În cadrul emisiunii de la TVR Cluj, difuzată astãzi, am discutat deschis despre relația UE-SUA în epoca Trump, despre impactul alegerilor din Germania asupra dinamicii proeuropene și despre poziționarea României în noul context euroatlantic.
Dan LUCA / Bruxelles
Despre relaționarea României cu proiectul european în editorialul meu de astăzi din Făclia.
---
De câteva luni e derută mare în spațiul public, iar apartenența României la
Uniunea Europeană e pusă la îndoială. Mulți zic că este bine să avem o discuție
serioasã, că România abordează în sfârșit acest subiect. Să fiu sincer, mă
bucur că dezbatem, dar e nevoie de argumente solide pentru a avea concluzii
societale. Vã propun 5 întrebări directe, iar fiecare poate să dea răspunsul
mental sau chiar să îl discute cu cine crede că este indicat. Iar concluziile
vor veni de la sine, zic eu. Începem?
·
1. Credeți că prosperitatea
economică a României din acest secol se datorează și statutului de membru al
Uniunii Europene?
·
2. Apartenneța la UE oferă
stabilitate economică și juridică, atrăgând investitori străini?
·
3. Fiind în UE, noi putem
acum călători, studia, munci și locui fără vize și restricții în țările UE?
·
4. Avem reprezentanți români
în organele de conducere europene și posibilitatea de a influența politica
europeană și globală?
·
5. Aparteneța la UE ne dã un
sentiment de siguranță asupra viitorului mai mult decât dacă nu am face parte
din uniune?
Există însă o realitate, și nu trebuie să ne ascundem de
ea. Proiectul european nu este finalizat, deși construcția actuală a început
pas cu pas acum vreo 75 de ani. Piața internă nu e finalizată, nu toate țările
fac parte din zona euro și nu există o politică de apărare comună. Plus că dacă
privim pe harta Europei, cel puțin 10 țări așteaptă să fie primite în structura
UE.
Desigur, și noi ca țară membră, chiar și după 18 ani, avem încă multe de făcut.
Iar pentru simetrie permiteți-mi să lansez alte 5 întrebări de discutat, fãrã
perdea.
·
1. Absorbirea fondurilor
europene se poate îmbunătăți la nivel românesc?
·
2. De ce ne ascundem după
clișee și nu dorim să adoptăm moneda euro?
·
3. Cum să clădim o
capacitate administrativă mai eficace pentru gestionarea statutului de membru
UE?
·
4. Cum putem să realizăm
saltul pentru a avea calitatea vieții la sat ca și la oraș?
·
5. Reușim să avem țesutul
românesc mai bine inserat la nivel decizional european?
Nu, nu e nevoie să colectăm răspunsurile, nici la primele 5 întrebări și nici
la următoarele. Important este să gândim responsabil pentru noi, pentru cei care
ne sunt dragi și pentru țară. Să privim înainte cu optimism! Şi mare atenţie!
Nu tot ce zboarã (pe TikTok), se mãnâncã (voteazã)!
Dan LUCA / Bruxelles
Conceptul de manageri europeni e repus pe agenda. Am detaliat această idee în articolul semnat astăzi în Republica.
---
Mă bucur că discutăm serios la nivel european despre
educație și competențe. Are legătură mare cu economia, cu societatea în care
trãim. Acum vreo 10 ani, când faimosul concept de Industry 4.0 apărea, am
încercat să înțeleg cu ce resursă umană se va face această revoluție
industrială. Să fiu sincer, erau puține răspunsuri concrete, atât din partea
sistemelor educaționale, dar și din punct de vedere al liderilor europeni.
Ceea ce m-a fascinat însă, iar anii petrecuți în
Asociația Studenților Europeni au avut un impact enorm, a fost conceptul de
EUROMANAGER. Adică, mai direct spus, ce abilități sunt necesare pentru a
conduce structuri europene, în special cele din sectorul privat. Poate să fie o
multinaţionalã, un “campion industrial european” chiar, dar poate să fie și un
IMM care prestează servicii în două, trei țări europene. Aceste locuri de muncă
nu sunt doar la Bruxelles, le întâlnim peste tot la nivelul țărilor membre, cu
siguranță și în România.
Ce competențe trebuie să aibă un astfel de manager
european și cum poate să le dobândească?
Recomandarea principală este de a avea o abordare
integrată, vizualizând în permanenţã cele trei paliere ale educației: formală,
nonformală și informală. În sistemul educațional clasic, e nevoie de o ofertã
care prezintă noțiunile de bazã : instituții, sisteme politice, istorie,
economie, legislație și chiar elemente de cultură.
