luni, 15 aprilie 2024

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Vot european la 16 ani”


Votul pentru alegerile europene din Belgia este acum obligatoriu de la 16 ani. Despre acest subiect în editorialul meu de astăzi din Făclia.

 

--

 

Lucruri noi se întâmplă în inima Europei. Belgia a decis oficial să invite și tinerii între 16 și 18 ani să voteze pentru alegerile europene din 9 iunie 2024. Este o mișcare interesantă și potențial încurajatoare pentru implicarea reală a tinerilor în procesul democratic. Prin încurajarea participării lor în alegeri încă de la o vârstă fragedă, Belgia promovează educația civică și angajamentul civic. Aceasta duce la o mai mare reprezentare a diverselor voci și perspective în procesul decizional. Totuși, este important ca acești tineri să fie bine informați și să aibă acces la resursele necesare pentru a-și forma propriile opinii și pentru a lua decizii în cunoștință de cauză.

 

Mai mult, votul în Belgia pentru alegerile europene este obligatoriu ! Desigur, obligativitatea votului constituie o reprezentare mai precisă a voinței cetățenilor și poate încuraja o mai mare implicare în politică.

 

Dezbaterea despre obligativitatea votului este cu siguranță una plină de opinii contrastante. Argumentele pro obligativitatea votului se axează adesea pe ideea că votul este o datorie civică și că participarea tuturor cetățenilor este crucială pentru o democrație sănătoasă. În același timp, există și argumente împotriva obligativității votului. Unii consideră că votul ar trebui să fie o alegere personală și că forțarea oamenilor să voteze ar încălca libertatea lor individuală. Indiferent de poziție, este important să recunoaștem că această chestiune ridică numeroase aspecte complexe și că implementarea votului obligatoriu ar necesita o analiză atentă a impactului său asupra societății și a democrației în ansamblu.

 

Revenind acum la situația prezentã din Belgia, este încurajator să aud acum că tinerii discută despre modalitățile de a vota la alegerile europene și își împărtășesc întrebările și ideile reciproc. Participarea la astfel de discuții poate ajuta la clarificarea informațiilor și la înțelegerea procesului electoral. Tinerii pot să discute despre candidați, platformele partidelor și importanța alegerilor europene pentru viitorul Uniunii Europene și al țărilor membre. Prin aceste discuții, ei își formeazã opinii informate și își dezvoltã conștiința civică, pregătindu-se să își exercite dreptul de vot într-un mod responsabil și informat.

 

Este un pas bun? Cred că da. A vota este o oportunitate, dar și o responsabilitate. Susţin ca această procedurã sã se poatã generaliza și la nivelul altor țări europene, inclusiv România. Măcar pentru votul la alegerile europene. Dar asta, desigur, este practic posibil doar din 2029, eventual.

 

Dan LUCA / Bruxelles

luni, 8 aprilie 2024

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Carambol european”


Despre populism și extremism în alegerile europene în editorialul meu semnat astăzi în Făclia de Cluj.

  

---

 

Alegerile europene din 9 iunie vor marca, mai mult ca niciodată, un puternic val europopulist şi euroextremist; euroscepticismul va creşte, deşi era deja prezent în Parlamentul European, fie şi la cote mai reduse.

 

Indiferent că vorbim de populism sau extremism, la alegerile europene partide extremiste îşi vor îndrepta ţinta nu numai spre "elitele politice corupte" ci şi către Bruxelles, ca entitate bună de demonizat, cerând "repatrierea" competenţelor sau o voce naţională mai puternică. Este o poziţie ipocrită, căci statele deja au o voce la Bruxelles - în instituţiile UE - şi depinde doar de ele cât de strategic şi-o exercită comparativ şi cu resursele naţionale. Pe această aversiune faţă de un presupus monstru legislativ transnaţional se mulează o eventuală platformă comună pentru alegerile europene pentru partidele eurosceptice, cu parfum populist sau extremist.

 

Cert este că populiştii şi extremiştii nu ar avea atâta succes dacă a noastră clasă politică europeană "mainstream", fie ea de stânga, dreapta, sau cu nuanţe centriste, ar răspunde mai bine crizei prin care trece Uniunea Europeană. Această criză nu e una doar a identitãţii, ci una prin care trec şi alte mari blocuri ale lumii, una de reconfigurare pentru a fi competitiv în viitorul apropiat. E o criză economică, dar şi socială şi structurală; diferenţa faţă de alte ţări mari sau blocuri comerciale e că UE are resursele de a transforma criza în oportunitate şi de a se întări. Criza nu şi-a consumat încă toate efectele, iar clasa politică actuală trebuie să înţeleagă faptul că trebuie la rândul ei să se restarteze, modelele anterioare nemaifiind de actualitate. Populiştii sunt expresia concurenţei, prin comunicare simplă şi percutantă, în arena politică. Ce fac ei de fapt? Pun degetul foarte bine pe rană, fără să aibă şi un medicament, ci doar un pansament de moment.  

