Candidații români la alegerile locale din Belgia

În câteva zile, pe 13 octombrie 2024, avem alegeri locale în Belgia. Asociația Românilor  din Belgia (Rombel) a invitat astăzi românii prezenți pe listele electorale la un eveniment inedit. S-au strâns vreo 30 de candidați, veniți din toate orașele belgiene, reprezentând diverse partide politice belgiene.

Am moderat cu mare plăcere o discuție deschisă, în care ideea de baza a fost implicarea. Mulți români au făcut acest pas spre politică, iar prezența lor pe liste ne umple de bucurie.

Mult succes tuturor candidaților pe 13 octombrie! Pentru noi, voi sunteți deja câștigători!

Dan Luca / Bruxelles

 

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Diapazonul UE”

Despre cum percep cetățenii “melodia europeană”, în editorialul meu de astăzi din Făclia.

 

Parcă era ieri când profesoara de muzică ne prezenta în clasa a V-a ce este un diapazon.

Acest dispozitiv mic folosit pentru a genera un sunet de referință de o anumită frecvență, de regulă nota La, mi-a inspirat editorialul de astăzi. Adaptat la sistemul european, mi-am pus întrebarea care mai este melodia UE contemporană și dacă aceasta este pe placul urechilor cetățenilor? Iar acest cor european, în care includ și țările membre, este pe tonalitatea potrivită?

 

Uniunea Europeană a trecut prin multe crize în ultimii 25 de ani, dar parcă situația actuală este și mai vulnerabilă ca acum cinci ani.

În 1999 a fost criza democrației europene, prin scandalul de corupție al Comisiei Europene condusă de Jacques Santer. Pe 15 martie 1999 se ajungea la demisia în premieră a Comisiei Europene. În 2001 a fost criza de securitate, de fapt un ricoșeu al atentatelor din 11 septembrie din Statele Unite. În 2005 a fost criza cu constituția europeană, o mare problemã de identitate pentru UE. Acele NU-uri la referendurile din Franța și Olanda au paralizat atunci contrucția europeană. În 2008 a fost criza economică, mondială, dar resimțită puternic și în UE. În 2015 a fost criza terorismului, începută practic cu atacul de la redacția revistei Charlie Hebdo, în Paris, la data de 7 ianuarie 2015. Tot în 2015, dar varã, a fost criza refugiaţiilor, puternic simțită în Germania doamnei Angela Merkel. În 2016 a fost Brexitul, o criză enormă. În 2020 am avut criza pandemică, iar în 2022 am avut începerea războiului din Ucraina. Remarcăm, tot mai multe crize, mai ales în ultimii 10 ani. Crize diverse, cu impact enorm asupra sistemului european.

 

Să nu uităm însă că o criză nu este doar pentru sistemul UE. E nevoie să ne raportăm la un concept realist. Este vorba de o abordare integrată, în care extindem întrebarea despre pericolele asupra UE la pericolul pentru România și chiar pentru NATO. Spunem asta fiindcă UE se axează în special pe securitate și prosperitate. Iar a vorbi despre securitatea europeană actuală fără o referire la NATO este prea superficial. Iar a discuta despre economie fără a trece acest subiect prin capitalele europene este din nou prea simplist.

Avem o situație la nivel european mult mai complexă politic decât acum cinci ani. Câteva argumente, factuale, sunt de prezentat. UE a fost lovită în ultimii cinci ani de două crize inimaginabile, Corona și Războiul din Ucraina. Avem apoi grupuri politice noi, alese la nivelul Parlamentul European, majoritatea dintre acestea cu mesaj antieuropean deschis. Da, acestea au impact enorm. Să ne amintim de Grupul ECR, înființat în 2009, care a avut o contribuție covârșitoare pentru Brexitul din 2016. E bine de subliniat cã la nivelul țărilor UE avem guvernări care pun la îndoială sistemul european. Iar ultima problema apărută, motorul european franco-german suferă. Observați doar situația din Franța cu formarea guvernului sau alegerile regionale recente din Germania.

Marea problemã este însă că UE nu prea știe ce vrea. Sau chiar dacă vrea ceva, nu poate să meargă în direcția respectivă. Nu există o viziune asumată și strategie de implementare. E greu să ai lideri europeni, dar prerogativele europene nu te lasă. Un exemplu este deja clasiv. Datorită structurii actuale a UE, se ezită între înverzire, competitivate și social. Problema este că e greu le poți avea pe toate trei în același timp.

 

Dan LUCA / Bruxelles

                                                                                             

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Pioneza”

Despre politicarea inelului flamand în editorialul meu de astăzi din Făclia.

 

Vorbim despre Bruxelles, mulţi chiar au reușit să pășească pe străzile orașului aurului albastru. Puțini însă sunt familiarizați cu inelul flamand din jurul capitalei europene.

 

Pentru a ajunge la miezul acestui editorial e bine de precizat că Belgia se împarte în trei regiuni geografice: Flandra, Valonia și regiunea Bruxelles. Dacă la nivel de Flandra e clar că întâlnim vorbitorii de limba olandeză, iar la nivel de Valonia cei de limba franceză, la nivelul Bruxelles-ului e mai complicat. E un mozaic enorm, iar progresiv procentul de francofoni e dominant față de cei care au ca limbã maternă limba olandeză. E atât de dominant că aproape îl putem considera majoritar francofon.

 

Dacă ne uităm însă pe o hartã administativã a Belgiei, observăm că Bruxelles-ul este precum o insulã în interiorul Flandrei. Aici apare un fapt interesant, forțând puțin desigur, Bruxelles-ul francofon este înconjurat de un inel flamand.

 

Povestea merge mai departe. Profitând de pasiunea belgienilor pentru ciclism se organizează anual cursa de 100 km numită Gordel (Centură). Practic un tur în jurul orașului Bruxelles în care, în special flamanzii, arată indirect unde se găsește Bruxelles-ul. Acum câțiva ani, chiar vreo 15-20 ani, această competiție era foarte politizată. Erau chiar conflicte între cele două comunități. Clasică a fost povestea, adevărată sau nu, cum că francofonii puneau pioneze pe drum în timpul cursei Centură pentru a sparge cauciucurile bicicletelor flamande. Desigur, totul era mediatizar, presa exploda, subiectul era vizibil.

 

Iar ca narativa să fie și mai exotică, se zicea că de fapt flamanzii se autosabotau cu pioneze pentru a-i acuza pe francofoni și a ajunge în presă cauza lor.

 

Cât e adevăr, cât e fabulație, dificial de spus acum. Totuși, o precizare e necesară în încheiere. De câțiva ani Centura se desfășoară fără astfel de incidente. Pasiunea politică rămâne enormă în Belgia, mai ales cã avem alegerile locale pe 13 octombrie 2024, dar cele două comunități au ajuns la o maturitate de exprimare și acțiune.

