miercuri, 19 iunie 2024

Dan LUCA – articol în Ziarul Financiar: Rolul concesiilor strategice în construcția europeană

După alegerile europene, se conturează temele Agendei Europene 2024-2029. Opt dintre prioritățile strategice le-am inserat în articolul pe care l-am semnat astăzi în Ziarul Financiar.

 

----

 

Alegerile europene 2024 confirmă trendul ˝unei mai puține cooperări europene˝ și al ˝promovării mai puternice a interesului național˝. Mesajele diferă în funcție de liderii țărilor membre și doctrina partidelor aflate la putere, dar constatãm o situație nouă la nivel european.

 

Ne punem desigur întrebarea dacă din punct de vedere practic mai este posibil să mai identificăm un spațiu comun european pentru a continua dezvoltarea Uniunii Europene? Cum evolueazã relaționarea dintre “împreună suntem puternici” Vs. “nevoia de concesii la nivelul țărilor membre”?

 

Pentru a clarifica stadiul actualului proiect european, analizăm evoluția a două concepte de-a lungul istoriei europene. Este vorba de cel de pace și cel de prosperitate, ambele pe o scară cronologicã a anilor 1950, 1990 și 2020.

 

După cel de-al Doilea Război Mondial, securitatea europeană s-a bazat pe apartenența masei critice a țărilor din Europa de Vest la NATO. După Războiul Rece, apărarea transatlantică a găsit noi adepți, țările din Estul Europei devenind treptat membre ale organizației, părăsind blocul sovietic. Zdruncinată de crize consecutive, în special cea pandemică și cea provocată de războiului din Ucraina, Uniunea Europeană a accelerat discuția despre capacitatea de apărare europeană, independentã sau complementară la NATO.

 

Dacă ne referim acum la conceptul de prosperitate, anii 1950 au fost fantastici pentru Europa de Vest, relansându-se creșterea economică. După anul 1989, scăpați de matricea unor economii planificate, țările din Est au început reformele în direcția economiei de piață, iar statutul de membru al UE le-a prilejuit o dezvoltare economică enormă. În ciuda decalajelor Nord-Sud și Vest-Est, UE este acum un continent dezvoltat, deosebit de atractiv pentru migrația economică mondială.

 

Pentru a ajunge la actuala contrucţie UE au fost o serie de valori europene respectate, a fost o voință politică de a avansa în direcția Europei unite și a fost o abordare deschisă, plină de concesii. Concesiile nu au fost doar la nivelul țărilor membre, ci și la cel al sectorului de afaceri. Balanța dintre înverzirea continentului și competitivitate este un exemplu recent, chiar dacă se încearcă acum abordarea destul de forțată de Green Competitiveness...

 

Care sunt însă semnalele la mijlocul anului 2024, acum la ceasul alegerilor de noi lideri europeni?

1.    Securitatea și politica de apărare devin o prioritate strategică pentru Agenda Europeană 2024-2029. Politic, se poate chiar să avea un comisar european pentru apărare.

2.    Competitivitatea revine pe agendã ca prioritate, pentru dezvoltarea economică și prosperitatea cetățenilor.

3.    Statul de drept se consolidează ca subiect important, fiind o unealtă de guvernare europeană utilă, atât la nivelul relaționării cu unele state membre, cât și pentru poziționarea globală a UE, mai ales dacă dezvoltă capacitate independentã de apãrare.

4.    Imigrația este un subiect greu de discutat de cãtre unele țări, mai ales dacă nu există o abordare europeană a acestui subiect. E practic “elefantul din camerã” când vorbim de cooperarea europeană.

5.    Polarizarea între pro-european și anti-european se accentuează, iar gândirea și pregătirea alegerilor 2029 trebuie avută în vedere încă de acum pentru a nu asista în 2029 la un blocaj total și chiar definitiv al instituțiilor europene.

6.    Relaționarea dintre politicile europene sectoriale (tehnice, greu de explicat cetățenilor, chiar nepopulare) și dezvoltarea economică trebuie comunicată mult mai structurat și puternic.

7.    Extinderea UE are o fereastră de oportunitate, dar trebuie abordată curajos și responsabil.

8.    Comunicarea cu cetățenii este importantă, dar schimbând abordarea populistã, utilizând concepte uşor se înţeles şi analizat precum cel de pace și prosperitate.

 

Dr. Dan LUCA este expert în afaceri europene și comunicare strategică, derulându-și activitatea în Bruxelles încă din 1997. Conferenţiazã la universități din Belgia, Italia, Germania și România, iar cartea să fundamentală este „Mapping the Influencers in EU Policies”.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

luni, 17 iunie 2024

Dan LUCA – editorial în Făclia “Care neutralitate?”


Despre neutralitatea Republicii Moldova în editorialul semnat astăzi în Făclia.

 

---

 

A scrie editoriale e un lucru fantastic. Poți să lansezi idei, dar și să explici teorii, care de cele mai multe ori sunt știute, dar imposibil de exprimat deschis în spaţiul public. Pentru astăzi am ales tema neutralității, cu precădere cea de la nivelul Republicii Moldova. Sub deviza “noi suntem între două mari blocuri, cel Vestic și cel rus”, Republica a bâjbâit de la independența obținută în 1991 până în 2022. Cu un picior în nostalgia sovietică și cu altul în bunãstarea UE, cam așa a fost poziționarea “neutră” a Moldovei. Zic asta fiindcă când “s-a dat dezlegare la cetățenia românească” a fost înghesuială, dar în același timp alegerile la nivelul Statului Moldovean erau câștigate de partidele pro-ruse.

 

Un expert de la Bruxelles îmi explica recent ceva care pare acum evident. Ca țară mică, într-o lume globalizată, nu poți să ai neutralitatea. Pe timp de pace, preiei automat politica vecinilor, fără să ai nici un cuvânt de spus. Iar pe timp de război, vecinul e nervos și intră peste tine când vrea el, fără să îi pese de neutralitatea ta declarată sau nu.

