Presa Bruxelles-ului european

Bruxelles-ul este în opinia experţilor cel mai mare pol de presă din lume, dacă luăm în considerare numărul de ziarişti care îşi desfăşoară activitatea în acest oraş. Nu mă refer aici la ziariştii belgieni, ci doar la cei care sunt în Bruxelles pentru a relata “dezvoltările comunitare”.

În jur de 1.500 de ziarişti sunt acreditaţi la Comisia Europeană, plus încă pe atâţia scriu corespondenţe de presă de la Bruxelles. Cei 3.000 de ziarişti se pot clasifica în 3 grupe. Cea mai numeroasă, aproximativ 95% dintre aceştia, o reprezintă cea a corespondenţilor de presă din partea mass media naţională. România are de exemplu în jur de 20 de oameni de presă, de la TVR, Radio România Actualităţi, Realitatea, Rompres sau Adevărul.

Presa internţională, şi mă refer aici la cei care lucrează pentru Financial Time, International Herald Tribune sau The Economist, sunt bine implementaţi şi în Bruxelles-ul european, cu echipe de 5-10 ziarişti. În total aceştia nu depăşesc însă 2% din numărul ziariştilor din capitala Europei.

Mai ramân în jur de 3% - ziarişti care scriu pentru presa comunitară, dacă se poate numi aşa, ceva ce nu este naţional sau internaţional. “Mărcile“ cele mai cunoscute şi apreciate sunt: EurActiv, European Voice, EU Observer, Agence Europe sau EUpolitix.

Dacă la prima impresie Bruxelles-ul pare un loc ideal pentru conferinţe de presă, nu este totuşi recomandabilă organizarea de astfel de evenimente aici. Bruxelles-ul găzduieşte zilnic aproximativ 100 de evenimente pe teme comunitare. În fiecare zi (de luni până vineri) la orele 12:00 are loc conferinţa de presă de la Comisia Europeană, unde sunt prezenţi de fiecare dată câteva sute de ziarişti. Un ziarist acreditat primeşte zilnic, doar pe email, între 50 şi 100 de comunicate de presă. În această densitate de “conţinut european”, un ziarist găseşte cu greu timp pentru a participa la manifestări organizate de “sectorul privat”. Prima lecţie de PR în Bruxelles-ul european: nu propune clientului o conferinţă de presă pentru că îţi “poţi rupe gâtul”.

Dan Luca / Bruxelles