 

Sub presiunea populiştilor şi extremiştilor, dacă e să învăţăm din lecţiile istoriei, nu trebuie cedat, iar proiectul UE trebuie să devină şi mai ambiţios, mersul înapoi nu e o soluţie. Sigur, comunicarea unui proiect federal, unor State Unite ale Europei, trebuie să fie mult mai inteligentă, şi să scoată în faţă comunicatorii cei mai clari, empatici şi în acelaşi timp fermi. Altfel, edificiul se va scufunda, căci tirul la adresa "elitelor corupte" şi Bruxelles-ului va continua, în lipsa unei gărzi pretoriene a proiectului european.

 

Ȋn ceea ce priveşte cetăţenii statelor membre, ei nu manifestă un euroscepticism hard, şi în niciun caz unul în doze egale. Mai degrabă poate fi vorba de un euroscepticism "soft" căci Uniunea Europeană e un mecanism al proiectelor încete şi sigure, or cetăţenii nu prea mai au răbdare. Sigur, criza a scăzut încrederea în UE, dar întrebarea e dacă stai şi laşi lucrurile aşa sau îţi suflecile mânecile şi te apuci de treabă, lucru valabil atât pentru clasa politică, dar şi pentru cetăţeni.

 

Dacă ne uităm la România, românii în continuare sunt mai optimişti (decât media europeană) în ceea ce priveşte viitorul UE, chiar dacă există o scădere marcantă a euroentuziasmului. Acest lucru are mai multe cauze, şi totul porneşte de la aşteptările noastre cu privire la UE: bani, libertate de circulaţie şi muncă, influenţă la Bruxelles. Fiind dezamăgiri la toate aceste capitole, e normal să scadă entuziasmul. Tema banilor europeni va rămâne pe agendă, iar cea a libertăţii de mişcare va dispărea. Ȋn ceea ce priveşte o voce mai puternică la Bruxelles, rămâne de văzut dacă aceasta va putea fi jucată moderat sau va merge spre o nuanţă mai naţionalistă: "lasă că vede Bruxelles-ul cine suntem noi" sau "să ne mai lase Comisia Europeană în pace". Românii au trecut de la euroentuziaşti la eurorealişti, următorul pas fiind, dacă nu gestionăm relaţia Bruxelles-Bucureşti bine, un euroscepticism, raţional (bazat pe argumente concrete) respectiv iraţional (bazat pe porniri instinctive şi frustrări). Să sperăm că a noastră clasă politică va avea înţelepciunea să gestioneze relaţia cu Bruxelles-ul cum se cuvine.

 

Dan LUCA / Bruxelles

joi, 4 aprilie 2024

Dan LUCA – Contribuție la un articol publicat de către Euractiv.ro : ˝Cine influenţează politica de sănătate în UE ?˝


Împreună cu Ana-Maria Stancu (jurnalist TVR - corespondent în Constanţa) am încercat să prezentăm comunitatea celor care sunt interesaţi de politica de sănătate la nivel european, care interacționează fără vreo barieră teritorială sau lingvistică. Articolul este acum publicat de către EURACTIV România.

 

 

---

Politica de sănătate a Uniunii Europene este un domeniu care vizează îmbunătățirea sănătății publice și a accesului la servicii medicale de calitate în toate statele membre ale UE. Deși politica de sănătate este în mare parte o responsabilitate națională, există și niveluri de cooperare și coordonare între statele membre și între statele membre și Uniunea Europeană, pentru a aborda aspecte transfrontaliere ale sănătății publice și pentru a promova bune practici și schimbul de informații în acest domeniu.

 

Dacã analizãm sfera publică europeană, observăm o posibilă segmentare pe anumite subiecte de interes sau în jurul politicilor sectoriale europene. Avem o comunitate a celor care sunt interesați de politica de sănătate la nivel european, care interacționează fără vreo barieră teritorială sau lingvistică. Aceste sfere publice sectoriale sunt bine articulate, având de multe ori structuri administrative puternice (precum federațiile europene) și sunt adevărate motoare ale dinamicii legislative. Grupurile sectoriale sunt inclusive, cuprind atât politicieni sau staf administrativ, experți din sectorul privat sau din societatea civilă. 

 

Promovarea sănătății, protejarea sănătății cetățenilor și sprijinirea sistemelor dinamice de sănătate sunt obiectivele strategice din cadrul politicii de sănătate a UE. Reducerea inegalităților din sistemul de sănătate al statelor europene prin permiterea accesului la servicii sanitare, dar și prin furnizarea către beneficiarii din UE a unor servicii la standarde înalte, implică punți de legătură între instituții, grupuri de interese, autorități și beneficiari.