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol semnat în Republica: “Stânga românească devine influentă la nivelul stângii europene. De ce e importantă funcția de vicepreședinte al Comisiei Europene"

La solicitarea prietenilor de la Republica, am prezentat câteva elemente ale portofoliului de comisar european al României.

 

---

 

Fără doar și poate Ursula von der Leyen este în momentul de față unul dintre cei mai influenți politicieni europeni. Experiența acumulată în cei cinci ani de guvernare europeană a făcut-o un jucător pe numeroase paliere, câștigând fără probleme Spitzenkandidaten 2024, iar apoi Parlamentul European a votat-o în luna iulie cu un scor superior celui obținut la primul mandat. Dacă până acum câteva zile vorbeam despre motorul franco-german la nivel european, plecarea lui Thierry Breton din Executivul de la Bruxelles a consolidat un leadership de necontestat al actualei și viitoare președinte a Comisiei Europene.

 

Acesta este un factor important în a analiza fascinantul subiect al influenței comisarilor europeni. Iar pentru ca povestea să fie și mai interesantă, practic începând din mandatul lui Jean-Claude Juncker, avem acest concept de vicepreședinți. Avem întrebarea constantã, ce e mai important, un portofoliu sectorial sau o funcție de vicepreședinte?

 

Revenind la actuala Comisie Europeană, s-a creat în ultimele luni narativa, iar rapoartele Enrico Letta și Mario Draghi au fost pe aceastã direcție, că Uniunea Europeană poate mai mult, mai ales în domeniul economic, căci asta reprezintă acea competitivitate fluturată tot mai puternic. Adică e nevoie de o comandă puternică, de inspirație corporativă, care să repună UE pe direcția creșterii economice. Nu uitați însă să analizați factual competențele în domeniul economic ale UE și – mai ales – bugetul UE comparativ cu cel al țărilor membre. Adică, haideți să fim sinceri, fără o voință de a lucra împreună din partea capitalelor UE e greu să vorbim de impact economic puternic.

 

Așa cum a prezentat ieri Ursula von der Leyen viitoarea structurã a Comisiei Europeane, e clar că se bazează enorm pe vicepreședinți. Fiecare dintre cei șase au segmente puternice de gestionat. Cei doi comisari europeni cu rangul de vicepreședinte ai Stângii Europene sunt Teresa Ribera și Roxana Minzatu. Portofoliul doamnei din Spania acoperă competiția, dar și nuanțe de ecologizare a continentului. Pentru comisara din România avem partea de social, care face parte din ADN-ul construcției europene, mai ales când comparăm valorile europene cu cele ale sistemului american. Recent chiar Ursula von der Leyen preciza “toate transformările pe care le vom pune în mișcare trebuie să fie echitabile. Ne putem baza pe modelul nostru social de mare succes – economia socială de piață”. Să nu uităm că Ursula von der Leyen a crescut politic lângã Angela Merkel. Aceasta, chiar dacă era din familia politică germanã de centru-dreapta, propunea multe politici de stânga. Și nu doar că le propunea, dar chiar le realiza...

 

În această rapidă analizã e nevoie de subliniat şi un element strategic. Stânga românească devine foarte influentă la nivelul stângii europene. Un comisar european, vicepreședinte responsabil cu socialul, este practic omul de impact total.

 

Normal, totul pare perfect acum, dar e mult de definitivat la nivelul celor 27 de comisari europeni şi la nivel de relaționare cu DG-urile aparatului administrativ. Premisele unui portofoliu de impact pentru România sunt, asteptãm cu mare interes confirmarea.

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Un NATO economic?”

Despre prosperitate și apărare europeană în editorialul semnat astăzi în Făclia.

---

 

Vorbim des despre integrarea europeană. Discutăm mult despre alegerile din Statele Unite ale Americii. Dar parcă ne lipsește ceva. Reîncãlzim doar aceeași ciorbă? În fiecare zi?

 

Acum câțiva ani punctam unele concepte legate de o posibilă integrare atlantică, iar acum o analiză a acestui subiect este din nou foarte necesară.

 

Să o luăm cu începutul. După cel de-al Doilea Război Mondial, la nivel european, s-a găsit soluția pentru a asigura pacea pe continent. S-a început cu unele resurse naturale și s-a ajuns astăzi la o structura gigantică. Normal, UE a fost axată încă de la început și pe o politică de coeziune puternică, semnificativ diferită față de abordarea din modelul american.

 

De ce toate aceste observații acum? Fiindcă spectrul unei viitoare administrații americane împinge gândirea critică spre un posibil război comercial între cele două maluri ale Atlanticului. Organizația Mondială a Comerțului nu mai este un reper în ordinea globală, înţelegerile bilaterale fiind prioritare în detrimentul multilateralului.

 

Aici apare ideea vizionară, care poate să schimbe întreaga narativă. Ce ziceți de o viziune integratoare a celor două sisteme, UE și SUA? Nu mă refer la a creea noi instituții, de genul Parlamentul Atlantic sau Executivul Americano-european. Dar o abordare integrată a diverselor sectoare, care au potențial de conflict în viitor, este recomandabilă. Mai ales că la nivelul apărării sunt progrese datorită succesului NATO. De fapt aici e și conceptul abordat, ce părere aveți de un "NATO economic"? Adică să extindem cooperarea între statele membre la alte segmente. Resurse naturale, cercetare, campioni industriali, educație, putem sã fim creativi, desigur...

 

Răspunsul la potențiale crize nu este izolarea, ci este cooperarea. A găsi însă structuri de dezvoltare adaptate timpului pe care îl trăim face parte din activitatea celor care ne conduc. Să vedem... Avem capacitatea sã ne guvernãm şi sã prosperãm economic?

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – la Radio France International despre subiectele toamnei politice europene

Astăzi, 12 septembrie 2024, am revenit la Radio France International la emisiunea Decriptaj, moderată de Ovidiu Nahoi.

 

Am discutat deschis despre situația europeană, realizând o corelație între crizele europene ale ultimelor 25 de ani și posibilele pericole viitoare. S-a discutat despre formarea noii Comisii Europene și a rolului proeuropean pe care poate să îl joace România.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

 

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Inimã de sportiv”

Despre sport și infrastructură în editorialul meu de astăzi din Făclia.

