marți, 17 mai 2022

Tech.eu Summit la Bruxelles


Fantastică senzația de a participa din nou la o conferință în format fizic, la Bruxelles. Pe 17 mai 2022 am fost prezent la prima ediție a Tech.eu Summit, iar gândul mă trimite la o inițiativã asemănătoare a capitalei europene de a lansa European Business Summit în 2000.

 

Politicienii au acordat o atenție specială evenimentului, atât Marya Gabriel, comisar european pentru inovație și educație, cât și premierul belgian Alexander De Croo, petrecând mult timp cu participanții. Foarte dezinvoltă în prezentarea sa și Zara, tânăra de 19 ani pe care v-o amintiți cu siguranță, cea care a efectuat recent, singură, un tur de glob în avion.


Sute de participanți la eveniment, dar am constatat o masă critică de Venture Capitals, majoritatea experților veniți de la Londra.


Interesante discuții despre ITiştii din Ucraina și posibilitatea ucrainienilor de a lucra acum fără viza în UE.


S-a accentuat rolul mentorilor în a acompania start up-uri
le, mai ales suportul necesar fondatorilor de primã companie.


Mult optimism și mă bucur să constat prezența a Cluj IT cluster la eveniment în calitate de partener al evenimentului. Să urmeze o ediție clujeană Tech.eu Summit?

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

Dan LUCA – nou editorial în Făclia: “Clujul, India şi Mircea Eliade”


Revin astăzi, 17 mai 2022, cu un nou editorial semnat în cotidianul clujean Făclia

 

Timpul alianțelor strategice este din nou de actualitate. Războiul din Ucraina ne face să analizăm cine sunt prietenii americanilor, dar și cei care sunt de partea Moscovei. Dacă comparăm cu sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial, pe continentul european linia de demarcație între cele două blocuri s-a mutat puternic spre Est, dar impactul este și la nivel global.

 

China s-a dezvoltat enorm în ultimii 75 de ani, ceea ce îi permite să aleagă cam ceea ce doreşte, chiar și neutralitate sau neîncolonarea în vreo tabărã. Desigur are interesul să joace astfel, dar ideea este că poate.

 

Sub deviza “dacă nu sunteți cu noi, sunteți împotriva noastră”, se încearcă o reevaluare a relațiilor bilaterale cu anumite țări provenite din așa zisă alianţă BRICS, adică Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud. Aici apare un caz deosebit de interesant, pe care permiteți-mi să îl prezint. India este o țară care are populația numeric precum China, dar nu este așa de dezvoltată economic. Uniunea Europeană încearcă să se apropie de India, iar recentele dezvoltări și vizite confirmă fără doar și poate această abordare.

 

De ce să nu anticipăm și noi, la nivel românesc, ce ar însemna apropierea Bruxelles-ului de New Delhi ? Indienii au o reputație de experţi în IT și dacă discuți cu cei ajunși prin Europa îți vor explica presiunea familie pe tânărul indian de a urma o școală în acest domeniu. Să nu uităm însă cã indienii, proveniți dintr-o fostã colonie britanică, vorbesc bine limba engleză, chiar dacă accentul este un punct la care se mai poate lucra.

 

Aici încep să se lege lucruri, în care România are o școală bună de IT, iar Clujul este chiar cuibul ITist cel mai vizibil. Putem avea anumite relații oportuniste, benefice ambelor părți ?

 

Dacă putem totul într-un posibil parteneriat UE-India, e important de la început să acţionăm ca membru UE. Să înțelegem că orice program bilateral în domeniul educațional poate să aibă avantaje enorme la nivelul statelor. Dacă sunt burse guvernamentale pentru tinerii indieni pentru a studia în UE, aceștia pot învață mecanismul instituțional european și la Cluj sau pot să studieze comunicarea guvernamentală şi la București.

 

România are o experiență în astfel de abordări, cazul studenților moldoveni este mai vizibil, dar să nu uităm că încă înainte de Revoluție amfiteatrele românești erau deja pline de studenți greci sau arabi veniți la Facultatea de Medicină. De data aceasta însă trebuie o abordare internațională, cu programe în limba engleză. Nu putem avea povestea cu anul pregătitor, în România, pentru a învață limba română.

 

Clujul universitar are un potențial enorm și un semnal pe această direcție poate să prindă rapid atât la nivelul politic românesc, dar și pe palierul european. Important este să existe un program bilateral educațional în care tinerii indieni să beneficieze de studii în Europa.