 

Să încercăm să destructurăm acum câteva teorii de actualitate. Prima, că dacă ai aparținut URSS-ului nu poți să rupi definitiv cu Rusia. Greșit. Țările Baltice au reușit această procedura, fiind cam de aceeași mărime ca Republica Moldova. Iar timpul le-a dat dreptate că au ales bine. A doua, că dacă stai liniștit și nu cochetezi cu NATO, ai pace. Iar greșit. Exemplul Ucrainei vine să confirme clar că securitatea ta națională poate să fie zdrobită în acest context.

 

Să ne uităm și la case mai mari. Războiul din Ucraina a fost exemplul concret în care Finlanda și Suedia au văzut că neutralitatea nu e suficientă. Aici mai apare și o noțiune a secolului pe care îl trăim. Nu poți să intri într-o alianța rapid, ceea ce adversarul cunoaște. Deci trebuie puțină strategie și anticipație a dezvoltărilor. România a stat în anticamera UE peste 10 ani, dacă considerăm momentul Snagov 1995 ca și kilometru zero al aderării la UE, iar cu NATO cochetam de mult timp pâna sã intrãm în 2004. Îmi amintesc și acum Summitul de la Madrid din iulie 1997 când România nu a fost invitată să adere la NATO și drama mediatică de atunci.

 

Iar ca să închei cu neutralitatea, se pare că până şi “axioma de neutralitate Elveția˝, dorește să între în sistemul vestic. Asta chiar că e de gândit pentru toți cei care mai cred că neutralitatea e posibilă.

 

Dan LUCA / Bruxelles

                                                                           

 

duminică, 16 iunie 2024

Dan LUCA – despre euroalegeri, la emisiunea ˝Zona Liberă˝ de la Prima News


Astăzi16 iunie 2024, am fost invitatul lui Ovidiu Nahoi la emisiunea ˝Zona Liberă˝ de la Prima News. Am analizat împreună impactul alegerilor europene asupra ecosistemului politic din principalele țări europene.

 

Câteva idei:

Dacă acum cinci ani vorbeam de o macronizare a Parlamentului European, acum extrema dreaptã franceză dorește să schimbe Europa.

“Coaliția mare” de guvernare a Germaniei (formată din cele patru partide proeuropene) este un element de urmărit mai ales pentru al doilea mandat de președinte al Comisiei Europene pentru Ursula von der Leyen.

Giorgia Meloni este un pariu câștigat, în Italia și tot mai mult și în UE.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

 

marți, 11 iunie 2024

Dan LUCA – contribuție la un articol din HR Manager: “Importanţa Role Game-ului în identificarea candidatului ideal”


Mi-a făcut mare plăcere să redactez împreună cu Vlada Toma un material pentru Revista HR Manager.

---

 

Resursa umană este capitală în succesul unei afaceri, iar descoperirea talentelor de pe piață este un mecanism cu multe variabile. Desigur, fiecare companie își identificã o metodologie de recrutare, în care sectorul de activitate și poziționarea celui angajat în organigrama operațională dictează regulile jocului.

 

Scopul acestui material nu este însă de a discuta cele mai bune și eficiente metode de recrutare, ci de a semnala o procedurã, știută de cei din resursele umane, dar de multe ori tratată superficial din diverse motive. Este vorba de organizarea unui Role Game, ca parte a procesului de selecție pentru un candidat. Mai ales când compania activează în mediul internațional, iar Curriculum Vitae, scrisoarea de motivare sau interviul clasic nu pot să fie concludente sau să facă diferența.

 

A realiza un Role Game necesită însă multă pregătire din partea celui care recrutează. Este o responsabilitate în care nu doar cei de la resurse umane sunt implicați, coordonatorul departamantului în care se face recrutarea trebuie să aibă un rol puternic, chiar de ghidare a acestei proceduri. Cazul conceput pentru Role Game provine din realitatea companiei, fiind de fapt o simulare a unei activități cotidiene. Este preferabil ca pentru acest Role Game să se redacteze un material de suport, care curprinde valorile companiei, poziționarea pe piață și descrierea produsului prezentat. Nu trebuie exagerat in detalii, totul trebuie să fie structurat în maxim 10 sliduri, preferabil în format PowerPoint. Nu trebuie uitatã și realizarea unui scenariu pentru Role Game, adică ce “piesă” se va juca pentru următoarele 30 – 45 de minute.

 

Compania care recrutează trebuie să informeze în avans candidatul despre existența unui Rome Game și să aloce timp necesar în intern. Pe lângă o persoană care “joacă” rolul unui posibil client în Rome Game, un alt coleg, cunãscãtor al departamantului respectiv, asistã la interacție. După Role Game are loc o discuție rapidă, în care candidatul implicat este întrebat despre acest job, dacă este exact ceea ce a înțeles în prealabil și dacă este de acord să deruleze o astfel de muncă dacă este recrutat. Nu trebuie luate decizii pripite, chiar dacă candidatul este fantastic, sau, chiar din contrã dacă cel intervievat a avut o prestație modestă.

 

Role Game este o parte din procesul de recrutate, crucială parte desigur, dar nu unică. Important este ca din acest “joc” să se înțeleagă mai bine dacă un candidat are calitățile pentru a presta acel job, dacă se imaginează cu adevărat pe acea poziție, dacă structurează ideile și interacționează adecvat, dacă este natural și convingător.

 

Deigur, acest Rome Game, preferabil după același scenariu, trebuie aplicat într-un interval scurt de timp tuturor candidaților identificați ca și “posibili” pentru o anumită poziție. Role Game ajută și la diferențierea candidaților, un subiect foarte dificil și relativ pentru majoritatea companiilor evaluatoare.

 

Mare atenție în organizarea Role Game la confidențialitate, și aici ne referim în special la cea a candidaților. În cadrul materialului Rome Game pot să existe informații interne, care nu sunt bine de expus, mai ales dacă produsele companiei sunt prezentate pe o piață competitivă cu alte companii care derulează activități similare. Nu trebuie birocratizat, dar unele companii merg până la a semna un document de confidențialitate pentru cei intervievați.