 

Actorii instituționali ai politicii de sănătate

Actorii instituționali ai politicii de sănătate sunt:

Parlamentul European - Comisia pentru Mediu, Sănătate Publică și Siguranță Alimentară (ENVI). ENVI este responsabilă pentru politicile referitoare la mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, inclusiv legislația privind calitatea aerului și apei, protecția biodiversității și prevenirea bolilor. Comisia ENVI are peste 150 de membri, iar președinte este politicianul francez Pascal Canfin, reprezentant al grupului Renew Europe.

Comisia Europeană – În cadrul Comisiei Europene, există un comisar responsabil pentru domeniul sănătății, care conduce portofoliul privind sănătatea și siguranța alimentară în UE. Această poziție este cunoscută sub numele de Comisar European pentru Sănătate și Siguranță Alimentară. Din 2019, Stella Kyriakides deține funcția de comisar european pentru sănătate și siguranță  alimentară. Este născută în Nicosia, Cipru, și a absolvit specializarea Psihologie. Este politician al partidului conservator Raliul Democrat. A suferit de cancer în 1996 și 2004 și este cunoscută de OncoDaily ca fiind una dintre cele o sută de femei influente în oncologie.

Fiecare stat membru al UE are propriul său ministru al sănătății, iar acești miniștri se reunesc periodic, la nivelul UE, în cadrul Consiliului Afacerilor Sociale, în care se discută și politici legate de sănătate. România este reprezentantă de Alexandru Rafila. Acesta ocupă funcția de ministru al Sănătății în România din 2021 și este membru al Partidului Social Demoncrat.

Parlamentele naționale din statele membre ale Uniunii Europene au un rol important în procesul de elaborare a politicilor și în monitorizarea activității UE. Deși politica de sănătate este în mare măsură o responsabilitate națională, parlamentele naționale pot juca un rol în discutarea și adoptarea pozițiilor naționale privind politica de sănătate la nivelul UE și în supervizarea modului în care statele membre implementează legislația și politicile UE în acest domeniu. În România, Nelu Tătaru este președintele Comisiei pentru sănătate și familie din Camera Deputaților. Ocupă această funcție din 2020 și reprezintă grupul parlamentar Partidul Național Liberal. În cadrul Comisiei pentru Sănătate din Senat, Adrian Cercel Streinu este președinte. Deține această funcție din 2020 și reprezintă grupul Partidul Social Democrat.

 

Actorii privaţi ai politicii de sãnătate

Actorii privați ai politicii de sănătate din UE promovează o viziune care are la bază inovația, prin accentuarea cercetării în domeniu, și tratamentele performante. Prin implementarea inovațiilor, actorii privați pun accentul pe transformarea Uniunii Europene într-un sector competitiv și chiar indepenent din punct de vedere medical.

Câteva exemple de asociaţii influente la nivel european :

EFPIA – Federația Europeană a Asociațiilor Industriilor Farmaceutice (membri marcanţi: Bayer, Merck, Pfizer, Sanofi, etc.);

Medicines for Europe - în trecut se numea Asociația Europeană a Medicamentelor Generice (European Generic Medicines Association);

MedTech Europe - formatã din contopirea a douã organizaţii: EDMA - Industria Europeană de diagnostic in vitro (European in vitro diagnostic industry) şi Eucomed - Industria Europeană a dispozitivelor medicale (European medical devices industry).

 

Ca orice asociaţie puternicã şi influentã în politicile europene, şi EFPIA dispune de un birou de reprezentare la Bruxelles, cu zeci de persoane responsabile de bunul mers al organizaţiei. Crucialã este relaţionarea directã cu Directorul General al asociaţiei, Nathalie Moll. Românca Alexandra Tãmaş este Director Public Affairs de la Bruxelles. Organizaţia româneascã, conectatã la asociaţia europeanã, este ARPIM – Asociaţia Românã a Producãtorilor Internaţionali de Medicamente.

 

Organizații profesionale ale politicii de sănătate

Câteva exemple de astfel de organizaţii:

CPME – Comitetul Permanent al Medicilor Europeni (Standing Committee of European Doctors);

PGEU – Grupul Farmeceutic al Uniunii Europene (The Pharmaceutical Group of the European Union).

Secretarul General al organizaţiei CPME este Sarada Das. Membrul românesc al CPME este Colegiul Medicilor din România, instituție neguvernamentală și apolitică. Colegiul este cel care controlează și supraveghează exercitarea profesiei de medic și elaborează protocoale.

 

Organizaţii de pacienţi

Câteva exemple pe acest palier:

EPF – Forumul European al Pacienţilor (European Patients' Forum);

ECPC – Coaliția Europeană a Pacienților cu Cancer (European Cancer Patient Coalition).

La EPF, Executive Director este românca Anca Toma. Membru din România este COPAC - Coaliţia Organizaţiilor Pacienţiilor cu Afecţiuni Cronice.