 

Să nu uităm și reciprocitatea, mulți români ar dori să calce pe urmele lui Mircea Eliade pentru a descoperi cultura indianã la ea acasă. Chiar şi o idee, de ce sã nu lansãm aceastã cooperare şi sã numim programul dupã numele marelui scriitor român ?

 

Dan LUCA/ Bruxelles

vineri, 13 mai 2022

New ideas about European construction


This year, the 9th of May brought together geopolitical messages from the past, the present, but also from the future. The victory over Nazism in 1945 was mentioned, seen through the lens of Moscow, but also through those of European countries. As we all know, on the 9th of May we celebrate Europe Day, and this year was different. The war in the Ukraine has brought us closer to European values. Launched a year ago, the Conference on the Future of Europe culminated on May 9, 2022. In the context of the French EU Presidency, in Strasbourg, in the plenary of the European Parliament, the newly re-elected French President presented some ideas about the future of the Union.

 

We are very interested in this debate, which often seems philosophical and distant from the citizens. Since the beginning of May, there has been talk of a possible revision of the European Treaty. Immediately, just a few days later, two groups of EU member states polarized. Some mentioned that it was important to clearly understand the need for this complicated procedure before launching revolutionary scenarios.

 

The idea of ​​a Political European Community, a concept first presented by Emmanuel Macron, moved the European system. It is good to see the details of this construction, parallel or not to the EU, a kind of waiting room for EU accession or not. Specific reference was also made to certain policies that should be addressed in this structure, such as defense, energy, transport and infrastructure. In the context of the war, any mention of a European defense policy is of the utmost interest. Maybe that's why even the United Kingdom was included as a possible member of this political structure. It is interesting to note the reaction of the British to this invitation.

 

We wonder, of course, how this project is viewed in the Balkans. Many will see it as a bureaucratization, even a postponement, of EU membership. Experts claim that the Eastern Partnership itself was a construction along the same lines… Let's ask Ukrainians or Moldovans about the usefulness of such cooperation. But let's not forget Norway, Switzerland and - of course - Turkey.

 

Few still remember in the early 1990s the idea that the countries of Central and Eastern Europe, newly liberated from the Soviet yoke, should form an alliance of their own, like the EU2. I am very glad that this idea was not followed, and we now have the opportunity to unite the continent through a single European Union.

 

Future developments will certainly bring us more information over the coming months about a European Political Community or what we need to change at institutional level in order to have a more efficient Europe. The concept of European strategic autonomy is accelerating and we will gradually have sectoral analyses such as ˝the contribution of the automotive sector to a stronger Union˝. In this context, the mechanism of the European industrial champions will most likely be relaunched, on a classic France-Germany development axis, following the model of the aerospace company Airbus.

 

We will be discussing more and more about European strategic sectors, be they health, the food supply chain, energy or security and defense cooperation. We will start talks on European relations with countries such as India or the big countries in South America. Everything is pragmatic, economic and political.

 

We will have spicy, probably controversial, discussions about nuclear power and shale gas exploitation in Central Europe. But we will talk realistically about national interests in a well-articulated European ensemble.

 

Dan LUCA / Brussels

joi, 12 mai 2022

Dan LUCA – articol în Ziarul Financiar : ˝Idei noi despre construcţia europeanã˝


În Ziarul Financiar de astăzi, am publicat un articol despre starea proiectului european în contextul războiului din Ucraina.

 

Anul acesta, ziua de 9 mai a grupat toate mesajele geopolitice alte trecutului, prezentului, dar și ale viitorului. A fost menționată victoria asupra nazismului din 1945, văzută prin lentila moscovită, dar și a țărilor europene. Așa cum bine știm, pe 9 mai sărbătorim și Ziua Europei, iar anul acesta a fost parcă altfel. Rãzboiul din Ucraina ne-a adus adus mai aproape de valorile europene. Începută acum un an, Conferința asupra viitorului Europei a avut și ea punctul culminant exact pe 9 mai 2022. În contextul preşedenţiei franţuzeşti a UE, la Strasbourg, în plenul Parlamentului European, proaspătul președinte reales francez a prezentat câteva idei despre viitorul uniunii.

 

Ne interesează enorm această dezbatere, care de multe ori pare filosofică și distantă faţã de cetățeni. Încă de la începutul lunii mai, a apărut discuția despre posibila revizuire a tratatului european. Imediat, la doar câteva zile, s-au polarizat două grupări ale ţãrilor membre UE. Unele menționau că e important să înțelegem clar necesitatea acestei proceduri complicate, înainte de a lansa scenarii revoluționare.