 

A cunoaște cu adevărat persoanele care intră în companie este un lucru esential atât pentru conducere, dar și pentru cei care vor interacționa permanent cu noii veniți. A găsi metode de filtrare eficiente este o permanentă activitate a celor care lucrează în departamentul de recrutări și de resurse umane. Role Game merită să fie considerat o sursă de evaluare care să conducă chiar la o mai bună eficienţă a companiei.

 

Dan LUCA este expert în afaceri europene și comunicare strategică, derulându-și activitatea în Bruxelles încă din 1997.

Vlada TOMA este Director HR la Euractiv din Bruxelles, având o expertiză practicã în domeniul recrutărilor la nivelul Bruxelles, Berlin și Paris, începând din 2020.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

 

 

Dan LUCA – articol semnat în Republica: “Cum se aleg liderii europeni”

Despre alegerea liderilor europeni, în materialul semnat astăzi de mine în Republica.

 

---

 

Acum 10 ani, Jean-Claude Juncker a fost ales preşedintele Comisiei Europene. “La presiunea străzii”, cum se zicea atunci. Nici cei mai fanatici federalişti nu credeau cu un an înaintea alegerilor europene din 2014 că alegerile primare vor desemna şeful executivului european. E paradoxal, dar nici chiar după alegerile europene din 25 mai 2014, şansele nu erau mai mari de 50% ca învingătorului să i se acorde titlul. Cu siguranţă anul 2014 va întra în istoria comunicării europene ca punct de referinţă. Printr-un procedeu democratic cetăţenii impun liderul european pentru următorii ani.

 

Dar chiar așa a fost? O persoană a intrat în lupta pentru șefia Europei, câștigă democratic alegerile și impune apoi prioritățile politice pentru următorii 5 ani? Iar dacă a fost un astfel de experiment reușit atunci, ce se întâmplă acum, la ceasul de cumpănã al alegerii noilor lideri europeni?

 

Pentru a da răspunsul la aceste întrebări, vã propun o analiză factuală la nivelul anilor de grație 2014, 2019 și 2024.

 

Alegerile primare sunt un proces prin care membrii unui partid politic își aleg candidații pentru diferite funcții publice, precum președinte, parlamentari sau alți reprezentanți locali. Aceste alegeri primare sunt bine încetãţenite mai ales la nivelul Statelor Unite ale Americii, când o dată la patru ani avem alegerile pentru viitorul președinte american. Traspus în limbajul alegerilor pentru Parlamentul European, alegerile primare europene implică o procedurã în care la nivelul partidului politic european să aibă loc alegeri pentru desemnarea candidatui pentru președinția Comisiei Europene.

 

După alegerile primare europene, în colaborare cu diverse trusturi de presă sau instituții, se organizează dezbaterile Spitzenkandidat. De obicei avem trei astfel de evenimente televizate, în luna care precede alegerile pentru Parlamentul European.

 

După alegerile europene, avem propunerea de nou președinte al Comisiei Europene. Urmează, consecutiv, validarea sa de către Consiliul European și Parlamentul European. Se trece apoi la alegerea noii Comisii Europene, adică alegerea celor 27 de comisari europeni. Iar ca punct culminant avem prezentată o agenda europeană care creionează prioritățile pentru următorii cinci ani.

 

Dacă ne referim la atmosfera anului 2014 e interesant de analizat contextul de atunci. Preocupările pentru creşterea conexiunii între sistemul european şi cetãţeni au condus spre formula alegerilor primare, în care partidele europene îşi prezentau listele cu candidaţii pentru funcţiile de vârf în instituţiile europene. După o serie de divergenţe, axate mai mult pe “mândrii ideologice” decât pe reale insuficienţe ale sistemului, în final s-a decis – s-au organizat alegeri primare în vederea desemnării candidaţilor pentru preşedinţia Comisiei Europene în 2014. Astfel s-a dorit ca metoda de selecţie şi promovare a liderilor la nivel comunitar să se realizeze printr-o campanie internă, care să ofere “feţele umane” de care au nevoie cetăţenii pentru un vot democratic real, care să ofere legitimitate liderilor europeni.

 

Controverse au existat de-a lungul acestor ani la nivel european privind organizarea alegerilor primare, însă eforturile celor implicaţi nu au fost zadarnice, şi, încă din iunie 2013 - la Consiliul Partidului Socialiştilor Europeni (PES) de la Sofia (21-22 iunie 2013) – s-a anunţat propunerea PSE pentru Preşedenţia Comisiei Europene în 2014: Martin Schulz. De fapt s-a vorbit mult de alegeri primare la întâlnirile socialiştilor europeni, dar în realitate a fost de la început doar un singur candidat, fără ca cetăţenii europeni sau activiştii de Stânga să aibă un cuvânt de spus. Noutatea faţă de 2009 a fost că acum PSE a avut o faţă umană în bătălia europeană, dar fără alegeri primare în adevăratul sens al cuvântului.

 

La liberalii europeni, conform unui acord intern, fără organizarea unor alegeri primare de impact, Guy Verhofstadt a candidat pentru funcţia de preşedinte al Comisiei Europene, în timp ce colegul de partid Olli Rehn s-a poziţionat pentru una dintre celelalte posturi de conducere ale UE.

 

Conform tradiţiei, douã persoane, José Bové şi Ska Keller, au condus campania Partidului Verde European pentru alegerile europene, după ce au câştigat “primarele on-line”. Chiar dacă au fost cele mai democratice alegeri primare la nivel de UE, nici verzii nu au reuşit să mobilizeze electoratul, doar câteva zeci de mii de persoane participând la vot.

 

Alexis Tsipras a fost asigurat de nominalizarea pentru Stânga Radicală Europeană. Un candidat marginal atunci, regional chiar, purtând mai mult simbolul Greciei şi al crizei financiare, decât trecut prin alegeri primare europene.