˝Pentru a înțelege Europa este important să îți
cunoști țara ta, așa cum este, cu bune și rele˝, îmi preciza cineva în primele
întâlniri din Bruxelles. Sistemul educațional trebuie să realizeze conexiuni
permanente între ecosistemul european și țesutul național, atât la nivel de
administrație, cât și în sectorul privat și la nivel de societate civilă.
Partea de mobilități europene este fantastică și nu
este nicio surpriză că Erasmus este unul dintre cele mai notorii și plăcute
branduri de-a lungul continentului european. Programul trebuie să evolueze, să
fie mult mai inclusiv, să devină un program pentru tineretul european, nu doar
pentru studenți.
Puțini înțeleg în mod real aportul educației
nonformale în construcția Europei. A lucra în rețele deschise, în care
interacționezi încă de la o vârstă fragedă cu alte culturi, te schimbă. A
înțelege că toate națiile Europei sunt minorități în simfonia europeană
necesită o schimbare de atitudine, necesară, cred eu, pentru a avea cu adevărat
un euromanager. Proiectul Universităților de Vară este ceva pe care îl voi
recomanda cu dragă inimã toată viață. E o adevărată terapie de grup cu final
așteptat, mentalitatea europeană.
Educația informală cuprinde învățarea continuă din
experiență, interacțiuni și autodidacticism. E nevoie de lectură constantă
despre economie, afaceri și tendințe europene. Recomand chiar, progresiv,
prezentarea publică a ideilor. Nu rămâneți doar la stadiul de receptor,
deveniți o voce, colaborați constant cu profesioniști din diferite culturi.
La nivel european este de apreciat o persoană care are
inițiativã, e sinceră și disponibilă. Nimeni nu dorește să interacționeze cu
oameni închistați, că cică așa e cultura țării din care vin ei, sau cu unii
care se plâng în permanenţă. Ne lăsăm problemele acasă și privim spre viitor.
Asta e Europa! Nu există un „Big Brother” care să dicteze fiecare pas, iar
succesul unui manager european vine din autonomie, viziune și înțelegerea
profundă a structurilor pe care le conduce. A fi lider într-un mediu european
nu înseamnă doar aplicarea unor reguli fixe, ci capacitatea de a naviga printre
complexități, de a lua decizii strategice și de a construi echipe solide
într-un cadru multicultural.
Dan LUCA / Bruxelles
Mi-a făcut o mare plăcere să lucrez împreună cu Prof. Univ. Dr. Alexandru Rafila, Ministrul Sănătății, pentru a publica un articol în Ziarul Financiar.
----
Noua Comisie Europeană, condusă de Ursula von der Leyen,
și-a propus să consolideze competitivitatea economică a Europei, urmând o
agendă inspirată de rapoartele Letta și Draghi. În același timp, autonomia
strategică deschisă este un proiect ambițios care vizează întărirea capacității
UE de a acționa independent, menținând în același timp colaborarea
internațională. Succesul său depinde de capacitatea UE de a naviga între
interesele interne divergente și dinamica geopolitică globală.
La nivelul politicii de sănătate, cel mai probabil în
ziua de 11 martie 2025, Comisia Europeană va lansa "Critical Medical
Act" (Actul privind Medicamentele Critice), cu scopul declarat de a
consolida producția farmaceutică în UE. Documentul va acoperi medicamente
esențiale, în cazul cărora aprovizionarea insuficientă poate duce la consecințe
grave pentru pacienți și se va aplica și altor medicamente de interes comun.
Inițiativa va facilita investițiile pentru îmbunătățirea capacităților de
producție, dar și va permite achizițiilor publice să includă criterii legate de
securitatea și diversitatea aprovizionării.
Acest act ar urma exemplul "European Chips Act"
și "Critical Raw Materials Act", având ca scop reducerea dependenței
de țări terţe și încurajarea producției și aprovizionării în interiorul UE. De
asemenea, în 2020, în Statele Unite a fost introdus "Critical Medical
Infrastructure Right-to-Repair Act", care urmărea eliminarea anumitor
restricții legate de proprietatea intelectuală pentru repararea sau
întreținerea infrastructurii medicale critice, permițând copierea materialelor
de service necesare pentru astfel de activități în timpul stării de urgență
declarate COVID-19.