 

Ideea unei Political European Community, concept prezentat în premierã de Emmanuel Macron, a mișcat sistemul european. E bine de văzut detaliile acestei construcții, paralele sau nu la UE, un fel de camerã de așteptare pentru aderarea la UE sau nu. S-a făcut și o referire punctuală la anumite politici care să fie abordare în această structurã, precum apărarea, energia, transportul și infrastructura. În contextul inflamat de război, orice menționare a politicii de apărare europeană este de interes maxim. Poate de aceea a fost inclusă chiar și Marea Britanie ca un posibil membru al acestei structuri politice. Interesant de urmãrit reacţia britanicilor la aceastã invitaţie.

 

Ne întrebãm, desigur, cum este văzut aceast proiect din Balcani. Mulți o vor vedea ca pe o birocratizare, chiar amânare, a aderării la UE. Experții susţin că însuși Parteneriatul Estic a fost o construcție pe aceeași linie… Să întrebăm ucrainienii sau moldovenii despre utilitatea unei astfel de cooperări. Să nu uităm însă și de Norvegia, Elveția și de – bineînțeles – Turcia.

 

Puțini îşi mai amintesc, dar la începutul anilor ’90, se vehicula ideea ca țările din Europa Centrală și de Est, proaspăt eliberate de jugul sovietic, să formeze doar ele o alianțã, de genul UE2. Mă bucur foarte mult că nu s-a mers pe această idee, iar acum avem posibilitatea să unim continental prin intermediul unei singure Uniuni Europene.

 

Dezvoltările viitoare ne vor aduce cu siguranță în următoarele luni mai multe informații despre o Comunitatea Politică Europeană sau despre ce e nevoie să schimbăm la nivel instituțional pentru a avea o Europã mai eficientă. Conceptul autonomie strategice europene se accelerează și progresiv vom avea analize sectoriale de genul ˝contribuția sectorului auto la o Uniunea mai puternică˝. În acest context, cel mai probabil, se va relansa și mecanismul campionilor industriali europeni, pe un ax clasic de dezvoltare Franța-Germania, după modelul companiei aerospațiale Airbus.

 

Vom discuta tot mai mult despre sectoare strategice europene, fie ele sănătatea, lanțul de aprovizionare cu alimente, energia sau cooperarea la nivel de securitate și apărare. Vom începe conversații despre relaționările europene cu țări precum India sau cele din America de Sud. Totul este pragmatic, economic și politic.

 

Vom avea discuţii picante, controversate probabil, despre energia nucleară și exploatarea gazelor de șist în Europa Centrală. Dar vom vorbi realist despre interesele naţionale într-un ansambu bine articulat european.

 

Dan LUCA / Bruxelles

                                                                       

miercuri, 11 mai 2022

Dan LUCA – articol în Făclia de Cluj: “Ne place sau nu, totul e în euro !”


 

Chiar de Ziua Europei, pe 9 mai 2022, am publicat un articol în Făclia de Cluj.

 

 

Înainte de 1989, pentru români, a deține valută acasă se penaliza cu închisoarea. Desigur, erau și unele excepţii, pentru profesorii detașați în Algeria sau pentru inginerii din zona Golfului. Sunt de acord cu dumneavoastrã că era o stupizenie demnă de un sistem de tristă amintire, dar asta era realitatea atunci.

 

După Revoluție însă, pe un fond de inflație galopantă, am început să ne raportăm viaţa la monedele străine. Îmi aduc și acum aminte cum la Cluj prețurile apartamentelor erau în mărci germane, iar la București lumea discuta totul în dolari americani.

 

A venit însă lansarea monedei comune europene și de mai bine de 20 de ani totul este în euro. Unele țări UE nu au implementat euro, iar procesul de aderare este dinamic. România promisese, în 2007, că va adera la euro în câțiva ani. Că a fost planul 2012, sau 2019, unul chiar mai recent de 2024, totul a fost superficial și fără rezultat. Aflasem că pe la BNR există un comitet pentru aderare la euro, dar foarte puțin am înțeles rolul și obiectivul concret.

 

Multe minți luminate zic că economia românească nu poate să își permită o trecere la euro. Că sunt criterii dure și că nu vom putea face faţã. Dacă noi mergem pe această direcție, nu am înțeles nimic din proiectul european și din ceea ce însemană România responsabilă. În anii ’90 era o discuție despre posibilitatea ca România să adere la UE și existau voci – chiar foarte bine plasate – care ziceau că nu e cazul. Noroc că a fost un context favorabil european și o voință a clasei politice de atunci pentru a duce România în Uniune. Războiul din Ucraina ne arată negru pe alb ce înseamnă să faci parte dintr-un club.