 

Conştient de potenţialul său la nivel european, Partidul Popular European (PPE) s-a abţinut în a întra în jocul alegerilor primare, totuşi menţionând că îşi va alege un candidat care să îi ia locul lui José Manuel Barroso, la congresul PPE din 6-7 martie 2014, la Dublin. Fără prea multă glorie, şi desigur fără niciun impact asupra cetăţenilor europeni, Jean-Claude Juncker câştiga o bătălie de salon cu un candidat fără şanse de nominalizare nici măcar de către Franţa, Michel Barnier. Însă consolidarea alegerilor primare a venit când Angela Merkel a intrat în jocul nominalizărilor pe culoarul PPE. Lidera de la Berlin a înţeles că Europa are nevoie de conexiunea cu proprii cetăţeni, iar primarele europene pot oferi falia de lumină necesară pentru a reconstrui Uniunea Europeană după 2015.

 

Cu aceşti 5 candidaţi, de fapt 6, căci Verzii au avut o co-nominalizare, s-a intrat într-o competiţie pentru a câştiga scaunul de Preşedinte al Comisiei Europene. Desigur, realitatea acestor alegeri primare era trecută prin filtrul celor 28 de alegeri naţionale de atunci, organizate în aceeaşi săptămână, sub umbrela “alegeri europene”. Candidaţii doresc votul cetăţenilor europeni, dar doar conaţionalii lor pot să-i voteze cu adevărat, iar în unele ţări nici măcar nu există posibilitatea votului uninominal.

 

Ne așteptam ca alegerile europene să câștige teren, dar a urmat o deziluzie. În 2019, alegerile europene au fost practic inexistente. Aici nu mã refer la dezbaterile Spitzenkandidat, care au fost din nou bine organizate. Pe scurt însã...

 

Mai rapid şi mai clar decât preconizat Manfred Weber l-a învins uşor, la Congresul PPE, pe Alexander Stubb, iar Frans Timmermans a câştigat prin neprezentarea adversarului… socialiştii neaşteptând congresul PES din decembrie 2018 pentru a “alege”. Grupul ECR l-a ales, de fapt nominalizat, pe cehul Jan Zahradil candidat pentru presedinţia viitoarei Comisii Europene. Fiasco… acesta este cuvântul pentru alegerile primare europene 2019 derulate, nici măcar verzii sau liberalii nereușind să organizeze alegeri primare adevãrate.

 

Am prezis în septembrie 2018, că nu cred cã doamna Angela Merkel îl place pe Manfred Weber. Toate studiile de bun simţ în comunicarea politicã europeanã precizeazã cã elementul surprizã, de ultim moment, este posibilitatea de a câştiga la nivel comunitar o funcţie puternicã. În 2009, Prof. Peter Van Aelst analiza campania de alegere a primului Preşedinte al Consiliului European, Herman Van  Rompuy, sublinind clar faptul că regulile de bază ale campaniilor politice nu s-au aplicat. Din contră, am asistat la o inversare a logicii de campanie. Întreaga campanie a fost după logică “Van Rompuy nu a fost un candidat pentru a deveni preşedinte, ci doar un candidat pentru a fi eventual rugat să preia funcţia”. Angela Merkel ştia acest lucru şi de aceea l-a nominalizat pe Jean-Claude Juncker doar cu douã luni înainte de alegerile europene din 2014.

 

Candidatul surpriză din 2019 a fost Ursula von der Leyen, care nu a avut nici o legătură cu alegerile primare europene, și nici măcar cu dezbaterile Spitzenkandidat de atunci. Alegerea Ursulei von der Leyen ca preşedinte al Comisiei Europene a surprins desigur, dar erau câteva semnale pe acest palier. Era preconizatã victoria PPE în alegerile europene din mai 2019, dar candidatul Manfred Weber lãsa semne de întrebare, chiar dacã mascarada unor alegeri primare europene îi dădea notorietate. Vã amintiţi probabil penibila lansare a candidaturii sale pe holul Parlamentului European.

 

Am crezut, în marja anului 2019, cã Angela Merkel va accepta o funcţie europeanã. Preşedintele Emmanuel Macron spunea cã sprijinã o astfel de idee. Dar o “mini Merkel” a fost nominalizatã. Ursula von der Leyen era un nume din anturajul cancelarului, deci surpriză nu era aşa mare. Credeam însã, în 2018, cã Ursula von der Leyen va deveni viitorul cancelar german, dar se pare cã o cale europeanã a fost preferatã pentru protejata doamnei Angela Merkel.

 

Încă din 2019, ne aşteptam deja la douã mandate consecutive pentru Ursula von der Leyen, existând încă de atunci un scenariu deosebit de favorabil de 10 ani cu actuala preşedintã a Comisiei Europene, dupã formula Jacques Delors sau José Manuel Barroso. Iar tot ceea ce s-a întâmplat în ultimii cinci ani, inclusiv alegerile primare si  dezbaterile Spitzenkandidat de anul acesta, confirmă această ipotezã, cu același președinte al Comisiei Europene până în 2029.

 

Alegerile europene au confirmat victoria previzibilã a PPE, partidul Ursulei von der Leyen, iar rezultatele din Franţa şi Germania vin chiar sã consolizede pozitionarea favorabilã a actualului preşedinte.

 

Dan LUCA / Bruxelles

luni, 10 iunie 2024

Dan LUCA – despre rezultatul alegerilor europene, comentariu Agerpres


Am contribuit la un material despre alegerea noului președinte al Comisiei Europene și despre impactul alegerilor asupra României într-un material publicat de agenţia de presã Agerpres.

 

---

 

Bruxelles - Trimisul special al AGERPRES, Florin Ştefan, transmite: Ursula von der Leyen va obţine uşor nominalizarea pentru preşedinţia Comisiei Europene de către Consiliul European, a declarat luni pentru AGERPRES expertul în afaceri europene Dan Luca, care apreciază că procedura candidaţilor capi de listă nu va putea fi respinsă la aceste alegeri de şefii de stat şi de guvern.