 

Am făcut sport la viața mea, fără să mă erijez ca mare campion. Am fost în cantonamente la mare și la munte, am avut meciuri în fiecare week end și m-am trezit cu noaptea în cap să mă duc la antrenamente. De ce acest subiect acum, într-un cotidian local ? Prinși în mrejele comunicării olimpice, din nou se discutã despre performanțele sportive ale românilor și infrastructura sportivã. Numărăm sălile și vorbim de bani grei pentru a demonstra că avem viitor. Apreciem echipele de handbal ale țărilor nordice, suntem sideraţi de performanțele cicliștilor belgieni sau ne surprind performanțele înotãtorilor australieni. Iar noi numărăm piscinele, stadioanele și sălile de sport. Parcă însă ne lipsește ceva… Da, ajungem chiar la lecții de viață cum că părinții au vină lor, că de fapt noi nu ne ocupăm de copii. Este însă vorba şi despre cerere și ofertã.

 

Nu cred că partea de infrastructură este principala problemã a României, care desigur, acceptăm, nu este cea mai puternică ofertã la nivel mondial. Stăm însă foarte prost la animarea acestor infrastructuri, adică la a avea cluburi sau organizații care să propună oferte structurate de a face sport la un preț decent. Am făcut handbal în cartierul Grigorescu, e drept era acum vreo 40 de ani asta, fiindcă era sala de sport de la Școala Generală nr. 15, la doi pași de apartamanetul de pe strada Donath unde locuiam. Era însă clubul sportiv CSS Viitorul care avea antrenori și propunea 3 antrenamente pe saptamânã, în timpul săptămânii, de la ora 7.30. Atunci era sala liberă în afara orelor de cursuri. Noi aveam programa școlară doar de la ora 12 și astfel puteam să mergem la antrenamente de handbal. Dacă era sala în Mănăștur, nu aveam cum să ajungem. Proximitatea era cheia.

 

Daţi viață sălilor și terenurilor de sport prin cluburi sportive. E nevoie de un proiect de suflet, gândit cu și pentru oameni de sport, e timpul unei optimizãri a bazelor de sport clujene. Inclusiv a sălilor de la școlile generale, licee sau facultăți. Clujul are potențial de a segmenta oferta pentru tineri la nivel de cartiere. Ajutați la înființarea cluburilor de cartier, în fiecare cartier, implicați sportivii de perfoarmanţã în astfel de organizații. Clujul are o resursă umană fantastică la nivel de foști sportivi, unii care au cochetat chiar cu loturile naționale sau au jucat mulți ani în Vest.

 

Școala de gimnastică a Statele Unite nu este cel mai plăcut subiect de a-l insera într-o analiză prezentã. Totuşi, recent am întâlnit o americancă care era foarte mândră că a urmat școala de gimnasticã deschisă de Teodora Ungureanu la New York.

 

Rolul unei comunități locale inteligente este de a se încadra în timpul pe care îl trăim și de a oferi soluții realiste. Gândiți-vã la “potențialii clienți”, în cazul de față tinerii clujeani care vor să facă sport. De unde să începem ? Putem avea o pagină de web, gestionată de Direcția Județeană pentru Sport şi Tineret să zicem, în care căutăm în anumit cartier sportul, sala, clubul și orele de antrenamente ? Da, cred că sectorul privat poate să facă multe, dar o co-finanțare de la bugetul local pentru un astfel de proiect este necesară acum.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

Scriu pe acest blog de 17 ani !

Acum 17 ani, exact pe 8 septembrie, publicam primul mesaj de blog. Încă de la început am menționat că doresc o comunicare directă prin acest canal, care să apropie cele două sisteme, românesc și european. Nu uitați, România intrase în Uniunea Europeană doar în acel an - 2007.

 

Sper ca acest exercitiu să fie util experților în politici europene, dar și tuturor celor care sunt interesați de dinamica integrãrii europene.

 

Mulțumesc celor care îmi citiți mesajele și apreciez mult interacţia cu voi.

 

Continuăm împreună!

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

Dan LUCA – despre noua Comisie Europeanã la TVR Info

Pe 7 septembrie 2024, am revenit cu mare plăcere în emisiunea “Europa mea” moderată de Gabi Giurgiu la postul TVR Info.

 

Împreună cu fostul comisar european Leonard Orban am discutat deschis despre cum se va forma viitoarea echipă a Executivului European și la ce presiuni este supusă aceasta. 

Prioritățile următorilor cinci ani de mandat nasc dezbateri pe teme fundamentale precum autonomia strategică. apărarea europeană sau extinderea UE.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Europa de Suflet”

Despre conceptul “de suflet”, adaptat la sistemul european, în editorialul meu de astăzi din Făclia.

 

----

 

În ultimele luni am asistat la un concept comunicațional nou, cu sau fără voia noastră. A început cu echipa de fotbal a României care a fost peste așteptări la Campionatul European din această varã. Brusc, a apărut Generația de Suflet, desigur ca un răspuns de poziționare față de Generația de Aur a lui Gigă Hagi. Au urmat Jocurile Olimpice și din nou au fost evoluții plăcute ale delegației României, iar conceptul de medalie de suflet a fost mediatizat. E drept mai puțin articulat, dar totuși prezent.

 

M-am intrebart desigur, de ce acum a apărut acest concept "de suflet", care e de fapt sensul și, mai ales, ce urmează?

 

Sociologii pot să dezvolte narative complexe, dar autorul acestui material vã propune o abordare diferită. Putem avea o Europã de suflet? Adică să existe conexiunea necesară, la nivelul mental colectiv, care să ne apropie de ideea europeană. E deja de notorietate că proiectul european, început după cel de-al Doilea Război Mondial, a prins teoretic și practic. A fost o construcție elitistă, vizionară, dar a adus pacea și prosperitatea economică.

 

Nu întâmplător, după eliberarea Estului continentului de către dominația sovietică valorile europene au fost adoptate treptat de întreg continentul. Cel puțin așa e povestea, iar excepțiile confirmă regula.

 

S-a încercat chiar o mai bună comunicare între instituțiile europene și cetățeni săi, dar această utopie a fost progresiv ajustată. În sensul că, și asta a fost schițat încă de acum 15 ani, principala melodie europeană este legată de pace și prosperitate. Atâta s-a putut și nu e rău, hai să fim realiști.

 

Dacă revenim la abordarea de suflet, observăm că ceea ce ne-a apropiat de naționala de fotbal a fost simplicitatea și ambiția. Nu au fost nazuri de vedetă, nu au fost șmecherii sau chestii ascunse. Am văzut că alergând mult, cu ambiție, cu inteligență și strategie, ne iese. Da, dar unii zic că am avut și noroc. Nu asta e important, norocul face parte din joc, dar trebuie să ai prestanțã constantã și să fii pe măsura timpului.

 

Asta este de fapt și cu parcursul euroatlantic al României, până acum am fost acolo, iar când s-a ivit posibilitatea să ne alăturăm alinţei NATO, am răspuns prezenți. Chiar și intrarea în Uniunea Europeană a fost precum o calificare, dar plină de succes.