 

Vedeţi și aderarea la euro pe aceeași coordonate. Dacă începe o criză economică puternică, iar semnalele sunt deja evidente, țările europeane se vor aduna în jurul bugetului euro pentru a găși soluții împreună. Chiar ne permitem să fim de capul nostru într-o posibilă furtunã?

 

Românii, la nivel de persoană fizică, au adoptat euro direct. E cazul să tindem spre normalitate și să intrăm ca țară în acest nucleu dur european. Iar dacă suntem acolo, dezvoltând o resursă umanã de calitate, putem mult mai ușor să fim stăpâni pe destinul țării noastre. Nu asta e ceea ce vrem ?

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

 

vineri, 6 mai 2022

Dan LUCA – la Radio France International despre simbolistica zilei de 9 mai 2022

 

Pe 5 mai 2022, am participat din nou cu mare plăcere la emisiunea Decriptaj de la Radio France International. Împreună cu Alina Bârgãoanu și cu moderatorul emisiunii, Ovidiu Nahoi, am încercat să analizăm starea proiectului european în contextul zilei de 9 mai, Ziua Europei.

 

Pentru cei interesați, emisiunea se poate asculta la adresa aceasta.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

luni, 2 mai 2022

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Iubim Africa!”


Revin astăzi, 2 mai 2022, cu un nou editorial semnat în Făclia de Cluj. Câteva impresii despre continentul african, în contextul relaționării cu UE.

 

Africa continuã sã fie o mare enigmă. Expresii de genul ˝e mai rău ca în Africa˝ sau ˝săracii oameni din Africa˝ ne vin în minte, fără însă să avem ceva împotriva acestui continent.

                   

Românul are un suflet mare și nu sunt puțini care s-au gândit, la ceas de criză pandemică, ce fac africanii? Au trecut peste ei epidemii de Ebola, iar malaria încă face ravagii în populație. Cum se descurcă aceste sisteme în abordarea Covid-19? Războaiele etnice sau loviturile de stat nu sunt doar file de istorie în Africa, iar populația suferă parcă mai mult ca niciodată.

 

Am fost în Africa acum câţiva ani și a fost cea mai frumoasã vacanță de când mã ştiu. Africa de Sud, dar mai ales Botswana, Namibia și Zimbabwe, mi-au umplut viaţa cu o experienţã memorabilã.

 

Lumea e veselã în Africa, zâmbeşte… ţi se mulţumeşte tot timpul cã vizitezi Africa. Majoritatea au aceeaşi atitudine pozitivã, începând orice conversaţie cu “How are you today?” (de multe ori mecanic, învãţat, dar e plãcut). E un cer senin şi albastru cum nu vã puteţi imagina. Fãrã nori, fãrã ploaie, boltã de stele…  Şoşelele sunt foarte bune, iar reţeau conecteazã principalele oraşe. Se circulã cu 120 km/orã, fãrã nici un trafic, fãrã cãruţe sau tractoare. Poţi să îţi calculezi lejer un drum de 500 kilometri în cinci ore… Mall-urile sunt la fel în Gaborone sau Windhoek, precum cele din Bruxelles sau Cluj.

 

Vãzusem pânã acum animale sãlbatice la circ sau la grădina zoologicã. Am înţeles acolo ceea ce înseamnã sã le descoperi în habitatul lor. Observi semnele de circulaţie “atenţie, elefanți care traverseazã strada”. E un concept de viaţã diferit faţã de cel european. Africanii trãiesc cu animalele sãlbatice. Avem antilope care trec prin curtea şcolii, maimuţe la conţ de stradã şi zebre care blocheazã traficul rutier... E uluitor sã ai la zece metri de ține o girafã de o tonã, sã faci un selfie cu un elefant uriaş sau şalupa sã fie însoţitã de un crocodil de opt metri lungime… Animalele sunt calme, fãrã griji. Nu se grãbesc, cu cât sunt mai mari, cu atât sunt mai sigure pe situaţie.

 

Europa are o oportunitate istorică de a se reapropia de Africa. Nu doar prin faimoasele politici de ajutorare, ci printr-un parteneriat pe picior de egalitate. Să nu uităm că Africa dispune de resurse naturale incredibile. De exemplu, litium african este indispensabil trecerii masive la mașinile electrice.

  

De urmărit, și de așteptat desigur, şi strategia României față de Africa… 

 

Dan LUCA / Bruxelles

marți, 19 aprilie 2022

Dan LUCA – articol în Fãclia: “Lebedele negre din viaţa noastră”


Revin astăzi, 19 aprilie 2022, cu un nou material semnat pentru Făclia de Cluj.