Emmanuel Macron, care a pierdut alegerile europene în Franţa şi ulterior a dizolvat parlamentul şi a convocat alegeri anticipate, "este, în momentul de faţă, slăbit politic, atât la nivel european, cât şi naţional", a spus Dan Luca, întrebat dacă liderul francez s-ar putea opune, ca şi în urmă cu 5 ani, desemnării candidatului care a câştigat alegerilor conform sistemului Spitzenkandidaten.


"Ursula von der Leyen va obţine uşor nominalizarea de preşedinte a Comisiei Europene de către Consiliul European. Chiar şi un vot negativ francez nu contează, aici nu e ca la NATO cu unanimitate, ci e vot cu majoritate. Ne amintim că în 2014 Jean-Claude Juncker a avut două voturi împotriva sa, Marea Britanie şi Ungaria. Despre Spitzenkandidaten mai avem timp să vorbim în 2029. Pentru 2024 însă, zarurile au fost aruncate. Ursula von der Leyen a ieşit câştigătoare din alegerile europene", a declarat Luca.


Potrivit tratatului de la Lisabona, "ţinând seama de alegerile pentru Parlamentul European şi după ce a procedat la consultările necesare, Consiliul European, hotărând cu majoritate calificată, propune Parlamentului European un candidat la funcţia de preşedinte al Comisiei. Acest candidat este ales de Parlamentul European cu majoritatea membrilor care îl compun".


Dacă primul candidat nu întruneşte majoritatea, Consiliul European, propune, tot cu majoritate calificată, în termen de o lună, un nou candidat, care este ales de Parlamentul European în conformitate cu aceeaşi procedură.


Majoritate calificată înseamnă vot favorabil din partea a 55% dintre statele membre, reprezentând cel puţin 65% din populaţia UE.


Întrebat cum se explică pierderile substanţiale suferite în noul Parlament European de grupurile Renew şi Verzi, expertul în afaceri europene şi comunicare strategică stabilit la Bruxelles a afirmat că este vorba despre "două situaţii diferite".


"La Verzi să ne amintim că era un altfel de moment în anul 2019, la precedentele alegeri europene. Erau manifestaţii de stradă, proteste, era o mişcare socială. Pandemia însă a schimbat această narativă. La liberali, s-a pierdut enorm în Franţa, o ţară care nu are tradiţii liberale. De aici şi scorul european modest", a afirmat el.


Întrebat cum vede rezultatele alegerilor europene din România, cu o listă comună PNL-PSD care a obţinut în jur de 50% din voturi, dar şi cu candidaţi ai extremei drepte intraţi în Parlamentul European, Dan Luca a răspuns că "România aduce în Parlamentul European un număr considerabil de aleşi în cele mai mari două grupuri politice".


Potrivit ultimei proiecţii a Parlamentului European plecând de la rezultatele parţiale oficiale, S&D şi PPE ar urma să obţină câte 11 mandate în România.


"Acest lucru este bun pentru mişcarea pro-europeană, dar şi pentru ţara noastră. Prin acest rezultat avem pârghii bune pentru a ne promova dosarele strategice, necesare dezvoltării economice a României", a opinat Luca.


El consideră că "România arată bine la nivel european" în urma alegerilor de duminică. "Este a 6-a ţară ca număr de eurodeputaţi, peste 51% din populaţie a votat în alegerile europene (...). Eu zic să avem o şansă mare să dăm dovadă de maturitate şi să fim parte a puterii de decizie de la Bruxelles".

AGERPRES/(AS - editor: Codruţ Bălu, editor online: Irina Giurgiu)

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

 

 

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Nemțeasca”


Despre jocurule copilăriei în editorialul meu de astăzi din Făclia.

 

 

--

Până la plecarea la Bruxelles din 1997 am trăit la Cluj. Orașul a jucat un rol important în viaţa mea, amintirile acelor timpuri fiind permanente. Am avut un traseu educațional tipic, cu școală generală de cartier (nr. 15 sau Alexandru Vlahuță cum e rebotezată acum), un liceu bine cotat din centrul orașului (Emil Racoviță) și o facultate bună la Babeș-Bolyai. Cei 15 ani de handbal m-au ajutat indirect să descopăr România, până la vârstă de 22 de ani vizitând jumătate din județele țării. Actvitatea din cadrul Asociației Studenților Europeni mi-a facilitat să descoper Europa reală, terminâd studenția clujeană cu experiențe în 15 de țări.

 

Parcă totuși amintirea cea mai intensă din tinerețe era jocul de fotbal pe străzile cartierului. Acest mesaj este pentru toți aceia care vibrează la astfel de povestiri. Haideți să vã prezint trei formule de joc, greu de înțeles poate la 40 de ani depărtare.

 

Jucam multe jocuri cu mingea de fotbal în anii copilăriei comuniste. Unul dintre jocurile pe care îl practicam cel mai des era „victoria” sau „nemțeasca” cum îi mai ziceam. Adică fiecare "făcea duble cu mingea pe picior", iar cel care făcea cele mai puține "duble" intra în poartă. Ceilalți de afară trebuiau să își centreze mingea unul celuilalt și să înscrie atingând mingea o singură dată. Dacă o atingeai în aer de două ori, intrai în poartă, dacă dădeai pe lângă poartă, intrai în poartă. Un gol înscris cu piciorul era un punct, cap două, genunchi cinci. Jucam până la 21 de puncte, iar la 20 portarul avea voie să prindă mingea și să o arunce după ține. Poarta era bara de bătut covoarele, ascunsă după ceva garaje, din spatele blocului P5 de pe strada Donath din cartierul Grigorescu.

 

Să nu uităm acum de clasicul fotbal la colțul blocului. Poarta o făceam în general din două pietre, o geantã sau câte o hainã. Jucam pe stradã, e drept strãzi marginale. Oricum cert era că cel care avea Artex era cunoscut de toată lumea, dar de obicei jucam cu minge de 18 lei (mai ușoară, nerecomadabilã când bătea vântul) sau cu cea de 35 lei (tare, dureroasă mai ales la șutul cu șpițul).

