politici mai favorabile mediului înconjurător. Tendinţa macro însă este spre reindustrializarea Europei pentru a face faţă cu bine presiunii competitive globale. În perioada de prosperitate, era "cool" să fii verde, politica îmbrăţişată, cel puţin formal, de partidele de la dreapta la stânga, însă nevoile crizei au schimbat situaţia şi nevoia de verde a ajuns una "superioară", cele de creare de slujbe şi de restartare a economiei fiind unele primare. 

Pe de altă parte, cauza verde nu trebuie să deznădajduiască, căci timpul acţionează în favoarea sa: tehnologiile verzi se ieftinesc, iar nevoile de mediu sunt din ce în ce mai presante, atât în Europa cât şi în lume. Cauza "un mediu mai sănătos pentru copiii noştri" nu poate avea contestare morală.

Cert este că Uniunea Europeană va încerca să îşi îndeplinească sarcinile autoimpuse.
România are şi ea de îndeplinit aceste ţinte, pornind de la o “dezindustrializare”, bucată cu bucată, în anii 90, până la nevoile repunerii economiei pe baze industriale sustenabile în prezent.

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Mâncarea europeanã”

Legătura între prioritãţiile Președinției UE a Spaniei și zacusca românească în editorialul meu de astăzi din Făclia.

 

----

 

Îmi amintesc ceea ce citeam în manualele școlii generale… ˝Noaptea, când voi dormiți, sunt oameni care lucrează pentru a face pâinea ţãrii.˝ Dragostea trece prin stomac, și permiteţi-mi să discutăm astăzi despre apartenenţa la Uniunea Europeanã în contextul bucatelor europene.

 

Fără a intra în profunzimea expertizelor culinare, este evident că în ultimii 25 de ani bucătăria româneascã s-a diversificat. Pastele sau ˝macaroanele˝ nu mai reprezintă acum în România doar un ingredient pentru desert, să dau doar un exemplu evident. La începutul anilor ’90, meniul restaurantelor clujene era deosebit de limitat. Ciorbele, grătarul și cartofii prăjiți erau baza. Nu aveam încă pizza, salatele, nici măcar fast food-urile. Sã nu uitãm cã primul McDonald’s s-a deschis la Cluj doar prin 1996, dacã nu mã înşel.

 

Există unele produse românești care fac carieră internațională, chiar dacă restaurantele românești sunt rare în afara teritoriului țării. Micii, sarmalele, mămăliga merg bine. Ciorba de burtă e fantastică, dar greu de digerat dacă nu ești român. E precum un ˝cod de România profundă˝ dacă îți place ciorba de burtă. Ceea se începe să prindă pe piața Vestică, ˝adaptându-se globalizării˝, este surprinzãtoare zacuscã...

 

Criza pandemicã a schimbat multe la nivel societal. Aprovizionarea populației cu alimente a fost, după sectorul medical, o prioritate strategicã a responsabililor guvernamentali. Cei care au lucrat în supermarket-uri devenind și ei adevărați eroi ai acelei perioade.

 

Războiul din Ucraina a adus și alte crize neaşteptate, precum cea a aprovizionării cu anumite produse de bazã. Cetățeanul european a constatat interconectarea economiilor când nu a mai găsit pe raftul magazinelor pastele sau uleiul. Un sistem de aprovizionare fluid trece neobservat, dar la o micã disfuncționalitate apar probleme mari. Îmi povestea recent un maltez, că dacă este blocată o autostrada din Italia, Malta nu are mâncare o zi…

 

România are un potențial agricol fantastic, cel puțin asta am fost învãţaţi să credem. Este normal să ne imaginăm cum putem să gândim abordarea faţã de sistemul agro-alimentar al pieței interne, spre beneficiul tuturor, al europenilor. Există chiar un context politic favorabil. În iulie 2023, Spania va prelua Președinția UE, iar una dintre prioritățile perioadei este chiar producția de mâncare în UE proiectată pe conceptul de autonomie strategicã europeanã. Desigur, un subiect de interes…

 

Dan LUCA / Bruxelles