Un segment din politica de sănătate a Uniunii Europene
este din ce în ce mai mult privit ca o politică industrială europeană, având
obiectivul de a reduce dependențele externe, de a consolida capacitatea de
producție și de a asigura accesul la medicamente și tehnologii medicale
inovatoare. Având în vedere acest context, România, ca stat membru UE, joacă un
rol proactiv în aceastã dezbatere. Grupul de lucru inter-instituțional între
Ministerul Sănătății și Ministerul Economiei, înființat în luna mai a anului
2024, care include şi reprezentanți ai organizațiilor producătorilor de
medicamente, cu scopul stimulării investițiilor în producția de medicamente în
România, este în prima linie.
Actul privind Medicamentele Critice poate aduce beneficii
semnificative României în ceea ce privește securitatea sanitară, independența
strategică și dezvoltarea economică. Dorim să dezvoltăm capacități industriale
mai competitive pentru producția de medicamente. În ultimul an România a
inițiat demersuri pentru revitalizarea industriei farmaceutice, inspirându-se
din modelul de succes al Spaniei. O delegație a Ministerului Sănătății si a
grupului de lucru inter-instituțional s-a deplasat la Madrid pentru a discuta
accesul pacienților la medicamente, problematica medicamentelor critice şi
modalitățile de acordare de stimulente pentru industria farmaceutică pentru
extinderea capacitaților de producție si noi investiții, inclusiv pentru
producerea de materii prime.
Avem în vedere și dezvoltarea unui mecanism similar,
inspirat din industria farma, la nivelul segmentului de aparatură medicală.
România este deficitară în segmentul producerii aparaturii medicale, dar
potențialul si interesul investitorilor este mare.
Să nu uităm de investiția necesară în resursa umană calificată
pentru a continua dezvoltarea competențelor pentru o industrie medicalã
puternicã. Urmărim cu mult interes dezvoltările europene pe acest segment.
Ne implicăm pentru o viziune realistă asupra spațiului
european, iar țările candidate la statutul de membru UE, multe dintre ele
vecine ale României, trebuie capacitate încă de acum la transformările si
parteneriale economice necesare. Este bine de analizat conectarea mecanismului
UE la dezvoltarea segmentului de producție farmaceutică în țările
candidate. De exemplu, experții europeni consideră că începerea
negocierilor de aderare a Republicii Moldova la UE este un semnal bun din punct
de vedere al industriei farmaceutice. Republica Moldova poate avea o
creștere economică semnificativă pe acest sector.
Dorim dezvoltarea unui ecosistem de IMM-uri românești
care să poată sprijini marile companii, în special pe segmentul de furnizori de
componente, dar și de soluții digitale. Inițiativele trebuie bazate pe o
balanță corectă între companii mari și IMM-uri.
Dan LUCA / Bruxelles
Despre stereotipuri și pericolele lor în materialul semnat astăzi în Făclia.
---
Cunoaștem multe lucruri. Ne informăm rapid și acoperim orice subiect. Facem
conexiuni și avem opinia noastră despre subiecte care păreau de neabordat în
alte vremuri.
Prindem din zbor idei și devenim fanatici. Nu e nici un interes personal de
cele mai multe ori, măcar așa pare. Totuși, mai există și momente în care cădem
în capcane. Normal, preferăm să o lăsăm baltă și poate e mai bine așa.
Haideți să vedem câteva exemple, poate devin mai puțin filozofic și continuă
clujenii să citească materialul acesta până la capăt.
"Eu nu îmi voi cumpăra niciodată o mașină chinezească, rămân la Volvo
toată viața!", îmi zicea un prieten. Pare serioasă afirmația, Volvo,
automobil solid suedez, dar ce facem acum că 22% din acțiunile Volvo sunt în
mâna chinezilor acum?
În urmã cu vreo 15 ani era multă tevatură pe partea de depozitare a datelor.
"Baza mea de date nu o voi ține în cloud american", brava o persoană.
L-am întrebat ce adresa de email folosește? Utiliza un cont în Yahoo. I-am zis
că automat baza de date de depozitare a conținutului din emailuri este
americană...
De vreo doi ani avem nebunia cu inteligenţa artificială. Au apărut
experți, dar și mulți deontologi. "Nu cred în AI, eu nu voi utiliza astfel
de tehnologii!". L-am întrebat dacă utilizează Google Maps. "Normal,
zilnic!", a zic. Păi algoritmul aplicației este AI, ce facem?
Nu cred că e nevoie să mai continui cu exemplele, ați înțeles direcția
abordată. Trăim într-o lume interconectată, globalizată, de multe ori imposibil
de știut sau depistat.