 

Tenisul de picior cu mingea de fotbal era foarte popular. Aceleași reguli ca și la tenisul de câmp, doar că se juca cu piciorul și cu mingea de fotbal. Nu aveam net, trăgeam câte o linie pe jos sau căutam o dungă în asfalt care servea pe post de fileu.

 

Cam atât pentru astăzi. Sunt curios să citesc, peste încă 40 de ani, un mesaj despre jocurile copiilor din 2024.

 

Dan LUVA / Bruxelles

duminică, 9 iunie 2024

Dan LUCA – interviu la Antena1 despre alegerile europene


Cu două zile înainte de alegerile europene din 9 iunie 2024, mi-am exprimat opinia pentru jurnalul Observator al Antenei1.

 

Video interviul este acum și online aici.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

 

sâmbătă, 8 iunie 2024

Dan LUCA – contribuție la un material Agerpres

Săptămâna aceasta am avut un interviu cu cei de la Agerpres. Contribuția mea este vizibilă în materialul publicat astăzi.

 

---

 

Bruxelles - Trimişii speciali ai AGERPRES, Florin Ştefan şi Tudor Martalogu, transmit: Românii stabiliţi de decenii sau de ani de zile în Belgia, la Bruxelles, în capitala Uniunii Europene, nu percep alegerile europarlamentare ca fiind foarte diferite de cele din România, în contextul în care şi aici sunt comasate cu alte scrutine, cel federal şi cel regional, care au preluat prim-planul scenei politice, iar una dintre principalele preocupări este ascensiunea extremei drepte.

 

AGERPRES a abordat mai mulţi români din Belgia pentru a afla cum percep ei miza alegerilor europene din Belgia versus miza scrutinului similar din România, cum văd ei prezenţa pe liste în alegerile din Belgia a candidaţilor români sau ce impact cred ei că va avea asupra belgienilor de 16 ani primul lor vot, cel de la europarlamentare.

În acelaşi timp, ei s-au pronunţat asupra modului în care arată lobby-ul românesc de ţară la Bruxelles şi cum li se pare că a evoluat în ultimii 5 ani reprezentarea României în principalele instituţii de la Bruxelles - Parlamentul European, Comisia Europeană şi Consiliu.

Miza alegerilor europene: Belgia vs România


"Miza alegerilor europene în Belgia nu este chiar atât de diferită de cea din România. Ca peste tot, şi belgienii încearcă să crească interesul alegătorilor pentru politica europeană. Şi în Belgia, alegerile europarlamentare sunt comasate cu altele (...). S-a considerat că această comasare creşte interesul pentru politica europeană şi creează economii, fără prea multe polemici politice", a declarat pentru AGERPRES Iulian Comănescu, consultant de comunicare care lucrează pentru oameni şi instituţii politice de la Bruxelles.

El a explicat că în Belgia există o îngrijorare faţă de ascensiunea extremei drepte, respectiv Vlaams Belang ("Interesul flamand"), partid etnic considerat a doua forţă a Flandrei, care militează pentru secesiunea paşnică a acesteia şi are poziţii anti-migraţie.

"Diferenţa faţă de România se referă - în general, nu numai în materie de alegeri europene - la faptul că polemicile electorale au loc mult mai potolit şi mai aplicat, pe 'politici' mai degrabă decât 'politică'. Se discută nenumărate teme punctuale, de la diversitate la spaţii verzi şi numărul medicilor generalişti. Toate aceste lucruri există în programele partidelor şi sunt luate în serios în mult mai mare măsură decât în România", a afirmat Comănescu, care locuieşte de 5 ani în Belgia.

El caracterizează campania electorală drept "nespectaculoasă, aproape de neobservat, cu excepţia unor afişe, e drept aspectuoase, dar care conţin doar poza şi numele candidatului, numele formaţiunii politice şi poziţia lui pe listă - fiindcă în Belgia se votează într-un sistem în care ai posibilitatea de a opta în primul rând pentru, să zicem, locul al optulea de pe listă".

Potrivit lui Iulian Comănescu situaţia este diferită în "eurobulă", unde europarlamentarele sunt mult mai intens dezbătute "deşi toată lumea e oarecum de acord că în Parlamentul European radicalii de dreapta vor creşte într-o oarecare măsură, dar majoritatea formată din Partidul Popular European, ALDE-Renew şi Partidul Socialiştilor Europeni se va conserva".

Dan Luca, unul dintre românii cei mai vizibili de la Bruxelles în ultimii ani şi fost candidat în alegerile europarlamentare, a afirmat că "alegerile din 9 iunie 2024 din Belgia sunt văzute ca un 'Super Sunday', având aproape toate alegerile posibile organizate în aceeaşi zi".

Şi în Belgia, la fel ca în majoritatea ţărilor UE, alegerile naţionale sunt cele care au cea mai mare vizibilitate, cele europene fiind pe planul al doilea, susţine el.

"Miza alegerilor naţionale este să vedem ce nouă coaliţie va conduce ţara, dar şi când se va forma această majoritate. Să ne amintim de cele 541 de zile necesare pentru a forma guvernul belgian în perioada 2010-2011. Sperăm să nu avem o nouă criză instituţională. Cel mai probabil vom avea un nou prim-ministru. E de urmărit, de exemplu, liderul socialiştilor belgieni Paul Magnette, cu o largă expertiză în afacerile europene, el fiind în trecut chiar directorul Institutului de Studii Europene (ULB) din Bruxelles", a spus Luca.

Şi el a atras atenţia că un element important de urmărit pentru Belgia este rezultatul la alegerile europene al celor de la Vlaams Belang, un partid cotat cu circa 15% din voturi la nivel naţional.


"Este aproape o certitudine că acest partid va avea cel puţin trei din cei 21 de eurodeputaţi alocaţi Belgiei. Este o miză interesantă, scorul european al extremei drepte belgiene", a spus acest expert în afaceri europene, care activează la Bruxelles din 1997.


