Spre EurActiv-ul anului 2020

De vreo 11 ani sunt implicat în proiectul EurActiv şi cred că în prezent este cel mai vizibil brand din Bruxelles-ul european, asta desigur dacă excludem din discuţii instituţiile europene.

M-am întrebat de atâtea ori cum a reuşit să se impună EurActiv-ul într-o comunitate aşa de densă precum cea a celor “100.000 de actori europeni”? Filosofia de abordare a pieţii a fost bine concepută, ţinând seama de necesităţile sfârşitului de secol 20. Dacă vă mai amintiţi era “timpul” demisiei Comisiei Santer (15 martie 1999, o premieră în analele instituţiilor europene, un Executiv UE care îşi termina brusc mandatul după un scandal de proporţii unice), în care transparenţa era cuvântul la ordinea zilei şi era perioada când Internetul trecea în mod real “de la elită la mase”.

O dogmă care punea ca prioritar conţinutul în format uşor de “digerat” de către cititori, în care triunghiul “instituţii – industrie – ONG-uri” era pus în valoare în dezvoltările legislative, a fost ceea ce piaţa a absorbit cu uşurinţă. Internetul era crucial, dar era doar un canal de comunicare pentru media EurActiv cu publicul, nu o abordare de “start up .com” caracteristică multor companii lansate în periaoda respectivă.

Abordarea curajoasă, în care 100% conţinutul era pus la dispoziţie gratuit, a fidelizat un public avid de informaţie europeană şi a “ucis” relativ repede concurenţa (cine mai utilizează acum în Bruxelles Agence Europe sau Europolitique, publicaţii care au stat anchilozate într-un business model axat pe formatul print?).

EurActiv a reuşit însă ceea ce nici măcar fondatorul nu visase, să devină un “mod de lucru” pentru cei implicaţi în procesul “redactării legislaţiei comunitare”, în ciuda investiţiilor masive ale instituţiilor europene în servicii gratuite care monitorizează grupurile de lucru, audierile publice sau iniţiativele legislative.

“Unealta de lucru” în afacerile europene s-a extins treptat şi pe alte meridiane, vreo 15 capitale găzduind acum conceptul EurActiv, localizat la parametrii lingvistici şi culturali în ţări precum Franţa, Germania, Italia sau Polonia.

Ce urmează pentru EurActiv? Era normal ca tehnologia şi dezvoltările Web 2.0 (şi de ce nu chiar Web 3.0) să fie o resursă fantastică de idei. Însă nu e uşor să lansezi noi produse de succes în aceeaşi piaţă. O încercare s-a făcut în 2007 cu platforma de bloguri BlogActiv. Proiect interesant, dar care însă lasă loc finisărilor pentru a deveni un adevărat pilon al blogosferei sistemului de capitală comunitară.

Elementele unei posibile noi dimensiuni se află deja pe masa de lucru a Bruxelles-ului european: email şi web, google şi microsoft, blog şi video online, Facebook şi Twitter. Rămâne să vedem dacă “inspiraţia cratoare” va lansa EurActiv-ul anului 2020, dând tendinţele eficienţei şi transparenţei comunităţii afacerilor europene pentru anii care urmează.

Dan LUCA / Bruxelles