Să fim atenți însă la stereotipurile care pot patina în zone sensibile. Ele pot
fi pozitive, dar de cele mai multe ori sunt negative și pot duce la
prejudecăți.
Stereotipurile sunt omniprezente, dar prin conștientizare și educație putem să
le depășim și să construim o societate mai tolerantă și mai echitabilă. E bine
să analizăm informațiile înainte de a le accepta ca adevăruri universale.
Mi-a plăcut subiectul și am zis să îl prezint în editorialul de azi. Pare
discuție de pahar, dar are ramificații enorme în tot ceea ce facem. În anul
2025 e nevoie de astfel de conversații!
Dan LUCA / Bruxelles
Conceptul de autonomie strategică deschisă al Uniunii Europene a fost formulat ca un echilibru între consolidarea independenței UE în sectoare-cheie și menținerea unei economii deschise la parteneriate globale. Cu toate acestea, în contextul geopolitic actual – marcat de tensiuni comerciale, crize energetice și conflicte regionale – această abordare are nevoie de o reevaluare. În acest sens, este nevoie de a trece de la autonomie strategică deschisă la o Europă cu adevărat independentă. Acest drum necesită o serie de transformări structurale și politice, de demarat în cel mai scurt timp. Aceasta trebuie sã fie tema de discuţie actualã, in Bruxelles, dar şi în capitalele ţãrilor din UE.
Redefinirea autonomiei strategice UE / Autonomia
strategică a fost inițial asociată în principal cu sectorul apărării, dar
astăzi se extinde și asupra:
Energiei – reducerea dependenței de importuri.
Tehnologiei – reducerea dependenței de
infrastructura digitală a altor puteri.
Industriei farmaceutice – producție locală pentru a
preveni crizele de aprovizionare.
Provocări și dependențe externe / UE rămâne profund dependentă de:
SUA pentru securitate și apărare.
China pentru componente industriale esențiale.
Rusia (în trecut) și Orientul Mijlociu pentru resurse
energetice.
Pentru a deveni cu adevărat independentă, Europa trebuie să își dezvolte
capabilități proprii, inclusiv o politică externă și de apărare comună.
Construirea unei Europe independente / Europă independentă ar
însemna:
Suveranitate tehnologică: Programe masive de inovare și
producție industrială europeană.
Armată europeană: O forță de apărare comună, dar
complementară NATO.
Politică externă unitară: O singură voce în relațiile
internaționale.
Această tranziție este complexă și necesită unitate politică, voință
strategică și investiții majore. Autonomia strategică deschisă este un pas
intermediar, dar obiectivul final trebuie să fie o Europă capabilă
să își apere interesele fără dependențe critice de actori externi.
Dan LUCA / Bruxelles
Despre materializarea intențiilor lui Donald Trump de a introduce taxele vamale pentru produsele din țările UE în interviul acordat celor de la AGERPRES.
-----
Președintele american, Donald Trump, va avea o politică
agresivă față de țările UE în ceea ce privește introducerea de taxe vamale, dar
nu se va ajunge la un război comercial între cele două părți, au declarat luni
pentru AGERPRES experți în afaceri europene din Bruxelles. Cu toate acestea,
estimează ei, parteneriatul de durată dintre SUA și blocul comunitar va
continua să fie caracterizat în următorii ani de diferențe de abordare, care
acum ies la iveală în mod pregnant.
Dorința declarată a lui Donald Trump de a introduce taxe vamale pentru produse
din țările UE a provocat îngrijorare în țările membre după începerea celui de
al doilea mandat al liderului de la Casa Albă, iar măsurile mai noi sau mai
vechi ale instituțiilor UE împotriva unor platforme online precum X și Meta,
inclusiv în contextul discuțiilor despre ingerințele externe în alegeri, se
anunță a fi încă o problemă în relațiile dintre Washington și Bruxelles.
AGERPRES a discutat luni cu doi experți în afaceri europene de la Bruxelles
despre aceste probleme punctuale, precum și despre perspectivele relațiilor
între cei doi vechi parteneri în noul mandat al lui Donald Trump.
Majorarea taxelor vamale, între promisiune și incertitudine
'Situația este mai complexă decât pare, dar cu siguranță va exista o politică
agresivă de tarife a SUA față de țările europene. Trump a promis și asta va
face. În plus, președintele american va încerca deschis să dezbine țările
europene, nuanțând la nivelul fiecărei țări tarife dedicate. Având în vedere
cadrul legal, se va ajunge la o tarifare pe anumite produse dintr-o țară
specifică', a declarat luni Dan Luca, expert în afaceri europene care activează
la Bruxelles de peste 25 de ani, referitor la noile taxe vamale cu care
amenință președintele american.