 

Revin acum, care sunt elementele necesare pentru o Europã de suflet? Tema e vastă, dar cu siguranță e ceva la care trebuie să ne gândim și să reflectăm.

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Raid cultural”

Despre experienţe culturale trăite în această varã în editorialul meu de astăzi din Făclia.

 

---

 

Deși trăim într-un secol al informației permanente, cunoaștem așa de puțin cu adevărat despre alții... Nu mă refer aici la alte personae, ci la diverse țări, unele chiar apropiate geografic.

Îmi place să petrec vacanţa de varã în locuri noi, pe care nu le-am vizitat încă. Ca familie, avem ca obiectiv principal să călătorim împreună, dar și să stăm cel puțin trei săptămâni în diverse zone. Planificăm totul începând cu zece luni înainte pentru a avea prețuri mici la biletele de avion și cazare.

 

Anul acesta am avut ca destinație Georgia și Armenia, țări care m-au impresionat în primul rând prin autenticitate. Am văzut mănăstiri ortodoxe pline de istorie și respect, am urcat munți uriași, admirând peisaje de vis.

 

Acest material nu este un spot publicitar, ci doar încearcă să compare anumite lucruri întâlnite cu cele din România. Sper să reușesc în acest exercițiu jurnalistic.

În Tibilisi abundă steagurile UE, dar și simbolistica europeană. Clar, Georgia are potențial de a deveni membră UE. Să fiu sincer, sunt mai multe steaguri ale UE pe stradă decât în România sau la Bruxelles.

 

Ceva special în Tibilisi este Chacha Corner, locul unde se poate degusta chacha, băutura națională, un fel de țuică de Georgia.

Orașul Sighnaghi din Georgia este un fel de Sighișoara pentru Georgia. Îi mai zic și orașul iubirii... Zidul de fortificație al cetății medievale e foarte bine conservat.

Nu am mai făcut baie în Marea Neagră din anul 2000, la Mamaia... Am revenit, dar printr-o intrare de cealaltă parte a mãrii, prin Batumi. Apa e fantastică, dar plaja e o colecție de bolovani. Batumi, se zice că e precum un Las Vegas la Marea Neagră. Dar să fiu sincer e mai mult un Dubai dacă observăm gigantele clădiri de pe malul mãrii. Orașul este în plin avânt, construcția e continuă. Am înțeles că sunt multe investiții private venite în special din Turcia și Rusia.

Am ajuns și la Gori, orașul de naștere a lui Stalin. Interesant Muzeul Stalin... Colecție de fotografii, artă și suveniruri din viața celebrului lider al Partidului Comunist Sovietic. Desigur, personaj deosebit de controversat, dar parte a istoriei.

Kutaisi este acum poartă de intrare în Georgia. Aeroportul regional este mic, mult sub cel din Cluj-Napoca, dar care aduce turiști pentru toată țara. Autostrada de la Kutaisi până la Tibilisi, este impresionantă, are vreo 250 km, cu multe tunele. Sunt însă și mici porțiuni de drum de finalizat, iar aici îi găsim activi pe inginerii chinezi.

O cină sau un mic dejun în Georgia sunt foarte asemănătoare cu cele din România.

M-am bucurat să văd prezente românești în Georgia. Benzinăriile Rompetrol sunt vizibile în Batumi sau Kutaisi, dar și în alte zone. Iar Dacia e de multe ori mașina poliției.

Când pitorescul acoperă cuvintele... Biserica Gergeti Trinity este cel mai emblematic lăcăș de cult al Georgiei. Aflată în Caucazul Mare, cel mai subestimat lanț muntos din Europa... înălțimea atinsă 5642 m! Nu cred că avem nici o mănăstire în România la o astfel de altitudine...

Dacă trecem la Armenia, spectacolul de balet din sala Teatrului și Operei din Erevan este ceva special. Sala plină, fantastic totul. Îmi amintește mult de cocheta atmosferã a Teatrului din Cluj-Napoca.

În Armenia avem turiști din Iran, India sau Rusia... E interesant cum mulți ruși au decis să se instaleze în Georgia în permanenţă, derulând afaceri direct de aici și având întreaga familie integrată. Dacă vorbiți cu un sârb, vã va explica un fenomen asemănător şi la Belgrad. Mai este şi o dimensiune puţin vizibilã. Un tânăr iranian care fuge de înrolarea în armata iraniană alege refugiul studenției armene.

Armenia, mai ales cea rurală, este o adevărată călătorie în timp, o Românie de la mijlocul anilor '80. Peste tot, în restaurante sau case închiriate, aveam pahare de cristal și farfurii de porțelan colorat. Totuși, nu am văzut pești de sticlă și macrameuri...

Am vizitat mănăstirea Khor Virap în Armenia. Este considerat ca locul de naștere al creștinității, în jurul anului 300. Muntele Ararat din fundal dã și mai multă prestanțã locului. Într-o zonã muntoasă, aproape de confluența a trei țări (Armenia, Azerbaidjan și Iran), se află perla mănăstirilor armene. Mănăstirea Tatev a fost ctitorită în secolul al IX-lea, iar în secolul al XIV-lea găzduia cea mai importantă universitate din Armenia.

La final, să intrăm un pic pe geopolitică Caucazului... În nici o lunã am fost aproape de zone geografice tulburi, de fiecare dată fiind în siguranță, vã asigur. În Armenia, am fost la câțiva kilometri de frontiera cu Iran, dar am trecut pe un drum de munte pe lângă frontiera cu Azerbaidjan. Era calm, fără mișcări în zona Nargorno-Karabakh. În Georgia, am fost la câțiva pași de frontiera rusă, dar și la buza Turciei în Batumi. Am trecut cu mășina la câțiva kilometri și de Osetia de Sud și mai apoi de Abkhazia, cele două republici separatiste.

Am întâlnit oameni extraordinari atât în Georgia, cât și în Armenia. Respect pentru atitudine și le mulțumesc pentru ospitalitate!

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

Dan LUCA articol în Cluj24 despre turismul de inovație

O conexiune puțin vizibilă între turism și inovație în materialul publicat astăzi în Cluj24.

 

Dan Luca este clujean și lucrează în calitate de expert european în Bruxelles încă din anul 1997. Acesta propune un altfel de turism în România, turismul de inovație, inspirat din ceea ce a văzut în alte țări.

 

Trăim vremuri în care ne permitem să citim și chiar să vedem totul în lume. Democratizarea informației este vizibilă, chiar dacă mulți vor zice că de fapt calitatea este o mare problemã. Scopul acestui material nu este însă de a evalua sursele de informare, nici măcar de a face recomandări spre lectură. Este un unghi nou pe care îl abordez, care încearcă să conecteze turismul de inovație.

 

Încă de la început e bine de precizat că prin inovație nu mă voi referi la cea tehnologică, de prea multe ori singura vizibilă, ci la alte categorii pe care nici nu le luăm în considerare.