 

Desigur, nu mă refer la pasărea mare de apă descrisă în dicționarul ornitologic. Vorbesc despre teoria lebedei negre, aşa cum a formulat-o Taleb, la modul în care oamenii gândesc despre incertitudine, la felul în care încearcă să-şi explice neprevăzutul. “Lebăda neagră”, metaforic vorbind, denumeşte un eveniment imprevizibil, un eveniment rar, cu o probabilitate extrem de redusă ca să se producă, dar, dacă se produce, are semnificaţii şi consecinţe considerabile, chiar excepţionale, în bine sau în rău.

 

Sunt clasice câteva exemple de „lebede negre”: ascensiunea lui Hitler și războiul ulterior; creșterea și apoi decesul precipitat al blocului sovietic; ascensiunea fundamentalismului islamic; răspândirea internetului, a Youtube, Facebook, și, desigur, 11 septembrie 2001. Chiar și Brexit-ul a fost pentru Uniunea Europeană o lebădă neagră.

 

În ultimii trei ani am asistat la două evenimente majore care continuă să ne marcheze viețile. Pandemia nu a fost preconizată nici măcar cu câteva săptămâni înainte, chiar dacă sunt mulți acum care pozează în vizionari. Războiul din Ucraina are și el o valoare anormală, deoarece se află în afara domeniului așteptărilor normale, are un impact extrem asupra evenimentelor. Desigur, în ciuda statutului său extraordinar, natura umană ne face să inventăm explicații pentru apariția sa după eveniment, făcându-l explicabil și previzibil.

 

Este puțin paradoxal în a discuta aici posibila apariție a altor lebede negre care să ne surprindã și să ne influențeze drastic existența. O criză economică atipică sau un dezastru ecologic major pot să fie fenomene de anvergură. Nici nu vreau să mă gândesc, dar chiar și o escaladare a războiului din Ucraina poate să ducă la ceva catastrofal. Putem să ne așteptăm și la fenomene majore cu impact pozitiv. O digitalizare corect implementată ar putea duce, de exemplu, la democratizarea panetei, inclusiv la nivelul guvernanței globale.

 

Previzibilitatea face parte din DNA-ul rasei umane. Nu acceptăm ușor schimbarea, iar brutalitatea unor fenomene care sunt greu de controlat ne face mici, foarte mici. Vorbim de inovaţie și evoluție, dar credem prea puțin în aceste fenomene. Desigur, unele cuvinte sau expresii s-au demonetizat, fiind folosite masiv, fără a avea simțul realității.

 

Că viitorul se aflã în mâinile noastre sau la latitudinea hazardului, asta vom vedea. Important însă este să fim ancorați în realitate, să fim oameni normali în primul rând. Pare ușor și axiomatic, dar goana spre sensational sau populismul necontrolat ne duc spre abis. Putem mai mult ca oameni, așa simpli cum suntem. Cu lebede negre sau nu….

 

Dan LUCA / Bruxelles

luni, 18 aprilie 2022

10 geopolitical questions for 2022

      

Plato, the Greek philosopher, said that most of the time the right question is much more important than the right answer. Without banalities, I will do this exercise, raising 10 questions to give us food for thought, a little more strategic than the daily routine. Most of the issues mentioned come from European geopolitics, but they can have a wide impact on the ordinary citizen.

 

1. Is society inclining towards a stronger polarization than in the 1950s, but with the same benchmarks as Washington and Moscow?

2. Is humanity now prepared to deal with a possible global crises, such as an economic or even ecological one?

3. Does the European Union have the power to move towards strategic autonomy involving defence capacity, mineral resources, agricultural products, economic development, the common budget, migrants and foreign policy?

4. Is communication with citizens still a priority for the European institutions or is the doctrine of peace within the European Union sufficient?

5. Is there a joint project between the government of Viktor Orban in Budapest and the European Union?

6. What is the new normal after the pandemic, given the social and cultural changes?

7. Is artificial intelligence the new Black Swan of the 21st century, a technological revolution whose effects on the future are very difficult to estimate?

8. What will the highlights of the next two years be, given that we will have elections in 2024 for both the President of the United States and the European Parliament?

9. When will Generation Z (current high school students, technology natives, followers of virtual interaction and less dedicated to career permanence) appear in leadership positions and in politics?