'Știm că Statele Unite pot impune tarife comerciale
diferite pentru țările membre ale Uniunii Europene. SUA nu sunt obligate să
trateze fiecare stat UE în mod identic, dar există un aspect important de luat
în considerare, și anume politica comercială comună a UE. Statele membre ale UE
nu își stabilesc propriile tarife vamale individuale pentru SUA; în schimb, UE
acționează ca un bloc comercial unitar și negociază acorduri comerciale în
numele tuturor membrilor săi', a adăugat el.
Dan Luca a explicat că 'SUA pot impune tarife specifice anumitor țări din UE în
cazuri justificate, cum ar fi măsuri antidumping, subvenții ilegale sau măsuri
de retorsiune într-un litigiu comercial - de exemplu, taxele impuse de SUA
asupra produselor europene în cazul disputei Airbus-Boeing'.
În plus, a precizat el, mai există o 'portiță' pentru SUA de a dezbina UE.
'Dacă SUA ar încheia un acord comercial special cu o anumită țară din UE - ceea
ce este puțin probabil fără aprobarea UE - , tarifele ar putea varia. De
urmărit relația dintre Bruxelles și anumite capitale pe acest dosar', a mai
afirmat Luca.
Alina Gîrbea, expertă în politici europene care activează de peste 15 ani în
instituțiile UE, susține că subiectul e înconjurat de 'foarte multă
incertitudine' și că Trump 'a retras în al doilea mandat foarte multe dintre
amenințări'.
'Trebuie să vedem cât mai merge strategia asta, în care
el amenință cu taxe pentru a obține alte câștiguri pe care le vrea de la
partenerii Statelor Unite. Dar diferiți lideri europeni au spus clar că suntem
pregătiți și pentru scenariul acesta la Bruxelles, ca și Uniune Europeană. Să
sperăm că nu se va ajunge acolo, interesul Uniunii Europene este să apere
schimbul liber, o lume deschisă pentru comerț, pentru că atunci când începe un
război comercial au de pierdut consumatorii și de o parte și de alta a celor
două părți implicate în conflict', a declarat ea luni pentru AGERPRES.
Alina Gîrbea a atras atenția că SUA trebuie să țină cont că acesta 'nu e un joc
cu doi jucători, e un joc cu mai mulți jucători'.
'Și Uniunea Europeană știa de data asta la ce să se aștepte, dacă e să comparăm
cu primul mandat a lui Trump, și se poate orienta spre alți parteneri
comerciali și a fost clar mesajul că asta vrem să facem. Și de aceea am și
văzut că (președinta Comisiei Europene) Ursula von der Leyen a pus accent pe
terminarea negocierilor cu MERCOSUR și nu numai. Acorduri comerciale care erau
discutate de mai multă vreme au primit o nouă preponderență', a afirmat Alina
Gîrbea.
'Cum îl oprești' pe Elon Musk?
Ar putea măsurile luate de Comisia Europeană în cazul unor platforme precum X
sau Meta să tensioneze suplimentar relațiile cu SUA, în contextul în care Elon
Musk, proprietarul X, are un rol de prim-plan în noua administrație a lui
Donald Trump? Dan Luca susține că 'este un cadru clasic de mulți ani', deși
actorii de prim-plan s-au mai schimbat.
'UE încearcă să limiteze influența și practicile monopoliste ale Big Tech prin
reglementări stricte, în timp ce companiile americane și guvernul SUA consideră
aceste măsuri ca fiind protecționiste. Tensiunile sunt mari, iar viitorul
relației depinde de compromisurile pe care ambele părți le pot accepta.
Conflictul nu este nou și doar va escalada, cel mai probabil', a explicat Dan
Luca.
El a reamintit că UE a aplicat deja amenzi record companiilor Big Tech pentru
practici anticoncurențiale. 'De exemplu, Google a fost amendată cu miliarde de
euro pentru favorizarea propriilor servicii în căutări și publicitate. UE și
unele state membre - Franța, Spania, Italia - au încercat să impună o taxă
digitală marilor companii americane, argumentând că acestea nu plătesc impozite
echitabile în țările unde obțin venituri. SUA au reacționat negativ la aceste
măsuri', a detaliat el.