În acelaşi timp, Daria Pîrvu, o româncă care locuieşte la Bruxelles şi este gestionar de proiecte pentru asociaţia românilor din Belgia Rombel, este de părere că "dezbaterile electorale din Belgia tratează miza europeană, nu naţională, pe când candidaţii din România se autopromovează părtinitor drept apărători ai intereselor naţionale, inducând în eroare un electorat puţin sau deloc informat asupra prerogativelor lor".


"Candidaţii nu reuşesc să explice simplu, metodic, care este miza alegerilor europene din România şi tendinţa de scădere a numărului participanţilor la alegeri le pune piedici şi mai mari în a atinge un electorat dezinteresat. Pe de altă parte, un număr mare de primo-votanţi (votanţi în premieră - n.r.) pare să fie ţinta partidelor de extrema dreapta şi în Belgia, şi în România", a spus ea.


Lobby-ul de ţară la Bruxelles


Iulian Comănescu crede în această privinţă că România ar putea avea o capacitate de acţiune politică propriu-zisă mai mare.


"Să luăm cazul Schengen. Până la urmă, am obţinut ce am vrut, deşi pe jumătate şi a durat foarte mult. Am fi putut să ne plasăm într-o poziţie de negociere mai bună, prin diferite mecanisme diplomatice. Dar, la fel de bine, am fi putut să nu obţinem nici un fel de Schengen nici în 2024. Iar asta mă duce la lobby-ul propriu-zis sau la imagine", a declarat el.


Comănescu a adăugat că noi, românii, "avem o mare timiditate în a ne asuma anumite merite, în primul rând faţă de noi înşine".


"De pildă, faptul că am scos milioane peste milioane de tone de cereale ucrainene prin Constanţa. La Bruxelles s-au auzit doar intenţiile triumfale ale Poloniei de a salva grâul ucrainean prin Gdansk, când de fapt el a ieşit prin România în proporţie covârşitoare. La fel şi cu Schengenul: nu e o victorie totală, vine târziu, dar totuşi vine pe jumătate. Cred că dacă am şti să ne contabilizăm şi succesele, fie ele şi parţiale, am avea o imagine mai bună despre noi înşine, pe care am fi capabili să o proiectăm", a afirmat consultantul.

La rândul său, Dan Luca consideră drept "cheia proiectului european să continuăm creşterea prosperităţii ţării şi a cetăţenilor, printr-o implicare mai puternică la nivel european". De asemenea, în opinia sa, evoluţiile legislative europene, fie că sunt în domeniul digital sau energetic, de sănătate sau educaţie, trebuie văzute ca oportunităţi de dezvoltare economică pentru ţările membre.


"În acest proiect trebuie să clădim o 'echipă România" eficientă. Ca ţară membră UE, ai pârghiile politice europene să propui idei şi să avansezi dosare. Aici apare importanţa comunicării structurate între românii din mediul european şi cel naţional. Sugerez chiar o extindere a echipei româneşti la cei care îşi derulează activitatea în segmentul de afaceri, deosebit de bine reprezentat la Bruxelles. Un român care lucrează în Bruxelles la biroul afaceri UE, la Shell sau ExxonMobil este o mină de aur pentru România, la fel cum este un şef de unitate român de la DG Grow", a spus el, referindu-se la Directoratul pentru piaţă internă, industrie, antreprenoriat şi IMM-uri.


Daria Pîrvu vede situaţia în culori mai sumbre când vine vorba despre lobby-ul de ţară, vorbind despre "lipsa unei strategii de ţară", "numiri politice, fără merit, şi nepotisme" sau "lipsa transparenţei, a dialogului şi a coordonării între instituţii".


Cum a evoluat reprezentarea României la Bruxelles în ultimii 5 ani?


Iulian Comănescu spune că în Parlamentul European România a avut o reprezentare mai bună decât în alte mandate. "Partea proastă e că nu toţi europarlamentarii buni se regăsesc pe liste eligibile în 2024 - dar asta nu mai e atât vina lor, cât ţine de dezinteresul general faţă de problemele complicate ale politicii europene", a declarat fostul jurnalist.

El a mai spus că în Consiliu a contat opţiunea pro-europeană clară a României, "care creează o poziţie bună prin contrast cu ţări cu probleme ca Ungaria sau ca Polonia, până nu demult".


"Cu privire la Comisie, mă voi abţine, fiindcă am fost implicat în cariera comisarului european român care îşi încheie mandatul, Adina Vălean", a mai spus el.

Expertul în afaceri europene şi comunicare strategică Dan Luca crede şi el că "experienţa României, acumulată treptat, s-a reflectat într-o mai bună evoluţie la Bruxelles", dar că "încă activăm sub potenţialul de ţară".


"Mă refer aici la capacitatea unei ţări care matematic este a 6-a putere europeană, dar care încă nu identifică toate oportunităţile. Dezvoltarea capacităţii de a activa eficient la nivel UE este un deziderat al ţărilor membre. România trebuie să continue implicarea, mai ales la nivelul pieţei interne, unde expertiza românească este punctuală şi fără continuitate", a pledat el.


Dan Luca a atras atenţia că "în anul 2027, la 20 de ani de apartenenţă la UE, nu vom mai putea să ne plângem că suntem noi în peisajul UE", mai ales în condiţiile în care "viitoarea extindere a UE va poziţiona România ca ţară dezvoltată în UE, iar profilul fondurilor europene disponibile se va schimba".


Daria Pîrvu crede că reprezentarea în PE a fost superioară prin "mai buna pregătire în domeniul afacerilor europene, al negocierilor, a raportorilor numiţi".


În ceea ce priveşte situaţia din Consiliu şi Comisia Europeană, "zarurile par să fie jucate între luptătorii cu vechime şi experienţă".


"Dosarul Schengen ilustrează bine poziţia secundară a României, fără să pară că ţara noastră ar putea influenţa în bine poziţia ei diplomatică", a spus românca stabilită la Bruxelles de 23 de ani.