 

ONG-uri ale politicii de sãnãtate

ONG-urile sunt actori care au drept țintă reducerea amenințărilor asupra sănătății publice și individuale. Acești actori reprezintă organizații ale consumatorilor și contribuie la adoptarea și aplicarea unor practici care vizează bunăstarea consumatorilor de servicii medicale și tratamente.

Câteva exemple.

EPHA – Alianța Europeană pentru Sănătatea Publică (European Public Health Alliance);

Comitetul Internațional al Crucii Roșii (International Committee of the Red Cross).

Dr. Milka Sokolovic este Directorul General al EPHA. Românca Cristina Pricop este Manager de Politici pentru Health Recovery. Observatorul Român de Sănătate (Romanian Health Observatory) şi Fundația Romtens (Romtens Foundation sunt racordaţi la EPHA.

 

Cine sunt cele mai influente persoane in politica de sanatate?

 

La nivelul Uniunii Europene, obiectivele stabilite sunt duse la îndeplinire de actori influenți din sfera politicii, a industriei și a societății civile. Sunt cei care anticipează amenințări, identifică prioritățile, pun cap la cap informațiile, evaluează și stabilesc strategii de acțiune. Deciziile și modurile de acțiune au la bază pricipii precum prevenția, protecția și accesibilitatea. Sunt cei care revizuiesc și care influențează

 

Existã practic 3 categorii de persoane influente la nivelul politicii de sãnãtate.

 

Policy markers/instituţii :

Comisarul european, Stella Kyriakides, în stransã legaturã cu preşedintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen,

Preşedintele Comisiei ENVI din Parlamentul European, Pascal Canfin, în cooperare cu ceilalţi eurodeputaţi din aceastã comisie parlamentarã.

Miniştrii sãnãtãţii din cele 27 de membre UE.

Liderii de comisii din parlamentele naţionale ale celor 27 de ţãri membre UE.

 

Stakeholderii/industrie :

Reprezentanţii industriei, în special cei grupati în jurul celor doi piloni ai sãnãtãţii: industria farmaceuticã (EFPIA) şi aparatura medicalã (MedTech Europe).

 

Stakeholderi/societatea civilã :

Oraganizaţiile profesionale, organizaţiile de pacienţi şi organizaţiile nonguvernamentale.


Dan Luca / Bruxelles

miercuri, 3 aprilie 2024

Contribuție la un articol publicat de către Euractiv.ro : ˝Cine influențează politica de energie în UE?˝

A fost o reală plăcere să o secondez pe Mădălina Prundea (jurnalist la Gândul) în ultimele două săptămâni pentru a realiza un material despre cine influențează politică de energie la nivelul UE. Articolul este acum publicat de către EURACTIV România.

 

---

 

Politica și dosarele prioritare ale Uniunii Europene în domeniul energiei sunt produsul deciziei politice, dar și rezultatul unor proceduri și negocieri constante în cadrul unui ecosistem european și național, în contextul în care trei sferturi din legislația votată la vârful blocului comunitar este aplicabilă la nivel statelor membre și influențează direct viața cetățenilor lor.

 

De la stadiul de proiect, înaintat de Comisie, până la cel document ratificat și aplicat de statele membre, după votul în Consiliul UE și Parlament, fiecare actor își are rolul stabilit prin tratate și contribuția mai mult sau mai puțin determinantă asupra formei finale a legislației.

 

Actorii instituționali

Comisia Europeană, brațul executiv al UE, propune politicile energetice la nivelul blocului comunitar, responsabil pentru program, planurile strategice, de management și raportare fiind comisarul pentru energie Kadri Simson. Aceasta este un politician estonian, aparținând Partidului Popular European. Direcția Generală Energie (DG ENER), din cadrul Comisiei, condusă de directorul general Ditte Juul Jørgensen, dezvoltă politica energetică a UE și este responsabilă de supravegherea proiectelor și programelor care oferă sprijin financiar dezvoltării tehnologice și inovării în sectorul energetic.

Parlamentul European, co-legiuitor la nivelul UE, dezbate propunerile, susținute de raportori, și comisiile de specialitate și în plen. În acest domeniu, Comisia pentru industrie, cercetare și energie (ITRE) a Parlamentului European (condusă de europarlamentarul liberal român Cristian Bușoi) este cea care organizează dezbaterile de specialitate, invită în mod uzual comisarul pentru a prezenta proiectele, se întâlnește cu parterii de dialog social – federații patronale, sindicate, ONG-uri – și amendează proiectele primite pe traseul legislativ.

Consiliul Uniunii Europene, co-legiuitor alături de Parlament, dezbatere propunerile prin prisma pozițiilor exprimate de statele membre prin trimișii lor, respectiv miniștrii de resort. Ministrul Energiei din România este Sebastian Burduja de la PNL.