În ceea ce privește influența lui Elon Musk, chiar și în viața politică
europeană, expertul de la Bruxelles a declarat că aceasta nu trebuie să
surprindă.
'Într-un context în care noul președinte american conduce SUA precum o
companie, oamenii de afaceri prosperi, mai ales proveniți din segmentul
tehnologiei, sunt stăpânii lumii. (...) Big Tech este 'armada' americană. Elon
Musk este liderul acestei 'armade' ', a afirmat el.
Alina Gîrbea se declară și ea convinsă că activitatea platformelor digitale va
fi unul dintre 'principalele subiecte între Statele Unite și UE și nu numai'.
'Oricum e un subiect major pe agenda politică, reglementarea platformelor,
pentru că am văzut că noi acum în România suntem un studiu de caz, din păcate.
(...) Deci e un subiect care oricum e pe agendă, este și o competiție
comercială, evident, să nu ne ascundem, aici, în spate', a apreciat ea.
Alina Gîrbea a explicat că 'Europa nu stă așa de prost cum își imaginează unii'
și că există platforme digitale și în Europa. ' (...) Trebuie să găsim un punct
comun prin dialog, prin negociere, despre ce e permis totuși pe aceste
platforme și ce nu e permis. Pentru că nu este un 'vest sălbatic', epoca în
care internetul era 'vest sălbatic' a trecut. Acum ce e ilegal în viața reală
trebuie să fie ilegal și online și asta este poziția Uniunii Europene', a
pledat ea.
În ceea ce-l privește pe Elon Musk, experta a spus că întrebarea care se pune
este 'cum îl oprești?' și 'care e puterea statelor tradiționale față de acești
giganți care au și extrem de multă putere și operează pe o scenă
internațională?'.
'Am văzut declarații politice care au condamnat ce a făcut Musk și eu cred că
este inacceptabil ceea ce a făcut, dar în realitate poți să faci apel public să
fie boicotată rețeaua sa, dar cu mai mult sau mai puțin succes. Eu nu cred în
boicot, pentru că eu cred că trebuie să fii acolo unde este dialogul. Multă
vreme instituțiile europene au fost împotriva TikTok, dar vedem că de fapt,
dacă nu suntem pe TikTok, nu facem decât să lăsăm acest spațiu neocupat pentru
populiști', a spus ea.
Până la urmă, chiar și în privința acțiunilor lui Elon Musk, soluția este tot
negocierea. 'Liderii politici trebuie să se așeze la masă și să negocieze. Și
Trump cred că va face asta, pentru că dincolo de această imagine de persoană cu
declarații foarte stridente, e totuși foarte rațional și, la finalul zilei,
cred că va veni la masă și va discuta cu conducerea instituțiilor europene și
nu numai'.
Relația UE-SUA, 'supusă unor provocări constante'
Cât de mult va fi însă afectată relația UE-SUA de aceste probleme, precum și de
altele, precum îndemnul lui Donald Trump ca statele UE membre NATO să crească
cheltuielile pentru apărare la 5% din PIB? Nu mult mai mult decât în trecut,
cred experții citați.
'Relația UE-SUA este una dintre cele mai importante parteneriate
internaționale, dar este supusă unor provocări constante, și trebuie adaptată
la realitățile geopolitice în schimbare. Să nu uităm că UE și SUA sunt aliați
de lungă durată, având interese comune în promovarea democrației, drepturilor
omului și economiei de piață', a declarat Dan Luca.
El a explicat că 'deși negocierile pentru un Acord Transatlantic de Comerț și
Investiții (TTIP) au fost suspendate, cooperarea economică rămâne încă foarte
puternică'.
De asemenea, 'SUA sunt cel mai important aliat al UE în cadrul NATO' și 'cele
două părți colaborează în combaterea terorismului, securitatea cibernetică și
gestionarea conflictelor internaționale'.
'Alocarea bugetelor pentru apărare este un subiect pe agenda președintelui
Trump. Să vedem procentul solicitat și răspunsul țărilor membre', a mai afirmat
Dan Luca.
El a atras atenția și asupra 'diferențelor de abordare' în probleme globale,
'cum ar fi schimbările climatice - de exemplu Acordul de la Paris - sau
politica față de China și Rusia, care au dus uneori la neînțelegeri'.
Alina Gîrbea a declarat la rândul ei, că 'relația între UE și SUA a fost mereu
complicată' și că între ele 'tot timpul au fost tensiuni, frecușuri,
rivalități'. Ea susține că singura diferență este că acum se pot vedea 'în mod
clar, mult mai pregnant, care sunt tensiunile'.