10. Do we still believe in SDG (Sustainable Development Goals)?

 

Dan LUCA / Brussels

Dan LUCA – articol în Ziarul Financiar: “10 întrebări geopolitice pentru 2022”

În articolul publicat astăzi în Ziarul Financiar lansez 10 întrebări despre geopolitica contemporană.

 

Filosoful grec Platon spunea că de cele mai multe ori întrebarea corectă este mult mai importantă decât răspunsul corect. Fără banalități, voi încerca acest exercițiu, al lansãrii a 10 întrebări care să ne dea de gândit, un pic mai strategic decât operaţionalul zilnic. Majoritatea problemelor enunțate provid din geopolitica europeană, cu amplu impact însă asupra cetățeanului simplu.

 

Societatea mondială tinde spre o polarizare mai puternică ca cea a anilor ’50, cu aceleași repere însă Washington și Moscova ?

Este pregătită acum omenirea în a face față unor posibile crize globale, precum una economică sau chiar de naturã ecologică?

Are Uniunea Europeană puterea de evoluție în direcția unei autonomiii strategice care să implice capacitate de apărare, resurse minerale, produse agricole, dezvoltare economică, buget comun, emigranți și politică externă ?

Mai rămâne comunicarea cu cetățenii o prioritate a instituțiilor europene sau este suficientă doctrina păcii în interiorul Uniunii Europene ?

Există un proiect comun între Guvernul Viktor Orban de la Budapesta și Uniunea Europeană ?

Care este noul normal de după pandemie, având în vedere schimbările sociale și culturale ?

Va deveni inteligența artificială noua Lebădă Neagră a secolului al XXI-lea, o revoluție tehnologică ale cărei efecte asupra viitorului sunt foarte dificil de estimat ?

Care sunt evenimentele marcante ale următorilor doi ani, având în vedere că vom avea în 2024 alegeri atât pentru președintele Statelor Unite, dar și pentru Parlamentul European ?

Când își va face apariția Generația Z, actualii liceeni, nativi tehnologici, adepți ai interacțiunii virtuale și mai puțin dedicați permanenței în cariere,  în funcțiile de conducere și în politică ?

Mai credem în SDG (Obiectivele de dezvoltare durabilã)?

 

 Dan LUCA / Bruxelles

luni, 11 aprilie 2022

Dan LUCA – articol în Făclia “UE – mare și tare?”


Astăzi, 11 aprilie 2022, am semnat un nou articol în Făclia de Cluj

 

---

 

Noile dezvoltări geopolitice nasc în mintea cetățeanului obișnuit întrebări existențiale, binevenite pentru a clarifica anumite noțiuni. Statele Europei au început să se organizeze după cel de-al doilea Război Mondial pentru a asigura pacea pe continent. S-a atins acest obiectiv, dar atenție la nuanță. Nu au fost conflicte militare în ultimii 75 de ani pe teritoriul Uniunii Europene. Asta fiindcă nici Balcanii și nici Ucraina nu fac parte din această structurã. Concluzia pare să fie ușor de dedus, faci parte din UE, ești protejat de o expunere militară agresivă pe teritoriul tău.

 

Este firesc să încercăm să înțelegem această dogmă a regrupãrii statelor europene pentru a-și apãra prosperitatea. Spun asta fiindcă Uniunea Europeană este o structurã dinamică, atât ca suprafață, dar și ca prerogative legislative. Nu se întâmplă o procedurã asemănătoare la nivelul altor continente, mult mai puțin avansate din punct de vedere al clusterelor politice regionale. Desigur Statele Unite ale Americii trezesc de multe ori comparații solide cu Uniunea Europeană, dar nu există o procedurã de extindere a lor. Este că și cum, prin forța exemplului, Costa Rica și Canada ar dori aderarea la uniunea americană… Să fim serioși !

 

Populația, suprafața, resursele naturale, puterea economică sunt elemente pe care le putem analiză ușor la nivelul UE, chiar într-o abordare evolutivă. Marea Britanie nu a fost singurul teritoriu pierdut de UE. Groenlanda a aderat la Comunitatea Europeană, ca partea Danemarcei, în 1973, dar în 1985, printr-un referendum, a părăsit structura europeană. Ne amintim cu plăcere, am avut aderarea altor țări la proiectul european, inclusiv marea extindere către Estul continentului din perioada 2004-2007.

 

Populația Uniunii Europene a fost și ea oscilantă ca număr. Desigur, cei 50.000 de cetățeni ai Groenlandei joacă un rol minuscul, totuși a pierde 65 de milioane de britanici a fost o cifrã de luat în seamã.