Guvernele și parlamentele naționale sunt la rândul lor implicate în procesul de decizie în faza premergătoare ratificării finale. Comisia pentru energie, infrastructură energetică și resurse minerale a Senatului României cu 12 membri, este condusă de Antal István-Loránt. La nivelul Camerei Deputaților, Comisia pentru industrii şi servicii, cu 25 de membri, printre care și fostul ministrul al Energiei, Virgil Popescu, este condusă tot de un membru UDMR, Bende Sandor.

 

Actorii privați / industrie

Danezul Kristian Ruby este Secretarul General al EURELECTRIC de la Bruxelles, iar românca Ioana Petcu este Advisor - Climate Change. Reprezentantul României la EURELECTRIC este IRE - Institutul Național Român pentru Studiul Amenajării și Folosirii Surselor de Energie. Corina Popescu este președinte IRE.

Jeames Watson este secretarul general al EUROGAS - Uniunea Europeană a Industriei Gazelor Naturale. Organizația membră din România este Federația ACUE, reprezentativă la nivelul sectorului de activitate energie electrică, petrol, gaze şi minerit energetic, cu 23 de companii-membre din sectorul energetic românesc, condusă de directorul executiv Daniela Dărăban.

Bulgaroaica Boyana Achovski este secretatul general al Gas Infrastructure Europe (GIE), iar românca Roxana Caliminte este secretar general adjunct. Membrul român al GIE este operatorul național de transport al gazelor naturale, Transgaz, condus de directorul general Ion Sterian.

Alte organizații puternice la nivelul politicilor de energie: IOGP Europe - Asociația internațională a producătorilor de petrol și gaze, Nucleareurope / ex-FORATOM - Vocea industriei nucleare europene, HydroPower Europe, SolarPower Europe sau Wind Europe.

 

Sindicate și organizații neguvernamentale

Federația Națională a Sindicatelor din Electricitate „UNIVERS” şi Federația Sindicatelor Libere Independente “ENERGETICA” sunt reprezentanții afiliați BNS - Blocului Național Sindical. BNS este sindicatul român afiliat la Sindicatul European (ETUC). Nicolae Buzea este președintele Federației „UNIVERS”.

Ester Asin este Directorul biroului WWF de la Bruxelles. WWF România este membru afiliat la rețeaua WWF, iar Orieta Hulea este Directorul General.

Avem o serie de think tank-uri puternice în politica energetică, precum CEPS, EPC sau Bruegel.

Românul Andrei Marcu este fondatorul şi directorul executiv al think tank-ului ERCST - Masa rotundă europeană privind schimbările climatice și tranziție durabilă.

 

Cine sunt cele mai influente persoane în politica de energie?

Punctul zero al politicilor europene este dificil de identificat, fie că este în cabinetele celor mai influente state membre, Germania și Franța, fie că este o idee care pornește de la societatea civilă – și nu este scopul analizei – mai ales că traseul de la o idee la document legislativ publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene trec mulți ani și multe mandate de ministru al Energiei, chiar și de comisar european.

Dar nu numai dimensiunea politică și instituțională trebuie avută în vedere atunci când se vrea un tablou complet al peisajului politicilor europene. Reprezentanții industriilor vizate de schimbările legislative și ai organizațiilor guvernamentale care militează, în mod tradițional, pentru impunerea de reglementări mai stricte, monitorizează permanent, intervin sau propun permanent inițiative în interesul activității lor.

 

Există practic trei categorii de persoane influente la nivelul politicii de energie.

Policy markers/instituţii :

Comisarul european, Kadri Simson, în strânsă legătura cu președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.

Preşedintele Comisiei ITRE din Parlamentul European, Cristian Bușoi, în cooperare cu ceilalți eurodeputați din această comisie parlamentară.

Miniştrii energiei din cele 27 de membre UE.

Liderii de comisii din parlamentele naționale ale celor 27 de țări membre UE.

Stakeholderii/industrie:

Reprezentanții industriei, în special cei grupați în jurul federațiilor europene: Eurelectric și Eurogas.

Stakeholderi/societatea civilă :

Organizațiile nonguvernamentale, dar și think takurile din domeniul energiei.

 

Dan LUCA / Bruxelles

luni, 1 aprilie 2024

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Rio. Rio de Janeiro”


Despre o experieță culturală fantastică în editorialul meu de astăzi din Făclia.

 

Din când în când este bine să ne rupem de realitatea cotidiană. Călătoriile sunt o modalitate excelentă de a învăța despre alte culturi, obiceiuri și tradiții. Atunci când călătoreșți într-o țară sau într-o regiune nouă, ai oportunitatea să interacționezi cu oameni locali, să încerci mâncăruri noi, să vizitezi locuri istorice și să descoperi perspective diferite asupra lumii. Această expunere la diversitatea culturală te poate învăța multe și te poate ajuta să-ți lărgeșți orizonturile și să-ți dezvolți empatia și înțelegerea față de alte culturi.