 

Călătorim, vedem, analizăm, comparăm și chiar avem idei. Asta se întâmplă în anul de grație 2024 și sperăm ca pacea și prosperitatea să țină planeta pentru a aprofunda această dimensiune. Nu înseamnã că orice sugestie sau idee nouă ne împinge să plonjăm în spațiul antreprenorial, dar putem să lansăm subiecte publice, dezbateri utile, pentru o societate deschisă. Nu trebuie să se sesizeze instituțiile statului, nici măcar grupurile de afaceri. Dar desigur, acestea pot să o facă, căci astfel ajutăm evoluția societală.

 

Să întru pe anumite exemple concrete care mi-au ieșit în cale în călătoriile mele recente.

 

Acum câteva săptămâni am fost în Georgia, o țară care se mândrește cu vinul sãu. Am fost plăcut surpins să gust dintr-un produs  special, înghețată cu aromă de vin, după modelul clasic al vaniliei, ciocolãţii sau cireșelor. Chiar și băutura spirtoasă națională, produsul chacha, de fapt e o țuică georgiana, are o poziționare și narativã fantastică. Există o adevărată cultură, divesificare, etichetare, centre de degustare în jurul acestei băuturi.

 

Anul trecut am petrecut aproape o lunã în Vietnam. Într-un oraș puțin cunoscut de români, am fost cu familia la un curs practic de gătit. Nu vã încarc memoria cu numele mâncării, dar povestea e genială. La ora 8 dimineață eram în piață cu bucătarul, am cumpărat produsele, am mers la el acasă, am gătit împreună și am mâncat apoi. Prețul foarte acceptabil, desigur. Nu știu dacă putem proiecta la sarmale o astfel de strategie, dar măcar o ciorbă rădăuțeană putem să vizualizãm. V-am facut poftã?

 

Vorbim de Africa și gândul ne duce la animalele sălbatice. Safari este o excursie, de cele mai multe ori cu un ghid, în care turiștii descoprã fauna caracteristică zonei. Acum, desigur, Clujul nu este Namibia sau Africa de Sud, dar ați văzut propuneri turistice pentru a vedea ursul în România? Să nu îmi spuneți că e mai greu decât cu elefanți sau pantere.

 

Poveștile americane sunt fantastice, iar o excursie în SUA e benefică ca experiență, desigur. Mi-a plăcut în special conceptul de a vizita locuri celebre, pe unde au trecut personalități, sau chiar străzi sau clădiri unde s-au filmat filme sau seriale de impact. Ce ziceți de un tur în Cluj pentru a vedea locurile serialului Pistruiatul? Putem începe pe stradă Pavlov de pe vremuri, cu o casă plină de amintiri plãcute pentru mine.

 

Nu orice idee poate prinde și nu mă refer doar la o dezvoltarea de afacere. Cultura sau timpurile joacă un rol important. De exemplu, în Armenia, am căutat urme ale simbolului Radio Erevan. Nimic, nici măcar un tricou nu există... Îmi amintesc că și România era foarte reticență în anii '90 la a comercializa brandul Dracula, nu mai e cazul acum.

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan Luca – articol în Revista Cariere: “Sfaturi pentru un job în Bruxelles”

Pentru cei interesați de politicile europene am publicat un material în Revista Cariere despre oportunitățile de a lucra în Bruxelles.

 

----

 

Trăind de peste 25 ani în Bruxelles-ul european şi fiind în permanent contact cu piaţa muncii de aici, mi-am propus să prezint experienţe practice, utile pentru cei care îşi doresc un job în capitala comunitară. Îmi face mare plăcere să prezint realităţile Bruxelles-ului european într-un format academic. În ultimii ani mi-au trecut prin mână masteranzi de la ULB Bruxelles, KU Leuven, SNSPA Bucureşti sau UBB Cluj. Sunt impresionat de implicarea acestor tineri de 22-28 de ani în a dobândi cunoştinţe despre UE, comunicare, politici europene, toate acestea necesare în a găsi un loc de muncă în mult râvnitul Bruxelles european.

Acum câţiva ani, chiar am experimentat un “nou produs”, un training de o zi la Bruxelles, în care cei atraşi de afaceri europene aflau mai multe despre cerinţele ce trebuie îndeplinite pentru a obţine un job în capitala comunitară, indiferent dacă acesta ar fi în cadrul federaţiilor industriale, firmelor de consultanţă, corporatii, ONG-uri sau reprezentanţe ale regiunilor sau oraşelor.

Cum spuneam, e nevoie să cunoşti piaţa Bruxelles-ului şi să ştii cum poţi să îţi vinzi profilul unui posibil angajator. Ai nevoie de un CV bine structurat şi o scrisoare de intenţie perfectă, dar de asemenea trebuie să ştii unde să trimiţi documentele şi ce paşi să urmezi apoi.

Ce muncă urmează să desfăşoare un candidat admis? Tot ceea ce ţine de activitatea de lobby, obţinerea finanţărilor europene sau de crearea şi dezvolarea de parteneriate. Bruxelles este locul în care se adoptă aproximativ jumătate din legislaţia şi reglementările naţionale. Dacă e vorba de mediul înconjurător, de euro, de politica concurenţială, despre numărul de urgenţă 112, mişcarea liberă a persoanelor şi bunurilor sau standardele europene comune, toate sunt rezultatul influenţei exercitate de grupurile de interese asupra factorilor de decizie de la Bruxelles.

Fiecare ţară este reprezentată instituţional la Bruxelles. România, ca ţară membră a Uniunii Europene, dispune de o Reprezentanţă Permanentă pe lângă Uniunea Europeană. Chiar şi ţările care nu sunt membre ale UE dispun de reprezentări similate şi aici mă refer la exemple precum China, SUA sau chiar Australia.

Reprezentarea permanentă în Bruxelles la nivelul regiunilor şi oraşelor este o “agomeraţie” de peste 400 de entităţi juridice, în care lucrează permanent cel puţin 2.000 de persoane. Câteva exemple: fiecare din cele 20 de regiuni italiene au un birou în Bruxelles-ul european (precum: Veneto, Piemonte) şi toate cele 16 landuri germane (Bavaria, Hamburg, Bremen) sunt şi ele vizibile cu staff permanent în capitala Europei.

Dacă luăm cazul Biroului european al Regiunii Stockholm, scopul acestuia este de a încuraja şi a promova interesele economice ale membrilor regiunii, păstrând un dialog activ între membrii săi şi organizaţii de genul Asociaţia Suedeză a Autorităţilor Locale şi Regionale, guvernământ, parlament, ministere, universităţi sau organizaţii industriale, pe de o parte şi cu factorii de decizie europeni în influenţarea politicilor şi programelor comunitare. De asemenea Biroul susţine membrii când e vorba de sesiunile plenare ale Comitetului Regiunilor în Bruxelles.