 

Dacă este să analizăm oportunistic, există potențial ca alte țări să se alăture proiectului european, dar este doar un joc imaginar acum. Vorbim de Norvegia, Elveția, țările din Balcani sau cele cuprinse în Parteneriatul Estic. Îmi amintesc că au existat chiar aplicații exotice în trecut, trecând peste notoriul dosar al Turciei. Vã mai amintiți de intenția Israelului, sau chiar de cea venită din Maroc ? Da, aceste țări s-au gândit, cândva, în a adera la Uniunea Europeană.

 

E un paradox, dar dacă Uniunea Europeanã își dezvoltă o politică de apărare eficientă, proiectul european devine mult mai tentant pentru țări care nu plănuiau o aderare. Evoluțiile UE și NATO trebuie analizate separat, dar şi împreună. Realitatea politică și economică ne obligă. Totul însă, trebuie raportat la cetãţeani și la nevoile lor reale pentru o viață normalã pe continentul european. 

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

                                                                       

sâmbătă, 9 aprilie 2022

Dan LUCA – la TVR1 – despre războiul din Ucraina


Astăzi, 9 aprilie 2022, am fost din nou invitat la emisiunea Europa mea” de la TVR1.

 

Am analizat impactul crizei ucrainiene asupra construcției europene.

 

Emisiunea se poate vizualiza în integralitate AICI.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

duminică, 3 aprilie 2022

Dan LUCA – articol în EURACTIV.ro: “Construcția europeană în contextul crizelor”


Pentru cei interesaţi de impactul crizelor politice din ultimii 25 de ani asupra construcţiei europene, vã recomand articolul publicat de mine astãzi în EURACTIV.ro.

 

În ultimii 25 de ani am asistat la diverse crize, unele cu impact puternic asupra sistemului european. Piața afacerilor europene a fost de fiecare datã foarte sensibilã la aceste fenomene. Câteva exemple merită amintite, retrospectiv.

 

A fost marți, 11 septembrie 2001, când întreaga activitate de la Bruxelles a paralizat. Toatã lumea punea întrebãri și lansa scenarii cum acest eveniment major va schimba lumea. „Frica de mișcare” era expresia ce definea situația de atunci.

 

Frica de a deschide scrisori pentru a nu fi infestate cu antrax, frica de a cãlãtori cu avionul, frica de a te exterioriza. Dupã ce aviația americanã (și britanicã) a atacat talibanii pe 7 octombrie 2001, situația s-a mai relaxat, dar totuși câteva luni a fost greu sã interactionezi pe subiecte de politici sectoriale în capitala Europei. 

 

Primãvara anului 2005 ne-a adus o crizã atipicã, demnã însã de menționat. Întreaga Europã a fost șocatã de dubla respingere a Constituției Europene la referendumurile din Franța și Olanda. Procesul de ratificare ajunsese în impas, iar în iunie 2005 liderii UE au hotărât să înceapă o "perioadă de reflecție” înainte de a decide încotro să se îndrepte după această criză. Simbolic, „Titanicul” european lua apă, dar căpitanii ne asigurau cã nu se scufundă. Procesul construcției europene intra atunci pe un drum lung al „regândirii”, în care „visul european trebuia adus la realitate”.

 

Criza financiarã și economicã a lovit puternic Bruxelles-ul european în 2008. În cazul Uniunii Europene, răspunsul la criză a fost întârziat, dar a fost un exercițiu pentru statele membre, care au fost constrânse să comunice între ele, să facă compromisuri, și să învețe să se exprime într-o singură voce. "Noua voce a Uniunii” era dovada că putem avea acțiuni de anvergură pe plan comunitar.

 

În 2015 au venit în Germania sute de mii de migranți în doar câteva luni. La nivelul Uniunii Europeană acea perioadã este cunoscută ca și criza imigranților. Provocarea migrației în Europa a scos la iveală deficiențe în sistemul de azil al Uniunii. Parlamentul a încercat să combată această situație, propunând reforme ale Regulamentului de la Dublin, care stabilește țara UE responsabilă cu procesarea cererilor de protecție internațională.

 

Criza terorismului a avut un impact enorm asupra afacerilor europene. Cele douã bombe detonate în 22 martie 2016 la Bruxelles au oripilat societatea europeanã. Ministerul de Interne din Belgia anunța atunci că alerta teroristă din țară a fost ridicată la cel mai înalt nivel în urma atacurilor.

 

Tot în 2016, dar în luna iunie, a fost declanșată procedura Brexit, fără îndoială o criză de stil nou pentru Uniunea Europeană. Marea Britanie nu a fost singurul teritoriu pierdut de UE. Groenlanda a aderat la Comunitatea Europeană, ca parte a Danemarcei, în 1973, dar în 1985, printr-un referendum, a părăsit structura europeană.