A petrece o săptămânã în Rio este ceva de vis. Capitală a Braziliei până în anul 1960, în prezent Rio este gazdă pentru 12 milioane de locuitori, dacă includem și zona metropolitană. Orașul s-a dezvoltat de-a lungul coastei Atlanticului, iar o serie de tunele conectează și fluidizează traficul auto. Spun asta fiindcă Uberul este prietenul turistului în Rio. Distanțele sunt mari, dar o bună planificare și optimizare a timpuluì poate să aducă multiple experiențe plăcute în doar o săptămânã.


A ajunge la Rio din Europa îți ia cel puțin 10 ore cu avionul, chiar dacã sunt doar 5 ore diferen
ţã de fus orar faţã de România.


Plajele sunt faimoase, desigur. Copacabana, Ipanema, Leblon sunt de neuitat. O baie în martie în Oceanul Atlantic e de vis. Alergãrile pe faleza Copacabana sunt recomandabile la ora 6 dimineața, la răsăritul soarelui. Fantastică senzație, să alergi chiar și desculț pe plaja Copacabana. Îmi amimtesc cu mare plăcere alergarea similară pe plaja de la Venus, din 1991, în cantonament cu echipa de handbal “U” Cluj.


Monumentul Christo Redento este maiestos. O aurã mistică pentru una dintre cele 7 minuni ale lumii moderne, mai ales dacă e un pic de ceață în ziua respectivă.


O experiență fantastică este vizita din Favela Rocinha, cea mai notorie din cele 1000 de favele din Rio. Favelele sunt ghetouri excesiv de aglomerate din Brazilia, formate la marginea orașelor mari. Au început să apară la sfârșitul secolului al XIX-lea, imediat după abolirea sclaviei. Nu vreau să mă erijez ca expert, acum că am fost și eu câteva ore în inferiorul unei favele și am beneficiat de explicațiile unui ghid autorizat. Am înțeles însă cum e condusă o favelã, ce legătură are cu cartele de droguri, cum se face înregistrarea oficială a persoanelor sau chiar puterea favelelor în câștigarea alegerilor naționale. Nu uitați votul în Brazilia e obligatoriu. Poți să observi pasiv, ca turist, viața favelei, te simți în siguranță. Din când în când ghidul te atenționează că urmează o zona în care nu se pot face poze sau filma. Cauza principalã este pentru a nu imortaliza locotenenții cartelului care poartă mitralierele Uzi la vedere.


În Brazilia, și mai ales la Rio, recomand un show de samba, chiar dacă nu este perioada de carnaval. Unul de excepție a fost cel al trupei Ginga Tropical. Zâmbiți, viața e frumoasă, au transmis artiștii prin cântecele și dansul lor. Intersant că povestea celor 90 de minute a fost rezultatul practic al unei cercetări de doctorat despre cultura braziliană, dar și despre marketingul internațional.


Fenomenul fotbalistic este și el present masiv la Rio. A vedea stadionul Maracana îți dã fiori. Un tricou al echipei Flamengo pare o soluție perfectă pentru a duce acasă o parte din Brazilie, o parte din Rio, o parte din zâmbetul sambei.


Dan LUCA / Bruxelles



 

 

luni, 25 martie 2024

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Studenţi responsabili. Politicienii?”

Despre implicare și responzabilizare în editorialul meu de astăzi din Făclia de Cluj.

 

-

 

Tema educației europene revine constant în atenția mea, iar cu cât aprofundez mai mult acest subiect găsesc energia de a continua această cercetare aplicată.

 

În martie 1999, în calitate de vicepreședinte al Asociației Studenților Europeni, organizam în Parlamentul European de la Bruxelles dezbaterea “Educație pentru anul 2020”. Poate surpinde ceea ce zic, dar atunci erau anii de glorie ai educației europene. Se întâmpla ceva, în mod concret, cu impact pentru toți. Spun asta fiindcă prin semnarea Declarației de la Bologna s-a sincronizat învățământul superior din țările europene, prin trecerea la un sistem educaţional 3 + 2 + 3 (3 ani de facultate + 2 ani de master + 3 ani de doctorat), în locul a 4 + 1 + doctorat, cu variantele de rigoare în funcţie de disciplina de studiu. Tot atunci a ajuns la maturitate sistemul de mobilități studențești (Socrates/Erasmus), lansat la sfârșitul anilor 1980. Iar ca poza să fie şi mai completã, erau anii când începea implementarea cu success a acestui program și în România.