Candidaţii români în alegerile din Belgia


Expertul în comunicare Iulian Comănescu a explicat că diaspora românească din Belgia e de două feluri, "gulerele albe", din zona instituţiilor europene, şi "gulerele albastre", români veniţi aici la muncă din diferite motive.


"Noi, cei din 'eurobulă', ducem un fel de existenţă paralelă faţă de politica belgiană. Cei care lucrează nemijlocit la instituţiile europene nici nu au cetăţenie belgiană, şi nici posibilitatea de a o primi, fiindcă nu contribuie economic la societatea belgiană, ci sunt taxaţi în sistemul paralel al instituţiilor. Îmi imaginez că prezenţa unor nume româneşti poate conta pentru românii veniţi la lucru în Belgia, şi nu în instituţiile europene, mai ales la alegerile locale - 'comunale', cum se numesc aici", a spus Comănescu.


El a mărturisit că în ceea ce-l priveşte va vota candidaţi români la europarlamentare într-o secţie de votare pentru diaspora, "deşi statul belgian m-a invitat, ca rezident, să votez pentru candidaţi belgieni şi am destui cunoscuţi care au decis la fel".


Potrivit lui Dan Luca, cetăţenii români sunt interesaţi de alegerile din Belgia, dar şi de cele din România.


"Progresiv, românii din Belgia au început să se implice în alegerile de aici, fiind în unele cazuri chiar candidaţi pe listele electorale ale partidelor politice belgiene. La nivel regional şi naţional, procesul încă este complex, dar la nivel local, de ani buni aveam candidaţi, unii reuşind chiar să câştige mandatul de consilier local", a afirmat expertul în afaceri europene.

El a mai spus că prezenţa românilor pe liste este un lucru bun, care dinamizează alegerile.

"Comunitatea românilor din Belgia a crescut enorm în ultimii ani şi este normal ca aceştia să se responsabilizeze, să intre în jocurile politicii locale, iar compatrioţii lor vor aprecia că dispun de vectori reali de reprezentare", a estimat Dan Luca.


Daria Pîrvu a explicat că asociaţia Rombel pe care o reprezintă organizează înainte de alegeri "dialoguri electorale", pentru a aduce în faţa electoratului candidaţii români din Belgia la alegerile europene, federale şi regionale, apoi comunale, pe 13 octombrie, care sunt "urmărite şi comentate cu mare interes de comunitate".


"Faţă de 2019, când nu s-a ţinut cont de prezenţa românilor pe liste, în 2024 interesul faţă de aceştia a crescut foarte mult, mai ales că există o candidată româncă pe listele partidului de extremă dreapta din Flandra, Vlaams Belang", a spus ea.


Daria Pîrvu a reamintit faptul că pentru alegătorii cu cetăţenie belgiană votul este obligatoriu "de unde şi discrepanţa faţă de atitudinea românilor în exercitarea acestei datorii civice".


Ea a relatat că românii se pot înscrie pe listele electorale pentru a vota în alegerile federale şi regionale, dar că "puţini găsesc motivaţia de a face acest demers administrativ în timp util".

"Odată înscrişi în registrul electoral, votul este obligatoriu şi neprezentarea se amendează cu între 40 şi 200 de euro", a subliniat ea.


Daria Pîrvu a mai atras atenţia şi asupra faptului că lista pentru PE a partidului Volt Belgia, în regiunea valonă, este condusă de românca Suzana Carp, prima care a deţinut o astfel de poziţie.


Alegători la 16 ani


"Problemele legate de implicarea politică a tinerilor sunt aceleaşi peste tot. De acest aspect au fost legate şi o serie de proiecte de comunicare europeană la care am lucrat, cum ar fi Citizens' Panels, consultările cetăţeneşti ale Comisiei, care au pus accentul pe tineri", a spus consultantul în comunicare Iulian Comănescu.


El a afirmat că nu ştie cât de informaţi sunt tinerii belgieni faţă de alţi concetăţeni, dar, a apreciat că "sigur ei sunt mai informaţi decât dacă nu li s-ar fi oferit posibilitatea de a vota".

Comănescu a mai spus că la apariţia, în 2022, a legii care scădea limita de vârstă la 16 ani "s-a declanşat o polemică referitoare la faptul că stânga e favorizată prin apariţia alegătorilor foarte tineri. Dar, dincolo de asta, cu siguranţă societatea are mai mult de câştigat în ansamblu".


La rândul său, Dan Luca a explicat că tinerii între 16 şi 18 ani pot să voteze doar pentru alegerile europene.


El a spus că adolescenţii se consideră informaţi despre alegerile europene care se derulează în Belgia şi a menţionat două acţiuni de apreciat în acest sens.

"În unele licee a apărut anul acesta un curs nou, la nivelul clasei a XII-a, o materie despre partidele politice şi alegeri europene. Astfel s-a predat structurat o curriculă apreciată de elevi. Al doilea proiect vine din segmentul privat. Presa naţională (De Standaard) a lansat un quiz în care tinerii sunt invitaţi să răspundă la 40 de întrebări. O analiză directă a răspunsurilor le indică doctrina favorită şi chiar partidul care corespunde valorilor asociate", a spus Dan Luca.


Daria Pîrvu spune că foarte puţine formaţiuni politice şi-au îndreptat atenţia către aşa-numiţii "primo-votanţi" sau votanţi în premieră.


"Având acasă doi tineri care vor vota pentru prima oară în Belgia pentru PE, am primit pe numele lor două scrisori electorale din partea Ecolo (Verzii Europeni) şi Les Engagés (Fostul CDH - Partidul Creştin Democrat - afiliat PPE), ambele partide promovând doar alegerile federale şi regionale, nu şi cele europene", a declarat ea.


Românca consideră că nivelul este prea abstract pentru adolescenţii nevoiţi să voteze şi reaminteşte faptul că votul iniţial trebuia să fie voluntar pentru segmentul de vârstă 16-18 ani în Belgia, până să se decidă obligativitatea, în decembrie 2023. AGERPRES/(AS - editor: Mariana Ionescu, editor online: Alexandru Cojocaru)

 

Dan LUCA / Bruxelles