S-au creat şi asociaţii naţionale pentru interacţia cu Bruxelles-ul. Casa Regiunilor din Slovacia reprezintă cele 8 regiuni slovace, având în secretariat persoane trimise din fiecare regiune, dar şi experţi care se ocupă de managementul proiectelor europene sau comunicarea externă.

Oraşele sunt şi ele prezente cu apariţii precum: Amsterdam, Paris sau chiar Riga. De exemplu, reprezentanţa oraşului Praga ajută la stabilirea parteneriatelor între municipalităţile oraşelor şi regiunilor din statele membre. Aşa cum este normal, unele municipalităţi s-au grupat în asociaţii naţionale precum: Asociaţia Autorităţilor Locale din Lituania.

Mai există unele asociaţii europene care trebuie amintite pentru a întregi poza reprezentării regiunilor şi oraşelor la Bruxelles: Eurocities, Consiliul European al Municipalităţilor şi Regiunilor sau Adunarea Europeană a Regiunilor.

Continuând prezentarea pentru găsirea unui job în Bruxelles-ul european, mă opresc de această dată asupra reprezentanţelor federaţiilor industriale şi corporaţiilor. În limbajul de Bruxelles, dar nu numai, întâlnim des expresii de genul “grupul de interese din industria X s-a întâlnit cu comisarul european Y”, fără absolut nici o problemă juridică şi nici măcar de etică, deşi în România încă acest gen de acţiuni au conotaţii negative.

Cum s-au format aceste grupuri de interese din capitala europeană? Aproximativ 400 de multinaţionale, pe care le întâlnim în marea lor majoritate şi în România (vezi: Total, Shell, Oracle), au un sediu permanent şi la Bruxelles. Nu este însă ceva similar cu sediile din alte capitale europene, ci este de fapt o “ambasadă” a corporaţiei respective pe lângă instituţiile europene. Aşa cum România are o ambasadă în Belgia, care răspunde de relaţiile bilaterale dintre Belgia şi România, dar şi o Reprezentanţă Permanentă pe lângă Uniunea Europeană, aşa şi Microsoft are un birou care se ocupă de “piaţa de desfacere a produselor sale” în Belgia, dar şi de un birou care se ocupă de dinamica legislativă europeană. Iar dacă observăm ştiri de genul “Justiţia dă dreptate Comisiei Europene în disputa cu Microsof”  ne cam imaginăm munca celor din aceste structuri: monitorizări, informări ale sediului central sau european despre tendinţele legislative, strategii de lobby şi campanii de comunicare, toate pe “nivelul comunitar”.

Se recomandă “coagularea grupurilor industriale” în asociaţii europene (grupuri de interese), cu Adunări Generale ale membrilor şi Secretariat permanent în Bruxelles, pentru o mai mare vizibilitate şi implicit mai multă eficienţă în prezentarea intereselor actorilor industriali, afectate de deciziile luate la nivel comunitar. Astfel se pot prezenta “opinii comune ale industriei despre acel subiect”. Un exemplu concludent pentru cele menţionate mai sus este Asociaţia Europeană a Producătorilor de Maşini - ACEA, din care fac parte şi BMW, şi Renault, şi Fiat, dar şi alte mărci binecunoscute. Asociaţia îşi exprimă foarte vizibil opinia despre subiectul menţionat, în numele sectorului pe care este împuternicit să-l reprezinte, conform statutului organizaţiei: “Road safety is essential in ensuring mobility”.

În Bruxelles sunt aproximativ 3.000 (trei mii – nu e nici o greşeală!) de birouri ale asociaţiilor europene sectoriale. Cu totul cam 20.000 de oameni îşi derulează activitatea în acest sector doar la Bruxelles. Fiecare structură este coordonată de o persoană purtând fie titlul de Secretar General, Director General sau Head of Office. Sunt oameni foarte influenţi în mecanismul legislaţiei europene, calităţile lor fiind de multe ori determinante pentru ramurile industriale pe care le reprezintă. Secretarul General coordonează activitatea unui Secretariat. Salariile acestor persoane sunt excelente, în concordanţă cu reponsabilitatea pe care o au, atingând 5.000 euro sau chiar 10.000 euro pe lună, în funcţie de industria pe care o reprezintă.

Ce fac aceste asociaţii? Dacă luăm exemplul “Eurometaux“, asa cum scrie pe pagina lor de web www.eurometaux.eu, această entitate constituie interfaţa între reprezentanţii europeni ai industriei neferoase şi autorităţile europene. Succesul acestor organizaţii se măsoară prin recunoaşterea la nivel înalt de către factorii de decizie europeni a organizaţiei ca influentă şi indispensabilă în procesul evolutiv al legii comunitare.

BUSINESSEUROPE este principala organizaţie la nivel european ce reuneşte federaţii naţionale (patronatele naţionale). Şi tot aşa, dacă le luăm pe cele mai mari, de exemplu, CEFIC, Consiliul European al Industriei Chimice, sau Wind Europe, Asociaţia Europeană pentru Energie Eoliană, sunt nume de care se leagă cea mai mare parte a deciziilor europene în sectoare majore, în ceea ce priveşte dezvoltarea societăţii sau schimbările globale cum ar fi schimbărilor climatice.

Probabil mulţi se întrebă dacă pregătirea pe care o au le-ar permite să găsească un loc de muncă în Bruxelles-ul european. Concursurile EPSO, pentru a deveni funcţionar comunitar, trezesc mare interes, dar viaţa poate să fie însă interesantă şi lucrând în sectorul privat al capitalei Europei. Sutele de români care activează deja în acest sistem pot să confirme că dimensiunea privată a afacerilor europene nu este de neglijat. Dar, să revenim la pregătirea necesară pentru a lucra în Bruxelles. Dacă ne referim la educaţia formală, candidatul trebuie să aibă deja o diplomă, chiar dacă aceasta este dintr-o universitate românească. Un master efectuat într-o ţară vest-europeană este de asemenea extrem de util. Limbile străine sunt foarte importante. Fără limba engleză nu se poate face nimic, franceza este un punct în plus, iar dacă ai cunoştinţe de limba germană este şi mai bine. Italiana si spaniola nu fac diferenţa, fiind mulţi italieni şi spanioli în Bruxelles.

Dacă doriţi să lucraţi în Bruxelles căutaţi să înţelegeţi mai mult decât mecanismul instituţional, să vă specializaţi treptat pe anumite politici sectoriale, fie cea de mediu, energie, trasporturi, finanţe. Nu dă bine dacă la un interviu nu ai habar ce reprezintă prescurtări precum WWF sau EEB şi soliciţi un job ca expert pe politicile de mediu.