 

Mi-am continuat cercetarea, iar teza mea de doctorat a fost despre educația europenă, programe educaționale, dar mai ales despre cum putem aduce noul, inovația, în educația europeană. Am pornit cercetarea de la o reflecţie asupra necesităţilor în educaţie, în care un mare număr de europeni nu percep încă termenul de „cetăţean european”; prezentele programe educaţionale comunitare implicând doar un număr limitat de beneficiari, iar sistem educaţional nu integrează suficient educaţia formală, informală şi non-formală. Pot să continui această idee acum, chiar sublinind că indiferanţa față de educația europeană crează monștri. Iar apariția mișcărilor antieuropene pe care le observăm acum este și o consecință a acestei abordări superficiale. 

 

În ultimele luni am reabordat structurat acest subiect, prin organizarea unei dezbateri în interiorul Parlamentului European, pe tema "Agenda 2024-2029: Educație". Pentru a da consistentă conferinței, studenții europeni au redactat un raport despre cum văd ei educația europeană prezentã și ce acțiuni concrete se pot întreprinde. Am profitat de agenda publică, primăvara anului 2024 fiind un moment potrivit pentru a vedea cum este privită Europa prin prisma educației, dar și pentru a propune acțiuni concrete pentru mandatul european 2024-2029.

  

S-au conturat recomandări interesante, deosebit de utile acum într-un an electoral. Comisia Europeană trebuie să își concentreze prioritatea strategică în perioada 2024-2029 pe o dezvoltare a educației europene, e nevoie de un NOU SALT în acest domeniu precum cel realizat în anii 1990. Ideea unui vicepreședinte al Comisiei Europene responsabil cu educația poate da un semnal clar tuturor. Pentru a acorda educației europene importanța necesară, s-a sugerat lansarea unei Conferințe Interguvernamentale în primăvara lui 2025 pentru a prezenta viziunea integrată a statelor membre și a UE cu privire la perspectiva educațională cu orizont 2040.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

luni, 18 martie 2024

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Prioritãţile UE în 2025”


Câteva cuvinte depre prioritățile UE în editorialul meu de astăzi din Făclia.

 

---

 

Anul acesta este important pentru Uniunea Europeană din cauza evenimentelor esențiale care îi vor modela peisajul politic. Printre acestea se numără alegerile pentru Parlamentul European din iunie 2024, formarea unei noi echipe de comisari europeni responsabili cu implementarea Agendei Strategice a UE pentru perioada 2024-2029 și un nou preşedinte al Consiliului European. Rezultatele alegerilor pentru Parlamentul European sunt cruciale când vine vorba de viitorul UE. Eurodeputaţii sunt organizați în grupuri politice, fiecare ghidat de principii de bază specifice. Rezultatele alegerilor pentru Parlamentul European vor influența în mod semnificativ toate figurile cheie din politica UE.

 

În ceea ce privește viitorul executivului european, este din ce în ce mai probabil cã Ursula von der Leyen să obțină un al doilea mandat ca președinte al Comisiei Europene. Ea este afiliată Partidului Popular European, iar sondajele de opinie arată că acest partid are șanse mari să conducă din nou în Parlamentul European. Dacă va fi aleasă pentru un al doilea mandat ca președinte al Comisiei, direcția UE va fi spre extinderea investițiilor ecologice și poziționarea Europei ca lider global. Se așteaptă ca ea să conducă împreună cu Thierry Breton (francez, actualul comisar pentru piața internă, membru al Partidului Liberal - Renew), care este un candidat de anvergurã pentru prim-vicepreședinte al Comisiei. Acesta se va concentra pe extinderea influenței UE, susținerea reindustrializării UE și a autonomiei strategice.

 

Comisia Europeanã va purta responsabilitatea lansãrii Agendei Strategice a UE 2024-2029, subliniind prioritățile politice pentru viitorul UE. Această agendă este un efort de colaborare care implică toți liderii UE, inclusiv liderii naţionali ai celor 27 de state membre.

 

Cel mai probabil, Agenda Strategică a UE 2024-2029 va fi focalizatã pe mai mulți piloni cheie. În primul rând, UE intenționează să sporească pregătirea pentru apărare și să investească în capacitățile tehnologice. În plus, UE se angajează să promoveze reziliența, competitivitatea globală și creșterea favorabilă incluziunii. Aceasta implică un accent pe tranzițiile verzi și digitale, eficiența energetică, practicile economiei circulare și adaptarea la schimbările climatice. Inițiativele includ dezvoltarea unei piețe unice unificate și asigurarea autosuficienței energetice. UE subliniază, de asemenea, importanța cercetării, a educației și a consolidării capacităților sale industriale și tehnologice. Prioritățile se extind la colaborarea cu partenerii globali, susținerea ordinii internaționale bazate pe reguli și susținerea comerțului echitabil.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 



duminică, 17 martie 2024

O săptămânã în Rio de Janeiro


A petrece o săptămânã în Rio este ceva de vis. Capitală a Braziliei până în anul 1960, în prezent Rio este gazdă pentru 12 milioane de locuitori, dacă includem și zona metropolitană. Orașul s-a dezvoltat de-a lungul coastei Atlanticului, iar o serie de tunele conectează și fluidizează traficul auto. Spun asta fiindcă Uberul este prietenul turistului în Rio. Distanțele sunt mari, dar o bună planificare și optimizare a timpuluì poate să aducă multiple experiențe plăcute în doar o săptămânã.