În plus, în opinia sa, faptul că acum în UE se discută mai serios despre
cheltuielile pentru apărare este un rezultat pozitiv. 'Nu tot ce zice Trump
este greșit. Aici are dreptate. Sunt de părere că statele europene trebuie să
investească și nu acum, trebuiau de mult să investească un mai mare procent în
apărare. Nu o să vină mereu altcineva să ne salveze (...)', a spus ea,
apreciind că 'dacă asta o să reiasă în Europa din mandatul lui Trump va fi
foarte bine'.
În același timp, ea s-a declarat încrezătoare că nu se va ajunge la un război
comercial care să dăuneze cetățenilor, 'dacă nu pentru alt motiv, pentru
motivul că totuși SUA este o democrație și l-ar costa electoral pe Trump să
facă asta'.
Dan LUCA / Bruxelles
Cine își mai amintește de practica agricolă? Câteva gânduri despre acest subiect în editorialul semnat astăzi în Făclia.
----
Scopul acestor editoriale nu este de a călători în permanenţă
în trecut, spre disperarea tinerei generații. Suntem prea trecuți prin viață ca
să ne mai complicăm cu astfel de metehne. Totuși însă, la cererea spectatorilor,
cum se zice, niște povestiri clujene de prin anii '80 sper să trezească
interes.
Este vorba de faimoasa practică efectuată de elevi, care a fost obligatorie
pentru toți cei prinși în sistemul educațional din acele timpuri. Nu sunt eu
acela să critic sau să laud ceea ce s-a întâmplat atunci. A fost ceea ce a fost,
cu bune și rele.
Deja în clasa a VII-a, elev fiind la Școala Generală nr. 15 din cartierul
Grigorescu, am fost duși la munci agricole. Pe terenurile de lângă Florești
culegeam cartofi, morcovi sau castraveți. Era o tehnică specială, așteptam să
treacă un tractor care răscolea pământul cu niște lame uriașe. Zeci de morcovi
sau cartofi ieșeau la suprafață. Îi adunam și treceam apoi la rândul următor.
Clasa a IX-a am început-o tot la munci agricole. Mi-am cunoscut colegii de
liceu pe dealurile Clujului, la ferma Steluța, la cules de mere. Ni se dădeau
niște saci speciali de pânză și procedura era ușoară. Aveam și obiectiv, ceva de
genul 20 de saci pe zi. Iar ca premiu, la sfârșitul zilei, ne lăsau să luăm acasă
două mere.
Pe undeva prin iunie, venea partea și mai interesantă. Eram angrenați în
culesul cireșelor. Clasa noastră era repartizată după masa, deci va puteți
imagina atmosfera. Trebuia să umplem ceva lădițe cu cireșe, dar nu eram noi
prea eficienți. Ne zicea diriginta că în cele patru ore de program să umplem
măcar o lădiță de persoanã...
Pe lângă practica agricolă, chiar dacă eram la un profil de clasã de matematică-fizică,
o săptămânã pe lunã se făcea și practică de producție. La un moment dat mergeam
chiar la Elecrometal, în hale. Cu niște halate albastre, eram implicați să
facem nu știu ce piulițe fluture, atât de necesare producție industriale de
atunci. Cel mai amuzant a fost să transportăm o roabă plină cu așa ceva de la
Liceul Emil Racoviță la fabrică. Vã puteți imagina poza celor 4 elevi, în halate
albastre, împingând o roabă prin fața Teatrului Național.
Amintirile acestea rămân, la fel ca și chefurile din căminele studențești,
mersul la Costinești vara, revelioanele de la munte sau prima vizã în pașaport
pentru a putea călători în Occident. Cu siguranță că, măcar pentru o clipă, am
trezit nostalgie unor colegi de generație. Și asta e important, credeți-mă.
Dan LUCA / Bruxelles
Astăzi, 5 februarie 2025, am revenit la Radio France International la emisiunea Decriptaj, moderată de Ovidiu Nahoi.
Am discutat deschis despre situația actuală, noul
președinte american arătând vulnerabilitățile economice și politice ale lumii
în care trăim. O consecință imediată este ridicarea gradului de vigilenţã al unor țări și abordări
realiste, adaptate situației existente.
Dan LUCA / Bruxelles
Despre anul electoral 2025 în articolul semnat astăzi în Făclia.