ONG-urile sunt privite cu mare atenţie în lumea capitalei Europei. Alături de instituţiile europene şi de “grupuri de interese industriale”, ONG-urile întregesc “triunghiul de aur”, al celor care “produc” legislaţia europeană. Există sute de ONG-uri la Bruxelles, majoritatea formate dintr-o persoană sau două, care “trăiesc” dintr-o finanţare anuală provenită în special de la Comisia Europeană. Acţiunile lor sunt importante în special în mecanismul “comunicării UE” către cetăţenii europeni.

Avem şi anumite “ONG-uri mărci”, care se remarcă în anumite politici sectoriale. Majoritatea dintre acestea au un secretariat propriu în Bruxelles-ul european, cu persoane plătite şi strategii de comunicare bine puse la punct. Lobby-urile lor sunt foarte eficiente în marea majoritate, reuşind să “ţină piept“ celor din industrie în toate aspectele dezvoltării europene.

Cele mai puternice ONG-urile de mediu sunt grupate în Green 10 cu comunicări comune precum cea despre Eficienţa Energeticã. Privind atent activitatea WWF de la Bruxelles, observăm ca biroul UE structurează clar priorităţile pe temele europene de actualitate.

Bine apreciate la Bruxelles sunt şi Oxfam, Solidar, European Social Platform, European Public Health Alliance, Inclusion Europe, Transparency International sau Amnesty International.

 

Consultanţii sunt şi ei masiv reprezentaţi în Bruxelles. Câteva sute de companii îşi prezintă serviciile celor interesaţi, oferta fiind diferită ca preţ sau calitate de la o marcă la alta.

E greu de clasificat firmele de consultanţă. În opinia mea acestea se grupează în 4 categorii mari: specializate pe relaţiile cu presa (PR), pe lobby-ul legislativ (PA), pe managementul proiectelor europene şi pe managementul asociativ. Unele firme din Bruxelles se pot încadra în fiecare din cele 4 categorii, altele doar în una sau două.

Să încep cu firmele de “Public Relations“. Sunt câţiva mari jucători pe piaţă precum: Teneo, Fleishman Hillard, Logos, BCW, Hannover, Edelman sau Ogilvy. Deşi e greu de trasat o frontieră între PR şi PA, voi încerca să prezint câteva dintre brand-urile care fac diferenţa când e vorba de un lobby eficient: Kreab, Rud Pedersen sau FIPRA.

Cele mai cunoscute companii care au ca principală activitate “EU project management“ sunt: ISF Mostra, Tipik, Ecorys, Qwentes. Când vedeţi de exemplu o pagină de web a Comisiei Europene sau un reportaj video despre, să zicem, eficienţa energetică la nivel comunitar, să fiţi sigur că aceşti consultanţi şi-au adus o mare contribuţie la realizarea “produsului finit“.

A patra categorie este cea a consultanţilor de “association management“, cu nume faimoase precum Kellen sau MCI.

E bine de amintit şi organizaţiile sectoriale, care grupează diferiţi consultanţi în Bruxelles, precum The European Public Affairs Consultancies' Association (EPACA) sau The Society of European Affairs Practitioners (SEAP).

Şi de această dată, poate chiar mai mult decât în cazul celorlalte domenii, candidaţii pentru astfel de joburi trebuie să fie dedicaţi meseriei, cu aptitudini de buni comunicatori, dar în primul rând este nevoie de un bagaj vast de cunoştinţe tehnice din diferite domenii şi o bună înţelegere a sistemului în ansamblu.

Sunt deja zeci de români care lucrează în firmele de consultanţă din capitala comunitară şi asta arată ca cei interesaţi de acest sector pot să aplice fără nici o problemă.

 

 

Dr. Dan LUCA este expert în afaceri europene şi comunicare strategică, derulându-şi activitatea în Bruxelles încă din 1997. Conferenţiazã la universităţi din Belgia, Italia, Germania şi România, iar cartea să fundamentală este „Mapping the Influencers in EU Policies”.

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în Ziarul Financiar: “Alegerile primare europene şi dezbaterile Spitzenkandidat în 2024”

În cercetarea publicată astăzi în Ziarul Financiar, am evidențiat câteva repere despre cum au abordat partidele politice alegerile primare europene 2024.

 

---

 

Pe 7 martie 2024, Congresul PPE de la București a ales-o, în urma unui vot secret, pe Ursula von der LEYEN drept principala candidată a PPE la Președintele Comisiei Europene înaintea alegerilor pentru Parlamentul European din 2024. Ea a fost singura candidată. Eveniment simbolic care a dat oficial tonul alegerii liderilor europeni ai mandatului 2024-2029.

 

Cu câteva zile înainte, pe 2 martie 2024, socialiștii europeni îl alegeau pe Nicolas Schmit ca si candidat principal la cea mai inaltã poziţie a executivului european. Schmit, comisarul european pentru locuri de muncă și drepturi sociale, a primit mandatul prin aclamație la finalul congresului partidului de la Roma. Politicianul a condus necontestat cursa internă, el fiind singurul nume propus.

 

La sfârşitul aceleiaşi luni, pe 20 martie 2024, liberalii europeni s-au reunit la Bruxelles pentru Congresul Extraordinar al Partidului ALDE. Delegații de partid au votat pentru aprobarea nominalizării lui Marie-Agnes Strack-Zimmermann (Germania) de la FDP, membru al partidului ALDE, în Germania, ca principal candidat liberal pentru alegerile din iunie. Mai exista şi o Echipã Europa, care alaturi de  deputata Marie-Agnes Strack-Zimmermann, îi mai avea pe eurodeputaţii Valérie Hayer (Franţa) şi Sandro Gozi (Italia).

 

În luna precenentã chiar, pe 3 februarie 2024, Verzii europeni îi prezentau pe europarlamentarii Terry Reintke (Germania) și Bas Eickhout (Olanda) drept candidați de top pentru alegerile UE. Cei doi europarlamentari au fost numiți de delegații tuturor partidelor Verzilor din Europa la congresul de la Lyon, Franța.

 

Pe data de 24 aprilie 2024, Partidul ECR adoptă manifestul pentru alegerile europene, şi decide să nu prezinte un candidat principal. „Refuzând să nominalizeze un candidat pentru funcția de vârf, ECR trimite un semnal puternic că partidul rămâne fidel liniei sale că nu a fost niciodată în favoarea sistemului Spitzenkandidat.”

 

Dacă continuăm analiza despre abordarea electorală a celorlalte partide europene, observăm că pe 24 februarie 2024, Stânga Europeană radicalã îl alege pe Walter Baier (Austria) drept candidat principal la alegerile europene. A fost ales într-o adunare internã în Slovenia.