A ajunge la Rio din Europa îți ia cel puțin 10 ore cu avionul. Dar am descoperit astfel al 5-lea continent vizitat după Asia, America de Nord, Africa și Europa.


Plajele sunt faimoase, desigur. Copacabana, Ipanema, Leblon sunt de neuitat. O baie în martie în Oceanul Atlantic e de vis. Alergãrile pe faleza Copacabana sunt recomandabile la ora 6 dimineața, la răsăritul soarelui. Fantastică senzație, să alergi chiar și desculț pe plaja Copacabana. Îmi amimtesc cu mare plăcere alergarea similară pe plaja de la Venus, din 1991, în cantonament cu echipa de handbal “U” Cluj.


Monumentul Christo Redento este maiestos. O aurã mistică pentru una dintre cele 7 minuni ale lumii moderne, mai ales dacă e un pic de ceață în ziua respectivă.


Sugarloaf Mountain merită vizitat. Două stânci de vreo 350 m, impresionate. Priveliști fantastice. Conceptul este precum telefericul de pe Tâmpa brașoveană, dar din două bucăți și altă magnitudine desigur.


Zona Lapa este parte turistică recomandată de toată lumea. Catedrala Metropolitană este impozantă. Spațiu și calm. Selaron Staircase pulsează viață. Artistic vorbind, aduce a simbolistica parcului Guell a lui Gaudi din Barcelona sau stupa din Wat Arun din Bangkok.


Merită un prânz în restaurantul Baracada din Ipadema. Este locul unde s-a scris în anii 1960 faimosul cântec "The girl from Ipadema".


Seara, la barul Bip-bip, e o atmosferã deosebită. Largo do Alfredinho, om de cultură, activist brazilian de stânga, a înființat un bar unde cântã artiștii locali. E cu autoservire, iei o bere din frigider și lași banii pe tejghea. Din 2019 strada unde se află barul îi poartă numele fondatorului.


O experiență fantastică este vizita din Favela Rocinha, cea mai notorie din cele 1000 de favele din Rio. Favelele sunt ghetouri excesiv de aglomerate din Brazilia, formate la marginea orașelor mari. Au început să apară la sfârșitul secolului al XIX-lea, imediat după abolirea sclaviei. Nu vreau să mă erijez ca expert, acum că am fost și eu câteva ore în inferiorul unei favele și am beneficiat de explicațiile unui ghid autorizat. Am înțeles însă cum e condusă o favela, ce legătură are cu cartele de droguri, cum se face înregistrarea oficială a persoanelor sau chiar puterea favelelor în câștigarea alegerilor naționale. Nu uitați votul în Brazilia e obligatoriu. Cu siguranță sunt numeroase cercetări pe aceste subiecte, eu doar am lansat anumite unghiuri de abordare. Poți să observi pasiv, ca turist, viața favelei, te simți în siguranță. Din când în când ghidul te atenționează că urmează o zona în care nu se pot face poze sau filma. Cauza principalã este pentru a nu imortaliza locotenenții cartelului care poartă mitralierele Uzi la vedere.


În Brazilia, și mai ales la Rio, recomand un show de samba. Unul de excepție a fost cel al trupei Ginga Tropical. Zâmbiți, viața e frumoasă, au transmis artiștii prin cântecele și dansul lor. Intersant că povestea celor 90 de minute a fost rezultatul practic al unei cercetări de doctorat despre cultura braziliană, dar și despre marketingul internațional.


Parcul Național Tijuca este pădurea urbană din mijlocul orașului Rio. Pădure tropicală, stânci și cascade sunt ingredienete pentru un loc  de vis.


Chiar dacă sunt vreo 150 km de Rio, merită încercată și o croazieră de o zi spre Ilha Grande. Cu muzică de discotecă pe vaporaş și înotat printre pești exotici, cu plaje cu nisip fin și ape transparente, toate elementele unei zile perfecte.


Rio este o destinație de vacanță, desigur, este locul de întâlnire al tinerilor din America de Sud. Este un turism de masă pentru argentinieni și chilieni în special.


Fenomenul fotbalistic este și el prezent. A vedea stadionul Maracana îți da fiori. Un tricou al echipei Flamengo pare o soluție perfectă pentru a duce acasă o parte din Brazilie, o parte din Rio, o parte din zâmbetul sambei.


Dan Luca / reîntors la Bruxelles, dar cu gândul încă la Rio