 

Desigur, cei 50.000 de cetățeni ai Groenlandei joacă un rol cu un impact redus, în timp ce, totuși, a pierde 65 de milioane de britanici a avut un impact de luat în seamã. Uniunea Europeană este o structurã dinamică, atât ca suprafață, dar și ca prerogative legislative. Nu se întâmplă o procedurã asemănătoare la nivelul altor continente, mult mai puțin avansate din punct de vedere al clusterelor politice regionale.  

 

Este încã proaspãtã în memorie primãvara lui 2020, când Bruxelles-ul a fost lovit de criza pandemicã. Există încă multe incertitudini cu privire la pandemia COVID-19: despre amploarea răspândirii sale, severitatea sa în diferite țări, durata focarului și dacă un declin inițial ar putea fi urmat de o recurență.

 

Dar unele lucruri sunt deja sigure: știm că impactul economic al acestei pandemii este deja imens, reducând tot ceea ce am experimentat în istoria recentă. Șocul actual al economiei globale este cu siguranță mult mai mare decât cel al crizei financiare globale din 2008 și este probabil să fie mai sever decât Marea Depresiune.

 

Chiar și cele două războaie mondiale ale secolului al XX-lea, deși au perturbat lanțurile de aprovizionare și au devastat infrastructura fizică și populațiile, nu au implicat restricții privind mobilitatea și activitatea economică în majoritatea țărilor.  

 

Chiar și evenimentul de anul trecut din Statele Unite a avut un impact asupra activității europene. Pe 6 ianuarie 2021, cu ochii pe CNN, Uniunea Europeanã era șocatã de mișcãrile anarhice din capitala americanã. Pânã la învestitura oficalã a lui Joe Biden de pe 20 ianuarie au fost momente de așteptare strategicã.

 

La 21 februarie 2022, după mai multe săptămâni de tensiuni extreme, președintele Vladimir Putin a decis să recunoască drept entități independente regiuni administrative Donețk și Luhansk din Ucraina și să trimită trupe ruse în aceste zone. Această decizie a venit ca urmare a unui vot favorabil din partea Dumei de Stat a Rusiei la 15 februarie. La 24 februarie 2022, Rusia a început invadarea Ucrainei. În Vestul continentului s-a creat o mișcare fantastică pentru a sprijini Ucraina, dar și a țărilor din Est, aflate în prima linie a recepționãrii de refugiați. Simpatia este inspirată din valorile societății europene, dar este accentuată și de un sentiment de vinovăție față de poporul ucrainean.  

 

"Guvernarea globală nu funcționează”, acesta a fost mesajul Secretarului General al Națiunilor Unite, António Guterres, referindu-se la invazia Rusiei asupra Ucrainei. Bruxelles-ul, ca sediu al NATO și al UE, are atenția maximă asupra crizei ucrainiene. Se caută soluții, dar cel mai mult se încearcă acum să existe unanimitatea statelor europene pentru a acționa coerent. Vicepreședintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, preciza că "Uniunea Europeană nu a avut o strategie față de Rusia, lăsând practic un teren fertil lobby-ului rus pentru acțiuni bilaterale”.   

 

De vreo cinci-șase ani, Uniunea Europeană a lansat un proiect de autonomie strategică. Că a fost președintele american Trump care a început atacuri comerciale, că a fost Brexitul care a regândit unele linii de aprovizionare, că a fost criza pandemică care ne-a arătat că nu produceam nici măcar elastic în Uniunea Europeană, că e pericolul invaziilor militare… Toate acestea  ne conduc la ideea unui stat federal european. Ne întoarcem la teoria blocurilor, în care trebuie să ne cunoaștem resursa și să acționăm împreună. Apărarea europeană, încă sprijinită de forțele americane, va deveni ceva practic fără doar și poate. Sănătatea europenilor, resursele minerale, produsele agricole, aprovizionarea continentului, chiar și un posibil buget euro, devin priorități urgente.

 

E un paradox, dar dacă Uniunea Europeanã își dezvoltă o politică de apărare eficientă, proiectul european devine mult mai tentant pentru țări care nu plănuiau o aderare.

 

Dan Luca este vicepreședinte pentru inovații strategice în cadrul grupului EURACTIV. Conferențiază în universități din Bruxelles și București, fiind și autorul cărții "Mapping the Influencers in EU Policies".

 

Dan LUCA / Bruxelles