 

Unele partide, mai mici desigur, au avut o decizie asupra acestui subiect încã de anul trecut. Maylis Roßberg (Germania) și Raül Romeva (Spania) au fost ratificaţi ca tandem EFA Spitzenkandidaten în cadrul Congresului de la Strasbourg (13-14 octombrie 2023). Interesant profilul-simbol al acestor candidaţi. Raül Romeva (52 de ani, Catalonia) este un fost europarlamentar. A fost membru al Guvernului Catalan care a organizat referendumul pentru autodeterminare în 2017, după care a petrecut 4 ani ca prizonier politic. Iar Maylis Roßberg (23 de ani, regiunea de graniță daneză-germană) este membru al minorității daneze din Germania.

 

După alegerile pentru Parlamentul European din 2019, Miscarea Politicã Creştin Europeanã a obținut trei locuri în Parlamentul European: Peter Van Dalen de la Uniunea Creștină (Olanda), Bert-Jan Ruissen de la SGP (Olanda) și Helmut Geuking de la Partidul Familiei din Germania. Peter Van Dalen și Helmut Geuking fac parte din Grupul PPE, în timp ce Bert-Jan Ruissen face parte din ECR. Un al patrulea europarlamentar, Cristian Terheș, membru al Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat din România, s-a alăturat partidului în mai 2020. Președintele și Spitzenkandidat pentru acest partid a fost Valeriu Ghilețchi, membru în Parlamentul Republicii Moldova.

 

Chiar şi Partidul Identitate şi Democraţie a fãcut o alegere. Extrema dreaptã îl alegea pe europarlamentarul danez Anders Vistisen drept „candidat principal”.

 

În primavara lui 2024, înainte de alegerile europene din iunie, au fost 3 dezbateri oficiale, clasificate ca Spitzenkandidat.

 

Orașul Maastricht a fost și de data aceasta locul primei dezbateri Spitzenkandidaten înainte de alegerile pentru Parlamentul European. După 2014 și 2019, ziua de 29 aprilie 2024 a fost aleasã pentru a reuni ofertele electorale ale partidelor politice europene pentru președinția viitoarei Comisii Europene. La dezbaterea de 90 de minute care a avut loc începând cu ora 19.00 CET, au fost prezenți 8 candidați. Foarța actualului președinte a fost observată din primele minute ale interacției. Ursula von der Leyen a pendulat între a prezenta ideile pentru următorul mandat, dar a și explicat mult actualele acțiuni politice. La un moment dat aveam impresia că este o conferință de presă în care ceilalți candidați întreabă actualul președinte al Comisiei Europene despre subiectele politice contemporane.

 

Nicolas Schmit a fost bun, forța de comisar european în exercițiu i-a dat gravitate și structurã prezentării. Bas Eickhout a jucat și el bine, experiența sa ca lider de grup politic în Parlamentul European fiind bine pusă în evidență. Maylis Roßberg, de doar 24 de ani, a jucat cartea tinerilor, mai ales că în salã erau prezenți doar tineri. E aceeași abordare precum cea a candidatei verzilor din 2014 și 2019, Ska Keller. Anders Vistisen a atacat brutal încă din prima clipă când a avut microfonul. A lovit în tot ce mișcă european și a subliniat voalat problema alegerilor europene. “Ursula von der Leyen dorește un mandat de președinte al Comisiei Europene, dar nu candideazã pe nici o listã electorală în alegerile europene”. Neavând ECR candidat în dezbatere, ID a intrat pe palierul euroscepticilor mai mult decât credeam.

 

Marţi, 21 mai 2024, s-a derulat a doua dezbatere dintre posibilii presedinţi ai viitoarei Comisii Europene. Evenimentul a fost organizat de think tank-ul Brugel şi prestigioasa publicaţie Financial Times. Tema principalã a fost legatã de dezvoltarea economicã a UE. La intrevederea de 75 de minute, începând cu ora 17.00 CET, au fost prezenți 4 candidați: Ursula von der Leyen, Nicolas Schmit, Sandro Gozi si Anders Vistisen.

 

Câteva citate de la dezbatere:

Ajutoarele de stat nu trebuie să fragmenteze piața internă (Schmit),

Ne trebuie campioni industriali pentru a avea competitivitate pe plan mondial (von der Leyen),

E nevoie atât campioni industriali, dar şi să sprijinim IMM-urile (Schmit),

Criza pandemică ne-a învățat ce important este să avem diversitate în lanțul de aprovizionare (von der Leyen),

Ne trebuie noi resurse pentru bugetul european, să cheltuim mai bine împreună (Schmit),

E nevoie de mai multă cooperare europeană pentru apărare și securitate (von der Leyen),

Apărarea europeană are un cost, trebuie finanțată (Schmit),

Trebuie să avem un mai mare budget european, să ieșim din schema anului 1988 cu contribuția țărilor membre de doar 1% (Gozi),

Cred în proiectul “Made in EU” (von der Leyen),

UE trebuie sã fie putere militarã şi economicã (Gozi).

 

Interesant cum Nicolas Schmit a pomenit în intervențiile sale de patru ori numele lui Jacques Delors, iar Sandro Gozi de două ori trioda liberală Macron – Breton – Kallas.

 

Joi, 23 mai 2024, s-a derulat ultima dezbatere dintre posibilii președinţi ai viitoarei Comisii Europene. Conform tradiție, cu 10 zile înainte de alegerile europene, evenimentul a avut loc în sala mare a Parlamentului European din Bruxelles. La fel a fost în 2014 sau în 2019. Surprinzător, dar oficial evenimentul s-a intitulat "Eurovision debate between lead candidates for the Commission presidency". Spun surprinzător fiindcă utilizarea termenului Eurovizion, atât de drag EBU, era plin de controverse după scandalul de anul acesta, rezultat chiar printr-o plângere oficială semnată de vicepreședintele Comisiei Europene, Margaritis Schinas, pentru interzicerea steagului UE la evenimentul muzical Eurovision 2024.

 

Un alt amănunt de semnalat, s-a decis începerea evenimentului la ora 15, într-o zi de lucru. Este prima dată de la apariția dezbaterilor Spitzenkandidat când se preferă ora gospodinelor pentru un eveniment televizat în care se dorește o dezbatere live pentru destinul Europei în următorii 5 ani. Sau poate se consideră că astfel de interacții sunt doar pentru cei care lucrează în sistemul afacerilor europene, nu pentru publicul larg?

 

Dr. Dan LUCA este expert în afaceri europene și comunicare strategică, derulându-și activitatea în Bruxelles încă din 1997. Conferenţiazã la universități din Belgia, Italia, Germania și România, iar cartea să fundamentală este „Mapping the Influencers in EU Policies”.

 

Dan LUCA / Bruxelles