-----
După anul super electoral 2024 credeam că am scăpat de
alegeri. Așa credea și Europa, dar o analiză mai atentă, la nivelul statelor
membre UE, ne arată că dinamica alegerilor continuă și în 2025.
Dacă analizăm primele șapte state ca mărime din Uniunea
Europeanã, observăm situații de alegeri clare, planificate, dar și potențial de
instabilitate în celelalte ţãri.
Sã începem cu cele mai mediatizate alegeri, cele federale,
din Germania, care vor avea loc pe 23 februarie 2025. Conform sondajelor
recente, Uniunea Creștin-Democrată (CDU) a lui Friedrich Merz, conduce cu 31%
din intențiile de vot, urmată de Alternativa pentru Germania (AfD) cu 19% și
Partidul Social-Democrat (SPD) cu 15%. Dacă citim printre rânduri, e cel mai
probabil vom avea un nou cancelar, de centru dreapta. Deja lumea începe să se
familiarizeze cu numele lui Friedrich Merz. Chiar dacă mulți spun că problema
principalã este ascensiunea extremei drepte (AfD), e bine să precizăm subiectul
principal de discuție al campaniei. Cea mai mare economie a Europei se află
oficial în recesiune de doi ani, Biroul Național de Statistică confirmând acum
câteva zile o contracție economică de 0,2% în 2024. Slăbiciunea Germaniei este
o preocupare majoră pentru restul Europei – în special pentru țările din Europa
Centrală și de Est care depind de industria germană pentru locuri de muncă și
investiții.
Să vedem cum stăm în Polonia acum. Aici avem alegeri
prezidențiale în 18 mai. Acest scrutin este esențial pentru guvernul premierului Donald Tusk, oferind
oportunitatea de a avea un președinte aliat care să sprijine reformele
pro-europene și să consolideze poziția Poloniei în Uniunea Europeană.
Desigur, cunoaștem situația din România, cu alegerile
prezidențiale din mai, dar să încercăm să vedem cum stãm în Franța, Italia,
Spania și Olanda. Deși nu avem programate alegeri în aceste țări, situațiile
sunt departe de stabilitate, cu posibile alegeri anticipate chiar în 2025.
François Bayrou a fost numit prim-ministru al Franței pe
13 decembrie 2024, înlocuindu-l pe Michel Barnier, al cărui guvern a căzut
rapid. La 16 ianuarie 2025, guvernul lui Bayrou a supraviețuit unei moțiuni de
cenzură. Deși a trecut de prima moțiune de cenzură, viitorul său politic rămâne
incert, având în vedere provocările cu care se confruntă societatea
contemporanã si componenţa Parlamentului francez.
Giorgia Meloni, lidera partidului Fratelli d'Italia, a
devenit prima femeie prim-ministru a Italiei în octombrie 2022, conducând o
coaliție de dreapta alături de Liga (Lega) și Forza Italia (FI). Totuși,
formarea și menținerea acestei coaliții implică gestionarea unor relații
complexe între partidele componente. Apropierea de preşedintele american poate
sã fie un factor de stabilitate, dar şi un bumerang politic.
Pedro Sánchez, liderul Partidului Socialist Muncitoresc
Spaniol (PSOE), a fost numit prim-ministru al Spaniei în iunie 2018 și a
continuat să conducă guverne succesive. Totuși, există o guvernare fragilă în
Spania, unde Pedro Sánchez trebuie să gestioneze atât provocările politice
interne, dosarul catalan, cât și situațiile de urgență cauzate de dezastre
naturale, mențînând în același timp stabilitatea economică și relațiile
internaționale.
În iulie 2024, Dick Schoof, un înalt funcționar public
fără afiliere politică, a fost numit prim-ministru al Țărilor de Jos, conducând
un guvern de coaliție de dreapta. Schoof, în vârstă de 67 de ani, a
deținut anterior funcții de conducere în diverse agenții guvernamentale,
inclusiv în cadrul Serviciului de Informații și Securitate Generală. Coaliția
actuală este formată din patru partide cu ideologii diverse, inclusiv Partidul
Libertății (PVV) al lui Geert Wilders, cunoscut pentru pozițiile sale de extremă
dreapta. Această diversitate ideologică face ca procesul decizional să fie îngreunat,
iar menținerea coeziunii interne reprezintă o provocare constantă.
Contextul nu este dătător de speranțe, desigur, dar
aceasta este situația și este bine să cunoaștem realitatea. Legaţi-vã centurile
de siguranţã, urmeazã anul politic 2025!
Dan LUCA / Bruxelles
